FACULTATEA DE ISTORIE

Stiintele auxiliare

Heraldica

F/R

Chisinau 2021

I. Notiuni generale despre heraldica

Constituirea heraldicii ca stiinta istorica auxiliara
Heraldica are drept obiect stabilirea principiilor teoretice, de cercetare, interpretare si
evolutia stemelor unui stat, oras, familie, corporatie.

Numele disciplinei provine din termenul latin medieval: heraldus, heraut – crainic.
Heralzii in epoca medieval duceau mesajele de razboi, dar faceau si oficiul de prezentare a
 luptatorilor in turniruri si de introducere a acestora in arena. Se mai intilneste si alta notiune
asupra heraldicii: termenul se trage din cuvintul germant Herold prin care in vechea germane
era numita persoana cunoscatoare a simbolisticii privind zeitatile pagine. In evul mediu
Herold era persoana cunoscatoare a obiceiurilor legate de confectionarea blazoanelor, avea
dreptul sa verifice autenticitatea blazoanelor, putea influenta confectionarea si evolutia lor.

Importanta heraldicii ca izvor pentru istorici sta mai ales in tinuta ei juridical si social-
istorica.

Heraldica, ca stiinta auxiliara a istoriei, studiaza aspectele teoretice ale blazonului, dar se
preocupa si de aplicarea lor in practica, realizarea stemelor, terminologie devenind in aceasta
situatie arta heraldica.

Fenomenul heraldic si, in general, manifestarile heraldice sunt foarte vechi, aparind prima
oara in antichitate si evoluind odata cu societatea omeneasca.

Arta heraldica isi are inceputurile in secolul XI in Germania, la concursurile care s-au
desfasurat la Gottingen in anul 934, unde se pare ca s-au purtat de catre cavaleri bucati de
stofa potrivite in maniera de alcatuire ulterioara a stemelor. Perioada de inflorire a heraldicei
a fost cruciadele si epoca clasica a turnirurilor ( sec. XIII-XV).

Stiinta heraldica isi are inceputurile in Franta. In 1416, Clement Prinsault a pus bazele
acestei discipline prin fixarea unei terminologii exacte si stiintifice care a fost apoi general
acceptata. Tratatul lui Clement Prinsault i-au urmat si alte lucrari de heraldic, Franta aducindu-si
o contributie esentiala la nasterea si fundamentarea acestei stiinte auxiliare a istoriei. Tot in
aceasta perioada s-au realizat si desene de blazoane contemporane sau mai vechi care au fost
adunate de colectionari. In a doua jumatate a sec. XIX-lea, dupa o perioada de stagnare de la
sfirsitul sec. XVIII, cercetarile au fost reluate, devenind disciplina de invatamint la Ecole des
Chartes si in alte universitati europene.

In Tarile Romane, preocuparile de ordin heraldic se intilnesc din sec. al XVII – lea la
cronicile: Grigore Ureche ( 1590-1647), Miron Costin (1633-1691), Nicolae Costin (1600-1712),
la Dimitrie Cantemir (1673-1723). In lucrarile acestora aparea legenda heraldic a capului de
bour, a corbului, precum si pretinsele armerii ale Daciei ( doi lei afrontati). In secolul urmator,
interesul pentru heraldic se manifesta, in masura in care aceasta a servit la alcatuirea stemelor de
familie (Sturdza, Bals, Vacarescu). Catre sfirsitul perioadei au aparut sigilii domnesti pe care
erau reprezentate in afara stemei principatului si steme celor 17 judete. Bazele stiintelor heraldice
se vor pune, insa, abia in secolul al XIX- lea, cind s-au remarcat: Gh. Asachi (1788-1869), D.A.
Sturdza (1833-1914). In 1970 s-a creat Comisia de Heraldica, Genealogia si Sigilografie pe linga
institutul de istorie, Nicolae Iorga. Prin participarea membrilor sai la numeroase congrese
international de specialitate, Comisia a contribuit la raspindirea, dicolo de fruntariile nationale, a
acestor izvoare istorice romanesti, precum si rezultatelor cercetarii romanesti in domeniile
heraldicii, genealogiei si sigilografiei.

II. Originea artei heraldice in Evul Mediu

1. Prima faza a heraldicii se leaga de sec. X – XIII, numita perioada scutului – stema este
prezentata doar prin scut si imaginea de pe el.
2. A doua faza este databila intre secolele XIII – XV cind scutului I se mai adauga coiful
impreuna cu ornamentele lui. Este epoca cruciadelor si adduce cu sine generalizarea
stemelor si aparitia unor reguli fixe de alcatuire ale blazoanelor.
3. Urmatoarea etapa este etapa decaderii importantei blazoanelor si a heraldicii – secolul
XVI. In urma schimbarii metodelor de lupta si descoperirii prafului de pusca, institutia
feudal a cavalerilor decade si se apropie sfirsitul heraldicii ca o practica medieval. Se
dezvolta, insa, teoria si studiul heraldicii, care va devein o importanta preocupare a
medievistilor.
4. Exista si a patra etapa, heraldic moderna, chiar contemporana. Blazonul familial decade
si apar stemele statale care de multe ori s-au dezvoltat din blazonul suveranului. Apar
steme de orase, institutii.

III. Figuri heraldice, smalturi heraldice

Herladica are la baza culorile sau smalturile, termen care isi are originea in vopsirea
stemelor sau blazoanelor pe mobile, pe arme, pe vase de aur si de argint. Arta heraldic
foloseste 3 smalturi desemnate prin: 1. Doua metale – aurul care este galben si argintul
care este alb; 2. 6 culori propriu-zise: rosu sau stacojiu albastru sau azur, negru(sable),
verde ( sinople, luat de la arborii din preajma cetatii Sinope), purpura sau violet,
portocaliu; 3. Doua blanuri: a) hermina, numita si cacom ( alba cu pete negre), si contra
hermina; b) singeapul (singipie), numit si vair, si contra singeapul de culoare albastra
(azur), cu alb. Aceste culori au si o insemnatate: rosu care a insemnat curajul, albastru sau
azuriu – speranta, verde – tineretea, negru – stiinta, purpuriu si portocaliu bogatia. Se
adauga aurul si argintul, transformate in galben – suveranitatea, dreptatea si alb –
puritatea, nevinovatia. Smalturile formeaza fondul scutului.

Aceste smalturi se figurau pe steme prin intermediul desenului conventional,

redindu-se imaginea, nu si culoarea respective. Astfel, argintul se reda prin culoarea alba,
rosu prin linii vertical, azur prin linii orizontale, negru prin linii incrucisate. In cimpul
scutului se afla nenumarate piese care alcatuiesc figurile heraldice.

Figurile heraldice se clasifica in: piese onorabile si piese mai putin onorabile.

Piesele onorabile sunt cele mai vechi piese intrebuintate pe scuturi. Celelalte sunt
piese folosite mai recent. Piesele onorabile ale scutului sunt, suprafete ale scutului,
diferite ca smalt de restul cimpului, realizate prin trasarea unor linii drepte, oblice sau
curbe. Printre cele mai folosite se numara: seful sau capul (o linie orizontala trasata in
partea superioara a scutului), talpa sau treimea inferioara a scutului ( realizata prin
trasarea uneii linii orizontale in partea inferioara a scutului), banda ( realizata prin
trasarea a doua linii oblice din coltul drept superior spre coltul sting inferior), bara
( realizata prin doua diagonal duse din coltul sting superior spre coltul drept inferior).
Prin acelasi joc de linii se mai pot realize: furca, furca rasturnata, palul(teapa), crucea,
saritoarea, capriorul, pajera.

Mobilele sunt obiecte asezate pe scut. Acestea pot fi: figure natural, artificial,
himerice. Figurile natural pot fi luate de la aster, pot fi parti ale corpului omenesc, sau pot
sa provina din lumea animal, a plantelor, a pasarilor. Figurile artificial pot fi: cruci,
turnuri, castele, poduri, biserici, vapoare, coroane. Figurile himerice se iau, de regula, din
mitologie sau pur si simplu sunt fanteziste.

IV. Stema de stat a Republicii Moldova

Stema de Stat a Republicii Moldova este un simbol oficial major al suveranităţii şi
independenţei, al unităţii şi indivizibilităţii Republicii Moldova. Stema de Stat reprezintă
un scut tăiat pe orizontală având în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară –
albastră, încărcat cu capul de bour având între coarne o stea cu opt raze. Capul de bour
este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stânga de o semilună conturnată.
Toate elementele reprezentate în scut sunt de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul
unei acvile naturale purtând în cioc o cruce de aur (acvila cruciată) şi ţinând în gheara
dreaptă o ramură verde de măslin, iar în cea stângă un sceptru de aur.
 În reprezentare alb-negru scutul şi figurile heraldice însumate în compoziţie sînt
reprezentate în conformitate cu semnele convenţionale utilizate de ştiinţa heraldică.
Respectiv: aurul (galbenul) prin puncte plasate la distanţă egală între ele, roşul prin linii
verticale, albastrul prin linii orizontale, iar verdele prin linii oblice de la dreapta spre
stînga. Acvila e doar conturată.

Imaginea reprodusă a Stemei de Stat a Republicii Moldova, indiferent de

dimensiunile ei, trebuie să corespundă întocmai proporţiilor imaginii în culori sau celei în
alb-negru.