Sunteți pe pagina 1din 4

1.

Eliberarea şi permeabilizarea căilor respiratorii superioare prin


diverse metode:
a) tehnica utilizării pipei orofaringiene – Guedel,
b) tehnica utilizării pipei nazofaringiene - Robertazzi
c) tehnica utilizării tubului Safar.
d) tehnica efectuării manevrei Heimlich

a. Tehnica utilizării pipei orofaringiene – Guedel


Materiale necesare
 pipa orofaringeală Guedel de mărime potrivită
 apăsător limbă, mănuși, tăviță renală
 echipament necesar aspirației nasofaringeale
 trusă de urgență
 apă oxigenată, apă
 aplicator cu capăt de bumbac pentru testarea reflectivității
Tehnica Montarea pipei Guedel
 se pun mănușile pentru a preveni contactul cu fluidele pacientului
 se plasează pacientul în decubit dorsal, capul în hiperextensie
 se masoară distanța de la comisura bucală la unghiul mandibulei pentru alegerea
dimensiunii potrivite de pipă guedel
 se deschide gura pacientului şi se verifică dacă există corpi străini susceptibili de
a fi împinşi în laringe, se îndepărtează proteza dacă există
 se aspira secrețiile pacientul daca este necesar
 se plasează policele pe arcada dentara inferioara si indexul pe cea superioară, apoi
se împing degetele și se deschide gura
 cu cealaltă mâna se introduce pipa în cavitatea orală cu concavitatea în sus spre
palatul dur
 la capătul cursei, când atinge peretele posterior al faringelui să fie rotită cu 180
grade, mulându-se astfel pe palatul bucal. Rotaţia pipei minimalizează riscul
împingerii limbii spre posterior.
 se poziționează pacientul în decubit lateral sau doar capul întors într-o parte,
pentru a preveni astfel aspiratul gastric în caz de vărsături
 dacă respirația nu este eficientă se poate administra suplimentar oxigen pe mască
 manvra de scoatere a pipei trebuie făcută cu atenție, însoțită de subluxatie de
mandibulă, pentru a preveni alunecarea limbii in faringe
 la fiecare schimbare de pipa, se va inspecta gura pentru a observa eventualele
leziuni bucale datorita acesteia
 după îndepartare, se testează reflexele de tuse si de voma ale pacientului pentru a
se asigura ca pipa nu a fost îndepartată prematur (se atinge peretele posterior al
faringelui pentru reflexul de voma si orofaringele posterior pentru cel de tuse cu
un aplicator cu capat de bumbac).
Complicații
 spargerea dinților
 leziuni bucale
 sângerări la inserția pipei.
b. Tehnica utilizării pipei nazofaringiene - Robertazzi
Materialul necesar: Canula nazofaringiana este un cilindru cu curb pliabil din cauciuc
sau material plastic. O flansa impiedica patrunderea extremitatii externe in narina iar
curbura canulei faciliteaza plasarea intre baza limbii si peretele posterior faringelui.

Sonda nazofaringiana Robertazi

Tehnica
a. Examinarea cavitatilor nazale pentru excluderea unei eventuale obstructii prin
corpi straini, polipi sau deviere de sept.
b. Introducerea unui lubrefiant (ulei gomenolat) si a unui vasoconstrictor (cocaina,
efedrina) in interiorul narinei. Se pot introduce mese din tifon umecta cu solutie de
cocaina.
c. Introducerea sondei nazofaringiene in narina, indreptata cu concavitate in jos,
paralel cu palatul, pana ce simtim trecerea varfului acesteia prin orificiul nazofaringian.
Se mai avanseaza cativa centimetri pana ce se obtine un flux de aer optim. Daca canula
nu trece atunci se incearca in narina opusa sau se alege un tub de diametru mai mic.
Daca se percepe rezistenta la intrarea in nazofaringe se roteaza usor cu 90° in sens
invers acelor de ceasornic si apoi se impinge.

Complicatii

Complicatiile intubatiei nazofaringiene constau din epistaxis, tunelizarea submucoasei,


leziuni de decubit, esecul insertiei. Cea mai frecventa complicatie este epistaxisul care
se rezolva de obicei spontan.

Precautii

- la bolnavii cu traumatisme ale coloanei cervicale se va evita

hiperextensia maxima a capului

- alegerea unei canule de dimensiuni potrivite.


c. Tehnica utilizării tubului Safar.

În unele situatii simpla hiperextensie a capului nu este suficienta pentru


dezobstructia cailor respiratorii superioare. Se va executa o manevra mai
complexa formata din 3 timpi.

Tehnica:
Timpul I: hiperextensia capului: reanimatorul asezat cranial fata de pacientul in
decubit dorsal, cu o mana pe crestet iar cealalta pe menton realizeaza
hiperextensia capului.

Tripla manevra Safar de eliberare a caii aeriene superioare

Timpul II: subluxarea anterioara a mandibulei: se mentine hiperextensia cu regiunea


hipotenara a palmelor reanimatorului aplicate pe regiunea frontala, iar cu degetele 2-4
de la ambele maini plasate inapoia ramurii verticale a mandibulei, se aplica o miscare
catre inainte (in sus) care realizeaza subluxatia cu deplasarea anterioara a bazei limbii.

Timpul III: intredeschiderea gurii - cu policele de la ambele maini situate la nivelul


santului supramentonier prin aplicarea unei presiuni in jos cu indepartarea mandibulei
subluxate de maxilarul superior. La sfarsitul manevrei, capul pacientului va fi in
hiperextensie mentinuta cu palmele in regiunea frontala, mandibula va fi subluxata
anterior cu degetele 2-4 iar gura va fi intredeschisa prin presiunea exercitata de police.

Contraindicatii

- mandibula fracturata sau dislocata


- bolnav constient
- traumatisme ale coloanei cervicale

Cele trei metode de dezobstructie se utilizeaza mai ales in prezenta respiratiei spontane
ineficiente si au avantajul ca nu necesita echipament special. Dezavantajul lor consta in
aceea ca sunt eficace numai cat timp reanimatorul mentine pozitia bolnavului. Cand
manevra se intrerupe, obstructia cailor respiratorii se reface. Din cauza riscului de lezare
a maduvei, la bolnavii cu traumatisme ale coloanei cervicale se vor evita hiperextensia
maxima a capului, flexia si rotatia. Daca intoarcerea capului este necesara pentru
drenajul lichidelor si corpilor straini din faringe, traumatizatul trebuie intors in totalitate,
astfel incat capul, gatul si toracele sa se mentina in acelasi plan.
d. Tehnica efectuării manevrei Heimlich
Este indicata in situatiile in care victima a aspirat un corp strain care s-a oprit la
nivelul glotei, sau a inghitit un corp strain care prin dimensiuni comprima caile aeriene
superioare, realizand o obstructie brusca a acestora.

Tehnica

Victima cu stare de constienta pastrata


1. Reanimatorul se plaseaza in spatele pacientului aflat in ortostatism sau in pozitie
sezanda.
2. Inconjoara cu bratele toracele bolnavului aplicand pumnul in regiunea epigastrica sub
apendicele xifoid.
3. Cu cealalta mana aplicata peste prima realizeaza transdiafragmatic o presiune brusca
si puternica in sens antero-posterior si infero-superior care permite mobilizarea corpului
strain.
Tehnica de realizare a manevrei Heimlich la persoane in stare de constienta
Victima in stare de inconstienta
1. Se aseaza bolnavul in decubit dorsal pe un plan tare.
2. Reanimatorul incaleca pacientul si aplica podul palmelor una peste alta,
cu degetele incrucisate si ridicate in regiunea epigastrica dedesuptul apendicelui
xifoid.
3. Cu membrele superioare intinse din articulatia cotului se aplica o presiune brusca,
puternica in sens antero-posterior si infero-superior

Tehnica de realizare a manevrei Heimlich la persoane in stare de inconstienta

Complicatii
- fractura apendicelui xifoid
- leziuni ale organelor abdominale

Precautii
- la pacientii cu stomac plin, la care cresterea presiunii gastrice 

S-ar putea să vă placă și