APLICAŢII

Aplicația 1

Să se stabilească alungirea maximă a cablului de foraj, cursa la sapă, energia de percuţie şi

impulsul cedat rocii în cazul unui foraj percutant (v. Fig. 1) realizat în următoarele condiţii:
H = 200 m; Ds = 500 mm; Gf = 15000 N; E=2,l 1011 N/m2; ρ0=7850 Kg/m3; h0 = 0.6 m; g1 = 5,80
m/s2; se utilizează un cablu normal zincat cu simbolul 6 x 19 , având: Ac=l,76 10-4 m2 (aria
secţiunii transversale); qc = 1,64 Kg/m; ls = 26 m (lungimea dintre toba de manevră şi gura
sondei); Lc = 200 + 26 = 226 m. În ipoteza că σcmin = 3000•105 N/m2, care va fi înălţimea
maximă de cădere a sapei, astfel încât să se realizeze dislocarea volumică "totală" de la primul
impact cu talpa?
 Rezolvare
Alungirea maximă a cablului la adâncimea H = 200 m, datorită greutăţii lestului, sapei şi
cablului este dat de relaţia:

Cursa la sapă h se calculează cu ajutorul relaţiei:

h = h0 - ∆lc

h = 0,6 - 0,1117 = 0,4883m = 488,3mm.

Viteza de cădere a-sapei:

iar energiei de percuţie (cinetice) transmisă rocii:

Asadar, impulsul transmis de sapă rocii va fi:

Deci, înălţimea maximă de cădere a sapei, astfel încât să se realizeze dislocarea volumică
la primul impact al acesteia cu roca va fi:

hmax = σ2cmin / E•ρ0•g1= 30002•1010 / 7850•2,1•1011•5,8 = 9,41m

Evident, corespunzător acestei valori se calculeaza:

Astfel, se găseşte numărul de percuţii echivalente:

iar, calculul perioadei în care se realizează percuţiile se va efectua:

- pentru hmax = 9,41m,

- pentru h = 0,488m,

Deci, pentru cele 19 percuții avem

Observaţii:
1. Calculele au fost efectuate în presupunerea cea mai severă, adică întreaga energie de
deformaţie este preluată de scula tăietoare; în realitate, aceasta se distribuie şi rocii şi sculei
tăietoare şi, în mod corespunzător, numărul de percuţii cu care se va lucra va fi sub cel
rezultat din calcule.
2. Alungirea cablului ∆lc trebuie calculată cu multă atenţie, mai ales atunci când este vorba de
curse mai mici ale mecanismului de percuţie, astfel încât să existe siguranţa unei curse a
sapei suficientă pentru realizarea dislocării volumice.
3. Energiile cinetice, respectiv forţele de impact cresc odată cu creşterea cursei sapei, respectiv
a vitezei de cădere a acesteia. Dacă se neglijează influenţa greutăţii cablului, atunci energia
cinetică şi forţele de impact scad cu adâncimea.
4. Mai ales atunci când este vorba de curse mari ale sapei, trebuie neapărat luate în considerare
şi forţele de inerţie (Fi = m•a; m - masa; a - acceleraţia). Spre exemplu, la începutul
forajului, dacă se consideră a = 8 m/s2, atunci
 Aproape că este vorba de o dublare a forței statice Gf:
15000 + 12000 = 27000 N.
În realitate însă, din cauza elasticităţii cablului, forţa de inerţie nu este chiar atât de mare.
5. Instalatia care realizează percuţiile trebuie astfel concepută încât cablul să nu desfăşoare mai
mult decât avansarea sapei în teren (avem aici în vedere acţiunea forţei inerţie). Cablul
desfăşurat în plus va consuma din lungimea cursei de ridicare.

Aplicația 2

Un strat acvifer are grosimea a = 12 m şi coeficientul de permeabilitate k = 0,015 10-2 m/s.

O sondă de apă forată în stratul respectiv are diametrul Ds = 139,7 mm şi raza de influenţă R =
100 m. Cunoscându-se nivelul hidrostatic al apei din strat H = 25 m, nivelul hidrodinamic h0 =
20 m (v. Fig. 2), să se determine capacitatea productivă a sondei Q.
Rezolvare.

Conform Fig. 2, pentru o sondă perfectă într-un strat acvifer sub presiune, capacitatea
productivă a sondei

respectiv

Aplicația 3

În condiţiile din problema precedentă, care va fi debitul de apă dacă sonda hidrogeologică
pătrunde în stratul acvifer cu înălţimea de 12 m, numai pe înălţimea a1 = 5,6 m (v. Fig. 3) ?
Rezolvare.

Conform Fig. 3, capacitatea productivă a unei sonde hidrogeologice care pătrunde în stratul acvifer
cu grosimea a numai pe înălţimea a1 rezultă din relaţia:

în care S reprezintă scăderea nivelului de lichid când sonda produce; avem

h`0 = h0 - ( a – a1 ) = 20 - (12 - 5,6) = 13,6 m
rezultă
S = H - h0 = 25 - 20 = 5 m.

iar

Aşa cum era de aşteptat, capacitatea productivă a sondei imperfecte se diminuează faţă de
cazul când sonda este perfectă; coeficientul de diminuare al debitului

provenit dintr-o micşorare a înălţimii

∆a = a – a1 = 12-5,6 = 6,4 m
care corespunde unui coeficient de diminuare a înălţimii

fapt care confirmă rezultatele practice referitoare la micşorarea debitului în funcţie de înălţimea
de deschidere a stratului acvifer.

Observaţie:
Există şi alte relaţii de calcul a capacităţii productive la sondele imperfecte după gradul de
deschidere.
Astfel, se compară a1 cu 1/3 a şi dacă:
 1) a1 > 1/3 a, se recomandă relaţia

în care h = a1 a, iar F este un factor adimensional care se determină din Fig. 4, în funcţie de h ;

Fig. 4. Variaţia F =f(h).

2) a1 < 1/3 a,

(4.51)
În cazul problemei de faţă a1 = 5,6 m > 1/3 a = 4 ,
h = 5,6 / 12 = 0,47; din Fig. 4 se citeşte F = 1,3 şi, conform relaţiei de la punctual 1,
obținem:

valoare foarte apropiată de cea obţinută, 488, 86m3/zi.

 Aplicația 4

Într-un strat de nisip cu granulaţie uniformă s-au forat două sonde A1 şi A2.
Distanţa dintre sonde este L = 500 m, iar înălţimea coloanelor de apă z1 = 12,5 m în sonda
A1, respectiv z2 = 21,7 m în sonda A2 (v. Fig.5.). Să se traseze curba de depresiune şi, pentru o
grosime a stratului H = 23 m, să se determine raza de influenţă R a sondei A1.

Rezolvare:
Se consideră sonda A1 plasată în ordonata sistemului cartezian xOz (z reprezintă nivelul
apei la distanţa x de sonda A1).
Pentru determinarea curbei de depresiune, valorile nivelului z la distanța x de sondă se
estimează cu ajutorul relaţiei:

Se dau diferite valori lui x, obţinându-se valori corespunzătoare pentru z (tabelul 1) şi, cu
ajutorul acestor date, se trasează curba de depresiune (v. Fig. 6).
Tabelul 1. Valori ale nivelului apei z la distanţa x de sondă

x 0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500 550 600 650 700
z 12,5 13,7 14,8 15,8 16,8 17,7 18,6 19,4 20,2 21,0 21,7 22,4 23,1 23,8 24,4

Fig.6. Curba de depresiune z=f(x).

Din Fig. 6, corespunzător grosimii stratului H = 23 m, se găseşte raza de influenţă R a

sondei A1 de 590 m.