Universitatea De Stiinte Agronomice Si Medicina Veterinara Bucuresti

Biosecuritatea Produselor Alimentare

Proiect
Biosecuritatea Pe Filiera Acvacolă Și A
Cărnii De Vânat
Păstrăvul de lac

Maftei Cristina

Miroi Ana-Cristina
 Păstrăvul de lac (Salmo trutta lacustris) este un pește răpitor lacustru dulcicol din
familia salmonide (Salmonidae), din lacurile reci din nordul Europei (Peninsula
Scandinavică, Ladoga, Onega), din Alpi și Caucaz. De obicei se găsește în lacurile ce trec de
1800 m altitudine. Păstrăvul de lac este socotit ca o formă a păstrăvului de râu, adaptată la o viață
sedentară, în lacurile de munte. În România numai în Lacul Roșu, deasupra Cheilor Bicazului,
unde este probabil introdus. Se mai găsește și în lacul Gâlcescu (altitudine de 2.000 m). S-a
introdus și în lacul de baraj de la Bicaz. În Lacul Roșu el s-a hibridizat cu păstrăvul de munte,
dar ocazional se mai întâlnesc exemplare de talie mare, având caracterele pure a păstrăvului de
lac. Preferă apele largi, deschise (lacuri), adânci și de mare altitudine. Peștii tineri se țin mai mult
la suprafața apei sau chiar în regiunea malurilor. Peștii adulții preferă stratul de apă până la 40 m.

Este mai mare ca păstrăvul de râu. Are o lungime obișnuită 60 cm; excepțională 1,40 m.
Greutate obișnuită 1 kg; indivizi de 10-15 kg nu sunt rari, poate ajunge excepțional la 31 kg.
Trăiește până la 20 de ani. Asemănător ca înfățișare cu păstrăvul de munte. Are corpul alungit,
ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi relativ mari. Capul este mare, botul scurt și obtuz.
Gura largă, prevăzută cu dinți. Dentiția prevomerului este variabilă, dinții manubriului dispuși
numai pe unul, sau pe două rânduri, sau în partea anterioară pe un rând, iar în cea posterioară pe
două rânduri. Înotătoarea dorsală scurtă cu marginea dreaptă, iar înotătoarea anală ușor concavă.
Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în
urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată. Înotătoarea adipoasă se
inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie,
dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului caudal.
 Păstrăvul de lac

Spatele este albastru-verzui sau cenușiu; flancurile și abdomenul sunt argintii. Au

numeroase pete pe jumătatea superioară a corpului care sunt negre, rotunde, dar mai ales
colțurate (dreptunghiulare) sau în formă de X; aceste pete se găsesc și pe opercul și pe
înotătoarea dorsală, unde stau în serii regulate, între radiile aripioarei. Aceste pete nu sunt,
niciodată, înconjurate de un inel colorat mai deschis. Exemplarele tinere mult mai deschise la
culoare au în lungul părții mijlocii a flancurilor pete roșii sau portocalii, asemănătoare celor de la
păstrăvul de munte, dar în general în număr mai mic. Exemplarele juvenile practic nu pot fi
deosebite de cele ale păstrăvul de munte.

Adulții sunt răpitori, consumând peștișori. Peștii tineri se hrănesc cu larve de

insecte: perlide, friganeide (Phryganeidae), gamaride (Gammaridae), etc.

Maturitatea sexuală este atinsă începând de la vârsta de 5 ani, majoritatea exemplarelor

devin însă mature abia la 6-7 ani. Depune icrele are loc în septembrie-decembrie, la o
temperatură a apei de 8° și mai puțin, alegându-și cu preferință regiunile de scurgere a pârâielor
în lacuri sau chiar unele locuri mai puțin adânci ale lacului unde o femelă depune 20000-30000
icre cu un diametru cuprins între 3-6 mm, durata dezvoltării icrelor este de 180-200 de zile.

Importanța economică în România a păstrăvul de lac este mică, din cauza cantității reduse
ce se pescuiește.

PASTRAVUL DE LAC  (Salmo trutta lacustris )

Raspandire
Locul de bastina al acestui reprezentant al salmonidelor o subspecie a lui Salmo trutta trebuie
cautat in lacurile cu apa rece din Suedia. A fost adus apoi de acolo in lacurile reci din nordul
continentului european, in apele din lantul muntos alpin si caucazian. La noi poate fi intalnit in
numar mai mare in Lacul Rosu, in lacul de acumulare de la Bicaz si in paraul Prejmerului, dar
potrivit unor date, a fost gasit si in alte ape curgatoare si statatoare din muntii nostri.
 Descriere
Pastravul de lac se aseamana cu cel indigen, in stadiul de puiet nu pot fi deosebiti nici prin forma
si nici prin coloritul lor. Diferentele se manifesta abia la maturitate.
Coloritul pastravului de lac este argintiu, cu spatele, gri, care bate uneori spre verde, alteori spre
albastru, nuanta fiind determinata in buna masura de culoarea albiei apei in care traieste.
Deasupra liniei transversale de pe partile laterale ale corpului sau se pot distinge mai multe pete
negre, de obicei rotunde, dar si rectangulare sau chiar in forma de “X”. La exemplarele de 2-4
ani, de-a lungul dungii transversale se pot vedea pete portocalii, uneori rosii sau chiar ruginii, de
forma circulara, care dispar complet cu trecerea anilor, la atingerea varstei de 6-8 ani.

Dezvoltare
 In conditiile apelor noastre, valorile medii in ceea ce priveste lungimea si greutatea sunt de 50-
70 cm, respectiv de 1-1,5 kg, dar s-au consemnat si exemplare de 12 kilograme, in unele lacuri
cu apa mai adanca din Muntii Alpi, exemplarele ce depasesc 1,5 m si 16-20 kilograme nu
constituie o raritate.

Biologie
 Dupa cum arata si denumirea, spatiul de viata caracteristic acestui peste il constituie lacurile
montane de mare altitudine, cu apa limpede si rece. Ii plac lacurile cu adancimi de 30-40 m si
chiar mai mult, in care pot vina in voie pestii de talie mai mica, cum sunt boisteanul, zglavoaca
sau grindelul, dar nu se abtine nici de la puietul de pastrav indigen sau curcubeu.
Pastravii de lac mai tineri si mai ales puietul se gasesc cu predilectie in zonele mai apropiate de
mal, in timp ce exemplarele mai batrane prefera zonele mai adinci, din mijlocul lacurilor.
Pastravul de lac ajunge la maturitate sexuala la varsta de 6-7 ani, dar exista exemplare care ating
aceasta maturitate inca de la 5 ani, lucru intalnit mai des la masculi. Un pastrav de lac de marime
medie 1-1,5 kg depune circa 18-20 000 de boabe de icre de culoare roz, cu un diametru de 3-3,5
mm fiecare. Locurile preferate pentru depunerea icrelor sunt acele zone in care paraie limpezi de
munte se varsa in lac, dar in unele cazuri, cand se trezeste in el instinctul caracteristic speciei
salmonidelor, in amonte pe paraie, depunînd icrele acolo. La varsta de circa 30-40 zile, coloritul
si forma puietului se aseamana deja cu cele ale exemplarelor adulte si se si comporta ca pesti
rapitori.
 Pescuitul Sportiv
 Pastravul de lac este un peste exceptional din punct de vedere al pescuitului sportiv. El poate fi
pescuit atat cu musca artificiala, cat si cu ajutorul lingurii sau voblerului.
Muscatura pastravului de lac este puternica, datoria pescarului fiind aceea de a intepa imediat
carligul. Obosirea acestui peste ofera satisfactii sportive de neuitat. De obicei, pescarul oboseste
pastravul facandu-l sa inghita aer, dar si asa are nevoie uneori chiar de 10-15 minute pana cand il
poate introduce in minciog.
Lungimea minima admisa Ia pescuit: 20 cm

Denumire: Pastrav de lac(Salmo trutta lacustris)

Familia: Salmonide

Raspandire in Romania: Lacurile Rosu, Bicaz, Belis si Gilcescu in general in lacuri de munte

Lungime: 27-103 cm

Greutate: 210g si 15 kg

Aspect: Pastravul de lac este o forma a pastravului de rau, adaptata la o viata sedentara in

lacurile de munte. Spatele albastru-verzui, abdomenul si flancurile argintii. Pe corp numeroase
pete negre, colturoase sau in forma de X, rar rotunde.

Hranire: zooplancton si alte specii de pesti, insecte si chiar propria progenitura

Hrana pastravului de lac este foarte variata, de la mici insecte si larve (chair si exempalrele
adulte, de cateva kg pot fi vazute frecvent muscarind), mici crustacee, moluste, racusori,
salamandre, broaste, soricei sau chiar pasari de apa dar pupa varsta de 1 an baza hranei este
formata din pestisori, verdeti (craieti) si zglavoace. De foarte multe ori carnea pastravului de lac
salbatic are o culoare rozalie sau chiar portocalie, la fel ca a somonului. Aceasta culoare este data
de hrana naturala, se pare ca provine de la mici crustacei foarte vanati de pastrav. La pastravii de
consum, de crescatorie, culoarea este data de o substata introdusa in hrana. Este vorba despre
ASTAXANTINA sau Pink Carophill, o vitamina sintetica ce imprima o culoare protocalie carnii
de peste. In comert acesti pastravi poarta denumirea de "pastravi somonizati" ceea ce nu este
decat o bazaconie a celor ce vor sa obtina un pret mai bun pe carnea de pastrav. 

Reproducerea pastravului de lac

Are loc in lunile octombrie - decemrie, alegandu-si de regula locurile din preajma paraielor, cu
apa mai oxigenata. Femela depune cca 20000-50000 de icre cu un diametru de 4-5,5 mm, rosii.
Spre deosebire de cei din rau, pastravii de lac pot ajunge in primul an de viata chiar si la 18-19
cm iar in al 3-lea an pot depasi 50 cm. 
Din cauza ca in Romania majoritatea lacurilor populate cu pastravi de lac sunt lacuri de baraj in
care nivelul apei fluctueaza uneori cu zeci de metri sunt foarte rare cazurile in care pontele
depuse peste toamna ajung sa eclozeze, de cele mai multe ori ramanad pe uscat sau fiind astupate
de prea multa apa ceea ce duce la uciderea embrionilor in icre.

 Pescuitul  la  Pastrav de lac

Primavara la deschiderea sezonului, apa fiind foarte rece, metabolismul incetinit al pastravului
determina scurtarea perioadelor de hranire, viteza si hotararea cu care acesta va ataca nalucile.

In aceste conditii este recomandabila folosirea unor oscilante cu grosimi medii (0,7 – 1 mm),
adaptate bineinteles la grosimea firului, fir care influenteaza capacitatea acesteia de plutire
precum si posibilitatea de a imprima un traseu marcat de opriri care dau timp pestelui slabit sa
atace. In zonele cu apa mai mica, sau acolo unde observam ca pestii se misca destul de aproape
de suprafata, pot fi folosite voblere "suspending", cu ajutorul carora atacul poate fi stimulat prin
accelerari rapide, urmate de opriri care pot dura mai multe zeci de secunde.

Nu de putine ori atacul vine dupa o oprire de 20-30 de secunde. Bineinteles ca viteza de tractiune
nu trebuie sa fie neaparat lenesa, poate fi chiar mare, dar urmata de acele pauze care dau timp de
atac si simuleaza deruta pestisorului urmarit.

In sezonul cald si la inceputul toamnei, pastravii devin din ce in ce mai puternici si agresivi,
linguritele oscilante sau voblerele de suprafata putand fi recuperate intr-o maniera mai agresiva,
cu scurtarea duratei de oprire. In perioada de hranire intensa, folosind lanseuri oblice la 4-10 m
distanta de mal, pastravii au atacat voblerele la 5-6 m distanta de mal, la o adancime de 20-50 cm
. Atacurile au fost declansate de tehnica de pescuit fara opriri si cu viteza foarte mare de
recuperare.
Se pescuieste la: rama rosie,vierme,larve de libelule si unele exemplare mai mari la lingurita
rotativa gen AGLIA 00

Pastravul de lac (Salmo trutta v. lacustris) 

Clasa: Actinopterygii; Ordinul: Salmoniformes; Familia: Salmonidae. 

In engleza: Lake trout 

Denumiri populare: Pastrav de lac.

Raspandire: Este raspandit in majoritatea lacurilor de munte de la noi din tara. In Europa este
prezent pe arii extinse, in special in muntii Alpi, in Caucaz si Scandinavia. 

Biologie: Practic nu este o specie separata ci doar o varietate a lui Salmo trutta fario, pastravul
indigen, adaptat la viata lacustra. Aici gaseste mult mai multa hrana decat in rauri si se dezvolta
mult mai repede. Din cauza acestei dezvoltari rapide capata forme putin diferite de ale
pastravului de rau, capul ramane ceva mai mic in comparatie cu corpul, trunchiul se lateste si ia o
forma mai compacta, coloritul de baza poate ramane asemanator cu al pastravului de rau, adica
un patern galben - auriu, spatele verzui si pete rosii inclusiv pe coada si aripiaore dar culoarea se
poate schimba devenind argintie pe flancuri, spatele negricios, petele rosii sunt mici si rare,
petele negre numeroase, predominante. 
Desigur, in lacuri gasim si alte varietati de pastravi adaptati la un trai mai bun. Pastravul
curcubeu si pastravul fantanel impart arealul de viata cu pastravul de lac. 
La noi in tara au fost importati din vestul Europei pastravi de lac derivati din Steelheadul
american si din alte varietati de pastravi. Astfel exista varietati de pastravi de lac fara puncte
rosii, doar o culoare predominant argintie, spate negru si pete mari negre, burta alba. Si acestia
sunt declarati tot pastravi de lac, alaturi de indigenii adaptati. 

Dimensiunile pastravului de lac pot fi impresionante, astfel au fost decalrati si publicate

fotografii ale unor exemplare de peste 30 de kg. In Romania lacurile Tarnita, Belis, Vidra,
Vidraru si Bicaz sunt "suspectate" a mai ascunde catva exemplare capitale de lacustrisi. 

Hrana pastravului de lac este foarte variata, de la mici insecte si larve (chair si exempalrele
adulte, de cateva kg pot fi vazute frecvent muscarind), mici crustacee, moluste, racusori,
salamandre, broaste, soricei sau chiar pasari de apa dar pupa varsta de 1 an baza hranei este
formata din pestisori, verdeti (craieti) si zglavoace. De foarte multe ori carnea pastravului de lac
salbatic are o culoare rozalie sau chiar portocalie, la fel ca a somonului. Aceasta culoare este data
de hrana naturala, se pare ca provine de la mici crustacei foarte vanati de pastrav. La pastravii de
consum, de crescatorie, culoarea este data de o substata introdusa in hrana. Este vorba despre
ASTAXANTINA sau Pink Carophill, o vitamina sintetica ce imprima o culoare protocalie carnii
de peste. In comert acesti pastravi poarta denumirea de "pastravi somonizati" ceea ce nu este
decat o bazaconie a celor ce vor sa obtina un pret mai bun pe carnea de pastrav. 

Reproducerea pastravului de lac are loc in lunile octombrie - decemrie, alegandu-si de regula
locurile din preajma paraielor, cu apa mai oxigenata. Femela depune cca 20000-50000 de icre cu
un diametru de 4-5,5 mm, rosii. Spre deosebire de cei din rau, pastravii de lac pot ajunge in
primul an de viata chiar si la 18-19 cm iar in al 3-lea an pot depasi 50 cm. 
Din cauza ca in Romania majoritatea lacurilor populate cu pastravi de lac sunt lacuri de baraj in
care nivelul apei fluctueaza uneori cu zeci de metri sunt foarte rare cazurile in care pontele
depuse peste toamna ajung sa eclozeze, de cele mai multe ori ramanad pe uscat sau fiind astupate
de prea multa apa ceea ce duce la uciderea embrionilor in icre.

PASTRAVUL INDIGEN (SALMO TRUTTA FARIO L.)

Pastravul indigen (Fig. 1), denumit si Pastrav de rau, Pastrav sau Pastrav comun, este
salmonidulul cel mai raspandit in apele noastre de munte.

             Fig. 1 - Pastrav indigen

Raspandire : Traieste in apele de munte, din apusul Europei pana in Muntii Ural, in cele
ale Africii de Nord (Algeria ,Maroc) si ale Asiei mici. A fost introdus din America de Nord,
India,Africa , Noua Zeelanda si Madagascar la sfarsitul secolului al IX-lea.(fig.2)

La noi in tara, in afara apelor si paraielor de munte, unde este preponderent in zona care-i
poarta numele, se afla raspandit si in lacurile alpine si de baraj, intinzandu-si stapanirea asupra
lor de la altitudinea de 150 m (Cerna si Valea Beiului) pana sus, in golul alpin , la 2260 m (Tau
portii). Din lungimea totala cat reprezinta reteaua hidrografica a apelor curgatoare de munte,
pastravul indigen ocupa 11.500 km, populand si un numar de 75 lacuri alpine si de baraj din zona
montana, fie natural (Balea, Calcescu, Lacul Rosu.), fie introdus pe cale artificiala.

Actiunea de repopulare a apelor cu aceasta specie are loc anual, prin introducerea de
puieti crescuti, din primavara pana in toamna, in toplite. Incepand cu anul 1965 a avut loc o larga
actiune de populare a lacurilor alpinele din masivele Rodnei, Fagaras, Candrel,  Parang, Retezat,
Tara Godeanu., utilizandu-se si puieti obtinuti din icre provenite din import ca fiind specia de
lac, specie care practic reprezinta o varietate a pastravului
indigen.                                                             
 Azi,doar cateva lacuri montane nu au viata
piscicola, fie datorita esecului actiunii de populare ca
de pilda Lacul Caltun din masivul Fagaras si unele
lacuri din Caldarea Jiului-Parang, fie datorate
adancimii sub 2 m a apei si lipsei de oxigen din timpul
iernilor aspre.

  Fig. 2 - Zona de raspandire

Cresterea artificiala a pastravului indigen in vederea producerii puietului pentru

repopularea anuala a apelor de munte are loc in majoritatea pastravariilor noastre. Fac exceptie
doar cateva pastravarii care produc numai pastrav de consum, Curcubeu sau Fantanel, printre
care se numara pastravariile : Slanic, Friza, Campul Cetatii si Popoci.

Descriere : corp puternic, in forma de fus, putin turtit lateral si acoperit cu solzi marunti.
Capul este lipsit de solzi; inotatoarea codala este scobita in tinerete si aproape dreapta la
exemplarele batrane si la cele adulte care traiesc in lacuri alpine de baraj. Celelalte inotatoare
sunt usor rotunjite. Linia laterala, putin pronuntata , are in lungul ei intre 110 si 125 de solzi.(fig.
3)

   

Fig. 3 - Pastrav indigen

Maxilarele sunt puternice, prevazute cu numerosi dinti aduși inauntru, care indica
aptitudini de mare rapitor. Exemplarele batrane si uneori masculii in epoca boistei au maxilarul
inferior mai lung si curbat in sus.

Coloratia corpului este foarte frumoasa, fiind intrecuta numai de cea a Fantanelului: brun
pe spate si alb-murdar pe flancuri si burta. Spatele si flancurile sunt presarate cu puncte negre
sau brun inchis , amestecate cu stelute rosii inconjurate de inele alb-galbui. Punctele rosii lipsesc
pe linia spinarii si uneori merg pana in dreptul abdomenului. Ele se gasesc raspandite si pe
nodalca. La unele exemplare punctele negre sunt foarte numeroase, raspandite pana si pe
operculii, la altele insa predomina cele rosii. (fig.4)

          Coloratia  variaza in functie de locul de trai, de

culoarea fundului albiei, de lumina care patrunde in locul unde
isi are ascunzisul si, in mai mica masura, de felul hranei.
Astfel este mai deschisa , de la verde-brun  pana la galben-pal,
in apele cu fundul pietros si vegetatie arborescenta pa maluri si
mai inchisa-de la negru la verde-masliniu-in locuri umbrite, cu
apa adanca sau cu fundul acoperit de vegetatie (muschi, alge).

   Fig. 4 - Pastrav indigen(forma de fus)

Pana la varsta de un an si uneori chiar mai tarziu, tineretul poarta pe flancuri umbre ovale
transversale(Fig. 5).

Desi este un peste agil si iute, invingand o

viteza a curentului apei de 2-3,5 m/s, trei particularitati
ii sunt caracteristice: frica, lipsa de abilitate si
voracitatea; fuge la cea mai mica miscare de pe mal;
prins in cirlig, in loc sa se incurce spre mal asemenea
celorlalti pesti, el inoata spre mijloc tinand firul intins;
atins cu mana pe sub pietre nu fuge; da la momeala
chiar cand este satul.

                                                                             Fig.5 - Pastrav indigen

Locul de trai-hrana. Fiind un peste de apa rece il gasim in ape cu temperaturi cuprinse
obisnuit intre 12-16°C vara si 1-3 °C iarna. In apele a caror temperatura urca peste 19°C se
intalnește foarte rar, locul lui fiind luat aici de pestii albi.

Sub numele generic de pesti albi sunt cuprinsi pestii care traiesc in mod obisnuit in zona
inferioara a apelor de munte, ca: clean, mreana vavata, scobar, beldita etc.
 Pastravul iubeste apa limpede cu mult oxigen dizolvat (9-12mg/l) suportand insa si pe
durata scurta si apa tulbure.

Un rol deosebit in viata pastravului indigen il are locul de ascunzis, pe de o parte datorita
faptului ca apa mica si limpede face sa fie zarit cu usurinta, iar pe de alta parte, fiind un peste
rapitor care-si culege hrana din apa sau de la suprafata ei, are nevoie de locuri de panda. Il gasim
astfel sub bolovani, radacinile arborilor de pe mal, arbori cazuti in apa, casite etc. Locul de
adapost si-l paraseste numai in epoca boistei sau cand puhoaiele il transporta la vale. Pentru
locurile bune de adapost se dau adevarate lupte intre pastravi. Pentru crearea lor,apele de munte
se amenajeaza cu cascade podite (fig.6).

Fig. 6-Cascada podita

Hrana, foarte variata de altfel, o formeaza larvele de insecte care traiesc in apa sub pietre,
asa-numitii corobeti, latatusii, diferitele insecte ce zboara la suprafata apei. Fiind carnivor prin
excelenta ,se hraneste, in special la varste inaintate, si cu pestii mici care-i stiu de frica: boisteni
si grindei avand predilectie deosebita pentru zglavoace, a caror carne pare sa fie gustoasa. Ataca
si semeni mai mici de-ai sai, pe care insa nu-i prinde cu prea multa usurinta.

Cresterea. Pastravul indigen creste in functie de bogatiile in hrana a apei respective si de

temperaturi cuprinse intre 14 - 16°C. La temperaturi sub 2 - 3°C inceteaza sa se mai hraneasca.

Dimensiunile obisnuite ale pastravului indigen de la noi, la diferite varste, sunt :

-         6-12cm , cu 4-20 g, la varsta de 1 an;

-         15-20 cm, cu 50-120g, la varsta de 2 ani;

 -         25-30cm, cu 150-250g, la varsta de 3 ani;

-         30-35cm, cu 250 - 500g, la varsta de 4 ani;

-         35-45cm, cu 400-700g, la varsta de 5 ani.

Fig. 7-Pastrav indigen

In  apele bogate in hrana , cum sunt: Oasa, Lacul Lotru etc. Pastravul indigen are o
crestere foarte rapida, fiind bun de undita in toamna  celui de al doilea an de existenta. In apele
Fagarasului, mai reci  si mai sarace in fauna nutritiva, cresterea e mai inceata: abia in vara celui
de al patrulea an de viata se situeaza printre pestii buni de cosul pescarului. (fig.7)

In apele reci si sarace in hrana, cresterile sunt mai mici, ajungand abia la jumatate.

Pastravul indigen traieste pana la varsta de 10-12 ani si poate atinge greutatea
maxima(Lacul Vidraru) de 4,5kg.

Reproducerea. Pastravul devine matur sexual la varsta de 2 -4 ani, masculul mai

devreme decat femela. Boistea sau bataia cum i se mai spune , are loc prin lunile octombrie-
noiembrie, cand apa de munte s-a racit pana la 7-8°C. Este mai timpurie in apele reci si in
toamnele mai scurte,si mai tarzie  in apele ce se racesc mai tarziu sau in toamne lungi.

Cand frunza arinului incepe sa se desprinda de pe ramuri,pastravii sunt gata de nunta. In

aceasta perioada ei imbraca asa-numita „haina de nunta”, primind o coloratie mai aprinsa decat
de obicei. Acum femela se deosebeste cu usurinta de mascul, avand abdomenul mai plin si
orificiul genital marit si umflat.
 Cuprinsi de focul dragostei, pastravii urca in carduri spre izvoare, sarind obstacole chiar
de 1m inaltime. Nu toate exemplarele intreprind drumul spre apele limpezi si oxigenate ale
izvoarelor. Unele din ele „se bat” in apropierea locului de trai in cazul in care gasesc aici conditii
bune de boiste.

Femela, urmata de 1-2 masculi, isi depune icrele in locurile de bataie curatite de mal,
frecandu-si abdomenul de pietrisul fin, iar masculii le stropesc cu lapti. Dupa aceasta, femela
acopera icrele, cu ajutorul cozii,cu un strat subtire de pietris. Dupa depunerea icrelor si a
laptiilor, pestii slabiti, se lasa dusi la vale de curentul apei si revin la vechile locuri de adapost .

Pastravii din bazinele pastravariilor depun icre ceva mai tarziu decat cei din rau. In unii
ani, datorita variatiilor de temperatura din sezonul autumnal, recoltarea icrelor se prelungeste
pana la sfarsitul lunii decembrie.

Marimea icrelor si numarul pe care il depune o femela depinde de greutatea ei, de varsta
ei,si indeosebi de bogatia in hrana a apei in care traieste. Icrele, de culoare portocaliu-galben au
un diametru intre 3-6 mm, fiind mai mici la pastravii tineri si mai mari la cei mai in varsta. De
asemenea, ele sunt mai mari la pastravii din lacurile alpine decat la cei din paraiele de munte.

La 1 kg greutate-corp, o femela depune intre 2200 si 4500 icre. Numarul icrelor variaza,
la pastravii din liber, de la un parau la altul, in functie de o serie de factori, intre care cel mai
important il constituie capacitatea biogenica a raului respectiv (Fig. 8).

Fig.8 - Icre de pastrav

 In urma masurilor facute la un numar minim de 10 femele de diferite varste din fiecare
apa mentionata mai jos au rezultat urmatoarele medii la 1 kg greutate-corp  pentru pastravul de
rau: 2200 bucati-raul Buda-Arges; 2300  Valea Ieri; 2400 bucatii-paraul Schit - Ceahlau; 2900
bucati-Raul Mare-Retezat; 3000 bucati-Valea Iadului si Lacul Vidra; 3200 bucati-paraul Barnar;
3300 bucati-Somesul Rece; 3800 bucati-Valea Putnei-Suceava; 4000 bucati-raul Lotru,amonte
de coada Lacului Vidra si 4200 bucati in raul  Sebes-Oasa.

Icrele stau in apa la incubat un numar variabil de zile, in functie de temperatura apei: mai
putine zile cand apa este mai calda si mai multe zile cand apa a scazut.

In general, in apele tarii noastre, puietul iese pe la mijlocul lunii martie-inceputul lunii
aprilie, dupa 140-180 zile de la depunerea icrelor.

Pentru ca puietul sa iasa din icre acestea trebuie sa acumuleze un numar de grade-zile
(totalul temperaturilor zilnice ale apei intre data depunerii icrelor si a ecloziunii) variind intre
330 si 380. Cifrele de mai sus rezulta din datele inregistrate la diverse pastravarii din tara,intr-un
interval de 5 ani.

Odata cu racirea timpului, pastravul nu se mai hraneste decat in masura foarte mica, intra
la adapost sub pietre si isi reia activitatea de rapitor dupa dezghetul apei.

Fig. 9 - Pastravul indigen (Salmo Trutta Fario)-Paraul Barcau

Diverse. Pastravul indigen are o carne foarte gustoasa cand este preparat proaspat in unt,
dupa ce timp de o ora a stat la sare. Fript pe jaratic,in foi de brusture sau in zair „la protap” cum
se spune, este delicios. Afumat si impachetat in „varzob”  de brad satisface cele mai alese
gusturi, daca a fost bine preparat (5-6 ore in sare, in prealabil).
 La izvoarele raului Barcau (fig. 9), pe paraiele Toplita si Boita, traieste o varietate de
pastrav indigen careia ii lipsesc punctele rosii, cele negre fiind repartizate rar pe tot
corpul .Varietatea a fost denumita Salmo trutta linneus si este unica aici in apele tarii. Pe viitor
va fi crescuta artificial in bazinele pastravariei Izvorul Barcaului, urmand a fi reintrodusa in
paraiele amintite,unde s-a imputinat pana la disparitie datorita exploatarilor. Traieste in amestec
cu pastravul indigen.

In paraul Barnar, afluent al Bistritei moldovenesti, in localitatea cu acelasi nume,

pastravul indigen are o coloratie deosebita, galben pe burta si fancuri, cu umbre ovale si puncte
rosi rare. (Fig.10)

Se presupune ca ar fi un pastrav rezultat al unei

vechi incrucisari  dintre pastravul indigen bastinas si
cel fantanel (Salvelinus fontinalis) adus si populat aici
la inceputul secolului al  XX-lea.

Numeroase exemplare cu caracteristicile

coloristice mentionate sunt sterile.

Pescuitul sportiv al pastravului este deosebit de atragator. Se pescuieste cu lanseta

folosind lingurite metalice de diferite forme sau pestisori artificiali.

                                                                                            Fig. 10 - Pastravul indigen din

raul Barnar

Pescuitul cu momeli naturale, in ciuda faptului ca este permis in unele ape de munte,
pierde din ce in ce mai mult teren, cei care se considera adevarati pescari de pastrav vazand acest
pescuit ca lipsit de sportivitate.

Sezonul de pescuit incepe de la 1 mai si se inchide la 14 septembrie. Dimensiunea

minima este de 20 cm; intr-o zi de pescuit se pot retine 10 bucati si in majoritatea apelor
curgatoare se pot pescui numai doua zile pe saptamana. Pescarul care a prins un pastrav
subdimensionat este obligat sa il desfaca cu grija din carlig si sa-l elibereze in rau. In cazul in
care a fost ranit prea grav va fi taiat in bucati si aruncat in rau, spre a servi drept hrana celorlalti
pesti.
 In liber, reusita reproducerii este foarte redusa. Se aprecieaza ca abia 1-2% din puietii
iesiti din icre ajung la maturitate datorita daunatorilor, puhoaielor si numeroaselor alte cauze.

Datorita acestui fapt, fondurile de pescuit trebuie repopulate in fiecare an cu puietul pe

cale artificiala (Fig.11).

Puietul se produce in pastravarii si se

considera anual pentru reteaua apelor de
munte un necesar de 14 milioane de puieti.
Aceastia cresc in prealabil in locuri de
deversare numite toplite pana toamna cand,
adaptati in mare masura la mediul natural se
introduc  in rau si in lacuri montane.   

                            

                                                                                    Fig.11 - Operatia de mulgere

 1.” PASTRAVARIA” - Autori: Kurt Igler, Helga Bultermann, Editura:
MAST, An aparitie: 2009

2. http://pescuitamator.blogspot.ro/2010/11/pescuit-amator-la-pastrav-de-
lac.html

3. “ PESTELE SI CRESCATORIILE DE PESTE" - Autor: Horvath Laszlo

Editura: MAST, An aparitie: 2005

4. https://www.scribd.com/doc/203101059/Pastravul

5. https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83str%C4%83v_de_lac
 6. http://ghidpescuit.ro/specii-de-pesti/din-ape-de-munte/pastravul-de-lac/

7. http://www.crap.ro/pagina/74/367/pastravul-de-lac.html

8. http://reproducerea-cresterea-pastravilor.blogspot.ro/2013/05/specii-de-
pastravipastravul.html