CUPRINS

Capitolul 1-Tema 1……………………………………………………….....3

Capitolul 2 - Tema 2.………………………………………………………..5

Capitolul 2 - Tema 4………………………………………………………...6

Capitolul 3- Tema 1………………………….………………….…………..9

Capitolul 4 - Tema 1…………………………………………………...…...11

Capitolul 5- Tema 1……………………………………….…………….….12

Bibliografie…………………………………………………….……………14

1
 Capitolul 1 – Tema 1-15pct.
Abordați cu ajutorul metodei cubului conceptul de strategie didactică,
răspunzând la întrebările asociate celor șase fețe:

 Descrie- Cum arată?/ Ce este?

 Compară- Cu ce se aseamănă și de ce diferă?
 Asociază- La ce te face să te gândești?
 Analizează- Din ce este compusă?
 Aplică- Cum poate fi folosit?
 Argumentează pro sau contra- E bun sau rău? De ce?

Descrie:Strategia didactică este constituită din ansamblul de metode, tehnici,

mijloace de învățământ și forme de oranizare a activității, pe baza cărora cadrul
didactic elaborează un plan de lucru cu elevii în vederea realizării cu eficiență a
învățării.

Exemplu- Anotimpul Toamna

Compară: Strategia didactică diferă de metode și de lecția propriu-zisă.

Exemplu- Anotimpul Toamna diferă de celelalte anotimpuri prin culoarea

frunzelor(vara, frunzele sunt verzi, iar în acest anotimp au variate culori- galbene,
portocalii, roșiatice, ruginii).

De asemenea, există schimbări de temperatură- Vara- cald, soare puternic, vânticel

cald, în comparație cu Toamna- temperaturi relativ scăzute, soare palid, nori mai
deși pe cer, vânt mai puternic și rece.

Asociază: Strategia didactică ne duce cu gândul la experiența de învățare, sistemul

metodologic, sistemul mijloacelor de învățământ, formele de organizare a
activității didactice, învățare prin descoperire, învățare prin cooperare, evaluare,
instruire centrată pe elev, autoevaluare, interdisciplinaritate, feed-back.

Exemplu- Când menționez cuvântul Toamnă ma gândesc la o multitudine de

culori, un covor ruginiu, dar din păcate mai asociez acest termen cu natura pustie,

2
melancolie având în vedere că frunzele cad din copaci, păsările își părăsesc
cuiburile, etc.

Analizează:Strategia didactică este compusă din metode, tehnici, mijloace de

învățământ și forme de organizare a activității.

Exemplu- Toamna este compusă dintr-o multitudine de culori ale frunzelor (roșii,
galbene, ruginii), vânt rece, brumă, temperature scăzute, copaci desfrunziți, cuiburi
parasite, zi scurtă.

Aplică: Strategia didactică se aplică la toate nivelurile de învățământ în cadrul

oricărei activități/lecții.

Exemplu- Toamna este cel mai bogat anotimp în bucate, fructe(mere, pere, prune),
legume(cartofi, morcovi, pătrunjei, varză). Acesta nu doar aprovizionează
pivnițele, ci și cămările deoarece cu fructele se pot face multe preparate(gem,
compot, sirop).

Argumentează: Strategia didactică este un termen unificator, integrator, care

reunește sarcinile de învățare cu situațiile de învățare; cel mai complex și eficient
mod utilizat de cadrele didactice în procesul de predare-învățare-evaluare. Prin
folosirea strategiei didactice, elevii sunt motivați să învețe, să participe activ la
activități/lecții, acivitățiile/lecțiile devenind mai plăcute și motivante. Utilizate cu
consegvență, strategiile didactice devin caracteristici ale stilului de predare
alcadrului didactic.

Exemplu- Toamna este un anotimp important, pregătitor pentru cel care va urma-
Iarna deoarece pe vară totul era cald și frumos, dar e destul de greu sa treci de la o
extremă la alta, adică de la vară, la iarnă. Toamna fiind un anotimp mjlocitor
pregătește organismal pentru frig, având temperature ușor scăzute, aprovizionează
fiecare casă cu fructe, legume și preparate din acestea.
Am ales această temă deoarece în apropierea localitații natale se află munții
și eu sunt mereu frapată și impresionată de coloratura și peisajul existent. De
asemenea, este prima lună de școală în care eu personal ma trezesc la o continuă
activitate și bucurie alături de elevii mei lăsând la o parte dezavantajele
anotimpului(vântul, frigul, ceața, singurătatea).

3
 Capitolul 2 – Tema 2- 20pct.
Identificaţi metodele dumneavoastră preferate de predare şi argumentaţi
opţiunea pentru acestea.

Predarea creativă, dar și învățarea creativă reprezintă atribute ale

învățământului modern. În prezent se pune accent pe dezvoltarea creativității
elevului, pe descoperirea cunoștințelor, pe generarea noului pe baza a ceea ce
elevul a învățat și de aceea profesorul joacă rolul de îndrumător.
Printre metodele mele preferate se numără 6/3/5, brainstorming-ul , 6/6,
deoarece stimulează creativitatea, dar și comunicarea. De asemenea, presupun
implicare și activizarea tuturor copiilor, dar și formarea spiritului critic,
descoperirea unor idei cât mai creative și aplicarea acestora în diferite contexte.
Pentru dezvoltarea gândirii critice, prefer Organizatorul grafic care îi
încurajează pe elevi să gândească liber, deschis și să sublinieze conexiuni între
idei. Pentru a realiza un Ciorchine câțiva pași trebuiesc luați în calcul- învățătoarea
stabilește o noțiune sau o propoziție-nucleu în mijlocul tablei sau a unei pagini- se
scrie pe tablă cât mai multe cuvinte sau sintagme care le vin în minte elevilor în
legătură cu tema propusă, apoi se stabilește interdependența între ideile propuse și
tema centrală.
Această metodă, folosită în grup, oferă elevilor posibilitatea de a lua în calcul
fiecare idee a colegilor, să realizeze conexiuni și le oferă libertate de exprimare.
În general, toate metodele sunt pe placul meu chiar dacă unele necesită timp,
pentru că dacă sunt prezentate ca nişte experiențe de învăţare, de cooperare,
acestea învaţă copiii să rezolve problemele cu care se confruntă, să ia decizii în
grup şi să se comporte ca adevărați camarazi educaționali.

4
 Capitolul 2 – Tema 4 - 20 pct.
Exemplificați cel puțin două modalități de utilizare a metodelor de
dezvoltare a gândirii critice în contextul predării disciplinei dumneavoastră.

Ideea necesităţii realizării, la ciclul primar a unei învăţări active care

situează copilul în centrul relaţiei pedagogice constituie, în învăţământul actual,
este un principiu fundamental.
Învăţământul modern pune accent pe promovarea metodelor interactive care
să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii.

METODA CUBULUI

Ne ajută să studiem o temă din perspective diferite. Se oferă astfel

posibilitatea de a se dezvolta competenţele necesare unor abordări complexe.
Presupune utilizarea unui cub (real sau imaginar) care are diferite instrucţiuni
notate pe fiecare faţă, după cum urmează:
Descrie – Cum arată?/ Ce este?
Compară – Cu ce seamănă şi de ce diferă?
Asociază – La ce te face să te gândeşti?
Analizează – Din ce e compus?
Aplică – Cum poate fi folosit?
Argumentează pro sau contra– E bun sau rău? De ce?
Învățătoarea cere copiilor să vorbească despre un anumit obiect, parcurgând
toate cele şase feţe ale cubului. Este de preferat să se respecte ordinea prezentată
pentru că aceasta îi conduce pe copii pas cu pas spre o gândire complexă. O
activitate desfăşurată pe baza acestei metode pune în evidenţă operaţiile de gândire
implicate în învăţarea unui conţinut, conducand elevii la asimilarea acestuia.
Metoda cubului, am folosit- o într-o activitate de Matematică și explorarea
mediului, la a II-a, cu tema: "Înmulțirea numerelor naturale", realizată printr-un
joc.

5
Scopul activităţii: Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere în rezolvarea
unor exerciții de înmulțire prin adunare repetată;
Sarcina didactică: Se împarte colectivul de copii în 6 subgrupuri, fiecare subgrup
urmând să analizeze tema aleasă, „Înmultirea numerelor naturale”. În acest mod se
împart sarcinile fiecărei grupe prin aruncarea cubului și preluarea sarcinii
corespunzatoare numărului pe care cade cubul.
Reguli de joc: Fiecare grup răspunde pe rând conform cerinţei primite:
(1-descrie, 2-compară, 3-asociază, 4-analizează 5-aplică, 6-argumentează).
După fiecare răspuns învățătoarea afișază jetoane pe tablă reprezentând răspunsul
dat.

CVINTETUL

Este un instrument rapid de gândire, de sinteză şi rezumare a conceptelor şi

informaţiilor. Un cvintet este o poezie care necesită sintetizarea informaţiei în
cuvinte cheie care descriu gânduri despre un anumit subiect. Pentru a elabora
aceste poezii de cinci versuri, elevii pot lucra individual sau în perechi, respectând
mai multe cerinţe:
Primul vers are un singur cuvânt care precizează subiectul poeziei;
Al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul;
Al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă acţiuni;
Al patrulea vers este format din patru cuvinte şi exprimă sentimentele faţă de
subiect;
Al cincilea vers este format dintr-un cuvânt şi exprimă esenţa subiectului.
Cvintetul se poate folosi într-o activitate de Comunicare în limba română,
cu tema: "Toamna","La școală", la clasa a II-a.

METODA CIORCHINELUI

Această tehnică îi încurajează pe copii să gândească liber, deschis, să

evidenţieze interdependențe între idei. Este înainte de toate o metodă de căutare a
căii de acces la propriile cunoştinţe, evidențiind modul propriu de înţelegere a unei
teme. Realizarea unui ciorchine grafic presupune mai multe etape:
 scrierea unei noţiuni sau a unei propoziţii – nucleu în mijlocul tablei;

6
  identificarea şi scrierea a cât mai multor cuvinte ce le vin elevilor în minte în
legătură cu noţiunea sau tema;
 legarea cuvintelor sau ideilor prin trasarea unor linii sau săgeţi, evidenţiind
legăturile pe care elevii le găsesc.
Și la ciclul primar se poate folosi metoda ciorchinelui.De exemplu într-o
activitate de Comunicare în limba română, la clasa a II-a, atunci când se realizează
predarea unei lecții, ,,Toamna”.
Învățătoarea plasează acest cuvânt în centrul tablei.Elevii sunt antrenați în a se
gândi la absolut orice care să aibă legătură cu acest subiect.După această etapă, se
vor trasa săgeți de învățătoare și se vor realiza legăturile între idei.
Tehnica ciorchinelui se aplică atât în faza de evocare cât şi în cea de reflecţie.
Folosită în grup, această tehnică oferă elevilor posibilitatea de a afla ideile
colegilor, dar și de a tine cont de acestea.
Metodele activ-participative dezvoltă gândirea critică a elevilor. Învățarea
devine eficientă, iar cunoștințele nou însușite pot fi aplicate și în alte situații.În
acest fel elevul participă activ la procesul deînvățare care se îmbunătățește
considerabil pe moment ce aplică ceea ce a învățat.
Gândirea și învățarea critică are loc atunci când copiii apreciază diversitatea de
idei.

7
 Capitolul 3 – Tema 1- 15 pct.
Abordaţi cu ajutorul metodei cubului conceptul: învăţarea prin cooperare,
răspunzând la următoarele întrebări:

 Descrie – Cum arată?/Ce este?

 Compară – Cu ce seamănă şi de ce diferă?
 Asociază – La ce te face să te gândeşti?
 Analizează – Din ce este compus?
 Aplică – Cum poate fi folosit?
 Argumentează pro sau contra – E bun sau rău? De ce?

Descrie: Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi

sistematizată a grupurilor de elevi, astfel încât aceştia să poată lucra împreună
urmând ca fiecare membru al grupului să-şi îmbunătăţească performanţele proprii
şi să contribuie la creşterea performanţelor celorlalţi membrii ai grupului.
Învățarea prin cooperare are loc atunci când elevii lucrează pentru a dezbate sau
rezolva o problemă, pentru a explora o temă nouă sau pentru a creea idei noi.
Compară: Învățarea prin cooperare poate fi comparată cu învățarea din cadrul
familiei şi diferă de învăţarea individuală prin abordarea acesteia din punct de
vedere frontal.
Asociază: Învățarea prin cooperare ne duce cu gândul la interdependență, la dialog,
la obiectivele unui grup.
Analizează: Învățarea prin cooperare este compusă din grupuri de elevi, din
metode de învăţare (G/L/C, jurnalul dublu, metoda cubului, linia valorilor).
Aplică: Învățarea prin cooperare poate fi folosită la orice nivel de învățământ-
preșcolar, primar, gimnazial, liceal, superior.
Argumentează:Învățarea prin cooperare învaţă copiii, că un comportament întâlnit
în viaţa de zi cu zi poate fi pozitiv sau negativ însă cu această ocazie învățăm să
alegem ceea ce ni se potrivește criticând idea și nu persoana. Cooperând, ei aduc
argumente, găsesc soluţii, dau sfaturi din care cu toţii învaţă.Copiii înţeleg şi
observă că implicarea lor este diferită, dar încurajaţi, îşi vor cultiva dorinţa de a se
implica în rezolvarea sarcinilor de grup.

8
 Prin învățarea prin cooperare elevii:se ajută unii pe alţii să înveţe, făcând
schimb de idei; stau unii lângă alţii, explică ceea ce ştiu celorlalţi, discută fiecare
aspect tratat împreună, se învaţă unii pe alţii; asigură conducerea
grupului;coordonează comunicarea; iau decizii; evită conflictele; acţionează
conform cerinţelor învățătoarei.

9
 Capitolul 4 – Tema 1- 15 pct.

Analizați-vă propriul stil de predare cu ajutorul metodei SWOT, orientându-vă

după întrebările din tabel.

Puncte tari Puncte slabe

Ce calități mă avantajează? Ce aș putea îmbunătăți?
Ce fac bine? Ce nu fac bine?
Ce calități apreciază elevii la mine? Ce ar trebui să evit?
Oportunități Riscuri
Unde pot găsi oportunități care să mi se Cu ce obstacole mă confrunt?
potrivească?
Cum mă avantajează schimbările?

Puncte tari Puncte slabe

Sunt: răbdătoare, am simțul umorului
bine dezvoltat, mă caracterizează
perseverența și ofer exemple din
experiența mea.
Realizez cu seriozitate proiectarea
activităților instructive-educative și pun
suflet în munca pe care o desfășor cu
copiii.
Copiii apreciază la mine că sunt veselă.
Oportunități
- participarea la cursuri de formare;
- organizări de activități
extrașcolare:vizite la biblioteci, muzee,
excursii.
- exigența în privința activității;
- îmi ajut prea mult colegii și ofer prea
multe fără să fiu ajutat la
nevoie(uneori);
- mă implic prea mult în rezolvarea
unor probleme care nu țin de mine.
Riscuri
- copiii cu dificultăți de învățare sau
cerințe educative speciale;

10
 Capitolul 5 – Tema 1- 15 pct.
Argumentaţi importanţa evaluării în procesul de învăţământ.

Evaluarea este un proces complex de comparare a rezultatelor activității

instructive-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calității), cu resursele
utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).
Evaluarea este proces didactic complex, integrat întregului sistem de învățământ,
care asigură evidențierea cantității cunoștințelor dobândite de subiecții acțiunii
educaționale și valoarea acestora la un moment dat, oferind soluții de ameliorare a
actului de predare-învățare.
Evaluarea are un rol deosebit de important în procesul de învățământ,
aflându-se în strânsă interdependență cu procesul de învățare și predare, cu
calitatea și eficiența în educație.
În privința evaluarii rezultatelor școlare, toate cadrele didactice se încred în
obiectivitatea de care dau dovadă. Ca și actul predării, evaluarea încorporează
elemente specifice, cerințe speciale și deține o terminologie specifică.
Experiența pedagogică a dus la conturarea unei serii de metode și tehnici de
verificare : observarea sistematică, verificarea orală, probele scrise, grafice sau
practice, la care se adaugă testele de cunoștințe care prezintă variate tipuri de itemi,
evaluarea de portofoliu.
Din perspectiva cadrului didactic, evaluarea reprezintă o necesitate a
procesului instructiv-educativ deoarece prin intermediul ei, cadrul didactic obţine
informaţii privind calitatea prestaţiei sale didactice şi are posibilitatea de a adopta
măsuri care să amelioreze calitatea învățării.
Din perspectiva elevului, evaluarea areun impact considerabil în mai multe
planuri. Ea orientează şi dirijează activitatea de învăţare a acestuia ajutându-l să-şi
formeze un stil de învăţare propriu; oferă posibilitatea cunoaşterii gradului de
îndeplinire a cerințelor şcolare care conduc la formarea unei imagini de sine
adevărate, conștiente și corecte.
Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoştinţelor sau ca
mijloc de măsurare obiectivă, ci ca o cale de perfecţionare a fiecăruia deoarece

11
acesta are șansa de a ameliora orice punct sensibil. Ea constituie un act integrat
procesului de învățământ.
Evaluarea joacă în procesul de învăţământ un rol informativ, dar mai ales
formativ deoarece nu se poate realiza instruire şi educare fără evaluare sau chiar
autoevaluare. Ca și metode de evaluare și măsurare se utilizează referatul,
investigaţia, proiectul, portofoliul, observarea sistematică a comportamentului şi
activităţii elevului, autoevaluarea prin care se urmăreşte diversificarea controlului
activităţii şcolare având ca finalitate formarea unor competenţe şi capacităţi
operaţionale în mai multe domenii.
Evaluarea trebuie să stimuleze elevii pentru a-şi ameliora rezultatele și să
evidenţieze progresul acestora din urmă.

12
 BIBILOGRAFIE:
1. Cerghit, I., (1997), Metode de învăţământ, Ediţia a III-a, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
2. Crețu, D., Nicu, D., (2004), Pedagogie și elemente de psihologie, Editura
Universităţii “Lucian Blaga”, Sibiu;
3. Creţu, D., (2013), Strategii didactice interactive, Editura Universităţii
“Lucian Blaga”, Sibiu;
4. Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom.

13