Aparitia leziunilor carioase secundare pe peretii cavitatii si evaluarea

microinfiltrarii folosind un sistem microbian in vitro

Rezumat:
Scopul acestui studiu a fost de a evalua microscurgerile de-a lungul pereților cavității restaurate
cu ajutorul unei noi tehnici microbiene in vitro. Dinti umani extrași care conțin cavități restaurate
cu un compozit posterior de microfină au fost incubati în bulion inoculat cu o singură
tulpină de Streptococcus mutans timp de 10 zile, folosind o tehnică secvențială de cultură a
lotului.
Fiecare margine a cavităților a fost finisată într-unul din trei moduri; imbinare cap la cap și
gravaj,
imbinare cap la cap fara gravaj sau bizotare si gravaj. Evaluarea microscurgerii
a fost obținuta prin examinarea histologica a secțiunilor dinților folosind lumina polarizată
pentru
a verifica prezența sau absența unor leziuni carioase ale peretelui cavității.
Leziunile exterioare (de suprafață) au fost
de asemenea examinate și au afișat zone caracteristice de carie naturală timpurie.
Leziunile peretelui cavității au fost aparut ca o zonă translucidă în 31% din cele nebizotate si fara
gravaj, 16% din cele gravate si nebizotate și 5% din margele bizotate și gravate.

Introducere
Demineralizarea smaltului dentar în jurul marginilor restaurărilor si de-a lungul peretilor cavitatii
are loc ca urmare a intrarii fluidelor orale si microorganismelor intre peretii cavitatii si materialul
de obturatie aplicat. Multe, daca nu toate, materialele de obturatie se crede ca prezinta acesasta
microscurgere ce face ca tesutul dentar sa se demineralizeze si care duce in final ca asceasta sa
fie una din cauzele majore a inlocuirii obturatiilor.
O varietate de tehnici au fost dezvoltate pentru a evalua abilitatea de sigilare a materialelor de
restaurare si studii in vivo cat si in vitro au fost facute. Inevitabil, majoritatea acestor studii au
fost facute in vitro si acestea include folosirea de coloratii, prsiunea aerului, izotopi radioactivi,
bacterii si tehnici de carii artificiale. Relevanta a multor tehnici comparative cu microscurgere
propriuzisa in vivo poate fi discutabila. Sistemele de producere a cariilor artificiale sunt
considerate a fi in mod special relevante deoarece ele leaga microscurgerea cu formarea leziunii
rezultate sin cauza ei. Din pacate, in orice caz, majoritatea sistemelor de carii ce au fost utilizate
au fost de natura chimica si in consecinta ele reflecta doar microscurgerea fluidelor, moleculelor
si ionilor. Sistemele bacteriene de carii par sa fie mai fidele si in ciuda faptului ca au fost facute
si in trecut, a fost publicata doar o cantitate limitata de date.
Acest raport descrie un studio preliminar in care un system bacterian in vitro, ce implica o
tehnica secvențială de cultură a loturilor a fost folosita pentru a evalua microscurgerea prin
formarea leziunilor carioase la nivelul peretilor cavitatii. In acest studio cavitatile au fost
restaurate cu un material compozit posterior folosind urmatoarele metode restaurative: preparatie
fara bizotare si cu gravaj acid , preparative fara bizotare si fara gravaj acid, bizotare si gravaj
acid. O preparare fara bizotare si fara gravaj nu a fost inclusa pentru ca studii anterioare au aratat
ca aceasta procedura a rezultat in fractura marginii oblice a compozitului in timpul finisarii
obturatiei.

Materiale si metode:
Prepararea dintelui
Douazeci de premolari erupti de la copii intre varstele 12-15 ani au fost selectati pentru studio.
Imediat dupa extractii dintii au fost pusi in 70% alcool etilic si apoi curatati si transferati intro
solutie apoasa de 0,1% timol. Toti dintii erau fara carii, defecte srtucturale sau defecte de
extractive. Lungimi de sarma de nichrome au fost atasate de radacinile dintilor folosind rasina
acrilica autopolimerizabila. Capetele libere au fost inserate in cepuri de cauciuc.
Au fost preparate cavitati usor subtaiate cu colturi rotunjite in treimea mijlocie a suprafetei
bucale si linguale a fiecarui dinte. Cavitatile erau de aproximativ 2 mm lungime mezio distal, 1,5
mm latime ocluzo cervical si de 2 mm adancime, fiind preparate cu o freza cilindrica de tungsten
pusa la turbina sub cantitatate generoasa de apa. Marginile ocluzala sau cervicala a fiecarei
cavitati au fost alocate in mod aleatoriu unui sau altui grup din cele trei grupuri de tratament si
finisate apoi fie cu margini de 90 grade fara bizotare sau cu bizotare la un unghi de 135 de grade.
Toate manoperele de finisare au fost facute folosind o freza efilata cu 12 lame pusa la o turbina
cu jet de apa.
Ulterior preparatiei, toate cavitatile au fost stropite cu apa si uscate cu aer. Acele margini ale
cavitatilor ce au fost gravate, tratarea a fost facuta cu acid ortofosforic 30% gel pentru 30 de sec,
uscate complet, iar apoi toate marginile bizotate sau nebizotate au fost acoperite cu un strat
subtire de compozit rasinic neumplut (Heliobond),. Materialul compozit posterior (Heliomolar) a
fost mai apoi inserat si fotopolimerizat 60 de secunde sub presiune folosind o matrice
transparenta. Excesul de compozit ce acoperea suprafata nepreparata a smaltului a fost indepartat
imediat folosind o freza efilata cu 12 lame si un jet de apa generos.
In total, 26 de margini ale cavitatilor au fost nebizotate si au avut gravaj, 23 de margi au fost
nebizotate si negravate, si 31 au avut bizotare si gravaj. Dintii au fost uscati complet si apoi au
fost dati cu lac de unghii rezistent la acid aproape in intregime cu exceptia restaurarii si a unei
bordure de 1 mm din jurul acesteia. In sfarsit, dintii au fost sterilizati cu ajutorul radiatiilor
gamma.
Preparatul bacterian
Microorganismele folosite pentru acest studio au fost Streptococcus mutans NCTC 10832, care a
fost verificat anterior pentru aspectul cariogen intr-u model animal in vivo si in vitro pe dinti
umani. Bacteria a fost initial izolata dupa ce a fost colectata dintr-un situs uman si au fost
conservate prin uscare prin congelare. Caracteristicile lor au fost verificate de o serie de teste
biochimice.
Cand a fost nevoie de probe a microorganismelor inghetate ele au fost solubilizate intr-o mica
cantitate de mediu de cultura imbogatit cu 5% sucroza filtrate si sterilizata. Probele au fost
insamantate pe un mediu de cultura cu agar-sange su incubate pentru 48 h la 37 de grade Celsius.
Stiind ca nu a avut loc o contaminare, coloniile bacteriene au fost transferate pe un mediu de
cultura steril de 20 de ml pentru 24h la 37 grade Celsius, pentru a produce un bulion standard de
inoculare. Inainte de producerea leziunii, 0,2 ml din bulion a fost incubat in 20 de ml de mediu
de cultura pentru 5 zile la 37 grade Celsius cu un transfer de 24 h pentru a preconditiona
microorganismele la mediul de cultura imbogatit cu sucroza. Dupa fiecare 24 de h, mediul din
fiecare tub a fost controlat de organisme contaminante prin insamntarea de probe pe mediu de
agar sange si incubandule la 37 grade, 48 de ore.

Producerea leziunii
Dintii sterili au fost introdusi in tuburi test cu 20 ml de medii de cultura ce au fost inoculate cu
0,2 ml de cultura imbogatita cu sucroza. Fiecare dinte a fost scufundat complet in mediu de
cultura si apoi a fost incubat 24h la 37 grade Celsius. Dintii au fost ulterior transferati intr-un tub
nou de mediu cu 0,2 ml de suspensie streptococica, si din nou incubati, 24h, 37 grade Celsius.
Acest process a fost repetat de 8 ori , ca la sfarsitul experimentului dinstii sa fi fost supusi la o
provocare de 10 zile. Dupa fiecare perioada de 24 h mediul din fiecare tub a fost verificat de
organisme contaminante cum s-a mentionat anterior. Orice dinte care a fost asociat cu medii de
cultura contaminate au fost exclusi din studiu.

Examinarea leziunii
La finalul perioadei experimentale, dintii scosi din tuburi au fost curatati de deposit microbian
adherent si separate de fir si cep. Examenul macroscopic a smaltului expus din bordura ce
inconjura obturatiile
In stadiul asta prezenta o regiune alba, opaca ce semana cu leziunile carioase incipiente din white
spot. Dintii au fost incorporate in acrilat, sectionati longitudinal pe o directive buco-linguala si
sectiunile au fost facute parallel de o grosime de 80 nanometri. Fiecare sectiune continea
obturatia si orala si vestibularacu marginile ocluzale si cervicale associate. Cate o sectiune din
fiecare dinte a fost selectata iar marginile lor examinate microscopic folosind lumina polarizata
asta dupa ce sectiunile au fost imbibate in quinoline. Prezenta, extinderea si aspectul suprafetei
si leziunii cavitatii au fost inregistrate. Contaminarea mediului si problemele in sesctionare au
dus la o reducere in numar a marginilor disponibile pentru examinare, asta ducand la un total de
65 de margini evaluate.

Rezultate
Histologic, leziunile marginale au aratat mai multe caracteristici a leziunilor carioase naturale in
stadiu incipient. Zone relative intacte au fost observate la 18 (28%) din leziuni, ce prezentau o
demineralizare a smaltului. Zone intunecate si translucide au fost de asemenea observate la 13
(20%)din leziuni si respective 57 (88%). Aceste rezultate confirma descoperirile lui Dummer
cum ca folosirea unui system microbian produce leziuni demineralizate ce au caracteristicile
leziunilor carioase ce apar in mod natural.
In urma preparatiilor au rezultat un total de 55 de cavitati cu pereti intacti si obturatii ce au fost
gata de examinare, dup ace 10 margini au fost excluse din cauza unor defecte gasite la nivelui
suprafetei smalt-compozit. Extinderea demineralizarii smaltului a fost limitata, si a fost in
general observabila doar sub forma de zona translucida ingusta gasita la sectiunile imbibate in
quinoline. Leziunile peretilor cavitatii au fost aparente in 3 (16%) din cavitatile nebizotate si
gravate, 5 (31%) la cele nebizotate si negravate si doar una (5%) la cele bizotate si gravate.
Determinari ale ph-ului mediului au fost facute la sfarsitul a mai multe cicluri de crestere de 24
h. o mostra aleatorie din 5 tuburi a fost examinata in 5 zile diferite si s-a gasit un ph de 4,03 (3,8-
4,25) la sfarsitul celor 24 h. Ph-ul mediului inainte de inoculare a fost 7,1.

Discutie
Cercetari ulterioare sunt imperios necesare pt a rafina metoda experimentala si a crea conditii ce
sa duca o mai usoara detectare a cavitatilor peretilor. Cu toate acestea, rezultatele raportate in
acest studio sugereaza ca tehnica are potential ca model pentru producerea cariilor secundare pe
peretii cavitatii si implicit in evaluarea microscurgerilor.
Ph-ul gasit in mediu la finalul celor 24 h a fost mai mic decat cel gasit in mod normal in vivo,
chiar si cu placa. Acest ph mai mic a accelerat in mod normal procesul de demineralizare
comparat cu cel gasit natural dar este foarte similar cu cel al multor altor sisteme artificiale de
carii.
Adancimea limitata a leziunilor peretilor cavitatii formate in timpul perioadei experimentului
pare sa fie similar a celor sisteme chimice de carie create anterior. Cu toate acestea in acest
studio durata a fost de doar 10 zile, comparat cu 10 saptamani cum sunt deobicei studiilece
implica cu sisteme chimice pure. Investigatii ulterioare sunt in mod current in progress pentru a
evalua extinderea leziunilor produse dupa perioade lungi de timp.
Rezultatele sunt in concordanta cu studiile ce au avut la baza cavitati obturate cu compozit
folosindcriteriile penetrarii bacteriene in vivo. Rezultatele a acestuia si a altor studii par sa
confirme ca microscurgerea marginala este redusa in acele margini de cavitati care au fost fie
bizotate fie gravate, ori ambele.