Petre Robert Ionut.

Informatica economica.
Gr. 50304

Evolutia sitemului bancar in economia

de piata din Romania
(referat)
 Cuprins referat:

I. Infiintarea sistemului bancar romanesc ………………3

II. Date importante din istoria sist. bancar romanesc ........4
III. Reforma sistemului bancar din anul 1990 .....................6
IV. Indicele de crestere a activelor bancare .........................8
V. Bibliografie ....................................................................9
 I. Infiintarea sistemului bancar romanesc.

Primele dovezi ale desfasurarii unei activitati bancare pe teritoriul

Romaniei au fost descoperite intre anii 1786-1855 , reprezentand 55 de placi de
piatra , gasite intr-o zona de mine aurifere . Aceste mine datau din perioada
Daciei Traiane si contin detalii referitoare la contractul privind infiintarea unei
institutii bancare . Clauzele principale se refereau la faptul ca bancile acordau
imprumut in numerar si percepeau dobanzi .

In epoca moderna , primele incercari de creare a unei banci au avut loc la

inceputul secolului al XIX-lea .

In anul 1864, se infiinteaza prima institutie romaneasca de credit,

respectiv Casa de Depuneri si Consemnatiuni , a carei activitate s-a orientat,
in special, catre atragerea de resurse temporar disponibile de la populatie si
plasarea acestora in titluri de stat. Pana in anul 1880, cand se infiinteaza BNR,
au fost deschise si alte institutii bancare cu capital autohton: Banca Romana
(1865); Creditul Funciar, Rural si Urban (1873-1875); Banca Marmorosch-
Blank (1874). Prima banca ardeleana cu capital privat autohton a fost Banca
Albina, infiintata in 1872 la Sibiu.

In Transilvania,primele institutii de credit apar in deceniile patru si cinci

ale secolului al 19-lea.Acestea functioneaza in Arad,Sibiu,Brasov,ca sucursale
ale unor puternice banci din Viena si Budapesta.Sistemul bancar din
Transilvania era subordonat sistemului bancar austro-ungar.

In aceeasi perioada, numeroase banci noi cu capital romanesc isi incep

operatiunile in judete si in capitala. Daca in anul 1900, existau 27 de banci, in
1913, numarul bancilor a crescut la 197. Acest fenomen de nefireasca
proliferarre a condus Banca Mondiala, in anul 1912, la concluzia ca, in viitor,
inmultirea bancilor ar trebuii sa se faca “numai dupa o cerere serioasa din care
s-ar constata necesitatea reala a infiintarii unei noi banci”. Pe de alta parte,
“bancile ar trebui sa acorde credite numai afacerilor serioase si sanatoase nu
pentru a se intrebunta banii spre a produce dobanzi”.
 II. Date importante din istoria sist. bancar romanesc

In luna octombrie 1916, Tezaurul Bancii Nationale se muta, impreuna cu

guvernul, la Iasi. Consiliul de Ministri hotaraste mutarea provizorie a sediului
Bancii Nationale la Iasi si acorda Consiliului general al B.N.R aprobarea pentru
stramutarea tezaurului in orice alta parte cand va crede necesar. Astfel, datorita
razboiului, tezaurul Bancii Nationale a Romaniei a ajuns la 21 decembrie
1916la Moscova si depus la Kremlin.

In iulie-august 1917, cu autorizatia guvernului, depozitul de valori si

efecte a fost preddat, pe baza de protocol, aceluiaisi tezaur rus de la Kremlin.

La 3 decembrie 1919, prin asocierea unui numar de 17 mari banci s-a

marcat un progres important al activitatii bancare, prin eviatarea manipularii
numeralului si reducerea costurilor serviciilor. Mai mult de jumatate din rulajul
total L Casei de Compensatiuni era reprezentat de patru mari banci:
Marmorosch, Blank & Co, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana
si Banca Romaneasca.

Prin Legea din 17 aprilie 1880 se constituie Banca Nationala a Romaniei

si sunt stabilite normele de organizare si functionare ale acesteia.

In anul 1900, in Romania functionau 8 banci; in 1910 numarul acestora a

ajuns la 116, iar in 1916 la 237. Intre 1919 si 1930, numarul creste de la 486 la
1102, iar cel mai mare numar a existat in 1934, anul aprobarii primei legi
bancare,1204 banci. In structura sistemului bancar se puteau identifica atat
banci comerciale cat si banci populare (banci de credit specializate in
operatiunile cu amanuntul pentru populatie). Astfel, in anul 1928, functionau in
Romania 1122 banci comerciale si 4743 banci populare. Dupa perioada crizei
economice, in domeniul bancar s-a constatat unputernic avant, iar pentru mai
buna supraveghere, reglementare si control asupra activitatii bancare, a fost
infiintatConsiliul Superior al Bancilor.

La 1 ianuarie 1901 , Banca Nationala devine institutie cu caracter

privat,statul iesind din asociatie .
 Dupa actul nationalizarii si pana in 1990, activitatea bancara in Romania
a cunoscut o puternica prabusire. Gradul de concentrare in domeniul bancar
prezenta in 1989 un nivel maxim, in sensul ca functionau 4 banci: Banca
Nationala a Romaniei, care indeplinea rolul de banca de emisiune si avea in
atributii privind operatiunile comerciale interne din economie; Banca Agricola ,
cu rol de finantare a activitatii din agricultura si din industriile conexe; Banca de
Investitiicare se ocupa de finantarea programelor de investitii ale
intreprinderilor de stat; Banca Romana de Comert Exterior , care detinea
monopolul operatiunilor de comert exterior ale Romaniei. Casa de Economii si
Consemnatiuni, ca institutie de economisire, a efectuat operatiuni de atragere a
resurselor de la populatie, practicand si forme de creditare de natura creditelor
pentru locuinte si a celor de achizitionare a locuintelor.

Dupa 1989 , Romania a fost martora multor schimbari , iar trecerea la o

economie de piata a determinat cresterea continua a numarului de agenti
economici privati .

Reforma sistemului bancar a inceput in 1990-1991 , prin elaborarea si

abordarea unei noi legislatii bancare privind organizarea si functionarea bancii
centrale si a bancilor comerciale .

Sistemul bancar din Romania este structurat pe doua nivele , respectiv o

banca centrala si institutile financiare , carora prin lege li s-a acordat statutul de
banci . B.N.R. este banca centrala a tarii , institutia de emisiune a statului
roman.

Prin noile reglementari , Banca Nationala incearca sa creeze un sistem

bancar modern si , in acelasi timp , sa-si indeplineasca rolul de banca centrala .
Operatiunile comerciale indeplinite pana la 1989 de Banca Nationala , au fost
transferate unei noi banci comerciale (B.C.R.).

In Romania , bancile comerciale functioneaza conform legii privind

societatile comerciale , legii privind activitatea bancara si pe baza licentei
(autorizatiei ) acordate de B.N.R.
 III. Reforma sistemului bancar din anul 1990

Reforma sistemului bancar a demarat in anul 1990, prin organizarea

acestuia in doua niveluri. Un pas important l-a constituit infiintarea Bancii
Comerciale Romane si preluarea de catre aceasta banca a operatiunilor
comerciale ale Bancii Nationale.

Prin legile activitatii bancare, Legea nr. 33/1991 si Legea nr. 58/1998
precum si prin legile privind statutul BNR: Legea nr. 34/1991 si Legea nr.
101/1998 s-a creat cadrul institutional si juridic pentru dezvoltarea sistemului
bancar romanesc.

Sistemul bancar romanesc prezinta cateva caracteristici, care s-au

evidentiat in ultimii ani: o prima trasatura o constituie gradul sporit de
concentrare , caracterizat in dominarea pietei bancare autohtone de un numar
redus de banci.

Astfel, la inceputul anului 1999, BCR, BRD, Banca Agricola si CEC

detineau 2/3 din piata bancara , 56% din depozitele in lei si 56.2% din
depozitele in valuta ale sistemului bancar romanesc (inclusiv Bancorex).

O alta caracteristica a sistemului bancar o reprezinta segmentarea , care s-

a manifestat prin implicarea bancilor cu capital majoritar de stat in finantarea
sectorului de stat. De asemenea, bancile cu capital privat au finantat sectorul
privat. Bancile straine s-au implicat in finantarea unor companii, care au avut
aceeasi provenienta ca si banca mama.

Evolutia sistemului bancar romanesc in perioada 1994-2000 evidentiaza

urmatoarele aspecte:

a) gruparea bancilor dupa natura capitalului demonstreaza reducerea, in

perioada 1994-1999, la jumatate a numarului de banci cu capital majoritar de
stat, paralel cu cresterea de peste 4 ori a bancilor cu capital majoritar strain, care
ajung sa detina 56% din numarul total al bancilor comerciale. Sectorul bancar
de stat, desi a inregistrat schimbari majore in decursul anului 1999 (privatizarile
BRD si Banc Post, restructurarea financiara a Bancii Agricole si a Bancorex)
detine 48% din totalul activelor bancare, in timp ce ponderea bancilor cu capital
majoritar strain s-a situat la 47.66%.
Cota de piata detinuta de primele 3 banci comerciale se situa, la jumatatea
anului 2000, la nivelul de 527%, astfel: BCR cu 30%, BRD cu 16.73% si CEC
cu 11.34%;

b) cotele de piata detinute de primele 5 banci comerciale din Romania, dupa

volumul activelor si indicii de crestere a activelor, se prezinta astfel: BCR
30.2%; BRD 16.73%; CEC 11.34%; BTRB 4.93%; AMRO 4.55%;

c) din punct de vedere al participatiilor straine la capitalul social al bancilor

comerciale care functioneaza in Romania, se remarca pe primele locuri: Franta
cu 33.01%; SUA cu 15.23%, Turcia cu 12.87% si Grecia cu 9.5%.

Caracterizarea sistemului bancar se poate realiza si pe seama analizei

principalilor indicatori economico-financiari si de prudenta bancara.

Astfel, prezinta importanta indicatori precum:

• ponderea creditelor restante si indoielnice in totalul

portofoliului de credite;
• ponderea creditelor restante si indoielnice in totalul activelor;
• raportul de solvabilitate;
• rata generala de risc.
 IV. Indicele de crestere a activelor bancare

Indicele de crestere a activelor bancare, in termeni reali, a inregistrat in

primul semestru al anului 2000 un trend descendent, o scadere accentuata
inregistrand operatiunile de trezorerie si interbancare, precum si operatiunile cu
clientela. Cea de-a treia componenta a activelor bancare, respectiv operatiunile
cu titluri, a inregistrat o crestere, atat in expresie nominala cat si reala.

Analiza structurii indica faptul ca un procent de 70% este detinut de

operatiunile cu clientela, urmate de componenta sectorului bancar si a
institutiilor financiare a carei contributie este de 14%. Economiile populatiei, au
reprezentat o pondere de 28% in prima jumatate a anului 2000 din totalul
resurselor bancare, inregistrand o diminuare, in termeni reali de 7%.

Rata generala de risc, raportul de solvabilitate si efectul de parghie,

prezinta o evolutie constanta, inregistrand valoride :

• aproximativ 40% - in cazul ratei generale de risc;

• intre 18% si 21.4% - in cazul raportului de solvabilitate si

• intre 7.55% si 10.06% in situatia efectului de parghie.

O problema aparte cu care se confrunta sistemul bancar romanesc, in

prezent, este legata de privatizarea societatilor bancare, intrucat aceasta actiune
se deruleaza intr-un moment in care restul economiei prezinta probleme.

In vederea integrarii sistemului bancar romanesc in structura Sistemului

Bancar European, sunt necesare modificari structurale si operationale in
activitatea bancara. Necesitatea transformarilor operationale ale sistemului
bancar esteargumentata prin mai multe elemente dintre care pot fi mentionate:

• cerinte ale clientilor, cu privire la utilizarea unor produse si servicii

bancare moderne;

• diversificarea gamei de produse si servicii bancare in scopul atragerii de

noi clienti si al alinierii la nivelul bancilor straine corespondente;

• cerinte , cu privire la crearea sportului legislativ pe baza caruia sa fie

promovate produse si servicii noi;
• existenta unor structuri fizice la nivelul retelei de comunicatie din
Romania, care nu permite transferul rapid al informatiilor;

• costurile implementarii unor noi tipuri de activitati, produse si servicii,

afecteaza in sens negativ, eforturile de restructurare bancara.

V. Bibliografie

 Ion Turcu, “Drept bancar”

 Vasile Turliuc, Vasile Cocris,Moneda si Credit, Ed.Ankarom, Iasi.