CAPITOLUL I -NOŢIUNI INTRODUCTIVE-I.

1Aparatul dento-maxilar este un ansamblu complex de

ţesuturi şi organe reprezentate de:oasele maxilare, dinţii şi arcadele dentare, muşchii mobilizatori
ai mandibulei, muşchii orofaciali,muşchii limbii, articulaţia temporo-mandibulară şi glandele
salivare.DENTIŢIA: reprezintă totalitatea dinţilor existenţi în cavitatea bucală. În decursul vieţii
umaneexistă două dentiţii: dentiţia temporară şi dentiţia permanentă. Unii autori mai descriu
existenţaunei dentiţii, aşa numita dentiţie mixtă .DENTIŢIA TEMPORARĂ: se mai numeşte şi
“dentiţia de lapte”. Este prezentă în cavitateabucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 luni
şi 6 ani (vârsta apariţiei primului dinte permanent).Dentiţia temporară este formată din 20 de dinţi: 8
incisivi (4 superiori şi 4 inferiori), 4 canini ( 2superiori şi 2 inferiori), 8 molari (4 superiori şi 4
inferiori).DENTIŢIA MIXTĂ: este prezentă în cavitatea bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6
ani(vârsta apariţiei primului dinte permanent) şi 11-12 ani (perioada în care este pierdut ultimul
dintetemporar).DENTIŢIA PERMANENTĂ: este alcatuită din 32 de dinţi repartizaţi astfel: 8 incisivi (4
superiorişi 4 inferiori), 4 canini (2 superiori şi 2 inferiori), 8 premolari (4 superiori şi 4 inferiori), 12
molari(6 superiori şi 6 inferiori).I.2 GRUPURILE DINŢILOR PERMANENŢIÎn numar de 32, 16 pe
arcada superioră şi 16 pe arcada inferioară ( câte 8 pe fiecarehemiarcadă) , dinţii
permanenţi sunt repartizaţi în 4 grupuri:1.Grupul incisivilor: câte 4 pe fiecare arcadă şi câte 2 pe
fiecare hemiarcadă. În grupul incisivilorsunt cuprinşi incisivii centrali superiori (în număr de 2),
incisivii centrali inferiori ( în număr de 2),incisivii laterali superiori ( în număr de 2 ) şi incisivii laterali
inferiori ( în număr de 2).2.Grupul caninilor: câte doi pe fiecare arcadă , câte unul pe o hemiarcadă.3.
Grupul premolarilor: câte patru pe fiecare arcadă ( doi pe o hemiarcadă). 4.Grupul molarilor: cîte 6
pe fiecare arcadă şi cîte 3 pe fiecare hemiarcadă.Grupurile incisivilor şi caninilor formează împreună
grupul dinţilor frontali.Grupurile dinţilor premolari şi molari formează împreună grupul dinţilor
laterali.Fig.I.1 arcadele dentare permanente-1

I.3 SISTEME DE NOTARE A DINŢILORNumărul destul de mare al dinţilor precum şi necesitatea

identificării precise şi rapide afiecărui dinte în parte a dus la aplicarea unui număr variat de sisteme
de notare a acestor dinti.Sistemele folosite urmăresc atât facilitarea comunicării între personalul
medical de specialitate câtşi posibilitatea realizării unor fişe individuale cât mai precise şi
ergonomice. De asemenea,sistemele de notare a dinţilor permit utilizarea facilă a informaţiilor în
cadrul unui sisteminformaţional computerizat. La ora actuală există în lume mai multe sisteme de
notare care se află în practica uzualăcotidiană: anglo-saxon, francez, american, aritmetic şi
internaţional. La noi în ţară se foloseştesistemul internaţional elaborat de F.D.I.(Federaţia Dentară
Internaţională ), sistem care îl vomprezenta şi folosi în continuare. Acest sistem a fost acceptat şi
introdus în utilizare în ţara noastră în 1971 cu ocazia sesiuniianuale a Federaţiei Dentare
Internaţionale care s-a desfăşurat la Bucureşti. Principalele elemente aleacestui sistem sunt
următoarele:1.Există o dreaptă orizontală care face demarcaţia între arcada superioară şi cea
inferioară.2.Există o linie verticală care separă hemiarcadele drepte (superioară şi inferioară)
dehemiarcadele stângi (superioară şi inferioară). Această linie verticală va reprezenta liniamediană
lângă care sunt plasaţi cei patru incisivi centrali. Feţele laterale ale dinţilor care privescspre linia
mediană se numesc feţe meziale iar cele opuse liniei mediene se numesc feţe distale.Intersecţia
celor două drepte formează patru cadrane care sunt numerotate în sensul acelor deceasornic cu 1,
2, 3, 4.3.Hemiarcada maxilară dreaptă are numărul 1 iar cea stângă numărul 2. Hemiarcada
mandibularăstângă are numărul 3 iar cea dreaptă are numărul 4.4.Dinţii de pe fiecare hemiarcadă
vor fi numerotaţi de la 1 la 8 începând cu incisivul central şiterminând cu molarul de minte. La
fiecare dinte, în faţa numărului corespunzător se va ataşa caprefix numărul care indică hemiarcada,
după cum urmează:Pentru hemiarcada superioară dreaptă:1.1-incisivul central 1.2-incisivul
lateral1.3-caninul1.4-primul premolar1.5-al doilea premolar1.6-primul molar1.7-molarul secund1.8-
molarul de minteÎn mod similar vor fi notaţi şi dinţii de pe celelalte trei hemircade, schimbând, însă
prefixul1 cu cel corespunzător hemiarcadei pe care se află dintele în cauză. O exemplificare a
sistemului denotare internaţional se poate observa în fig.I.2Fig.I.2 sistemul internaţional de notare a
dinţilor2

I.4 ELEMENTE MORFOLOGICE DE BAZĂ ALE DINŢILOR UMANI PERMANENŢIFiecare dinte uman se
compune din două elemente morfologice de bază: coroana dentară şirădăcina dentară.COROANA
DENTARĂ:-este componenta dintelui vizibilă în cavitatea bucală (extraalveolară) şieste acoperită de
smalţul dentar.RĂDĂCINA DENTARĂ:-este componenta intraalveolară a dintelui şi este acoperită de
cement.COLETUL DENTAR:- este linia de demarcaţie dintre cele două componente ale dintelui şi are
untraiect sinuos.COROANA DENTARĂ:-are doua extremităţi:-una liberă ( margine incizală pentru
dinţii frontalisau suprafaţă ocluzală pentru dinţii laterali). -una inferioară reprezentată de coletul
dentar. -la dintele implantat în alveolă, partea vizibilă în cavitatea bucală senumeşte coroană
clinică.În funcţie de locul inserţiei gingivale, între coroana clinică şi coroana anatomică pot existatrei
tipuri de relaţii:-coroana clinică=coroana anatomică--atunci cînd inserţia gingiei este la nivelul
coletului.-coroana clinică este mai mare decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingivală
esteretrasă spre apex-coroana clinică este mai mică decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia
gingiei estemai înaltă decît coletul dintelui.Forma coroanelor dentare este asemănătoare cu cea a
unor corpuri geometrice: piramidepentru dinţii frontali şi prisme pentru dinţii laterali.Fiecare
coroană dentară prezintă mai multe feţe care sunt denumite după orientarea pe careo au:1.Faţa
VESTIBULARĂ: -este acea faţă a dintelui care vine în contact cu buzele (caz în care maieste denumită
şi faţă labială) sau cu obrajii ( caz în care este denumită faţă jugală)2.Faţa ORALĂ -este acea faţă a
dintelui care este orientată spre interiorul cavităţii bucale.La dinţiisuperiori ea este orientată spre
bolta palatină, motiv pentru care este denumită şi faţă palatinală. Ladinţii inferiori este orientată
spre limba, motiv pentru care este denumită şi faţă linguală.3.Feţele PROXIMALE :-sunt acele feţe
ale dintelui care privesc spre dinţii vecinii (sunt în numărde două). Faţa orientată spre mezial (spre
linia mediană) este denumită faţă mezială. Faţa orientatăspre înapoi (spre distal) este denumită faţă
distală.4.Faţa OCLUZALĂ:-este reprezentată de extremitatea liberă a dintelui. În cazul dinţilor
frontaliexistă doar o muchie denumită margine incizală care are rol în tăierea alimentelor. În cazul
dinţilorlaterali avem de-a face cu o suprafaţă, denumită suprafaţă ocluzală care are rol
în masticaţiaalimentelor (măcinarea lor), motiv pentru care mai este denumită şi suprafaţă
triturantă.I.5 REPERE LA NIVELUL DINŢILOR3

Pentru a putea localiza cât mai precis elementele morfologice ale dinţilor (pe care le vom studia
încapitolele următoare) vom diviza atât partea coronară cât şi cea radiculară după cum
urmează:1.PARTEA CORONARĂ:a).în sens mezio-distal: coroana va fi împărţită în trei: 1/3 mezială,
1/3 mijlocie şi 1/3distală.b).în sens vertical (cervico-incizal): coroana va fi împărţită tot în trei: 1/3
ocluzală ( sauincizală în cazul dinţilor frontali), 1/3 medie şi 1/3 cervicală.2.PARTEA RADICULARĂ: va
fi împărţită în sens vertical (axial) tot în trei: 1/3 cervicală, 1/3medie şi 1/3 apicală.I.6 ELEMENTE DE
RELIEF CORONAR COMUNE DINŢILOR UMANIPERMANENŢI4EXTREMITATEA APICALĂ1/3
CERVICALĂ1/3 MEDIE1/3 INCIZALĂEXTREMITATEA INCIZALĂFAŢA VESTIBULARĂFAŢA ORALĂFAŢA
DISTALĂFAŢA MEZIALĂFig.I.3 REPERE LA NIVELUL DINŢILOR

1.LOBUL DENTAR: -reprezintă unitatea embriologică din care s-a format coroana dentară. Maieste
denumit şi tubercul dentar. Dinţii frontali prezintă 3 lobi vestibulari şi 1 lob oral, mai redus
cadimensiuni şi care este denumit cingulum. La dinţii laterali lobul dentar are o formă
caracteristică,piramidală, cu mai multe feţe (versante), creste (muchii), şanţuri şi un vârf denumit
cuspid.2.CUSPIDUL: este extremitatea liberă a unui lob dentar. Cuspizii sunt proeminenţe piramidale
cese proiectează pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi pe marginea incizală a
caninilor.Numărul şi situarea cuspizilor este diferită de la un grup dentar la altul:-dinţi monocuspidaţi
-caninii-dinţi bicuspidaţi:- premolarii-dinţi pluricuspidaţi:- molarii.În funcţie de poziţia lor pe
suprafeţele ocluzale, cuspizii pot fi vestibulari şi orali (V si O),meziali (M) şi distali (D). Pentru
nominalizarea şi precizarea poziţiei cuspizilor este necesarăcombinarea termenilor de V sau O
cu M sau D. De exemplu, primul molar superior are 4 cuspizi:doi V şi doi P care se denumesc astfel:
M-V, D-V, D-P, M-P.3.TUBERCULII DENTARI: -sunt formaţiuni mamelonate ce apar pe feţele V şi P ale
molarilor( atât temporari cât şi permanenţi). Ei reprezintă muguri dentari reduşi în
cursul filogenezei,apariţia lor având semnificaţia unor fenomene atavice. Se deosebesc de cuspizi
prin formă, volum,dimensiune. Ei nu ajung niciodată să atingă planul de ocluzie. Cei mai frevent
întâlniţi tuberculisunt:-tuberculul lui Carabelli: -pe faţa palatinală a primului molar superior
permanent.-tuberculul lui Bolk:-pe faţa vestibulară a celui de-al doilea molar inferior-tuberculul lui
Zuckerkandel: -pe faţa vestibulară a celui de-al doilea molar temporar.4.CRESTELE DE SMALŢ:-sunt
proeminenţe de smalţ alungite, situate pe suprafeţele ocluzaleale dinţilor. Există mai multe tipuri de
creste:A.Crestele marginale: - sunt proeminenţe liniare care se pot observa pe feţele orale
aledinţilor frontali şi la extremităţile M şi D ale suprafeţelor ocluzale ale dinţilor laterali.
Eledelimitează spre M şi D atât feţele orale ale dinţilor frontali cât şi feţele ocluzale ale
dinţilorlaterali.B.Creste cuspidiene: - aparţin cuspizilor şi sunt de două tipuri:1.creste sagitale
(orientate în sens M-D): -delimitează spre V şi O suprafeţeleocluzale. Aceste creste
prezintă două pante (una M şi una D) dispuse angulat cu deschiderea sprecolet.2.creste ocluzo-
vestibulare (pentru cuspizii V) şi ocluzo-orale (pentru cuspizii orali).Aceste creste pornesc de pe
versantul ocluzal al cuspidului, intersectează creasta sagitală lavârful cuspidului şi se termină pierdut
pe versantul vestibular, respectiv oral al cuspidului. Acestecreste sunt alcătuite din două segmente:-
unul ocluzal = creasta esenţială- care împarte versantul ocluzal al cuspidului îndouă pante M şi
D.-unul vestibular ( respectiv oral).C.Creste ocluzale: -rezultă din succesiunea segmentelor
ocluzale ale crestelor ocluzo-vestibulare cu cele ale crestelor ocluzo-orale. Aceste creste pot fi
transversale sau oblice.-crestele transversale: -sunt dispuse în sens V-O fiind perpendiculare
pe crestelesagitale. Ele se formează prin continuitatea a două creste esenţiale a doi cuspizi situaţi
faţă în faţă.-creste oblice: -unesc doi cuspizi diametrali opuşi (la dinţii superiori cuspidul M-Pcu cel D-
V). Aceste creste sunt prezente pe feţele ocluzale ale primilor doi molari superiori. -creste
accesorii: sunt dispuse de o parte şi de alta a crestelor esenţiale. În general,fiecare cuspid al dinţilor
laterali are două creste accesorii.5.ŞANŢURILE:-sunt depresiuni liniare longitudinale situate pe
diferitele feţe ale coroanelordentare şi care separă convexităţile coronare. Şanţurile situate pe
feţele axiale ale dinţilor se numescşanţuri de descărcare. Şanţurile situate pe feţele ocluzale pot fi
principale şi secundare.1.şanţurile principale:-se mai numesc şi intercuspidiene.Ele pot fi-şanţuri
centrale (dacă direcţia lor principală este în sens M-D şi separă cuspizii V de cei O).5

- şanţuri periferice (dacă direcţia lor principală este în sens V-O şi separă cuspizii M de ceiD).2.şanţuri
secundare: - sunt situate pe versantele ocluzale cuspidiene de o parte şi de alta acrestelor esenţiale.
Ele delimitează pe versantul ocluzal al cuspidului cei trei lobuli de creştere (unulcentral şi doi
laterali).6.FISURILE: -sunt adâncituri liniare înguste, extrem de profunde situate în grosimea stratului
desmalţ care, uneori ajung până la limita smalţ-dentină. Reprezintă locul de coalescenţă a
lobilordentari. Practic ele marchează locul de unire a doi lobi insuficient calcificaţi la marginile lor
decoalescenţă.7.DEPRESIUNILE :-sunt foarte line şi apar mai frecvent pe feţele V ale frontalilor şi
uneori apremolarilor, marcând delimitarea lobulilor de creştere.8.FOSELE: sunt prezente doar pe
suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi sunt de două feluri :•fose centrale : sunt acele fose care
iau naştere la intersecţia a două şanţuri principale.•fose marginale (proximale ):-sunt acele fose care
se formează în locul în care un şanţprincipal M-D întâlneşte o creastă marginală.9.FOSETELE:-sunt
depresiuni mai mult sau mai puţin exprimate situate exclusiv pe feţele V şi O.În cazul incisivilor
superiori există o fosetă situată la întâlnirea cingulumului cu partea concavă afeţei palatinale şi
denumită foramen caecum.În cazul primilor molari permanenţi superiori şi inferiori există o
fosetă situată aproximativ lajumătatea feţelor V.