Concluzii

Concluzii

După ce Constituţia din 1923 a fost abandonată la 30 decembrie 1947, România a

intrat într-o eră a ilegitimităţii şi a neconstituţionalităţii, eră care nu a luat sfârşit nici până în
ziua de astăzi.
Constituţia din 1923 reprezenta, în fapt, o actualizare a celei din 1866, în sensul că 20
de articole au fost modificate total sau parţial, s-au introdus şapte articole noi, iar 25 de
articole au fost reformulate sau completate. Actualizarea Constituţiei din 1866 a avut la bază
situaţia de după război, adaptarea la principiile societăţii democratice ale vremii şi modificări
limitate, în ideea de păstrare a cât mai mult din textul existent (din care, de altfel, 78 de
articole au rămas nemodificate).
Pentru elaborarea Constituţiei au fost avute în vedere patru proiecte: unul elaborat de
liberalul Ion I.C. Brătianu, al doilea de Romulus Boilă din partea Partidului Naţional Român,
al treilea de către Constantin Stere de la Partidul Ţărănesc şi al patrulea al lui Constantin
Berariu, expert în probleme juridice. Proiectul adoptat a fost cel al lui Ion I.C. Brătianu.
Constitutia din 1923 a functionat in perfecta ordine pana in februarie 1938, cand regele Carol
al II-lea a initiat o Constitutie noua, care intarea puterea regala si limita
libertatile democratice1.
In principiu, aceasta a fost valabila pana in 1947, desi dupa abdicarea regelui s-au aplicat
cutume in afara legii fundamentale, iar dupa 23 august 1944 a fost partial amendata si
revizuita in 1946. Abandonata definitiv odata cu abdicarea fortata a regelui Mihai I, la 30
decembrie 1947, Constitutia a fost inlocuita ulterior cu una dupa modelul sovietic.

1
http://www.ziare.com/politica/constitutie/aniversare-constitutia-din-1923-una-dintre-cele-mai-democratice-ale-
vremii