Curs pregătitor extins

JOCUL MUZICAL DRAMATIZAT, Jocul didactic muzical, Dramaturgia muzicală

1. Valoarea educativă a implicării copiilor în dramatizări în general

Un obiectiv al formării personalității prin educație este formarea capacității de comunicare,
în vederea înțelegerii și transmiterii mesajelor, ideilor de orice natură și conținuturilor emoționale. În
comunicarea interumană comportamentul verbal este de primă importanță. În scopul asigurării unei
comunicări eficiente cu învățăceii, educatoarele / învățătoarele stabilesc (selectează) manierele de
comunicare, în raport cu particularitățile de vârstă și culturale, cu atributele care-i individualizează și
desigur, în funcție de conținutul care se cere transmis. Cel mai eficient mijloc de formare generală, de
educare este jocul. Prin apel la joc preșcolarii sunt implicați în activități de comunicare verbală,
îmbogățindu-și vocabularul și formele de exprimare.
Comunicarea se realizează în principal prin verbalizare (cuvântul rostit). În reliefarea ideilor,
transmițătorul modifică tonul vocal și debitul. În sprijinul comunicării intervin și alți factori aparținând
limbajului nonverbal, precum: gestica și mimica. Unul din scopurile dezvoltării deprinderilor de
comunicare în educația preșcolarilor este facilitarea relaționării copilului cu adulții și cu ceilalți copii,
îmbunătățirea comportamentelor sociale.
Dezvoltarea abilităților de comunicare se realizează planificat, prin asigurarea unor
competențe generale, pe baza cărora copiii vor fi capabili să: participe la discuții în care să întrebe și
să răspundă; să participe la jocuri în colectiv; să demonstreze înțelegerea conținutului unor povești
prin apel la povestire, joc de rol, dramatizare.
Întreaga copilărie a tuturor ființelor se desfășoară firesc într-o lume ireală. În joaca lor, puii
de om sau de animal trăiesc în planul imaginar, în care deprind treptat activitățle din viața reală a
adulților. Întrucât poveștile și dramatizările se află pe teritoriul imaginar, copiii se transpun natural în
situațiile și stările cerute de narațiune. Imaginația și creativitatea lor îi pot trece firesc printr-o
varietate de situații implicând trăiri diverse. Fiind apropiată de universul poveștilor și basmelor,
lumea dramaturgiei (cu personaje, fapte, tipologii, trăiri) reprezintă un teritoriu atrăgător, în care
realul se combină cu imaginarul propriu copilăriei. Așadar, cei mici (preșcolari și școlari) se vor implica
entuziaști în activități diverse (jocuri de rol, dramatizări) care au acțiunea fundamentată pe fapte și
povești.
Independent de jocul de rol abordat (de-a învățătorul, de-a doctorul, de-a mama, de-a
bucătarul, de-a vânzătorul, sau mai complex: de-a familia, de-a zâna, de-a eroul ș.a.) dascălul asigură
o atmosferă caldă, care să motiveze copilul în jocul respectiv, ajutându-l să descopere valențele
pozitive, intrând cu bucurie în activitatea implicată de rol și analizând apoi cu seninătate postura
respectivă.
Recomandări în repartizarea și interpretarea rolurilor:
-atmosfera de lucru trebuie să fie caldă și relaxată;
-li se oferă copiilor posibilitatea de a opta pentru anumite roluri (eroi preferați);
-anterior interpretării se vor prezenta situații apropiate de aceea care va fi simulată (inclusiv
manierele de soluționare);
-pentru deprinderea comportamentelor de rol, se va relua interpretarea (cu aceiași copii / cu alți
copii);
-dascălul conduce analiza jocului de rol, urmărind să fie conturate deciziile și atitudinile adecvate /
inadecvate ale personajelor (pentru unele situații).
 Prin jocul de rol (schimbul de roluri) educatorul antrenează divers copiii, iar ei cooperează,
interacționează, comunică mai facil, depășindu-și timiditatea și temerile, adaptându-se diverselor
situații și învățând de pe poziții diferite (lider dar și subordonat, personaj pozitiv dar și negativ,
implicat direct sau doar observator ș.a.), devind mai toleranți, empatici, spontani și sociabili.
În dramatizări, cadrul didactic adaptează structura și repertoriul potrivit posibilităților
psihofizice ale copiilor. În acest sens, într-o primă etapă educativă (la grupa mică) se pot aborda doar
povești cu texte scurte, repetitive, care vor fi mai facil de reprodus, implicând mai mult mișcarea.
Dintre acestea, amintim: „Ridichea uriașă”, „Căsuța din pădure”. Poveștile în următoarea etapă
(grupa mijlocie) pot fi mai bogate în conținut, însă cu personaje uniforme în acțiune și bine delimitate
comportamental. Astfel, prin prezentarea personajelor respective în constiința copiilor se conturază
portrete distincte pozitive sau negative, la care ei se vor raporta, manifestându-și aprecierea
(simpatia) sau aprobiul (antipatia). În această categorie de povești se regăsesc: „Punguța cu doi
bani”, „Capra cu trei iezi” ș.a. Poveștile mai complexe, care au o acțiune extinsă și prezintă tensiuni
puternice, provocând emoții complexe sunt abordate în jocurile dramatizate din etapa preșcolară
abia la grupa mare. Menționăm spre exemplificare: „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”, Fata babei și
fata moșneagului”, ”Cenușăreasa” ș.a.
În pregătirea și realizarea cu succes a unui joc de dramatizare -în general- se cer parcurse o
serie de activități. Propunem ca etape de lucru în dramatizare următoarele:
-povestirea conținutului literar și lecturarea textului de către cadrul didactic;
-repovestirea conținutului de către copii;
-folosirea unui suport audio / video în care este prezentat textul;
-identificarea în text a interventiilor personajelor în dialog, sau adaptarea lui;
-identificarea rolurilor și atribuirea lor interpreților copii (după preferințe);
-propunerea creativă a realizării de costume și decoruri (se pot face cu sprijinul familiilor);
-repetițiile copiilor la clasă și conturarea aspectelor esențiale;
-repetițiile în costume/ decor și cu recuzită (după caz)
-susținerea reprezentației (dramatizării) în prezența publicului (părinți, alți copii, invitați din afară);
-după încheiere, în clasă, educatorul comentează alături de copii reușita spectacolului (dascălul laudă
fiecare mic artist)
Activitățile din etapele jocului dramatizat și în special interpretarea solicită copiilor
comunicarea verbală spontană și cea dirijată dar și elemente ale comunicării nonverbale, precum:
mișcarea scenică, gestica, mimica.
Includerea în programul copiilor a unor dramatizări pe subiectele unor povești, basme cu
acțiune diversă și teme educative care implică participanții în trări emoționale diferite va avea
valoare educativă sporită, asigurând învățăceilor:
-informații noi ce țin de cultură (date despre autor, compozitor, gen);
-asimilarea de cuvinte noi cu extinderea vocabularului;
-valori morale și capacitatea diferențierii lor argumentate (binele de rău ș.a.);
-deprinderea unor norme de bună conduită (pornind de la personaje model);
-învățăminte pentru viață (binele învinge, răul este pedepsit ș.a.)
Spre exemplu, din povestea „Punguța cu doi bani” copilul înțelege importanța cinstei, hărniciei,
generozității, dreptății, morala fiind „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Din povestea „Fata babei și
fata moșneagului” preșcolarul învață despre modestie, hărnicie, cinste, curaj, bunătate, răbdare,
morala fiind „orice faptă are și răsplată”. Din „Pinocchio” copiii învață despre cinste, onestitate și
zicala „minciuna are picioare scurte” iar din „Sarea în bucate” micuții învață să nu se pripească și să
nu reacționeze impulsiv, ș.a.m.d.
Analizând dirijat aspectele pozitive și negative din fiecare poveste și conduita personajelor,
copiii învață interpretarea rolurilor, găsind intonațiile potrivite. Copiii vor învăța astfel exprimarea
trăirilor, înțelegând cum glasul lor poate comunica trări pozitive sau negative. De mare importanță în
deprinderea comunicării corecte este etapa feedback-ului, acesta ajutând dascălul să determine
gradul de înțelegere și de asimilare a mesajului.

2. Dramaturgia muzicală și jocul muzical dramatizat

Împletirea muzicii cu arta dramatică -interpretată de copii- se regăsește deopotrivă în
dramaturgia muzicală și în jocul muzical dramatizat.
Dramaturgia muzicală (cfm Iosif Csire) = creația în care sunt asociate mai multe arte (muzică,
dramaturgie literară, coregrafie, scenografie, pictură, regie). În dramaturgia muzicală pentru copii
scenariul și muzica sunt realizate de profesioniști, dar interpretarea este realizată de elevi.
Obs. Unii compozitori au creat și lucrări de proporții mici, în care scenariul poate fi mimat și muzica
interpretată de către copii. Exemple:
-mici cantate- „Repetiție pentru concert” de W.A. Mozart (voci egale, pian, solo copil);
-piese corale pentru copii –colecția Celor mai frumoase glasuri de Alexandru Pașcanu, lucrări
pentru copii de Liviu Comes ș.a.)
Jocul muzical dramatizat = reprezintă o creație (concept) realizată exclusiv de elevi, spre
deosebire de creația cultă pentru elevi.
Elevii, îndrumați de profesor, sunt grupați într-un „atelier de creație” în care, folosind o tematică
potrivită vârstei, vor creea un scenariu adaptând texte cu muzică vocală, instrumentală, regie,
decoruri, costume.
Structura jocului dramatizat (momente) este inspirată din lirica tradițională (uvertură, tablouri
cu arii, coruri, dansuri, recitative.., părți instrumentale, ș.a..) sau poate fi complet diferită (în raport
cu scenariul stabilit și cu posibilitățile de interpretare ale copiilor).
Tematica este propusă de elevi potrivit vârstei lor și este stabilită alături de cadrul didactic.
Copiii creează sau aleg un scenariu, adaptează texte și melodii (cântece) , realizează uneori colaje.
Dirijați de cadrul didactic, ei se implică în selectarea, adaptarea muzicii (vocale / instrumentale) a
regiei, scenografiei,în propunerea și improvizarea costumelor sau decorurilor și în repartizarea
rolurilor.
Jocul este dinamic, modificabil, antrenând uneori colegii și publicul în continuarea și
dezvoltarea lui (pe parcursul desfășurării). În joc sunt alaturate și combinate muzica, dramaturgie,
mișcare ș.a. În concept sunt conturate diverse categorii estetice dintre care deseori: comicul; tragicul;
grațiosul; grotescul; ridicolul. În afara tematicii, jocul mai urmărește uneori și dezvoltarea
cunoștințelor prin întreceri, dezvoltarea empatiei, a interesului (prin glume muzicale).
Realizarea unui joc muzical dramatizat necesită pregătirea profesorului care coordonează
activitatea cu temă integratoare. Jocul muzical dramatizat reprezintă idealul ludic. Imitând activitatea
adulților –în mod original- prin joc sunt dezvoltate: imaginația, creativitatea, spontaneitatea,
personalitatea elevilor.

3. De la simplul joc muzical la jocul muzical dramatizat

Pentru etapa vârstei preșcolare și perioada primară, cea mai potrivită activitate, care
motivează copilul este jocul. Interesul copiilor față de sunet, ritm, mișcare și jocuri muzicale se
manifestă ca o necesitate biopsihică specifică vârstei, astfel că educația prin cântec și joc este
firească și eficientă.
Dintre variatele tipuri de jocuri muzicale s-au evidențiat prin eficiență:
-jocurile pe suport muzical
-jocurile cu mișcări (impuse sau libere), inclusiv cu dans
-jocurile didactice muzicale (vizează însușirea unor probleme teoretico-aplicative)
-jocuri de creație (copii improvizează plecand de la modele)
-jocuri muzicale dramatizate
Jocul didactic muzical ocupă un loc aparte c educația instituționalizată. Prin folosirea lui
cadrul didactic urmăreşte învăţarea sau descoperirea prin repetiţie a unui fenomen sau unor noţiuni
legate de programa şcolară. Jocurile didactice muzicale, pot fi realizate pe suport melodic, ritmic,
timbral sau vorbit şi mimat. În afara informării jocul didactic muzical vizează în acelaşi timp:
-socializarea copilului prin muzică;
-stimularea capacităţii lui de trăire empatică;
-formarea şi dezvoltarea unor deprinderi, cunoştinţe, dar și de atitudini până la
obţinerea performanţei;
-stimularea spiritului creativ.
Pe lângă temeinicia ştiinţifică a informaţiilor date şi eficienţa deprinderilor practice, prin jocul bine
ales și atent dirijat, se dezvoltă interesul pentru activitatea de învățare în general, obiectiv primordial
al educației actuale.
Jocul muzical dramatizat implică în realizare spontaneitatea și creativitatea, specifice micilor
învățăcei. Folosind însușirile specifice vârstei mici, se acționează în educație din interiorul ființei (nu
din afară), mobilizând resursele copiilor.
În scenariul dramatic se pot folosi povești cunoscute, sau pot fi alcătuite (dirijat de către
cadrul didactic) povești scurte, care să includă personaje diferite, cu variate trăsături caracteriale și
tipuri de comportament, care vor fi ilustrate de către micii actori.
Pornind de la modele (cântece, melodii învățate) este încurajată inventivitatea copiilor, fiind
dirijată. Melodiile cântecelor alese de educator trebuie să fie facil de intonat și de memorat, cu
puține sunete în scară, un ritm simplu, dar sugestive. Copiii sunt atrași inițial cu abordarea unor teme
al căror subiecte să le capteze interesul, menținând curiozitatea și în etapele următoare de recitare a
versurilor, sau după caz de asociere a melodiei cu textul. Pentru a fi tratate melodiile sub forma
activității de joc (atractivă pentru copii), se propune transformarea cântecului în acțiune prin
folosirea unor gesturi (mișcări) care sugerează conținutul. Totodată, sonoritățile cântecelor pot fi
înfrumusețate și variate prin sublinieri ritmice (bătăi din palme, onomatopee, instrumente de jucărie,
sau confecționate adhoc de copii ș.a.) Dascălul va încuraja inventivitatea copiilor, în găsirea de noi
variante interesante și sugestive, sau în repartizarea textelor adaptate.
Folosind creativitatea, după caz, în repartizarea rolurilor se pot combina interpretarile în
forma dialogată întrebare-răspuns (solist –grup vocal, grup -grup ș.a.). Mentionăm că interpretarea
pe voci independente implică buna învătare a cântecului și repartizarea în interpretare doar a unor
scurte fragmente muzicale (nu a cântecelor ample). Efecte muzicale aparte în cântare pe voci
independente se pot obține și în cantarea însoțită de ison (solist –grup, grup-grup), sau însoțită de
acompaniament ritmic (batai din palme, tropotit, percutie).
Pentru a putea participa cât mai mulţi copii, din dorinţa lor, se pot schimba repartizările
personajelor, atribuindu-le și unor copii care au asistat, pentru încă o reprezentaţie.
 Aceste activităţi, ca şi altele de acest gen , vor rămâne mult timp în mintea copiilor, ca
momente de bucurie sufletească, prilej de manifestare inedită a valenţelor native ale copiilor, oferind
zâmbete şi multă veselie. Activitatea se desfășoară cu voie bună, fiind plină de umor şi de morală,
necesare în procesul de educaţie al copiilor, iar concluziile uneori îi pot „pune pe gânduri” chiar şi pe
părinţi.
Activitățile variate de jocuri de rol și joc muzical dramatizat bazate pe subiecte (personaje)
din povești și basme, au valențe bogate educative, nu doar în planul comunicării (cu adulții sau cu alți
copiii). Prin dirijarea lor coerentă, copiilor li se formează curajul și li se dezvoltă sensibilitatea
artistică, gândirea, capacitatea de memorare, deprinderile interpretative, inteligența emoțională.
Prin activitățile jocului muzical dramatizat, copiii învață unele aspecte de specific artistic:
-comportamentul de scenă în general (intrare, replici către public, ieșire, mișcarea în spațiul scenic);
-adoptarea unui ton natural, de intensitate potrivită;
-trecerea firească de la text la interpretarea cântată (vocal sau instrumental);
-interpretarea vocală în manifestare sincretică (cu dans, mișcare după caz).
Introducerea în repertoriul copiilor a unor lucrări de dramaturgie muzicală (potrivite
particularităților de vârstă) îi va atrage și încuraja în studierea vocală și instrumentală a muzicii.
Implicarea copiilor în realizarea unor jocuri muzicale dramatizate atent dirijate, adecvate
posibilităților psihofizice ale lor, constituie una dintre cele mai eficiente metode de educație
complexă, întrucât, în afara valențelor informative amintite mai sus și a celor de comunicare,
activitățile ii vor ajuta în:
-înțelegerea și prezentarea unitară a elementelor reale și imaginare din piesă;
-îmbogățirea limbajul verbal cu cuvinte noi;
-asigurarea unui limbajului non-verbal eficient și expresiv;
-formarea deprinderilor dramatice (recitarea corectă și expresivă a replicilor);
-dezvoltarea deprindeile interpretării muzicale vocale/ vocal-instrumentale;
-îmbogățirea repertoriului de cântece;
-implicarea cu interes și deschidere în activitățile de grup.
Prin intermediul jocului muzical dramatizat–în afara obiectivelor de învățare și deprinderilor
interpretative- cadrul didactic urmărește: dezinhibarea copiilor, dezvoltarea încrederii în sine,
descoperirea personală, dezvoltarea memoriei şi atenţiei, interes pentru interacţiunile umane.
Dascălul cultivă relaţii calde în interiorul grupului şi un climat de încredere reciprocă. Copiii întreţin o
comunicare eficientă, își formează spiritul de echipă şi au ocazia să se implice într-o experienţă
artistică unică.
Serbările, asemenea tuturor activităților extracurriculare, asigură o stare relaxată de bună
dispoziție și constituie pentru copii prilej de afirmare în plan artistic, favorizând formarea
personalității lor. Importanţa lor educativă constă în conţinutul artistic literar, muzical, prezentat, cu
valoare estetică, morală, facilitată de atmosfera sărbătorească instalată cu prilejul lor. Implicarea
copiilor în organizarea și susținerea spectacolelor aparte, precum jocurile muzicale dramatizate le
îmbogățește cunoștințele, le dezvoltă capacitatea de receptare și exprimare complexă (verbală,
muzicală, dramatică) și capacitățile de transmitere a unor sentimente (prin limbaj verbal, muzical,
non-verbal), inteligența emoțională, le dezvoltă dragostea pentru artă, pentru frumos.
Exemplu de dramaturgie muzicală –lucrarea pentru copii „Repetiție pentru concert” a
compozitorului W.A.Mozart , 4 min
Corul Trison -, muzica Mozaart, versuri Grigore Vieru
https://www.youtube.com/watch?v=tqaMJe2L_p4
 Anexa 1 -Exemplu de schiță sumară pentru un joc muzical dramatizat –vezi mat word pe
suportul cântecului „Vulpe, tu mi-ai furat gâsca”, cu povestea inspirată din continutul cantecului.

Anexa 2 -Exemplu de schiță / proiect pentru un joc muzical dramatizat –vezi mat word cu
tema „În lumea insectelor”, cantecul „O furnica duce-n spate”.

Anexa 3 -Exemplu de schiță /proiect pentru un joc muzical dramatizat –vezi mat word cu
tema „În căsuța din pădure”, pe suportul cantecului cu aceeasi denumire.