Sunteți pe pagina 1din 26

Ê ÊÊ

  
Ê     

Realizarea într-un interval de timp relativ mic a unui volum mare de construcţii cu
complexitate tehnică sporită, cu eficienţă economică maximă impune adoptarea de concepţii,
metode de proiectare şi de executare moderne care implică necesitatea aplicării unui control
eficient a calităţii lucrărilor care poate şi trebuie să cuprindă toate fazele şi aspectele activităţii
de construcţii: cercetare ± proiectare - executare pe parcurs şi final, inclusiv în perioada de
exploatare.
Drept principii şi norme de bazăîn ramura construcţiilor pot fi reţinute următoarele:
‡ construcţiile trebuie să creeze condiţii normale de muncă şi de viaţă pentru cei ce la
folosesc, să răspundă pe deplin scopului pentru care au fost realizate.
‡ toţi factorii implicaţi în realizarea şi exploatarea construcţiilor au obligaţia de-a participa la
îmbunătăţirea continuă a concepţiei de proiectare, procedeelor de executare, calitatea
materialelor, introducerea de noi tehnici şi soluţii constructive etc,
‡ respectarea riguroasă a normelor de exploatare care constituie o obligaţie de bază pentru toţi
cei care concură la realizarea şi exploatarea construcţiilor;
‡ caracteristicile tehnice de bază şi nivelul calitativ al construcţiilor se stabilesc în mod unitar
prin standarde, norme tehnice, caiete de sarcini şi sunt obligatorii pentru toţi cei care participă
la proiectarea, executarea şi exploatarea construcţiilor;
Nouă orientare tehnologică, denumită  , determină în mare măsură
de la început pe parcursul executării lucrărilor, făcând posibilă eliminarea
refacerile de lucrări impuse de controlul de calitate. În prezent controlul calităţii face parte
chiar din procesul de lucru, care permite asigurarea şi verificarea calităţii în timpul procesului
de executare.
, conform (SR EN ISO 9000-1/1996; SR ISO 8402), reprezintă ansamblul de
caracteristici şi proprietăţi ale unui obiect (entităţi), care îi conferă acestuia aptitudinea de a
satisface necesităţile exprimate şi implicite.
   este definită ca ³totalitatea condiţiilor individuale luate în
considerare în cadrul proprietăţii unei entităţi într-o anumită etapă de concretizare´ (Hutte,
1995).
  constituie activităţile menite să definească şi să cuantifice
conformitatea unui produs.
În vederea prevenirii fenomenelor negative determinate de deficienţele de calitate, în
legislaţia statelor avansate au apărut măsuri concrete pentru instituirea sub diverse forme a
unui control organizat al calităţii în domeniul construcţiilor (normative, reglementări,
prescripţii tehnice, standarde, legi, decrete etc).
Ê  se defineşte (SR EN ISO 9000-1/1996) ca fiind ansamblul
activităţilor planificate şi sistematice implementate în cadrul sistemului calităţii pentru
furnizarea încrederii corespunzătoare că un obiect (entitate) va satisface condiţiile referitoare
la calitate.
Ê  implică o permanentă evaluare a exigenţelor de performanţă şi
factorilor care influenţează modificări ale nivelelor acestora în timpul exploatării, acţionând
pentru eliminarea neconcordanţelor, începând cu depistarea cauzelor. (Popa I., 2002)
Prin  se înţelege reglementarea unitară a producţiei şi a consumului,
prin elaborarea şi introducerea în practică a standardelor, promovându-se raţionalizarea şi
asigurarea calităţii.
Datorită faptului că progresul tehnic poate avea şi efecte negative, standardele au
devenit sursă de încredere pentru utilizarea tehnicii. Astfel, prescripţiile cuprinse în ele oferă o

c
garanţie a evitării eventualelor consecinţe nocive ale tehnicii. De aceea ele au o importanţă
deosebită pentru păstrarea datelor şi pentru protecţia consumatorilor, a muncii în scopul
evitării accidentelor, a mediului înconjurător etc.
Standardizarea se efectuează la nivel naţional, european şi internaţional.
Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ISO şi Comisia Internaţională de
Electrotehnică CEI (International Electro Technical Commission) formează împreună
sistemul internaţional de standardizare care cuprinde în prezent peste 86 de ţări membre
printre care şi România.
Comitetul European pentru Standardizare (CEN) şi Comitetul European pentru
Standardizare în Electrotehnică (CENELEC) formează instituţia de standardizare europeană.
Membrii ei sunt institute naţionale de standardizare ale ţărilor membre ale Comunităţii
Europene şi ale zonei europene de comerţ liber.
Spre deosebire de standardele internaţionale ISO/CEN care pot fi preluate
nemodificate (notate la noi în ţară SR ISO sau SR CEI), modificate (notate SR- ) sau parţial
modificate (notate SR-EN), standardele europene CEN/CENELEC trebuie preluate integral de
către toate ţările membre.
Standardele internaţionale ISO 9000 se bazează pe înţelegerea faptului că întreaga
activitate este realizată printr-un proces.
Dacă un cumpărător doreşte să câştige încrederea în capacitatea de asigurare a calităţii
a societăţii producătoare, el poate solicita un audit al calităţii care să demonstreze principalele
elemente de asigurare a calităţii.
În acest scop se folosesc standardele SR ISO 9001, 9002, 9003, fiecare dintre ele
clarificând unele concepte şi probleme specifice, privind managementul, organizarea
activităţii şi asigurarea calităţii în proiectare, producţie, service cât şi pentru inspecţii şi
încercări finale.
ISO 9001/ 1994 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci
când trebuie demonstrată capacitatea unui furnizor de a proiecta şi de a livra produse
conforme. Condiţiile specificate vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea
neconformităţii în toate etapele, de la proiectare până la service.
ISO 9002/ 1994 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci
când trebuie demonstrată  ! unui furnizor de a livra produse conforme cu un
proiect stabilit. Condiţiile vizează obţinerea satisfacţiei clienţilor prin prevenirea
neconformităţii în toate etapele, de la producţie până la service.
ISO 9003/ 1994 prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci
când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a depista orice neconformitate ale
produsului şi de a controla modul de tratare a acestora în timpul inspecţiilor şi încercărilor
finale.
Standardele ISO conţin recomandări privind asigurarea calităţii. Ele descriu
elementele sistemului calităţii şi procedurile de implementare a lor pentru situaţii
contractuale, pentru obţinerea unei aprobări sau a unei înregistrări, în scopul certificării sau
înregistrării unei oferte.
Ê"(stabilite de ISO 9004) reprezintă soluţionarea problemelor legate
de calitate şi luarea măsurilor necesare pentru a reduce la minimum posibilităţile de repetare.
Aceste măsuri rezultă din audituri şi din raporturi de neconformitate care sunt analizate de
conducerea societăţii sau reclamate de client. Aceste măsuri pot necesita măsuri de
îmbunătăţire în ceea ce priveşte organizarea, procedurile, calificarea mijloacelor materiale şi
umane etc.
Ê "" reprezintă acţiuni întreprinse pentru eliminarea cauzelor unor
neconformităţi a defectelor sau a altor situaţii nedorite, dar posibile, în scopul prevenirii
apariţiei acestora (ISO 8402/ 1994).

‰

# 
Ê  # ÊÊ $ÊÊ



Efecte negative provocate de calitatea deficitară de realizare a unei construcţii pot să
conducă la fenomene nedorite, precum:
‡ punerea în funcţiune cu întârziere a unor obiective;
‡ compromiterea parţială sau integrală a construcţiei, cauzată de deficienţe ascunse;
‡ îngreunarea executării proceselor următoare şi mărirea consumului de materiale;
‡ mărirea costului (cheltuieli suplimentare provocate de slaba calitate a materialelor şi a
lucrărilor).
Practica activităţii de construcţii arată că   %  %
", sunt (Dumitrescu G., 1996):
‡ calitatea necorespunzătoare în proiectare ce poate fi provocată de: date incomplete sau
inexacte despre obiectul de realizat, ipoteze de calcul incorecte şi combinaţii de ipoteze
insuficiente, utilizarea unor metode de calcul incorecte sau insuficiente şi utilizarea unor
materiale noi insuficient studiate şi experimentate, etc.;
‡ calitatea necorespunzătoare a materialelor componente prin folosirea unor materiale
necorespunzătoare, etc.;
‡ calitatea inferioară a executării, care poate fi provocată de: nerespectarea condiţiilor
tehnice, nerespectarea proiectului, folosirea unei forţe de muncă insuficient calificată şi
nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice, nerespectarea condiţiilor tehnice stabilite
prin proiect şi prin caietul de sarcini şi nerespectarea succesiunii proceselor tehnologice etc.;
‡ calitatea necorespunzătoare a întreţinerii şi urmăririi în timp.
Aceşti factori pot să intervină cu o pondere diferită în funcţie de tipul construcţiei şi de
condiţiile specifice de realizare.
În situaţia în care cantităţi mari de beton sunt puse în lucrare, în timp relativ scurt
trebuie avute în vedere responsabilităţile şi riscurile care converg din aceasta:
responsabilitatea producătorului referitor la calitatea betonului (a produsului semifabricat) şi
ceea a antreprenorului (constructorului) privitoare la calitatea execuţiei (a produsului finit).
În afara responsabilităţilor celor doi factori menţionaţi mai sus, conceptul clasic de
evaluare a calităţii betonului este bazat pe rezultatele metodelor de control distructive pe
epruvete turnate, întărite şi încercate conform specificaţiilor standardizate. Nu cu mult timp în
urmă, se accepta rezistenţa epruvetei de beton ca rezistenţă a structurii. Ţinându-se cont de
faptul că betonul este un material eterogen, calitatea sa depinde nu numai de constituenţii
acestuia şi de omogenitatea lor, dar şi de alţi parametrii cum sunt turnarea, compactarea şi
întărirea, care pot varia pe ansamblul unei structuri, ceea ce arată din nou diferenţa dintre
structură şi epruvetele standardizate.
Un aspect foarte important privitor la realizarea construcţiilor este conceptul de
calitate. Astfel, conform acestui concept, calitatea betonul se determină prin încercări, după
28 de zile, pe epruvete standard, dar este în general recunoscut faptul că aceste epruvete nu
oglindesc adevărata calitate a elementelor de construcţii.
În prezent, este recunoscut faptul că epruvetele cubice şi cilindrice standard nu reflectă
în totalitate adevărata calitate a structurii, doar o ³calitate potenţială´. Pentru determinarea
calităţii reale fără a degrada o structură/element existent se folosesc metode nedistructive de
determinare a calităţii.
Controlul calităţii lucrărilor de beton şi beton armat este necesar pentru respectarea şi
aplicarea prevederilor din normele şi reglementările specifice, în limitele abaterilor
admisibile, respectându-se mai multe etape şi anume:

X
‡ permanent pe parcursul executării pentru toate categoriile de lucrări (înainte ca ele se devină
lucrări ascunse prin înglobare sau acoperire);
‡ la terminarea unei faze de lucru, la recepţia preliminară sau finală;
‡ în timpul exploatării.

&Ê ÊÊ
# ' ( Ê
 
Având în vedere condiţiile specifice de realizare în cazul lucrărilor de beton armat
(pătrunderea dificilă a betonului proaspăt în spaţiile intime ale zonelor degradate sau
prevăzute cu armături dese, spaţiile mici de turnare şi de asigurare a compactării mecanizate
etc.), pentru asigurarea calităţii acestor elemente trebuie respectate cu stricteţe compoziţia,
omogenitatea, lucrabilitatea, compactitatea şi evitarea apariţiei oricăror alte defecte. Aceasta
presupune o îndeplinire cu rigurozitate a prevederilor stabilite în proiectul tehnologic, privind
prepararea, transportul, punerea în lucrare, compactarea şi tratarea ulterioară a betonului,
respectiv folosirea unei forţe de muncă cu înaltă calificare şi chiar specializare, precum şi a
tehnologiilor specifice acestui gen de lucrări.
Rezultatele obţinute în urma încercărilor probelor prelevate pot avea o variabilitate
largă, iar în urma interpretărilor statistice se pot identifica cauzele care au condus la apariţia
unor neconformităţi, atât pe parcursul preparării betonului (calitatea componenţilor, dozării,
timpul de amestecare - necorespunzătoare etc.), cât şi în timpul transportului, punerii în
lucrare, compactării sau tratării ulterioare (segregări, modificarea compoziţiei, fisuri etc.).
Cel mai economic şi sigur procedeu de realizare a unui beton de calitate şi durabil este
controlul de calitate efectuat în diferitele faze de realizare ale acestuia, care permit intervenţia
rapidă, în scopul obţinerii caracteristicilor cerute.
   se poate clasifica astfel: control interior, control exterior,
control de conformitate (acceptabilitate).
  %) (controlul de acceptabilitate) are în vedere verificarea
satisfacerii condiţiilor specificate pentru realizarea clasei betonului, condiţii solicitate atât de
producător sau executant, cât şi de beneficiar. (SR EN 206-2000)
Prin rezultatele statistice obţinute din efectuarea controlul de conformitate a clasei de
rezistenţă a betonului se evită %), se analizează problemele apărute, se
determină riscurile, se depistează cauzele, se stabilesc limitele pentru produse şi procese, se
realizează prognoze, se verifică şi se măsoară sau se evaluează caracteristicile referitoare la
calitate.
Conform ISO 8402 prin ³nesatisfacerea unei condiţii specificate´ se poate înţelege:
‡ neconformitate a unui produs;
‡ neconformitate în derularea activităţilor de exploatare;
‡ neconformitate de procedură (ale sistemului de calitate);
‡ anomalii, abaterii, defecţiuni;
‡ diferenţe dintre calitatea obţinută şi cea dorită (cunoscută sub denumirea de calitate
nesatisfăcătoare sau noncalitate).
Fiecare din aceste tipuri de neconformităţi fac obiectul unei identificări şi al unor
prevederi de control asigurate printr-o metodologie specifică de îmbunătăţire a calităţii
asigurată de o serie de instrumente şi tehnici de bază (Mitonneanu H., 1998), folosite la
investigarea cauzelor posibile, stabilirea relaţiilor cauză-efect şi iniţierea acţiunilor preventive
şi corective.
Cel mai uzual mijloc de realizare a controlului de conformitate este prin *
(prelevare de probe), urmând un anumit plan de control judicios stabilit, reglementat tehnic
(NE 012-1999). Astfel, pentru ca un eşantion să fie reprezentativ pentru calitatea întregului
lot, el trebuie prelevat în mod aleator, de regulă pe baza unor procedee statistico-matematice.


r

  
# ' Ê Ê (
 
%)(SR EN 206-1/2002) este parte integrantă a controlului de
producţie; cuprinde o combinaţie de acţiuni şi decizii care se iau conform regulilor de
conformitate adoptate în avans, pentru verificarea acceptabilităţii betonului cu reglementările
în vigoare.
  %) are drept scop determinarea cu ajutorul statisticii
matematice, a identificării produsului neconform (proprietăţilor betonului ± detectare,
marcare, înregistrare), izolarea rezultatelor, examinarea lor şi deciziile care se impun a fi
luate, acţiunile corective şi preventive, documentaţia care trebuie completată la zi; ţinându-se
seama, în acelaşi timp, de o serie de variabile (denumite şi procese speciale), care au o
importanţă însemnată în calcule, care ţin seama de:
‡ proprietăţile fizico-mecanice ( de rezistenţă, deformabilitate, stabilitate, oboseală) ale
materialelor, secţiunilor sau elementelor lor componente;
‡ caracteristicile geometrice ale structurilor şi elementelor lor componente etc.
Variabilitatea datelor rezultate în urma măsurătorilor este obiectivă, iar caracterul lor
aleatoriu, depinzând de o serie de factori.
Cunoaşterea valorilor acestor variabile este în mod logic imperfectă, deoarece exprimă
nivelul general al cunoştinţelor umane asupra realităţii la un moment dat (de exemplu,
caracteristicile avute în vedere nu există decât în fazele ulterioare ale procesului sau metoda
de măsurare nu există sau există, dar este distructivă etc.). Unele dintre aceste caracteristici
referitoare la calitatea produsului nu pot fi verificate în întregime pe produsul finit.
Betonul este un astfel de produs care este rezultatul final al unei serii de operaţii şi
necesită respectarea întocmai a procedeelor şi etapelor specificate.
Variabilele considerate se introduc în calcule într-o formă idealizată în care
incertitudinile asociate fiecărei variabile sunt evaluate pe baza unui model de calcul
(probabilistic, semiprobabilistic sau deterministic) (Lungu D., Ghiocel D. , 1982).
Încercările de verificare a clasei de rezistenţă a betonului în cursul executării sunt
încercări curente, iar înregistrarea lor permite interpretarea statistică a calităţii betonului în
vederea măsurilor care trebuie luate pentru asigurarea rezistenţei mecanice necesare,
corespunzătoare solicitărilor la care este supus elementul de construcţie.
Determinarea clasei de rezistenţă a betonului (ca şi a altor caracteristici ale lui) nu se
realizează niciodată pe baza încercării unei singure epruvete. Aceste determinării se realizează
pe  (mărimea unui lot este dat de cantitatea de betonul turnat pentru fiecare clasă sau
parte din structură: fundaţie, nivel al unei clădiri sau grup de grinzi / stâlpi / pereţi structurali
ai unui nivel sau nu mai mult de un anumit volum, funcţie de clasă şi/sau mai mult de
realizarea turnării timp de o săptămână) (notat
± efectivul lotului); prin intermediul !
 , care reprezintă cantitatea de beton necesară obţinerii unui rezultat; iar 
determinării îl constituie media aritmetică a cel puţin   !. (Ştefănescu -
Goanga A, 1983)
Cu cât cantitatea de beton avută în vedere este mai mare, numărul de probe creşte, iar
domeniul de variabilitate a calităţii betonului se măreşte (datorită variabilităţii calităţii
betonului livrat de mai mulţi furnizori ± staţii de preparare, a compoziţiei betonului,
discrepanţele inerente prelevării probelor, procedurilor de încercare etc.)






ü
' Ê

Ê+
+ &ÊÊ 
ÊÊ  
Êsunt materiale granulare naturale (de balastieră sau carieră) sau artificiale
cu forma şi mărimea granulelor adecvate realizării betonului. (NE 012-1999). Agregatele
folosite în compoziţia betoanelor obişnuite provin în general din mai multe surse (Ionescu I.,
Ispas T., Popaescu A., 1999), precum:
‡ din balastiere care exploatează zăcăminte aluvionare, depozitate şi transportate natural prin
scurgerea apelor pluviale (sau din topirea zăpezilor), procesul tehnologic de prelucrare fiind:
extracţia mecanică din zăcăminte sau dragarea din cursuri de apă sau lacuri, sortarea spălarea,
concasarea (dacă este cazul), depozitarea intermediară şi expedierea.
‡ din cariere de piatră, procesul tehnologic de prelucrare fiind: extracţia prin derocare,
concasarea (în două-trei trepte), sortarea, spălarea, depozitarea intermediară şi expedierea;
‡ din fabrici specifice, rezultând materii prime sub formă de agregate artificiale sau reziduuri.


 ,
Ê  Ê + &#Ê

Ê' (  Ê Ê ÊÊ  
Ê Ê  
Principalele condiţii tehnice de calitate ale agregatelor sunt (Popa R., Teodorescu M.,
1984):
①stabilitate din punct de vedere chimico-fizic;
①rezistenţă la compresiune suficient de mare, pentru a se realiza clasa betonului
specificată;
①să nu favorizeze reacţii chimice nocive (de ex. reacţii alcalii-agregat);
①să nu conţină impurităţi care pot influenţa negativ procesele de hidratare-hidroliză,
aderenţa dintre piatra de ciment şi granulele de agregat etc.
Conform STAS 1667-1976 agregatele naturale grele trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii de admisibilitate:

 
 )!
Densitate aparentă (kg/m3) ȡa, minim 1800

Densitate în grămadă în stare afânată şi uscată ȡga, minim 1200


Porozitate
3 aparentă la presiune normală (%) totală, maximum 10*
aparentă maximum 2
Volum de goluri maxim în stare afânată (%) nisip, maximum 40
pietriş, maximum 45
piatră spartă, maximum 55
Rezistenţă la sfărmare (%) în stare saturată, 60
în stare uscată, maximum
minimum 15
Coeficient de înmuiere după saturare, minimum 0,80
Rezistenţa la compresiune minimă a rocilor din care provin agregatele 90
naturale prelucrate, determinată pe cuburi sau pe cilindri în stare saturată
Rezistenţa la îngheţ ± dezgheţ exprimată prin pierderea faţă de masa iniţială 10
!":
(%) * Porozitatea totală admisă pentru agregate utilizate la betoane armate este de
maximum 5%.

D
Principalele caracteristici fizico-mecanice care se verifică în cadrul controlului calităţii
agregatelor sfărmate artificial ursă: 667-2001
  Ê%)% +
+ +  !
  
! *  
 ) 
Natura şi da da da da da da
caracteristici
petrografice -
mineralogice
Conţinut de granule - - da da - -
alterate, moi,
friabile, poroase şi
vacuolare
Porozitate aparentă da da da da - da
la presiune normală
Rezistenţa minimă la da - - - - da
compresiune în
stare
uscată, după saturare
cu apă la presiunea
normală şi după 25 de
cicluri de
îngheţ- dezgheţ
Uzura prin da - - - - da
frecare
(Bohme) în stare
uscată cu nisip normal
monogranular
Rezistenţa la da - da da - -
sfărmare prin
compresiune în stare
Rezistenţă la uzură - - - da - -
Uzură cu maşina da - da da - -
tip Los Angeles
Rezistenţă la - - - da - -
şlefuire
Rezistenţă la îngheţ da - - da - -
dezgheţ
Rezistenţă la - - da da - -
acţiunea
repetată a sulfatului
de sodiu 5 cicluri,%
max
Forma pietrei brute - da - - - -
Aspectul pietrei - - - - - da
prelucrate
Dimensiuni - da - - - da


Granulozitate - - da da da -
Forma granulelor - - da da - -
Conţinut de impurităţi - - da da - -
Coeficient de activitate - - - - da -

Principalele caracteristici fizico-mecanice care se verifică în cadrul controlului calităţii


agregatelor sfărmate artificial ursă: 667-2001
Ê-   #")) '


+   
"% "%


Verificări
 Stabilirea La deschiderea exploatării şi C Se verifică
periodice clasei periodic: sau conf.
rocii, a calităţii - o dată la un interval de maximum NC reglementări
agregatelor, 2 ani, pentru exploatări cu o l or în
pietrei brute şi a producţie anuală egală sau mai mică vigoare
pietrei prelucrate, de 400 000 m3;
sau ori de câte ori - o dată la un interval de
se modifică maximum 1
calitatea rocii an, pentru exploatări cu o producţie
Verificări pe lot Stabilirea anuală loturi
Pentru mai mare de 400 000 m3;
de maximum: C Se verifică
caracteristicilor
2000 t ± piatră brută; sau conf.
conform tabel 3-
2000 t ± fiecare sort de piatră NC reglementări
2 spartă şi piatră spartă mare; l or în
1000 t ± pentru fiecare sort de vigoare
criblură;
1000 t ± pentru fiecare sortiment
de piatră prelucrată;
500 t ± pentru nisipuri de
concasare. Dar nu mai mari decât
!": C ± conform. NC ± neconform.

ƒ
Ê

ÊÊ+
+ &Ê 

# ' Ê Ê(
 
Pentru determinarea proprietăţilor mecanice şi de altă natură a betonului este necesar
să se confecţioneze corpuri de probă denumite ³epruvete´ care să fie supuse încercărilor
propuse.
Confecţionarea epruvetelor constituie o operaţie de legătură între determinările asupra
betonului proaspăt şi cele asupra betonului întărit, deoarece confecţionarea epruvetelor se
realizează cu beton proaspăt, iar încercarea lor se face după ce acesta s-a întărit.
FORMELE EPRUVETELOR
Epruvetele, care se confecţionează pentru determinarea rezistenţelor mecanice ale
betonului sunt de trei forme: cuburi, prisme şi cilindri.
a. Cuburile au latura de 100, 150, 200 sau 300 mm (conform STAS 1275-88, NE 012-1999).
Dimensiunea se alege în fiecare caz depinde de dimensiunea maximă a granulei de agregat;
această dimensiune nu trebuie să depăşească ¼ din latura cea mai mică a epruvetei.
b. Prismele au dimensiunea de 100 x 100 x 400 mm, 100 x 100 x 500 mm, 100 x 100 x 550
mm, 150 x 150 x 600 mm, 150 x 150 x 750 mm sau 200 x 200 x 650 mm, 200 x 200 x 800

[
mm (STAS 1275-88). Ele servesc atât pentru determinarea rezistenţelor la compresiune, cât
mai ales a rezistenţei la întindere din încovoiere care se cer în unele cazuri; dimensiunea se
alege în fiecare caz în funcţie de dimensiunea maximă a granulei de agregat; ea nu trebuie să
depăşească 1/3 din latura cea mai mică a epruvetei.
c. Cilindrii au dimensiunea de 100 mm dia. x 200 mm lungime, 110 mm dia. x 220 mm
lungime, 150 mm dia. x 150 mm lungime, 150 mm dia. x 300 mm lungime, 160 mm dia. X
320 mm lungime sau 250 mm dia. x 500 mm lungime (NE 012-1999).
Frecvenţa şi măsurile ce se adoptă în cadrul controlului calităţii betoanelor în cursul
preparării acestora în staţii de preparare a betonului. Sursă: NE 012-1999
Ê.


 
/
#

+

.  '
"% #"))
.   

"% "%
0 1 2 3 4 5 6
a) Consistenţa Corectarea De două ori pe schimb şi C Se menţine
conf. STAS cantităţii de tip de beton şi la reţeta de beton
1759/88. apă de începutul preparării adoptată.
amestecare.
Se procedează
NC conf. obs. 1
Betonul proaspăt

b)Temperatura C Se acceptă
dacă este Încadrarea 4 determinări pentru livrarea.
prevăzută ca o temperaturi fiecare tip de beton
C1 cerinţă. în limitele şi schimb de lucru
50C ß300 C NC Se procedează
conf. obs. 1
c)Conţinutul de Facultativ ori de câte ori C Se menţine
nisip 0...3 din se apreciază necesar. reţeta
beton conf. STAS betonului.
1759-80. Se procedează
NC conf. obs. 1
a)Determinarea Verificarea O probă la 100 mc. Dar Se procedează
rezistenţei la realizării nu mai mult de 6 probe conf. obs. 2 şi
compresiune pe cerinţelor pe zi (C 8/10) controlului de
epruvete de calitate o probă la 50 mc. Dar nu conformitate
cilindrice/cubice pentru clasa mai mult de 15 probe pe
la vârsta de 28 de de beton zi (C8/10)
B
e

zile conf. STAS prescrisă Minim o probă pe


1275 - 88 zi/schimb în ambele
cazuri

b) Idem la vârsta Verificarea O probă pe săptămână C Se menţine


C2 de 3 şi/sau 7 zile compoziţiei pentru betoane de clasă compoziţia.
pentru încercări betonului. C 16/20.

ÿ
orientative. NC Se corectează
compoziţia.

c)Determinarea Verificarea Facultativ Gradul de impermeabilitate se


gradului de îndeplinirii consideră realizat dacă cel puţin 90%
impermeabilitate condiţiilor din numărul de încercări care se
sau gelivitate prevăzute. analizează, îndeplinesc cerinţele
conf. STAS 3519- prevăzute ; pentru gradul de gelivitate
76 respectiv 90 % din numărul de încercări trebuie
STAS 3518-68. să îndeplinească cerinţele prevăzute

Frecvenţa şi măsurile ce se adoptă în cadrul controlului calităţii betoanelor la locul


de punere în lucrare.



Ê.+
"%
/
#

 


. "% #")) '
.   
"%
0 1 2 3 4 5 6
C Se acceptă
calităţii de către
producător şi
Constatarea

punerea în
respectarea
Betonul proaspăt la descărcarea din mijlocul de

garantării

a)Examinarea lucrare.
documentului de La fiecare transport. NC Se refuză
transport. transportul
respectiv.
O probă pentru fiecare C Se acceptă
caracteristicilor

tip de beton şi schimb punerea în


Confirmarea

betonului.

de lucru dar cel puţin o lucrare


impuse

b) Consistenţă conform probă la 20 mc de beton. NC Se


D1 STAS 1759-80 procedează
conform
obs. 1
C Se acceptă
temperaturii
betonului în

50C - 300C.

punerea în
Încadrarea

c) Temperatura dacă 4 determinări pentru lucrare


este prevăzută ca o fiecare tip de beton şi
NC Se
cerinţă tehnică. schimb de lucru.
procedează
conf. obs. 1
a)Determinarea C Se execută
Stabilirea termenelor de

D2 rezistenţei la faza.
compresiune pe Se
decofrare.

epruvete cilindrice O probă pe schimb NC decalează


/cubice conf. STAS dacă este prevăzut prin faza şi se
1275/88 pentru proiect sau procedură procedează
verificarea specială la o nouă
rezistenţelor de control verificare.
pe faze.

c
Pentru fiecare tip de Se

Verificarea condiţiilor de calitate pentru clasa de


beton, parte de structură recepţionea
(fundaţie, nivel tronson) C ză partea de
dar cel puţin o probă la: structură.
300 mc pentru clasa R C Se
La vârsta de 28 zile
4/5; procedează
aceste încercări nu se
100 (200) mc pentru conf. obs. 2
efectuează în cazul în
care recepţionarea C8/10-C 16/20;
structurii se face pe 50 (100) mc pentru
bază de încercări clase > C 16/20.
nedistructive Obs. : Cifrele din
conform normativului paranteză se referă la
C 26-85. elemente sau părţi din
structura cu volum
>300mc care se
betonează fără
întrerupere.

Condiţii tehnice privind caracteristicile betonului proaspăt ursă: NE 012-1999


  &  % )% )

tasare medie abaterea


admisă
t = tasare medie t=10...40mm 10 mm
(mm) t=50..120 mm
1. Consistenţa 20 mm
t 120 mm
30 mm
gc = gradul de g 0,5
compactare mediu
2. Temperatura tmin, tmax (0C) tmin. - 1 C
tmax. + 2 C
3. Densitatea aparentă b ( kg/m3 ) b 40 kg/m3
4. Conţinut de aer oclus / p% p% 1,5
antrenat val. medie
5. Granulozitatea agregatelor gmin. , gmax (%) gmin. - 2
conţinute în beton sort 0 ± gmax. + 2
3 mm

Dacă şi la noua determinare rezultatul nu se înscrie în limitele admise se va sista


prepararea betonului şi se vor stabili măsurile tehnologice ce se impun, precum:
1. corectarea cantităţilor de apă;
2. corectarea proporţiei sorturilor de agregate sau aditiv;
3. corectarea temperaturii componenţilor;
4. verificarea instalaţiei.
După aplicarea măsurilor stabilite şi reluarea preparării betonului, determinarea
caracteristicii respective se va face la fiecare amestec, adoptându-se eventuale corecţii
necesare până când se constată că cel puţin 3 rezultate consecutive se înscriu în limitele
admise.
„ontrolul calităţii lucrărilor de execuţie se face având ca bază Legea 10/95 privind
calitatea în construcţii, HG 925/95 şi HG 766/97.
Controalele efectuate au în vedere:
- calitatea: cimentului, agregatelor, aditivilor, adaosurilor, cofrajelor, armăturilor;

cc
- controlul înainte de punerea în operă a betonului: geometrie cofraj şi poziţionare armături;
înlăturare impurităţi şi substanţe de orice natură de pe suprafaţa cofrajelor care vin în contact
direct cu betonul; stabilitatea şi integritatea cofrajelor, dimensiune distanţieri, curăţirea
armăturilor de impurităţi; condiţii de transport beton; măsuri de compactare beton, recepţia
calitativă a betonului; asigurarea cu personal instruit; asigurarea unor măsuri pentru situaţii
accidentale;
- controlul în timpul transportului, compactării şi tratării betonului: menţinerea omogenităţii
betonului în timpul transportului şi punerii în operă; distribuţia uniformă a betonului în cofraj;
compactarea uniformă şi evitarea segregării în timpul compactării; înălţime maximă de cădere
a betonului; viteza de turnare; durata între etapele de amestecare, descărcare şi turnarea
betonului; măsuri speciale în cazul turnării în condiţii de vreme rece sau călduroasă; măsuri
speciale în cazul rosturilor de lucru; tratarea rosturilor înainte de turnare; metode de tratare şi
durata tratării betonului în funcţie de condiţiile atmosferice şi evoluţia rezistenţei; evitarea
unor eventuale deteriorări ce pot apare în urma unor şocuri sau vibraţii asupra betonului
proaspăt.
%)!
Se admit următoarele defecte privind aspectul elementelor din beton şi beton armat:
- defecte de suprafaţă (pori, segregări, denivelări) având adâncimea de maxim 1 cm şi
suprafaţa de maxim 400 cm2, iar totalitatea defectelor de acest tip fiind limitată la maxim
10% din suprafaţa feţei elementului pe care sunt situate;
- defecte (ştirbiri locale, segregări) cu adâncimea mai mică decât grosimea stratului de
acoperire lungime maxim 5 cm, iar totalitatea defectelor de acest tip fiind limitată la maxim
5% din lungimea muchiei respective.
Defectele care se încadrează în limitele menţionate anterior se remediază obligatoriu
până la recepţia lucrărilor, conform prevederilor din normativul C 149/87 şi pot să nu fie
înscrise în procesul verbal care se întocmeşte.
Defectele care depăşesc limitele menţionate se înscriu în procesul verbal care se
întocmeşte la examinarea elementelor după decofrare şi se remediază conform soluţiilor ce
vor fi stabilite de proiectant sau şi de expert, după caz.
„alitatea betonului pus în operă se va aprecia ţinând cont de concluziile analizei
efectuate conform controlului de conformitate, asupra rezultatelor încercărilor probelor de în
verificare a clasei prezentate în buletinul de încercare emis de laborator şi concluziile
interpretării rezultatelor încercărilor nedistructive sau încercărilor pe carote, dacă s-a cerut
efectuarea lor în cadrul controlului operativ sau prin proiect. Rezultatul aprecierii betonului
pus în lucrare se consemnează în procesul verbal de recepţie al structurii de rezistenţă încheiat
între proiectant, investitor şi constructor.
 !
Deprecierea elementelor şi structurilor din beton şi beton armat este rezultatul cumulat
al erorilor de proiectare, execuţie, exploatare precum şi modificarea unor factori din mediul
ambiant (acţiuni seismice importante, mediul coroziv, acţiunea cumulată ploaie-vânt, efectul
de rafală al acţiunii vântului, inundaţii catastrofale, explozii, efectul microundelor, etc.).
Se prezintă în continuare cazuri de depreciere a structurilor din beton şi beton armat.



Corodarea pereţilor de fundaţii sub acţiunea agresivităţii terenului


Deprecierea şi refacerea stratului de acoperire de beton la stâlpii unei structuri tip cadru


Deprecierea stratului de acoperire de beton şi corodarea armăturii la pereţii de subsol ai


unei structuri tip diafragme de beton

Distrugerea unei structuri din beton ( Sichuan, China) în urma seismului din 14 mai 2008

cX
Ansambluri construite din beton distruse după‘seismul din Taiwan 1999
‘
‘
Ê   Ê Ê  '
 
(
Ê'Ê 
Degradările structurilor din beton armat si precomprimat constau in semnalarea unor
stări fizice necorespunzătoare ± prin lipsa ± fata de condi iile de func ionalitate si
siguran a prevăzute in proiect. Ele se clasifica in doua categorii:
. Defecte, produse fie de o proiectare care nu a inut seama de situa ia reala, fie de o
execu ie care nu a îndeplinit condi iile de calitate prevăzute in proiect. De asemenea, ele
pot proveni dintr-o asociere nefasta a celor doua tipuri de gre eli. Aceste defecte se constata
la recep ia lucrării, când trebuie efectuate măsurători si încercări fizice pentru verificarea
realizării exigentelor de calitate impuse prin proiect.
!.Deteriorări, care se produc pe parcursul exploatării construc iilor, produse in principal de
cauze generate de i) aspecte care au fost omise sau neluate in considerare la valoarea lor
reala in faza de proiectare, sau/si
ii) factori accidentali, surveni i ulterior proiectării si execu iei unei
construc ii.
'%)!) ) )
Degradările, in sensul diminuării calită ii fa ă de prevederile din proiectul de
execu ie si caietul de sarcini ale elementelor structurale din beton armat sau precomprimat,
se prezintă sub următoarele aspecte:
Segregarea se produce in masa betonului pe durata turnării lui si consta in aglomerări
de agregate mici sau mari, in anumite zone, fără sa fie realizata legarea lor completa prin
intermediul pietrei de ciment.

cr
Astfel, se întrerupe continuitatea in ceea ce prive te proprietă ile de monolitism si
omogenitate specifice betonului, provocând o grava scădere a rezistentei sale.
Segregarea betonului:1-agregate mari, nelegate intre ele;
2 ±agregate mici, nelegate intre ele

#!
Betonul simplu este un material fragil, el se rupe brusc la atingerea unei anumite valori
a rezistentei lui. Sub influenta armaturilor, betonul armat si cel precomprimat devin materiale
ductile, ruperea lor fiind precedata de o evolu ie cvasi-elastica a deforma iilor, fa ă de
cre terea treptată a solicitării. Betonul are o rezistenta mare la compresiune, pentru care este
utilizat in construc ii si o rezistenta minima la întindere, cu o valoare sub 10% din cea de
compresiune, motiv pentru care se armează sau se precomprimă in zona întinsă. Ca urmare,
armatura obi nuita (pasiva) si cea pretensionata (activa) sunt a ezate astfel încât eforturile
interioare de întindere sa fie preluate in totalitate de către acestea, betonul fiind utilizat numai
pentru preluarea eforturilor de compresiune.
‡ Aecanismul fisurării betonului armat
Fisurarea betonului supus la întindere facilitează preluarea de către armatura a
intregului efort de intindere la capacitatea de lucru a otelului, corespunzatoare rezistentei sale
de calcul (Ra).
In cazul solicitarilor de intindere, incovoiere, lunecare, forfecare si torsiune, produse
separat sau in combinatie, apar in sectiunile elementelor structurale din beton armat si
eventual in cele din beton partial precomprimat, zone in care eforturile unitare din beton sunt
de intindere. Cand intr-una dintre sectiuni, statistic mai slaba, efortul unitar de intindere
depaseste local rezistenta betonului la intindere, se produce ruperea lui, facand ca eforturile
unitare de intindere in totalitate, produse pe adancimea fisurii, sa fie transferate barelor din
otel.
In stanga si in dreapta fisurii, pe o portiune caracteristica cuplarii celor doua materiale,
armatura conlucreaza cu betonul in baza unui fenomen complex de aderenta dintre beton si
otel. Cand intr-o sectiune invecinata betonul a atins limita de rupere la intindere, se produce o
noua fisura si tot efortul local este preluat de armatura.
!) ) )
‡ „oroziunea pietrei de ciment are loc sub actiunea unor substante chimice din atmosfera, de
ex. dioxidul de carbon, oxidul de azot, acidul clorhidric, dioxidul de sulf, care se gasesc cu
precadere in localitatile cu activitate de extractie miniera intensa.
De asemenea, apele care vin in contact cu fundatiile, peretii de subsol si anumite
incaperi sanitare sau de depozitare, pot contine substante cu caracter agresiv cum sunt acizii
organici slabi: acetic, lactic, humic etc.
Actiunea acestor substante se manifesta prin reactii de dizolvare a unor componente
sau chiar agregate din piatra de ciment, provocand carbonatarea pietrei de ciment si in


consecinta degradarea betonului pe adancimea a 2-6 cm; astfel, stratul de acoperire
deteriorandu-se, favorizeaza coroziunea armaturii.
‡ „oroziunea armaturilor Armaturile obisnuite (pasive), precum si cele preintinse (active)
sunt protejate spre exterior de stratul de acoperire din beton, in cadrul caruia piatra de ciment
contine hidroxid de calciu, de natura bazica.
Acest film protector poate fi atacat de substantele agresive mentionate, producand
pasivizarea lui si provocand in lungul barelor fenomenul de coroziune electrochimica a
otelului.
Ca urmare, are loc exfolierea otelului in straturi superficiale, odata cu marirea sectiunii
transversale, distrugandu-se astfel stratul de acoperire. Procesul se manifesta treptat, prin
aparitia mai intai a unor fisuri in beton, paralele cu armaturile si apoi chiar prin dislocarea lui
pe portiuni.

Coroziunea armaturii
Faza I ± carbonatarea stratului de protectie din beton
Faza II ± patrunderea umiditatii si ruginirea otelului
Faza III ± exfolierea otelului corodat si umflarea
1 ±element din beton armat; 2 ±armatura din otel;
3 ± strat de protectie;
4 ± dislocarea stratului de protectie din beton


 787
Procesul de inghet-dezghet se explica in modul cel mai plauzibil prin infiltrarea
vaporilor din atmosfera in porii betonului; acestia condenseaza si, prin asociere cu apa
nelegata chimic din piatra de ciment, sunt supusi inghetului. Apa tinde sa-si mareasca
volumul cu 9 % presand in consecinta asupra peretilor din jurul porilor din ciment. Procesul
repetat de multe ori, pe parcursul a mai multor ani, conduce treptat la distrugerea mai intai
locala, apoi extinsa a betonului pe adancimi de 3-5 cm.

cD
Deteriorarea betonului prin cicluri de inghet-dezghet
1 ± macropori la suprafata; 2 ±patrunderea vaporilor si a apei; 3 ± deteriorarea prin inghet
(apa inghetata isi mareste volumul).
‡ Êctiunea ploii asociata cu cea a vantului dominant, creaza pe fatade ± in special la
partea superioara a cladirilor, la colturi ± deteriorarea betonului, prin uscare si
dislocare treptata.

Actiunea combinata a vantului si ploii


1 ± vant, ploaie, 2 ± beton deteriorat
Astfel, patrunderea ploii in microcavitatile betonului favorizeaza prin prezenta in
compozitia sa a dioxidului de carbon, procesul de carbonatare echivalent unei diminuari grave
a calitatii betonului pe o adancime de 2-5 cm. In completare, actiunea vantului intervine
provocand dislocarea unor portiuni din betonul astfel Ú Ú
)!!!
‡ oenomenul de imbatranire consta in pierderea apei de legatura din structura pietrei
de ciment intr-o perioada de timp mai indelungata (peste 50 ani) si mai timpuriu in cazul
structurilor aflate in mediu uscat, cald si foarte cald.

c
‡ oenomenul de oboseala consta in scaderea rezistentei de rupere a betoanelor in urma
aplicarii unor cicluri repetate de incarcare-descarcare cu actiune dinamica, produse de masini
cu sarcini de impact. Fenomenul se explica prin majorarea microfisurilor existente in beton.
Daca eforturile din incarcarea ± in conditii statice ± cu sarcina de impact au valori mai
reduse decat efortul corespunzator producerii microfisurarii betonului, atunci eforturile create,
la cicluri de impact oricat de numeroase, nu vor provoca ruperea betonului. In schimb, daca
sub actiunea statica a sarcinii de impact se depaseste valoarea efortului de microfisurare,
atunci pentru un anumit numar de cicluri de incarcari dinamice se poate produce ruperea.

Fisurarea elementelor din beton armat sub actiunea incarcarilor dinamice, ciclice

Ê%
‡ Focul este o actiune accidentala in constructii, care provoaca pe suprafata
elementelor din beton armat un flux de caldura, avand doua componente:
a) radiatia termica directa si
b) convectia, in imediata vecinatate a elementului
‡ Evolutia valorilor temperaturii in interiorul elementelor structurale din beton armat
depinde de:
- actiunea termica a focului
- proprietatile termotehnice ale betonului si modificarea lor odata cu cresterea temperaturii
- proprietatile termotehnice ale straturilor de protectie
‡ ezistenta la foc a unei structuri din beton se calculeaza astfel ca elementele expuse
incendiului sa fie capabile sa asigure:
a) capacitatea portanta sub sarcinile de exploatare si
b) izolarea la propagarea focului in incaperile vecine (cazul zidurilor si al planseelor), pe
perioade de 30, 45, 60 si 90 minute.
‡ Evaluarea rezistentei la foc se face pe baza urmatoarelor criterii de performanta:
.Valoarea capacitatii portante necesare pe durata expunerii la foc ();
!. ezistenta izolatiei la foc astfel incat pe suprafata neexpusa focului sa nu se depaseasca o
temperatura medie de 1400 C, sau o temperatura maxima ± intr-un punct ± de 1800 C, notata
cu ();

c[
. Etanseitatea betonului la asigurarea integritatii lui structurale fata de patrunderea
flacarilor sau a gazelor fierbinti in crapaturile, gaurile sau in alte goluri de pe suprafata sa ().
Criteriile de performanta expuse mai sus trebuie satisfacute de elementele structurale
in modul urmator:
- talpii, grinzile si tirantii, care au rol portant, numai la criteriul 
- Elementele cu rol portant si de compartimentare: criteriile 99
‡ Degradarea betoanelor supuse la incendiu In figurile urmatoare sunt prezentate
diagramele prin care se arata variatia temperaturii in masa betonului, pornind de la fata expusa
focului, pentru placi si stalpi. Trebuie specificate urmatoarele:

V ڑÚ‘ ‘
Ú‘ ‘ ‘ ‘
‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘ ‘‘‘‘‘‘‘‘ ÚÚڑ Ú‘  ‘ Ú‘  ‘ ‘
ÚÚ ‘‘
‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘‘ ‘‘
‘ ‘‘
‘
‘‘‘ ‘ ‘ 
Ú‘Ú‘Ú‘

Betonul pierde peste 50 % din capacitatea portanta in zonele in care temperatura nu


depaseste 3000 C. Acolo unde betonul a fost supus unei temperaturi de 500 ± 8000 C, el se
dezagrega prin pierderea apei de legatura din piatra de ciment, devenind sfaramicios, astfel ca
se poate desface usor cu o dalta sau chiar manual. Acest beton trebuie inlaturat in intregime,
iar elementul sau structura intreaga vor fi sustinute cu popi, pentru a preveni prabusirea.
Ramane de stabilit daca ceea ce a mai ramas din masa betonului poate asigura
capacitatea portanta structurala in mod provizoriu si, in functie de rezultat, se va stabili
returnarea betonului in zona degradata.
‘
# +  Ê
‡ Defectele de proiectare pot proveni din:
i) evaluari necorespunzatoare/incorecte ale proprietatilor terenului de fundare
ii) aprecieri eronate ale valorilor actiunilor mecanice si fizice la care este supusa constructia
iii) calculul gresit al starilor de eforturi si deformare, precum si al datelor referitoare la
proprietatile fizice ale constructiei
%/
Defectele de executie pot proveni din:
1.‘ Utilizarea unor materiale de calitate inferioara fata de cele prevazute in proiect.
In cazul betonului armat, diminuarea calitatii poate fi explicata prin:
‡ adoptarea unui dozaj necorespunzator folosit la prepararea betonului proaspat (lipsa
cantitatii necesare de ciment si aditivi, asociata cu un raport A/C neadecvat fata de prevederile
din proiect),
‡ armarea neconforma cu geometria proiectata si utilizarea unor bare cu diametre diferite de
cele prevazute in proiect, sau
‡ cofrarea insuficient de rigida, astfel incat permite deformari ale elementelor de beton pe
durata turnarii,

cÿ
‡ deficiente la punerea in opera a betonului: vibrare si compactare insuficienta in conditii de
temperatura nepotrivite pe timpul turnarii (sub +120 C si peste +300 C),
2.‘ Distributia incarcarilor considerata teoretic valabila
3.‘ Distributia reala a incarcarilor in exploatare
4.‘ Diagrama gresita luata in considerare de proiectant (reazeme incastrate in loc de
articulatii)

  / !)


) )
①upraincarcarea cu actiuni statice
①Vfectul contractiei si curgerii lente, fenomene care se desfasoara in timp, in mod
diferit fata de evaluarea din proiect
①Efectul ×eformarilor ×in variatiile ×e temperatura aparute pentru valori diferite fata
de cele prevazute in proiect
①Efecte datorate inmuierii terenului ×e fun×are, provocate de scurgeri nepermise de
ape care provin din ploi, topirea zapezii, spargeri de conducte
Pier×erea stabilitatii terenului ×e fun×are prin efectuarea de sapaturi in vecinatatea
constructiei, cu efecte foarte grave atunci cand sapatura se executa in apropierea cladirii iar
nivelul sau se situeaza sub orizontul de fundare al cladirii
Deteriorari grave ale unor elemente de constructie neprotejate, supuse unor actiuni
puternice provenite din vant, ploaie si ca urmare a fenomenului de inghet-×ezghet.
Deficiente provenind din actiuni ×inamice imprevizibile survenite ulterior executarii
constructiei, ca urmare a unor cauze ca:
‡ introducerea unor utilaje cu impact dinamic,
‡ producerea de explozii de catre aparatura aflata in cladire,
‡ coliziunea cu vehicole,
‡ cutremure de intensitate superioara celei considerate in faza de proiectare,
‡ acte de terorism.

Cutremurele pot deteriora cladirile si in cazul cand perioada proprie a terenului este
apropiata ca valoare de perioada proprie a cladirii. De asemenea, se pot produce deteriorari
sau chiar prabusiri in cazul unor constructii alaturate, fara rost suficient intre ele, din cauza
perioadelor de vibratie diferite (cladiri cu numar diferit de niveluri).

‰
  ) )  ! in cazul unor deficiente de tipulcelor
semnalate mai sus, poate duce la agravarea in timp a acestora, astfel incat sa devina
periculoase pentru rezistenta si stabilitatea constructiei.
 %)  )!
) ) )
Fisurile care se produc in elementele si structurile din beton armat sau precomprimat
sunt de mai multe proveniente si au diferite gra×e ×e importanta constructiva, dupa cum
urmeaza:
‡ Fisuri rezultate din depasirea efortului de rupere la intindere al betonului, Rt, in zonele
intinse ale tirantilor si elementelor care lucreaza la incovoiere. Ele apar perpendicular pe
directia efortului principal de intindere. In acest caz, eforturile de intindere, sunt preluate in
totalitate de armaturile dimensionate in acest scop.
‡ Fisuri provocate de depasirea alungirii la intindere a betonului, İt, in sectiunile comprimate.
In aceasta situatie se produce efectul Poisson, de umflare laterala sub actiunea compresiunii
longitudinale in stalpi si pereti. Aceste fisuri apar paralel cu directia eforturilor de
compresiune si sunt partial preluate de etrieri. Ele nu pot fi tolerate la asigurarea fiabilitatii
elementelor structurale din beton armat (stalpi, diafragme) sau a barelor precomprimate. In
consecinta, se cere consolidarea de urgenta a acestor elemente prin mansonare cu beton si
armare metalica sau cu fibre de carbon.
‡ oisuri oblice fata de axa elementelor produse de eforturile de lunecare asociate solicitarii de
incovoiere sau torsiune. In aceasta situatie, efortul principal de intindere oblica este, pana la o
anumita valoare, mai mica decat Rt, betonul fiind armat cu etrieri; la valori mai mari ale
eforturilor de intindere se prevad armaturi inclinate si etrieri. Fisurile oblice, atunci cand se
produc, denota diminuarea rigiditatii legaturii dintre zonele de intindere si compresiune ale
sectiunilor din beton armat, incovoiate sau torsionate. Se reduce astfel intre limite mai putin
tolerabile valoarea practica a ipotezei sectiunilor plane inainte si dupa deformare, formulata
de Bernoulli, ipoteza esentiala pentru perceptia proiectarii si pentru siguranta armarii
elementelor supuse la incovoiere sau torsiune.
Cele trei moduri caracteristice de fisurare prezentate mai sus, pentru elementele din
beton armat sau precomprimat, sunt localizate pe tipuri de elemente structurale dupa cum
urmeaza:
. oisuri transversale rezultate din ruperea la intindere ± prin depasirea valorii Rt, - in tiranti
si in anumite zone ale elementelor incovoiate.
!. oisuri de intindere din incovoiere, care se regasesc la placi si plansee simplu rezemate, la
colturile poligonului de sustinere si in zonele de camp.
. oisuri paralele cu axa elementelor structurale supuse la compresiune sau precomprimare,
cauzate de depasirea in sens transversal fata de directia efortului, a alungirii la rupere a
betonului intins, İt.
Fisurile longitudinale se pot produce rar in zonele comprimate ale elementelor supuse
la incovoiere. Acest tip de fisuri este total inadmisibil, necesitand consolidari urgente.
. oisuri oblice fata de axa elementelor structurale, provocate de depasirea rezistentei la
intindere a betonului, Rt, in cazul solicitarii de lunecare, asociata starilor de incovoiere si
torsiune.

‰c
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
86. HG 261/1994 - Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii.

‰‰
87. HG 272/1994 - Regulament privind controlul de stat al calităţii în construcţii. M.Of. 193/1994.
88. HG 273/1994 - Regulament pentru recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente.
89. HG 399/1995 - Regulament privind elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii pentru
componentele sistemului calităţii. M. Of. 131/1995.
90. HG 766/1997 - Regulament privind urmărirea comportării construcţiilor în exploatare, intervenţii
în timp şi postutilizarea construcţiilor;
91. HG 766/1997 - Regulamente privind calitatea în construcţii. M. Of. 352/1997.
92. HG 399/1995 pentru aprobarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în
Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii.
93. HG 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în
Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii.
94. HG 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii. Regulament
privind Activitatea de metrologie în Construcţii; Regulament privind Conducerea şi Asigurarea
Calităţii în Construcţii.
95. HG 595/1997 pentru completarea Regulamentului privind Elaborarea Reglementărilor tehnice în
Construcţii pentru Componentele Sistemului Calităţii.
96. HG 766/1997 pentru aprobarea unor reglementări privind calitatea în construcţii.
97. HG 877/1999 privind obligativitatea furnizorilor de materiale, elemente de construcţii şi produse
destinate construcţiilor de a efectua încercări şi analize numai în laboratoare autorizate.
98. HG 964/1998 privind aprobarea clasificaţiei şi a duratei normale de funcţionare a mijloacelor
fixe.
99. HG 1046/1996 privind înfiinţarea şi organizarea Comisiei Naţionale de Atestare a Maşinilor şi
Echipamentelor Tehnologice de Construcţii.
100. Legea 10/1995 privind Calitatea în Construcţii.
101. Legea 50/1991, republicata in 1997, privind Autorizarea Executării Construcţiilor.
102. Legea 90/1996 privind protecţia muncii.
103. Legea 137/1995 privind Protecţia Mediului înconjurător.
w ƒwƒmƒ  ƒ  ƒ
104. ACI Committee Report, Guide of Concrete 309R-96 ACI Manual of Concrete Practice 1998. Part
2.
105. ACI Committee Report 308. Curing Concrete - State-of-the-Art, 5th Draft 10/94.
106. Asian Concrete Model Code, Part II ± Materials and Construction, Level 1, 2001.
107. Euro-International Committee for Concrete-International Federation for Prestressing (CEB-FIP) -
The CEB-FIP Model Code 1990.
108. European Committee for Standardization. Draft of ENV 206, Concrete performance, production,
placing and compliance criteria.
109. CECW-EI. EC 1110-2-6052. Engineering and Design - Structural Design of Precast and
Prestressed Concrete for Offsite Prefabricated Construction of Hydraulic Structures, 2001.
110. ISO GUIDE 34: 1996: Quality System Guidelines for the Production of Reference Materials;
111. ENV 206-1990. Concrete Performance, Production, Placing and Compliance Criteria.
112. NISTIR 6962. The Virtual Cement and Concrete Testing Laboratory Consortium. Annual Report
2002.
113. NIST GCR 97-715. Curing of High Performance Concrete: Annotated Bibliography.
114. SR ISO 8423+C1/1997. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent
nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum
1, Cor. 1:1993.
115. STAS 10107/0-90. Calculul si alcătuirea elementelor structurale din beton, beton armat si beton
precomprimat.
116. NE 003-1997. Asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă eficientă a
maşinilor de construcţii.
117. NE 012-99. Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat, (Partea 1 ± Beton şi beton armat).
118. NE 013-2002. Cod de practică pentru execuţia elementelor prefabricate din beton, beton armat şi
beton precomprimat.

‰X
119. STAS 1799-1988. Construcţii din beton. Tipul şi frecvenţa verificărilor calităţii materialelor şi a
betoanelor destinate executării lucrărilor de construcţii.
120. SR ISO 3951/1998. Sampling procedures and charts for inspection by variables for percent
nonconforming.
121. SR ISO 7966/1999. Acceptance control charts.
122. SR ISO 8258/1998. Shewhart control charts.
123. SR EN 45001/1993. Criterii generale pentru funcţionarea laboratoarelor de încercări.
124. SR EN 45013/1992. Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează cerificarea
personalului.
125. ISO 8402/ 1994: Quality Management and Quality Assurance ± Vocabulary.
126. ISO/FDIS 9000-2: (Final Draft International Standard) Quality Management and Quality
Assurance Standards - PART 2: Generic Guidelines for the Application of ISO 9001, ISO 9002
And ISO 9003 (REVISION OF ISO 9000-2: 1993).
127. STAS 9602-1990. Reference Concrete. Specifications for manufacturing and testing.
128. ISO 9812. Concrete consistency. Slump test.
129. ISO 9000-3: 1991: Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 3: Guidelines
for the Application of ISO 9001 To the Development, Supply and Maintenance of Software.
130. ISO 9000-4: 1993: Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 4: Guide to
Dependability Programme Management.
131. ISO 9000-2: 1993: Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 2: Generic
Guidelines for the Application of ISO 9001, ISO 9002 And ISO 9003.
132. ISO 9000-1: 1994: Quality Management and Quality Assurance Standards - PART 1: Guidelines
for Selection and Use.
133. ISO 9004-2: 1991: Quality Management and Quality System Elements - PART 2: Guidelines for
Services.
134. ISO 9004-4: 1993: Quality Management and Quality System Elements - PART 4: Guidelines
for Quality Improvement.
135. ISO 9004-3: 1993: Quality Management and Quality System Elements - PART 3: Guidelines for
Processed Materials.
136. ISO 9001/ 1994: Quality Systems ± Model for Quality Assurance in Design, Development,
Production, Installation and Servicing.
137. ISO 9002/ 1994: Quality Systems - Model for Quality Assurance in Production, Installation and
Servicing.
138. ISO 9003/ 1994: Quality Systems - Model for Quality Assurance in Final Inspection and Test.
139. ISO 9004-1: 1994: Quality Management and Quality System Elements - PART 1: Guidelines.
140. C 56 - 1985. Bul. constr. nr. 1-2 / 1986. Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor
de construcţii şi instalaţii.
141. REMR Technical note CS-ES-1.10. Nondestructive testing of concrete with ultrasonic Pulse-
Echo, 1991.
142. SR 227/4-1986. Cements. Physical tests. Setting time determination.
143. STAS 6657/3-1989. Concrete, reinforced concrete and prestressed concrete elements ±
procedures, instrumentation and devices for characteristic geometry checks.
144. PC-1/1990. Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degradare şi metode de remediere şi
protecţie anticorozivă a elementelor din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive
pe bază de clor. BC 8-1994
145. SR EN 196/6-1994. Methods of testing cement. Determination of grinding fineness.
146. SR EN 196/1-1995. Methods of testing cement. Determination of strength.
147. SR EN 196-4/1995. Methods of testing cement. Quantity determination of constituents
148. SR 227/5- 1996. Cements. Physical tests. Determination of hydration heat.
149. U 9/1996. Normativ privind asigurarea cerinţelor de calitate a construcţiilor printr-o mentenanţă
eficientă a maşinilor şi utilajelor de construcţii.
150. SR ISO 8423+C1/1997. Sequential sampling plans for inspection by variables for percent
nonconforming (known standard deviation) and with the incorporation of Technical Corrigendum
1, Cor. 1:1993.
151. SR EN 196/3-1997. Methods of testing cement. Determination of setting time and soundness.

‰r
152. SR 227/2-1998. Cements. Physical tests. Determination of grinding fineness.
153. SR EN 571-1/1999. Examinări nedistructive. Examinări cu lichide penetrante. Partea 1. Principii
generale.
154. SR EN 583-1/2001. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 1. Principii
generale.
155. SR EN 583-2/2001. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 2. Reglajul
sensibilităţii şi al bazei de timp.
156. SR EN 583-3/2001. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 3. Tehnica prin
transmisie.
157. SR EN 583-4/2001. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 4. Examinarea
pentru detectarea discontinuităţilor perpendiculare pe suprafaţă.
158. SR EN 583-5/2001. Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete. Partea 5. Caracterizarea
şi dimensionarea discontinuităţilor.
159. SR ISO 9000/1996 ±Partea 1: ³Standarde pentru Managementul Calităţii şi Asigurarea Calităţii.
Ghid pentru Selecţie şi Utilizare´.
160. SR ISO 9000/1995 ±Partea 2, 3: ³Standarde pentru Conducerea Calităţii şi Asigurarea Calităţii´.
161. SR ISO 9001/1997: ³Model pentru Asigurarea Calităţii în Proiectare, Dezvoltare, Producţie,
Montaj şi Service´.
162. SR ISO 9002/1995: ³Model pentru Asigurarea Calităţii în Producţie, Montaj şi Service´.
163. SR ISO 9003/1995: ³Model pentru Asigurarea Calităţii în Inspecţii şi Încercări Finale´.
164. SR ISO 3951/1998: ³Proceduri şi Tabele de Eşantionare pentru Inspecţia prin Măsurare pentru
Procent de Neconformităţi´.
165. SR ISO 8423 + C 1 / 1997: ´Planuri de Eşantionare Secvenţială pentru Inspecţia prin Măsurare
prin Procent de Neconformităţi (Abaterea Standard Cunoscută)´.
166. SR ISO 7870/1999: ³Fişe de Control. Ghid General şi Introducere´.
167. SR ISO 7966/1999: ³Fişe de Control pentru Acceptare´.
168. SR ISO 8258/1998: ³Fişe de Control Shewhart´.
169. ENV ± 206. Beton ± nivele de performanţă, producere, punere în operă şi criterii de conformitate.
170. CEB ± FIP / 1990, nr. 205, partea D ± ³Tehnologia Betonului´.EUROCOD 2 ± ³Calculul şi
alcătuirea structurilor din beton´.
171. ISO 2602/1980: Statistical interpretation of test results -- Estimation of the mean - Confidence
interval
172. ISO 2854:1976. Statistical interpretation of data -- Techniques of estimation and tests relating to
means and variances
173. ISO 3207/1975. Statistical interpretation of data -- Determination of a statistical tolerance
interval
174. ISO 3301/1975.Statistical interpretation of data -- Comparison of two means in the case of paired
observations
175. ISO 3494/1976.Statistical interpretation of data -- Power of tests relating to means and variances
176. ISO 5479/1997.Statistical interpretation of data -- Tests for departure from the normal
distribution
177. ISO 107252000. Acceptance sampling plans and procedures for the inspection of bulk materials
178. ISO 11453/1996. Statistical interpretation of data -- Tests and confidence intervals relating to
proportions
179. ISO 11648-1/2003. Statistical aspects of sampling from bulk materials -- Part 1: General
principles
180. ISO 11648-2/2001. Statistical aspects of sampling from bulk materials -- Part 2: Sampling of
particulate materials
181. ISO/TR 13425/1995. Guide for the selection of statistical methods in standardization and
specification
182. ISO 16269-7/2001. Statistical interpretation of data -- Part 7: Median -- Estimation and
confidence intervals
183. ISO 3534-1/1993. Statistics - Vocabulary and symbols -- Part 1: Probability and general
statistical terms
184. ISO 3534-2/1993. Statistics - Vocabulary and symbols -- Part 2: Statistical quality control

‰ü
185. ISO 3534-3/1999. Statistics - Vocabulary and symbols -- Part 3: Design of experiments
186. ISO 7870/1993. Control charts - General guide and introduction
187. ISO/TR 7871/1997. Cumulative sum charts -- Guidance on quality control and data analysis
using CUSUM techniques
188. ISO 7873:1993.Control charts for arithmetic average with warning limits
189. ISO 7966:1993.Acceptance control charts
190. ISO 8258:1991.Shewhart control charts
191. ISO 11462-1:2001. Guidelines for implementation of statistical process control (SPC) -
Part 1: Elements of SPC
192. ISO 2859-0:1995. Sampling procedures for inspection by attributes -- Part 0: Introduction to the
ISO 2859 attribute sampling system
193. ISO 2859-1:1999. Sampling procedures for inspection by attributes -- Part 1: Sampling schemes
indexed by acceptance quality limit (AQL) for lot-by-lot inspection
194. ISO 2859-1:1999/Cor 1:2001
195. ISO 2859-2:1985. Sampling procedures for inspection by attributes -- Part 2: Sampling plans
indexed by limiting quality (LQ) for isolated lot inspection
196. ISO 2859-3:1991 Sampling procedures for inspection by attributes -- Part 3: Skip-lot sampling
procedures
197. ISO 2859-4/2002. Sampling procedures for inspection by attributes -- Part 4: Procedures for
assessment of declared quality levels
198. ISO 3951/1989. Sampling procedures and charts for inspection by variables for percent
nonconforming
199. ISO 8422/1991. Sequential sampling plans for inspection by attributes
200. ISO 8423/1991.Sequential sampling plans for inspection by variables for percent nonconforming
(known standard deviation)
201. ISO/TR 8550/1994. Guide for the selection of an acceptance sampling system, scheme or plan for
inspection of discrete items in lots
202. ISO 5725-1/1994. Accuracy (trueness and precision) of measurement methods and results - Part
1: General principles and definitions
203. ISO 5725-2/1994. Accuracy (trueness and precision) of measurement methods and results - Part
2: Basic method for the determination of repeatability and reproducibility of a standard
measurement method
204. ISO 5725-3/1994. Accuracy (trueness and precision) of measurement methods and results - Part
3: Intermediate measures of the precision of a standard measurement method
205. ISO 5725-4/1994. Accuracy (trueness and precision) of measurement methods and results - Part
4. Basic methods for the determination of the trueness of a standard measurement method
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
94
206. ISO 5725-5/1998. Accuracy (trueness and precision) of measurement methods and results - Part
5: Alternative methods for the determination of the precision of a standard measurement method
207. ISO 5725-6/1994. Accuracy (trueness and precision) of measurement methods and results - Part
6: Use in practice of accuracy values
208. ISO 10576-1/2003. Statistical methods -- Guidelines for the evaluation of conformity with
specified requirements - Part 1: General principles
209. ISO 11095/1996. Linear calibration using reference materials
210. ISO 11843-1/1997. Capability of detection - Part 1: Terms and definitions
211. ISO 11843-2/2000. Capability of detection - Part 2: Methodology in the linear calibration case
212. ISO 11843-3/2003. Capability of detection - Part 3: Methodology for determination of the critical
value for the response variable when no calibration data are used

‰D