Sunteți pe pagina 1din 57

Curs nr. 1.

FINANTELE INTREPRINDERII-Stoenica

CAP.I

ROLUL GESTIUNII FINANCIARE

Finantele private fac obiectul unei actiuni spre atingerea unui


obiectiv fundamental-maximizarea valorii intreprinderii,respectiv
cresterea averii proprietarilor sai.
Rolul gestiunii financiare este de a stapani totalitatea mijloacelor
si instrumentelor, de atingerea acestui obiectiv bine precizat.
Maximizarea valorii presupune trei implicatii majore care
definesc mai clar rolul gestiunii financiare.
1.angajarea patrimoniului in proiecte de investitii care il
valorifica la o rentabilitate sperata superioara.Sub acest aspect
gestiunea financiara trebuie sa asigure calitatea si nivelul
performantelor ce trebuiesc realizate de intreprindere in diferite
proiecte ale activitatii.
2.maximizarea valorii implica protectia si conservarea sa;astfel
gestiunea financiara are rol de a evita disiparea patrimoniului cu ocazia
unui faliment si sa asigure mentinerea solvabilitatii sau a echilibrului
financiar al intreprinderii.
3.intreprinderea fiind expusa riscurilor multiple legate de
instabilitatea mediului sau financiar;gestiunii financiare ii revine
sarcina de a pune in aplicare instrumentele de acoperire
corespunzatoare pentru asigurarea protectiei adecvate contra acestor
riscuri.

Maximizarea valorii intreprinderii

Gestiunea financiara urmareste in primul rand maximizarea


valorii intreprinderii,dar aceasta valoare nu poate fi apreciata doar in
raport cu patrimoniul net(activ total-datorii totale) sau bogatia prezenta
acumulata de intreprindere,numita valoarea patrimoniului,ci in egala
masura trebuie analizata in raport cu proiectele si activitatile viitoare in
care patrimoniul este si va fi angajat(val.patrimoniului si val.financiara)
de aceea trebuie avute in vedere rezultatele asteptate in viitor,ca urmare
a patrimoniului acumulat.Drept urmare valoarea intreprinderii este o

1
valoare anticipata care corespunde valorii actuale,pe care o putem atasa
veniturilor viitoare scontate,asteptate a se realiza de catre
intreprinderea respectiva.
Valoarea unei intreprinderi nu poate fi asimilata numai valorii
prezente a patrimoniului sau,ci trebuie apreciate urmatoarele trei
aspecte:
1.valoarea intreprinderii este o valoare actuala –adica
echivalentul prezent al rezultatelor viitoare asteptate;aceasta valoare
financiara se determina pe baza sperantelor de castig pe care le va
aduce intreprinderea respectiva.
2.valoarea intreprinderii nu este o marime statica a unui stoc,ci o
marime dinamica inseparabila procesului de utilizare a patrmoniului.
3.evaluarea este sensibila la toate riscurile susceptibile de a afecta
nivelul si stabilitatea viitoare a rezultatelor asteptate.Aceste riscuri pot
fi legate de caracteristicile intreprinderii , fie de evolutia mediului
extern.
In toate cazurile perceptia unei agravari a riscului se traduce
printr-o depreciere a valorii intreprinderii,astfel un grad de indatorare
excesiv al intreprinderii duce la reducerea valorii acesteia si invers-o
ameliorare a informatiei privind riscurile induse de mediul extern sau
cele specifice anumitor intreprinderi ,antreneaza o crestere a valorii lor.
In conditiile maximizarii, valoarea intreprinderii apare tributara
nivelului performantelor asigurate de activitatea intreprinderii si de
stapanirea riscului de faliment si a riscului financiar in general.

Rezultatele asteptate ale Patrimoniul actual


intrep. – val. financiara Stoc

+ +
Valoarea intreprinderii
- -

Riscurile specifice Riscuri din


intreprinderii mediul exterior

2
MENTINEREA PERFORMANTELOR FINANCIARE

Gestiunea financiara trebuie sa asigure mentinere unui rezultat


satisfacator pe termen mediu si lung. In acest concept gestiunea
financiara are rolul de a verifica daca activitatea interprinderii este
suficient de rentabila pentru a genera venituri care sa-I permita
remunerarea furnizorilor de resurse si rambursarea lor.
Degajarea unor rezultate nefavorabile sau insuficiente se
concretizeaza intr-o risipa de resurse cu consecinte negative,atat pentru
intreprinderea respectiva cat si pentru economia nationala.

STAPANIREA RISCURILOR FINANCIARE

Potrivit unei formulari generale riscul unui activ,al unui


ansamblu de active diversificate si al unei intreprinderi poate fi definit
prin referinta la variabilitatea rezultatelor susceptibile de a fi asigurate.
Gestiunea financiara completeaza aceasta formulare generala a
riscului cu analize specifice riscurilor.
Riscul poate fi:
-risc de exploatare-legat de structura costurilor
-risc de indatorare-legat de efectul financiar
-risc de faliment-legat de insolvabilitatea intreprinderii

3
CAP.II

PRINCIPALELE SARCINI-OPERATIUNI ALE GESTIUNII


FINANCIARE

1.Analiza financiara
2.Decizia financiara
3.controlul de gestiune
Responsabilitatile operatiunilor gestiunii financiare se distribuie
intre primele doua faze ale principiului fundamental.

1.Analiza financiara, prima faza a ciclului fundamental al


gestiunii financiare poate fi privita ca actiune interna a
responsabilitatilor intreprinderii,dar si ca actiune externa din partea
partenerilor sau concurentilor intreprinderii.
Ca actiune interna,analiza financiara are ca obiectiv identificarea
potentialului de degajare a fluxurilor monetare reale,iar ca actiune
externa se urmareste echilibrul financiar realizat la nivelul fondului de
rulment al trezoreriei nete, dar si performantele intreprinderii,
evidentiate la nivelul soldurilor intermediare.
Analiza financiara urmareste stabilirea unui diacnostic al situatiei
financiare ,indispensabil pentru fundamentarea politicii economico-
financiare viitoare a intreprinderii si care motiveaza comportamentul
tuturor partenerilor si concurentilor fata de intreprindere.Pentru
aceasta analiza financiara apeleaza la documente contabile de sinteza
(Bilantul,Contul de Profit si Pierderi,Anexa la Bilant).

2.In al doilea rand ciclul fundamental comporta faza de formulare


a deciziilor financiare.
Decizia financiara poate fi definita ca fiind procesul rational de
alagere a unei linii de actiune, pe baza analizei mai multor solutii pentru
atingerea in cea mai buna masura a obiectivului de maximizare a valorii
intreprinderii.
La nivelul intreprinderii pot fi identificate mai multe categorii de
decizii:
a).decizii de investitii

4
b).decizii de finantare
c).decizii de repartizare a profitului
d).decizii de trezorerie

a).Deciziile de investitii - au influenta directa asupra structurii


activelor,respectiv asupra gradului de lichiditate.Selectia elementelor de
activ necesare activitatii productive constituie obiectivul deciziilor de
investitii.
Criteriile urmarite in cadrul acestor decizii sunt:
-rentabilitatea
-lichidarea activelor intreprinderii

b).Deciziile de finantare – au infuenta directa asupra pasivelor,


modificand gradul de exigibilitate al acestora si costul mediu al
capitalului.
Criteriile urmarite in structura financiara a pasivelor sunt:
-realizarea in prezent si in perspectiva a celui mai redus
cost al procurarii capitalurilor in conditiile unui grad
rezonabil si controlabil al intreprinderii.

c).Decizii de repartizare a profitului net - suma din profitul net care


urmeaza sa se repartizeze actionarilor sub forma de dividende,
influenteaza direct marimea profitului repartizat pentru investitii;
reinvestirea din profitul net conduce la cresterea capacitatii de
autofinantare,la cresterea autonomiei financiare, la imbunatatirea
structurii financiare a capitalurilor.
Aceste trei categorii de decizii fac obiectul gestiunii financiare pe
termen lung a activelor si pasivelor permanente.Gestiunea financiara pe
termen lung face obiectul alagerii unei strategii de crestere si
consolidare a valorii intreprinderii.

d).Decizii de trezorerie – aceasta categorie de decizii face obiectul


gestiunii financiare pe termen scurt,care are ca obiectiv echilibrul
financiar dinter nevoile de capitaluri circulante si de trezorerie si
sursele de capitaluri circulante(proprii, atrase temporar, credite de
trezorerie).

5
Gestiunea financiara pe termen scurt urmareste optimizarea
stocurilor,a creantelor clienti,a soldurilor de trezorerie in vederea
cresterii rentabilitatii si si lichiditatii lor in conditiile de diminuare a
riscului.

3.A treia faza a ciclului, presupune controlul proiectelor de


investitii ,de finantare si al prevederilor bugetare a caror punere in
aplicare a fost decisa de intreprindere.
Aceasta faza cuprinde metodologii de identificare a abaterilor
rezultatelor fata de prevederile bugetare sau fata de proiectele initiale si
de corectare a acestor abateri.

CICLUL FUNDAMENTAL AL GESTIUNII FINANCIARE

1.ANALIZA FINANCIARA

a).-ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR


b).-ANALIZA REZULTATELOR INTREPRINDERII
c).-ANALIZA FLUXURILOR FINANCIARE
d).-DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL RENTABILITATII
SI AL RISCULUI

2. DECIZII FINANCIARE

Decizii de Decizii de Decizii de Decizii de


investitii finantare repartizare a profitului trezorerie

Gestiunea financiara pe Gestiunea financiara pe


termen lung termen scurt

3.CONTROLUL FINANCIAR

6
CAP.III

FONDUL DE RULMENT

Este un indicator al echilibrului financiar.Prezentarea financiara


pune in evidenta relatia dintre sursele fondurilor si nevoile carora le
sunt alocate fondurile.

PREZENTAREA BILANTULUI ELEMENTELE PATRIMONIULUI

CONTABIL ACTIV PASIV

JURIDIC Drept de creanta Angajamente


si proprietate fata de proprie-
tari sau capita-
lurile proprii

FINANCIAR Utilizarea Sursele


fondurilor fondurilor

BILANTUL CONTABIL

Bilantul contabil constituie elementul principal care sta la baza


evaluarii patrimoniului intreprinderii.
Analiza lichiditate – exigibilitate sau patrimoniala are meritul de
a pune in evidenta riscul de insolvabilitate al intreprinderii.
Aceasta consta in incapacitatea intreprinderii de a-si onora
angajamentele fata de terti. In optica acestui tip de analiza
intreprinderea apare ca o entitate juridico-economica ce poseda un
patrimoniu inventariat in activul si pasivul bilantului.

7
BILANTUL FINANCIAR

ACTIV PASIV

1.Nevoi permanemte 1.Capituluri permanente

-Activ imobilizat net -Capital social


-Rezerve
-Profit nerepartizat
-Provizioane pentru cheltuieli >1 an
-Datorii cu scadenta > 1 an

2.Nevoi temporare 2.Resurse temporare

-Active circulante -Datorii cu scadenta < 1 an


-Stocuri -Furnizori
-Clienti -Salarii
-Titluri de plasament -Datorii catre stat
-Disponibilitati -Datorii catre banci

Cele doua parti ale bilantului financiar cuprind elemente de activ


in stransa corespondenta cu elemente de pasiv si reflecta echilibrul
financiar pe termen lung(permanemte) si echilibrul financiar pe termen
scurt(temporare).
Cand sursele permanemte sunt mai mari decat nevoile
permanemte de alocare a fondurilor banesti,intreprinderea dispune de
un fond de rulment.
Fondul de rulment apare ca o marja de securitate financiara care
permite intreprinderii sa faca fata riscurilor diverse pe termen scurt.
Aceasta marja de securitate financiara garanteaza solvabilitatea
intreprinderii,permitand acesteia in caz de probleme financiare sau la
nivelul ciclului financiar al exploatarii cum ar fi:
-reducerea temporara a vanzarilor
-intarzierea platilor de catre clienti

8
Notiunea de fond de rulment poate avea mai multe formulari insa
doua dintre ele merita retinute drept concepte fundamentale ale analizei
financiare, acestea sunt:
1.Fondul de rulment net sau permanent
2.Fondul de rulment propriu

1. Fondul de rulment permanent - se determina pe baza bilantului


financiar si constituie un fond de rulment de lichiditate sau fond de
rulment financiar(FRF)si poate fi stabilit prin doua modalitati:
a). fondul de rulment financiar este egal cu diferenta dintre
capitaluri permanemte si nevoi permanente

FRF = Kp – Np

b). fondul de rulment financiar este egal cu diferenta dintre capitalul


permanent si imobilizarile nete

FRF = Kp – In

c).fondul de rulment financiar este egal cu diferenta dintre nevoile


temporare si resursele temporare(active circulante nete-datorii < 1 an)

FRF = Nt – Rt

2.Fondul de rulment propriu – poate fi analizat in continuare in functie


de structura capitalurilor permanente(capitaluri proprii si datorii cu
scadenta > 1 an), care pune in evidenta gradul in care echilibrul
financiar se asigura prin capitalurile proprii.
Indicatorul care releva acest grad este Fondul de Rulment
Propriu – adica excedentul capitalului propriu in raport cu
imobilizarile nete ,determinat conform relatiei:
a).fondul de rulment propriu este egal cu diferenta dintre
capitalurile proprii si imobilizarile nete

FRP = Kp – In

9
Rezultatul negativ al acestei relatii de calcul este Fondul de
Imprumutat si reflecta masura indatorarii pe termen lung, pentru
finantarea nevoilor pe termen scurt

FRI = FRF – FRP


Aplicatii
1.Determinati indicatorii de echilibru financiar patrimonial la inceputul
si sfarsitul exercitiului N si interpretati variatia.

Bilant la 31.12.N

ACTIV INCEPUT SFARSIT EX. PASIV INCEPUT SFARSIT EX.


EX. FIN. N1 FIN . N EX. FIN. N1 FIN. N
Activ 2400 2200 Capital social 2500 2500
imobilizat
Stocuri 1300 1800 Rezerve 400 500
Clienti 670 1200 Rezultat net 600 620
nerepartizat
Disponibilitati 130 300 Datorii fin. 400 930
>1an
Datorii 550 850
furnizori
Credite banc. 50 100
curente
Total activ 4500 300 Total pasiv 4500 5500

a). FRF = Kp – In

FRFN1 = 2500+400+600+400-2400 =1500

FRFN = 2500+500+620+930-2200 = 2350

FRF = FRFN - FRFN1


= 2350 – 1500 = 850

b). FRF = Ac - D < 1an

FRFN1 = (1300+670+130) – (550+500) = 1500

FRFN = (1800+1200+300) – (850+100) = 2350

FRF = FRFN - FRFN1


=2350 – 1500 = 850

10
Comentariu:
Cresterea FR reflecta alocarea tuturor acumularilor nete ale
exercitiului N1 in cresterea activelor circulante.Aceste alocari de 850
sunt generate de amortizarile imobilizate de 200 si cresterea resurselor
permanente cu 100 rezerve + 20 profit + 530 datorii financiare > 1 an.

2. Pe baza bilantului prezentat, calculati indicatorii de echilibru


financiar: lichiditate si exigibilitate.

Bilant la 31.12.N

ACTIV PASIV
Active imobilizate nete 918.1 Capital propriu 930.3
Stocuri 17.2 Provizioane pentru 72.6
riscuri si cheltuieli
Clienti 696.6 Imprumuturi pe 513.2
termen lung
Creante diverse 335.9 Datorii furnizori 97.2
Valori mobiliare de 1254.6 Alte datorii pe termen 1586.7
plasament scurt
Disponibilitati 350.5 Dividende datorate 81.3
Credite bancare 291.6
curente
Total active 3572.9 Total pasive 3572.9

a). FRF = Kp – Np
= 930.3 + 72.6 + 513.2 - 918.1 = 598

b). FRF = Nt - Rt
=(17.2 + 696.6 + 335.9 +1254.6 + 350.5 ) - ( 97.2 + 1586.7 + 81.3 + 291.6)=
=598

c). FRP = Kp + As - Ain (Kp +asimilari – active imobilizate nete)


= 930.3 + 72.6 - 918.1 = 84.8
Comentariu:
Surplusul de capitaluri permanente in raport cu imobilizarile
nete pe care le finanteaza sub forma de fond de rulment financiar +598
constituie o garantie a lichiditatii intreprinderii,o marja de securitate
pentru evenimentele neprevazute,aceasta garantie este cu atat mai mare
cu cat intreprinderea dispune de un fond de rulment propriu pozitiv de
84.8.

11
CURS NR.2.

CUANTIFICAREA RISCULUI

Activitatea unei intreprinderi este supusa riscului economic sau


operational,intru-cat aceasta nu poate sa prevada cu certitudine
diferitele componente ale rezultatului sau si ale ciclului de
exploatare(vanzarile si cumpararile).
Riscul economic evalueaza posibilitatea inregistrarii unui rezultat
insuficient sau chiar a unor pierderi.
Aceasta eventualitate este legata de importanta cheltuielilor fixe,
care determina flexibilitatea intreprinderii,respectiv capacitatea
acesteia de a se adapta la variatia cifrei de afaceri,desi riscul economic
nu este altceva decat incapacitatea intreprinderii de a se adapta in timp
si cu cele mai mici costuri si eforturi la variatiile economice.
Riscul nu depinde numai de factorii generali(pret de vanzare,cost,
cifra de afaceri), ci si de structura costurilor,respectiv comportamentul
lor fata de volumul de activitate.
Structura costurilor si repartitia cheltuielilor fixe si variabile in
raport cu cifra de afaceri exercita o influenta marcanta asupra
rentabilitatii, ceea ce justifica determinarea unui efect de levier al
exploatarii si mai mult formularea modelului de analiza al punctului
mort(rentabilitate 0).
Cheltuielile variabile sunt direct proportionale cu nivelul
productiei(materii prime,materiale directe,salariile personalului
productiv).
Cheltuielile fixe,independente de nivelul activitatii sunt angajate
in scopul functionarii normale a intreprinderii,fiind platite chiar si in
lipsa cifrei de afaceri(apa,electricitate,personal administrativ, cheltuieli
cu amortizarea).
Riscul de exploatare depinde in special de nivelul cheltuielilor
fixe;acelasi nivel al cheltuielilor fixe fiind mai bine absorbit de o cifra de
afaceri mai mare.
Importanta cheltuielilor fixe nu poate fi apreciata in valoare
absoluta, ci numai in raport cu marja generala de intreprindere,
deoarece exista sectoare(ex. Cel al serviciilor)in care raportul cifrei de
afaceri/cumparari este mai mare,deci cheltuielile sunt mult mai bine
absorbite prin cifra de afaceri.

12
Sinteza intre nivelul cheltuielile fixe si cel al marjei o realizeaza
punctul mort, evidentiat prin:cost,volum profit.
Punctul mort sau punctul critic reprezinta nivelul de activitate
(cifra de afaceri),care absoarbe in totalitate cheltuielile de exploatare ale
unei perioade,iar rezultatul este nul.
Punctul mort (pragul de rentabilitate)evidentiaza nivelul minim
de activitate la care trebuie sa se situeze intreprinderea pentru a nu
lucra in pierdere,depasind acest nivel de activitate intreprinderea
devine rentabila.
Riscul economic va fi cu atat mai mic cu cat nivelul punctului
mort va fi mai redus.

RENTABILITATEA ECONOMICA

Rata rentabilitatii economice ar4e o acceptiune mai larga,vizand


in esenta capitalul economic alocat activitatii productive a
intreprinderii.Ea se exprima prin raportul:

Rezultatul economic
Re =
Active totale

Rezultatul economic excluzand elementele financiare si


exceptionale favorizeaza comparatia intreprinderilor cu acelasi sector
de activitate.
Rentabilitatea financiara reprezinta capacitatea intreprinderii de
a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate in activitatea sa.
Rentabilitatea financiara reflecta scopul final al actionarilor unei
intreprinderi ,exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital
facuta de acestia in procurarea actiunilor,sau a reinvestirii totale sau
partiale a profiturilor ce le revin de drept.

Rezultatul net
Rentabilitatea financiara =
Capital propriu

13
In situatia in care capitalurile investite include alaturi de capitalul
propriu si imprumuturi pe termen lung si mediu,se poate calcula si
rentabilitatea financiara a capitalurilor permanente.

Profit net - Dobanzi aferente imprumutului


Rentabilitatea financiara =
a capitalurilor permanente Capital propriu-imprumutul pe termen lung
sau mediu

Riscul economic este concretizat in efectul de levier operational si


riscul financiar este concretizat prin efectul de levier negativ.
Efectul de levier masoara sensibilitatea rezultatului exploatarii la
variatia cifrei de afaceri si are la baza repartitia cheltuielilor
intreprinderii in fixe sau structurale si variabile sau operationale.
Riscul financiar adanceste riscul economic,traducandu-se printr-o
mai mare vulnerabilitate a trezoreriei,care in final genereaza o
incapacitate de plata a intreprinderii,adica riscul de faliment.
Efectul de levier financiar se stabileste dupa formula:

Riscul financiar = Rentab.ec.+ (Rentab.ec. – Rata de imdatorare) *Datorii / Capital propriu

Levierul financiar = Rentabilitatea economica - Rata dobanzii

14
Problema:
Consideram o intreprindere cu marje diferite asupra cheltuielilor
variabile,dar cu aceeasi variabilitate a cifrei de afaceri.Sa se determine
riscul economic in raport cu nivelul activitatii.

NIVEL ACTIVITATE INTREPRINDEREA


NIVEL 1 NIVEL 2 NIVEL 3
Cifra de afaceri –CA 2000 4000 6000
Cheltuieli variabile – CV 1000 2000 3000
Cheltuieli fixe – CF 400 400 400
Rezultatul exploatarii 600 1600 2600
Pragul rentabilitatii 800

Comentariu:
Cunoasterea pragului de rentabilitate permite fixarea obiectivului
minim de realizat,care este cifra de afaceri,pentru ca intreprinderea sa
fie profitabila.
Dar masura riscului determinata de atingerea punctului critic sau
pragul de rentabilitate(reprezinta nivelul de activitate care absoarbe in
totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade,iar rezultatul este
zero) este evidentiata de coeficientul efectului de levier al exploatarii,
componenta a riscului global sau coeficient de elasticitate.
Coeficientul de elasticitate masoara sensibilitatea rezultatelor
exploatarii,deci a pierderilor posibile sau castigurilor la variatia cifrei
de afaceri si au la baza repartitia cheltuielilor intreprinderii intre fixe si
variabile.
Coeficientul de levier CL – se poate determina prin 3 relatii:

Δ Rezultatul exploatarii / Rezultatul exploatarii


1. LE =
Δ Cifra de afaceri / Cifra de afaceri

-
se calculeaza cu variatia indicatorilor

Δ Re / R e anterior
LE =

15
Δ CA / CA
1600 - 600
600
LE 2 = = 1.66
4000 - 2000
2000

2600 – 1600
1600
LE 3 = = 1.25
6000 – 4000
4000

Cifra de afaceri
2. LE =
Cifra de afaceri – Cifra de afaceri a pragului de rentabilitate

Cifra de afaceri - Cheltuieli variabile


3. LE =
Cifra de afaceri - cheltuieli variabile - Cheltuieli fixe

Cifra de afaceri
LE =
Cheltuieli fixe
Cifra de afaceri -
1 -m

m – coeficientul cheltuielilor variabile la totalul cifrei de afaceri

Cheltuieli variabile
m =
Cifra de afaceri

1 - m = KmCV – coeficientul marjei asupra cheltuielilor variabile

16
CV 1000
m = = = 0,5
CA 2000

2000 2000
LE = = = 800 u.m. prag de
rentabilitate
400 400
2000 - 2000 -
1 - 0.5 1 - 0.5
-
se opereaza cu indicatorii de la numaratorul si numitorul fractiei
care se refera la perioada de gestiune anterioara

2.

CA 1 2000
LE 2 = = = 1.66
CA 1 - CApr 2000 – 800

4000
LE3 = = 1.25
4000-800

3.

CA 1 – CV 1 2000 - 1000
LE 2 = = = 1.66
CA 1 - CV1 - CF1 2000 - 1000 – 400

CA 2 – CV 2 4000 - 2000
LE 3 = = = 1.25

17
CA 2 - CV 2 - CF 2 4000 - 2000 – 400

PLANIFICAREA FINANCIARA.SISTEMUL BUGETAR

Planificarea financiara are drept obiectiv alocarea eficienta a


capitalurilor banesti ale intreprinderii, pentru atingerea obiectivului
propus in exercitiul financiar viitor,adica cresterea performantelor
financiare ale valorii intreprinderii.
Bugetul reprezinta previziunea cifrata a afacerilor pe resurse, si
de responsabilitate pe centre de activitati, in vederea realizarii cat mai
eficiente a obiectivelor strategice ale intreprinderii.
Procesul bugetar are rolul de a orienta activitatile tuturor
compartimentelor spre aceleasi obiective:rentabilitate, lichiditate si
dinamica riscurilor.De asemenea bugetele,armonizeaza activitatile
tuturor compartimentelor functionale ale intreprinderii, intru-cat toate
acestea sunt antrenate in procesul bugetar intr-o masura mai mare sau
mai mica.
Bugetul se elaboreaza in general pe o perioada de 1 an. In tara
noastra, bugetul de venituri si cheltuieli al Regiilor Autonome si
Societatilor cu Capital de Stat, se intocmeste o data pe an , cu defalcare
pe trimestre.

Sistemul planificarii financiare poate cuprinde 3 tipuri de bugete:


1. de orientare generala pe termen lung
2. anuale – specifice diferitelor activitati economice ale intreprinderii
(aprovizionare ,productie, desfacere)
3. pentru estimarea situatiei patrimoniale si monetare – care rezulta din
aplicarea bugetelor specifice avand caracterul unor bugete
rezultative(imaginea previzionata a starii financiare si patrimoniale la
care se va ajunge prin respectarea prevederilor din celelalte
bugete,aceasta este oferita prin bilantul provizoriu,bugetul trezoreriei si
contul de rezultat previzional).

Legatura sistematica dintre cele 3 bugete consta in elaborarea lor


succesiva pornind de la planul strategic,continuand in transpunerea
anuala in bugete specifice pe activitati si incheindu-se cu bugetul de
trezorerie.
In sistemul bugetar al intreprinderii exista bugete principale si
bugete secundare.

18
Prevederile bugetelor principale cuprind:
 bugetul vanzarilor si productie

Prevederile bugetelor secundare cuprind:


 bugetul investitiilor
 bugetul administratiei
 bugetul publicitatii
Bugetul productiei se constituie ca buget principal esential pentru
previziunea activitatii din anul viitor,iar prevederile lui sunt
determinate pentru dimensionarea celorlalte bugete(investitii si
trezorerie).
In elaborarea bugetului de productie se parcurg 3 etape:
1. previzionarea cantitatilor de productie planificate(Plan de productie)
2. previzionarea costurilor de prioductie (Antecalculatia)
3. defalcarea prevederilor bugetare pe perioade mai mici de timp si pe
subunitati ale intreprinderii (ateliere,sectii).

Antecalculatia costurilor reflecta dimensiunea efortului financiar


pentru realizarea produsului stabilit in programul de productie,in
conditiile normelor de consum ale factorilor de productie ale
intreprinderii si in conditiile unor cheltuieli generale planificate pentru
anul viitor. De aceea in antecalculatie principala operatie o reprezinta
separarea (identificarea) cheltuielilor directe pe produs (cu materiale si
manopera) de cele indirecte (cheltuieli indirecte de productie,cheltuieli
generale de administrare,cheltuieli de desfacere).
Antecalculatia costului de productie unitar se face pe articole de
calculatie stabilite in functie de separarea cheltuielilor directe si
indirecte in raport cu productia.

Cheltuielile directe repartizate pe produse cuprind 2 articole de


calculatie:
 materiale directe (Md) – calculate in functie de consumurile
specifice de materiale (Cm)
 preturile unitare de aprovizionare (pa) in vigoare

Cheltuielile indirecte planificate independent de productia fizica,


se realizeaza pe produse cu ajutorul unor chei succesive de repartizare,
in raport cu un articol de cheltuieli directe semnificative sau in raport
cu o suma de articole de calculatie reprezentative.

19
Repartizarea cheltuielilor indirecte conduce la formarea costului
unitar de productie si in final a costului unitar complet.
Determinarea costului unitar complet presupune mai multe etape:

1. Calculul cheltuielilor directe

Md = Cm * pa

a. salariile directe (Sd) determinate in raport de consumurile de


manupera (Cs) si tarifele orare (th)

Sd = Cs * th

b. asigurarile sociale

Sd = Sd * 25%

c. protectia sociala

Sd = sd * 5%

2. Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie

Cuprinde : -cheltuieli de sectie – de intretinere si functionare a utilajelor


-cheltuieli generale ale sectiilor-folosind drept baza de
repartizare a salariilor directe sau numarului orelor de
munca directe

Cheltuielile indirecte de productie (sau unitare)

Ch.Ind.Prod. = Sdu * K1
-
Sdu – salarii directe totale
-
K1 - coeficient de productie

Totalul cheltuielilor indirecte de productie


K1 =
Salarii directe totale pe sectii

20
3. Determinarea costului unitar de productie – Cpu

Cpu = Md + Sdu + Asig.Soc. + Prot.Soc. + Ch.Ind.Prod.Unitara

Md – materiale directe
Sdu – salarii directe pe toate sectiile

4. Repartizarea cheltuielilor generale de administratie – CGA

CGA = Cpu * K2
-
folosind ca baza de repartizare costul de productie aferent
produselor fabricate

Totalul cheltuielilor generale de administratie


K2 =
Total cost productie

5. Repartizarea cheltuielilor de desfacere – CD


-
folosind drept cheie de repartizare raportul acestora fata de costul
total al productiei inclusiv cheltuielile generale de administratie

CD = (Cpu + CGA) * K3

Total cheltuieli de desfacere


K3 =
Total costuri de productie + cheltuieli generale de administrare

6. Determinarea costului complet unitar – Ccu

Ccu = Cpu + CGA + CD

Cheltuielile in afara productiei(CGA si CD) pot fi repartizate


folosind dupa caz si alte baze de repartizare(cost productie al
produselor vandute,cifra de afaceri),precum si alte baze considerate
reprezentative.

21
Problema:

O societate fabrica 2 produse A si B utilizand aceeasi materie


prima si acelasi tarif orar pe operatii.Se cunosc urmatoarele:
-
cantitate materii prime necesara fabricarii unui produs A 8 kg / buc
pentru produsul B 15 kg/buc
-
pret aprovizionare a materiilor prime 168 lei/kg
-
numar ore manopera directa produsul A- 4th,B – 8th
-
tarif orar pe operatii 700lei/h
-
cantitate produse ce urmeaza a se fabrica produsul A - 7700 buc. si
B - 2100 buc.
-
materialele consumabile in suma de 7500 lei sunt repartizate astfel:
-
3750 lei pentru sectii
-
2750 lei pentru administratie
-
1000 lei pentru desfacere
-
obiecte de inventar in suma de 1500 lei sunt aferente sectiilor
-
cheltuieli cu apa si energie 2000 lei
-
1500 lei in scopuri administrative
-
500 lei pentru desfacerea produselor
-
cheltuieli cu reparatia utilajelor aferente sectiilor in suma de 3000 lei
-
salariile personalului indirect productiv reprezinta :
-
16000 lei pentru sectii
-
17000 lei pentru administratie si conducere
-
15000 lei pentru desfacere
-
cheltuieli cu amortizarea in suma de 29750 lei repartizate astfel:
-
16500 lei cheltuieli indirecte de productie
-
9950 lei cheltuieli generale de administrare
-
3300 lei cheltuieli de desfacere
Se cere:
-
determinarea costului unitar in cele 6 variante

Rezolvare:
-
cheltuieli de productie 43250 lei
-
cheltuieli administrative 31200 lei
-
cheltuieli desfacere 19800 lei

22
A B
Consum materiale Cm = 8 kg/buc Cm = 15 kg/buc
Pret aprovizionare Pa = 168 lei/kg Pa = 168 lei/kg
Numar ore manopera Cs = 4 ore Cs = 8 ore
Tarif orar th = 700 lei/h th = 700 lei/h
Productie Q = 7700 buc Q = 2100 buc

PRODUCTIE ADMINISTRATIV DESFACERE


Ch.mat. cons. 3750 2750 10000
Ch.dir.de inv. 1500 - -
Ch.en/apa 2000 1500 500
Ch.pers.salarii 16500 17000 15000
Ch.reparatii 3000 - -
Ch.amortizare 16500 9950 3300
TOTAL 43250 31200 19800

1. CALCULAREA CHELTUIELILOR DIRECTE


a. materii prime
Md = Cm * Pa
 A = 8 * 168 = 1344 lei
 B = 15 * 168 = 2520 lei

b. salarii directe cu manopera


Sd = Cs * th
 A = 4 * 700 = 2800 lei
 B = 8 * 700 = 5600 lei

c. salarii directe cu asigurari sociale


Sd * 25%
 A = 2800 * 25% = 700 lei
 B = 5600 * 25% = 1400 lei

d. salarii directe cu protectia sociala


Sd * 5%
 A = 2800 * 5% = 140 lei
 B = 5600 * 5% = 280 lei

23
Total salarii directe
Sdu = Sd + 25% +5%
 A = 2800 + 700 + 140 = 3640 lei
 B = 5600 + 1400 + 280 = 7280 lei
 A

2. COEFICIENTUL DE PRODUCTIE
K1 = total cheltuieli de productie / total salarii directe

K1(A) = 43250 / 3640 = 11,8818%


K1(B) = 43250 / 7280 = 5,9409%

a. cheltuieli indirecte de productie


Sdu * K1

♦ A = 3640 * 11,8818% = 432,5 lei


♦ B = 7280 * 5,9409% = 432,5 lei

3. DETERMINAREA COSTULUI UNITAR

Cpm = Md + Sd + AsigSoc + Prot soc + Ch.Indir.de Prod

 A = 1344 + 2800 + 700 + 140 + 427,5 = 5411,5 lei


 B = 2520 + 5600 + 1400 + 280 + 427,5 = 10227,5 lei

4. COEFICIENTUL DE REPARTIZAREA CHELTUIELILOR


ADMINISTRATIVE
K2 = total ch.ge.admin. / total cost unitar productie

 A = 31200 / 5411.5 = 5,76549%


 B = 31200 / 10227,5 = 3,05059%

a. cheltuieli generale de administrare


CGA = Cpm * K2

24
 A = 5411,5 * 5,76549% = 311.99 ~ 312 lei
 B = 10227,5 * 3,05059% = 311,99 ~ 312 lei
5. COEFICIENTUL DE REPARTIZAREA CHELTUIELILOR DE
DESFACERE
K3 = total ch.desfacere / total cost prod. + ch.gen. admin.

 A = 19800 / 5411,5 + 312 = 3,4594 %


 B = 19800 / 10227,5 + 312 = 1,8786 %

a.repartizarea ch. de desfacere


CD = (Cpm + CGA) * K3

 A = (5411,5 + 312) * 3,4594% = 197,99 lei


 B = ( 10227,5 + 312) * 1,8786% = 197,99 lei

6. DETERMINAREA COSTULUI UNITAR COMPLET


Ccu = Cpm + CGA = CD

 A = 5411,5 + 312 + 197,99 = 5921,49 lei


 B = 10227,5 + 312 + 197,99 = 10737,49 lei

COST TOTAL DE PRODUCTIE


CTP = Ccu * Q

 A = 5921,49 * 7700 = 45595,473 lei


 B = 10737,49 * 2100 = 22548,729 lei

TOTAL GENERAL COST DE PRODUCTIE 68144,202 LEI

25
GESTIUNEA STOCURILOR

Stocurile se exprima fizic si valoric,dar poate fi determinat si


numarul de zile. Din punct de vedere fizic stocurile reprezinta cantitatea
de materiale, produse sau marfuri necesara fiecarei faze a ciclului de
exploatare(aprovizionare,productie,desfacere) pentru a asigura desfasu-
rarea continua si ritmica a acestuia.
Necesitatea constituirii stocurilor deriva din caracterul continuu
al productiei sau desfacerii in raport cu caracterul discontinuu al
aprovizionarilor.
Stocurile reprezinta o investitie pentru societatile comerciale.
Fondurile investite in stocuri sunt imobilizate pe o perioada mai mare
sau mai mica de timp,ele au un cost si prin urmare ele trebuie
rentabilizate.
Efectele financiare de investire se comensureaza pe baza
lichiditatilor efectiv imobilizate, tinand cont de durata imobilizarilor,
de fluxurile internediare de lichiditate, de costurile ocazionate de
pastrarea, depozitarea si alte cheltuieli administrative, pentru ca in final
sa se poata evalua pierderea sau castigul din detinerea de stocuri.
Gestiunea stocurilor trebuie sa fie aleasa pe baza unei analize
temeinice asupra costurilor de stocare.Marimea optima a stocurilor va
fi aceea care armonizeaza relatia contradictorie dintre cheltuielile de
aprovizionare, ca variabile in functie de numarul de aprovizionari si
cele de depozitare,care variaza cu marimea stocurilor.Pentru stabilirea
stocului de materii prime si materiale trebuie sa se gaseasca o solutie
matematica intre:
1. reinnoirea frecventa a stocurilor- avand ca efect cresterea
cheltuielilor de pastrare – depozitare
2. reinnoirea stocurilor la intervale lungi – cu efecte asupra
reducerii cheltuielilor de transport – aprovizionare,dar si a
cresterii cheltuielilor de pastrare –depozitare

1. Modelul de gestiune cu cerere constanta si perioada fixa de


aprovizionare,fara posibilitatea lipsei de stoc

Ct = Ca + Cd
Ct – cost total

26
Ca – cost unitar de aprovizionare
Cd – cost de depozitare
N T*S
Ct = * Ca + * Cd
S 2

N – necesarul annual de aprovizionare


S – marimea optima a stocului
T – intervalul de timp considerat pentru reglementarea stocului

Considerand stocul optim se pot determina in continuare numarul


comenzilor de aprovizionare si intervalul mediu intre doua
aprovizionari.
necesarul N
Nr.aprovizionari =
stocul optim S

S * T
intervalul de aprovizionari i =
N
Acest model poate fi extins si pentru optimizarea stocurilor de
produse finite si a stocurilor in curs de fabricatie prin schimbarea
variabilelor.

2. Modelul de gestiune cand aprovizionarea se face la intervale


variabile,dar si in cantitati variabile,costul stocului curent cat si cel de
siguranta se realizeaza cu ajotorul mediei ponderate.
-
intervalul mediu intre aprovizionarile consecutive ( i ) se determina
ca medie aritmetica a intervalelor variabile de timp ( ti ), ponderate
cu cantitatile ce se vor aproviziona ( qi ).

∑ ( qi * ti )
i=
∑qi

In continuare se determina un stoc mediu curent – Sctm, in


functie de necesarul zilnic de aprovizionare –N si de intervalul mediu
intre aprovizionari.
N

27
Sctm = *i
365 zile

Pentru evitarea intreruperilor in procesul de productie se


constituie stocul de siguranta mediu.
Stocul de siguranta mediu se determina in functie de necesarul
mediu zilnic si de intervalul mediu de abordare fata de intervalele
contractuale sau fata de intervalul mediu intre aprovizionari – i.

PROBLEMA:

O societate se aprovizioneaza cu materii prime in vederea


fabricarii unui produs.
Cantitatea necesara pe 1 an este N = 91800 kg.
Costul pregatirii(lansarii)unei comenzi de aprovizionare Ca = 4890 lei.
Costul de stocare a unui kg este de 0.5 mii lei.

Gestiunea optima a stocurilor presupune determinarea urmatorilor


indicatori:
1. stocul optim
2. numarul de aprovizionari
3. marimea optima a stocului

1.
2N * Ca 2*91800*4896
Soptim = = = 2219.34 kg
T * Cd 365*0.5

2.
N 91800
Nr.aprov. = = = 41.36 aprovizionari/an
Sop 2219.34

3.
S * T 2219.34 * 365
i = = = 8.82 zile

28
N 91800

GESTIUNEA CLIENTILOR

In modul cel mai simplu o intreprindere poate fi vazuta ca o


entitate care realizeaza anumite produse,le vinde si deci apar clientii.
De cele mai multe ori pretul bunurilor vandute nu se incaseaza in
momentul efectuarii vanzarii,din acest motiv, in bilant va aparea Contul
Clienti , care reprezinta creante ale intreprinderii, respectiv imediat de
incasat(la 3-5 zile) sau la termen ( de 30 –60 zile) de la prestarea de
servicii.
Creantele clienti fac parte din categoria mai larga a creditelor
comerciale,respectiv credite clienti,livrari cu data la scadenta.
Creditele comerciale au o sfera mai larga decat cea a creditelor
clienti, cuprinzand:
1. credite vanzator(vanzari pe credit) repartizate pe:
a. credite furnizor pentru aprovizionarea cu plata la scadenta
b. credite clienti pentru produsele livrate sau lucrari executate
beneficiarilor sai.
2. credite cumparator(platite in avans) reprezentate de :
a. avansuri catre furnizorii de echipamente si materiale
b. avansuri primite de la clientii sai pentru fabricarea
produselor
Pentru intreprindere creditele clienti si avansurile catre furnizori
reprezinta o nevoie de finantare,iar creditele furnizori si avansurile de
la beneficiari o sursa de finantare.
Gestiunea clienti are ca obiectiv cresterea rentabilitatii investitiei
de capital in credite clienti,in conditiile relatiei contradictorii dintre
rentabilitatea cresterii soldului clienti prin stimularea vanzarilor pe de
o parte si cresterea costului de cumparare a capitalului necesar si
asumarea de riscuri suplimentare pe de alta parte.
Deciziile financiare legate de gestiunea clienti pot fi:
1. fie reducerea capitalurilor alocate in soldul clientilor - riscul
reducerii cifrei de afaceri fiind mare din cauza nemultumirii
clientilor,ei fiind obligati sa plateasca intr-o perioada scurta de timp
2. fie prelungirea perioadei de acordare a creditelor clienti - aceasta
politica tinde sa stimuleze clientii, ducand la cresterea cifrei de
afaceri

29
3. fie prelungirea perioadei de incasare a clientilor – antreneaza costuri
ridicate cu cresterea alocarii de capitaluri in soldul clientilor si riscul
de neplata.
Gestionarea clientilor este o activitate complexa care presupune
urmarirea mai multor elemente:

1. investitia de capital in formarea unui sold necesar al clientilor

Cifra de afaceri * Durata medie de scadenta clienti


Soldul clienti =
365

Cifra de afaceri determina marimea sodului,dar si o durata mai


mare a creditelor clienti, incurajeaza cresterea cifrei vanzarilor atat
catre clientii actuali cat si catre potentialii clienti.

2. rentabilitatea marginala a vanzarilor suplimentare egala cu marja


asupra cheltuielilor variabile aferenta acestor vanzari,costurile fixe
sunt constante la variatiile cifrei de afaceri
3. costul marginal al investitiei de capital in cresterea soldului clienti ca
urmare a unei politici comerciale mai relaxata

Cost marginal al investitiei =


∆ Sold clienti * Ch.variabile * K (cost de oportunitate)

4. costul marginal al riscului de neplata se determina ca diferenta


dintre costul riscului de neplata in noua politica si riscul de neplata
in politica anterioara

Costul marginal al riscului =


Cifra de afaceri * riscul probabil de neplata - costul riscului de neplata

5. profitul marginal net- principala componenta a gestiunii clienti,care


orienteaza politica financiara a intreprinderii in privinta prelungirii
duratei de incasare a clientilor

In cazul unei politici comerciale mai relaxanta prelungirea


perioadei de incasare a creantelor, conduce la vanzari suplimentare,iar
profitul marginal net se determina ca diferenta dintre rentabilitatea

30
vanzarilor suplimentare pe de o parte, si costul cresterii creditelor
clienti si riscul insolvabilitatii clientilor pe de alta parte.
Intr-o gestiune eficianta a clientilor,conducatorii trebuie sa
urmareasca maximizarea profitului marginal net.
Rrentabilitatea marginala – Cost marginal pentru cresterea soldului
clienti + Cresterea riscului de neplata => Profitul marginal net

Eficienta investitiei de capital in cresterea soldului creante clienti


poate fi evaluata prin criteriul - valoarea actualizata neta VAN.
Clientii se pot grupa in functie de importanta lor incifra de
afaceri si/sau in functie de durata medie de incasare a unui client.

365 * sold mediu client


Durata medie de incasare =
Cifra de afaceri realizata cu clientul X

PROBLEMA

O societate a inregistrat in perioada anterioara o durata medie de


rotatie a creantelor clienti de 60 zile, la o cifra de afaceri anuala de
4200 lei.
Se analizeaza rentabilitatea gestiunii clientilor in 3 politici
comerciale:
a. Politica prin care se continua politica actuala de conservare a duratei
de rotatie a clientilor;se considera risc de neplata zero.
b. Politica de crestere a duratei medii de rotatie a clientilor la 75
zile,insotita de o crestere la 1% a riscului de neplata;politica va
incuraja cresterea vanzarilor (CA) la 4500 lei
c. Politica de acordare a unei reduceri de 5% pentru clientii care
platesc cash (medie 5 zile), se estimeaza ca se va acorda o reducere
pentru 40% din valoarea tranzactiilor realizate in mod obisnuit
stiind ca ponderea cheltuielilor variabile din totalul vanzarilor este
de 70% si ca rata privind costul de oportunitate al investitiei de
capital este de 20%
Se cere:

a. soldul estimat al clientilor in politica “a”


b. soldul estimat al clientilor in politica “b”

31
-
costul de oportunitate al cresterii investitiilor de capital si al
cresterii riscului de neplata
-
rentabilitatea vanzarilor suplimentare in politica “b”
-
profitul marginal net

c. soldul estimat al clientilor in politica “c”


-
economia costului de oportunitate al reducerii soldului
clienti
-
cheltuieli suplimentare cu discountul acordat
-
profitul marginal net

a. sold clienti = CA* durata medie de scadenta a clientilor / 365 zile


4200 * 60
= = 690.41 lei
360

b. 4500 * 75
sold clienti = = 924.65 lei
365

1. rentabilitatea marginala(castigul brut)


= variatia CA ( vanzari suplimentare) * ( 1 – V )
2. rentabilitatea vanzarilor suplimentare
= ( 4500 – 4200 ) * ( 1 – 0.7 ) = 90 lei
K = capital investit ( 937 – 700 ) * 0.7 * 0.2 = 33.18 lei
Cresterea riscului = 4500 * 1% - 4200 * 0% = 45 lei
3. profitul marginal net =
rentabilitatea vanzarilor suplimentare – cost de
oportunitate – costul cresterii riscului de
neplata
= 90 – 33.18 – 45 = 11.82 lei

c. rentabilitatea marginala ( CA )
= 4200 * 0.6 + 4200 * 0.4 * 0.95 = 2520 + 1680 *0.95
= 2520 + 1596 = 4116

Durata de incasare 40% * 5 zile = 2 zile +


60% * 60 zile = 36 zile => 38 zile

32
Sold clienti = 4200 * 38 / 365 = 437.26 lei
Cost oportunitate = ( 437.26 – 700 ) * 0.7 * 0.2 = - 36.78 lei

CURS NR.3.

PREVIZIUNEA TREZORERIEI

Trezoreria reflecta modul de realizare a activitatii si de respectare


a cerintelor echilibrului financiar.Nu in totdeauna o intreprindere care
incheie exercitiul cu profit are si o trezorerie pozitiva ( disponibilitati in
banca,casa),fenomen explicabil prin decalajul dintre inregistrarile in
contabilitate a veniturilor si cheltuielilor si a platilor si incasarilor
efective.
Din evidentele statistice rezulta ca cea mai mare parte a
falimentelor se datoreaza slabiciunilor in gestiunea trezoreriei.
Gestiunea trezoreriei este un factor de performanta intr-un mediu
concurential tot mai accentuat si mai ales in conditii de instabilitate
economica (inflatie,curs valutar).
Trezoreria neta este diferenta dintre fondul de rulment - FR si
nevoia de fond de rulment – NFR ,respectiv excedentul sau deficitul de
trezorerie.

TN = FR - NFR

In sens larg trezoreria este formata din active si pasive de


trezorerie:
1. Activele de trezorerie includ:
-
lichiditati – disponibilitati in banca si casa
-
active financiare de trezorerie – valori mobiliare de
plasament(titluri monetare si financiare detinute pe termen
scurt) si efecte comerciale de incasat (cambii,bilete la ordin
si CEC-uri)
2. Pasivele de trezorerie cuprind:
-
deficitul de trezorerie se acopera fie din soldul creditor al
Contului Curent,care se poate accepta de catre banca pana

33
la un plafon maxim(linie de trezorerie),fie prin credite de
trezorerie cu marime si scadenta prestabilita
-
alaturi de acestea pot sa apara creditele de scont , respectiv
efecte comerciale de platit

Obiectivul urmarit este asigurarea unui sold zero de trezorerie prin:


1. plasarea eficienta ,sigura si cu grad mare de lichiditate a
excedentului de trezorerie pentru evitarea costului de
oportunitate
2. acoperirea deficitului de trezorerie cu un cost minim a
capitalurilor imprumutate

BUGETUL DE TREZORERIE

Bugetul de trezorerie este documentul de planificare a incasarilor


si a platilor, in functie de veniturile si cheltuielile planificate,respectiv
platile in cursul unei perioade previzionate (1 an) si cuprinde:
1. incasarile din vanzarile anului curent si din cele ramase
neincasate in anul de baza
2. incasarile din cesiunea de active financiare si active fixe reale
3. incasari din chirii,dividende,dobanzi si penalitati
4. plati pentru aprovizionarile anului curent si pentru cele
ramase neplatite in anul de baza
5. plati pentru salarii si cheltuieli sociale
6. plati pentru impozite si taxe
7. plata dobanzilor si ratelor scadente
8. plata dividendelor
9. achizitii de active fixe
Se recomanda elaborarea de bugete de trezorerie anuale cu
defalcare pe luni a prevederilor si chiar detaliate pe saptamani.
Elaborarea bugetelor de trezorerie se face pe baza datelor din
Bilant si din Contul de Profit si Pierderi,Proforma (previzionate pentru
anul viitor).
Elaborarea bugetului de trezorerie se face in 2 faze:
1. previziunea incasarilor si a platilor si a soldului minim permanent de
bani lichizi
2. incasarile = venituri planificate – creante clienti
platile = cheltuielile planificate – datorii

34
Determinarea si acoperirea soldului de trezorerie se face in 3 faze:
1. determinarea excedentului sau a deficitului de trezorerie
2. plasarea eficienta,sigura si lichida a excedentului si dupa
caz,acoperirea la cel mai mic cost a deficitului de trezorerie
(urgentarea incasarilor)
3. elaborarea bugetului de trezorerie
Previzionarea incasarilor din vanzarile de produse si servicii

Se face prin extrapolarea tendintelor inregistrate in anii anteriori


la veniturile lunare planificate,precum si la soldurile creantelor de la
inceputul anului de plan;se considera ca ponderile incasarilor
veniturilor in luna curenta si in luna urmatoare se vor pastra si in anul
de plan.
Incasarile punctuale din cesiunea de imobilizari si din
amortizarile financiare se vor inscrie in buget la data scadenta
prestabilita.

Previzionarea platilor

Previzionarea platilor pentru aprovizionare se face in mod similar


cu previzionarea incasarilor,platile predeterminate privind salarii,
impozite si taxe, achizitii de imobilizari, plata dobanzilor si ratelor
scadente, se vor inscrie in buget la scadenta prestabilita.
Soldul minim permenent de trezorerie se estimeaza prin aplicarea
unui model de optimizare a costului total cu formarea si pastrarea
acestuia.
In caz de deficit de trezorerie inregistrat in bilantul preliminar, se
vor incerca toate posibilitatile de a obtine o urgentare a incasarilor
inclusiv prin acordarea de reduceri la pretul de vanzare,precum si toate
posibilitatile de amanare a platilor in cadrul permis de clauzele
contractuale.Se au in vedere creditele pe termen scurt de la banca si
vanzarile de efecte comerciale si chiar a facturilor de incasat.
Excedentul de trezorerie se planifica in plasamente in titluri
monetare(certificate de trezorerie)sau in titluri financiare(actiuni,
obligatiuni),care sa fie concretizate prin rentabilitatea ridicata,risc
scazut si lichiditati.
Soldul minim permanent de trezorerie se estimeaza fie printr-o
optica de surplus de trezorerie,care sa faca fata platilor scadente,fie
intr-o optica de linie de credit pentru acoperirea deficitelor de
trezorerie.

35
Aplicatie: Previzionarea incasarilor

Din statistica vanzarilor lunare anterioare se constata ca cifra de


afaceri a lunii curente se incaseaza astfel:
a. 10% in luna curenta cu o reducere de 3%
b. 50% peste o luna
c. 40% peste doua luni
Soldul initial al creantelor clienti la inceputul anului este de 2000
lei, care se vor incasa in luna ianuarie.
Pentru primele 7 luni ale anului de plan s-au estimat urmatoarele
valori de vanzari:
1. CA ianuarie - 10000 lei
2. CA februarie - 12000 lei
3. CA martie - 15000 lei
4. CA aprilie - 20000 lei
5. CA mai - 25000 lei
6. CA iunie - 12000 lei
7. CA iulie - 9000 lei
Determinati:
a. incasarile lunare aferente vanzarilor estimate
b. soldul creantelor clienti la sfarsitul semestrului I.

IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL


2000
970 5000 4000
1164 6000 4800
1455 7500 6000
1940 10000 8000
2425 12500
1164 10800

Rezolvare:

36
a. 10000
10% * 10000 – 3% = 970 lei
b. 50% * 10000 = 5000 lei
c. 40% * 10000 = 4000 lei

a. Incasari:
IAN 2970
FEB 6164
MAR 11455
APR 14240
MAI 18425
IUN 21664

b. Raman de incasat

40% luna mai = 10000 lei


50% luna iunie = 10800 lei
TOTAL 20800 LEI

Aplicatie: Previzionarea platilor

Din statistica aprovizionarii lunare anterioare se constata ca


aceasta reprezinta 50% din cifra de afaceri,aprovizionarea realizandu-
se cu o luna inainte de realizarea si vanzarea produselor,plata
aprovizionarilor se face astfel:
1. 50% din luna curenta
2. 50% peste 1 luna
Soldul initial al furnizorului la inceputul anului este de 1500,dincare se
vor plati:
1. 50% ianuarie
2. 50% februarie
Determinati:
a. platile lunare aferente aprovizionarilor estimate
b. soldul furnizor la sfarsitul semestrului I

IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL


S.I. 750 750

37
Plati 3000 3000
3750 3750 5000
5000 6250 6250
3000 3000
2250 2250
S.F.sem. I 2250
a. 50% * 6000 = 3000 lei
Platile:
 IAN - 3750 LEI
 FEB - 7500 LEI
 MAR - 8750 LEI
 APR - 11250 LEI
 MAI - 9250 LEI
 IUN - 5250 LEI
Sold final semestrul I - 2250 LEI

FINANTAREA CICLULUI DE EXPLOATARE

Decizia de finantare a ciclului de exploatare finalizeaza echilibrul


financiar dintre nevoia de finantare a activelor circulante si sursele
mobilizate pentru finantarea acestuia.
Sursele de finantare a ciclului de exploatare sunt:
1. Surse proprii
2. Surse atrase
3. Surse imprumutate
Alegerea acestor surse se va face in conditii de optimizare a relatiei
rentabilitate – risc.

1. Surse proprii
Reinnoirea permanenta a stocurilor si creantelor pentru
asigurarea continuitatii productiei si ritmicitatea vanzarilor,determina
o nevoie de capital permanenta.
Se pune problema existentei unor surse permanente pentru
finnantarea acestor nevoi.Aceasta sursa este fondul de rulment.

38
Fondul de rulment reprezinta surplusul de resurse permanente,
degajat din finantarea pe termen lung a nevoilor permanente pentru
realizarea echilibrului financiar al ciclului de exploatare si al
trezoreriei.
Acest surplus reprezinta o marja de siguranta pentru activitatea
de exploatare,care beneficiaza de o sursa sigura de capital imobilizat pe
un termen lung si pentru care nu exista preocuparea de a fi reinnoita.
Fondul de rulment general cuprinde:

1. Fondul de rulment global – FRG


FRG = K proprii + Datorii financiare pe termen lung – Imobilizari

2. Fondul de rulment propriu – FRP


FRP = K proprii – Imobilizari

3. Fondul de rulment imprumutat – FRI


FRI = FRG – FRP

Odata cu reinnoirea stocurilor se produce si reinnorea in


proportii aproximativ egale a datoriilor de exploatare (salarii, furnizori,
datorii catre stat).
Caracteristica reinnoirii stocurilor si creantelor pe de o parte si a
datoriilor de exploatare pe de alta parte,face ca nevoia neta de
capitaluri pentru finantarea ciclului de exploatare, sa se manifeste la
nivelul diferentei dintre necesarul fondurilor cheltuielilor de exploatare
si datoriile de exploatare,deci la nivelul nevoii de Fond de Rulment.

2. Surse atrase

Echilibrul financiar pe termen scurt se bazeaza in cea mai mare


parte pe sursele temporar atrase de la terti in intervalul cuprins intre
momentul constituirii datoriilor(intrarea si receptia marfurilor,plati) si
cel al scadentei platii la inregistrare,intru-cat activele circulante
reprezinta anumite decalaje de incasari nefavorabile, vor admite in
compensare anumite decalaje de plati favorabile.
Se urmareste deci un echilibru intre durata de lichiditate a
activelor circulante si durata de scadenta a datoriilor de exploatare.
Pasivele circulante sunt o manifestare a fenomenului de utilizare a
unor disponibilitati ce apartin altora pentru acoperirea unor plati

39
corespunzatoare mijloacelor circulante(pasive de tip 1) sau a creditului
comercial de care beneficiaza unitatea in cauza(pasive de tip 2).
In previziunea pasivelor se urmareste soldul minim permanent al
datoriilor, care confera acestora un caracter stabil,astfel ca resursele
atrase mai sunt numite si pasive stabile.
Metodologia de previzionare a surselor atrase impune gruparea
lor in 2 categorii:
a. datorii cu sold zilnic crescator pana in ziua platii si cu termene
stabile de plata (pasive de tip 1)
- datorii din salarii,impozite pe salarii,contributia la
asigurarile sociale,gaze,electricitate
b. datorii cu sold variabil si cu termene de plata variabile pe
parcursul unei luni de zile(pasive de tip 2)
-
datorii fata de furnizorii de materii prime,datorii
pentru constituirea de rezerve,garantii,reparatii

3. Surse imprumutate

Daca sursele proprii si sursele atrase sunt insuficiente pentru


finantarea stocurilor si cheltuielilor de exploatare,intreprinderea
apeleaza la credite bancare pe termen scurt(de trezorerie sau de scont).
Creditele de trezorerie se acorda intreprinderilor de catre bancile
comerciale in limita unui plafon stabilit anterior.
Necesarul creditelor de trezorerie se stabileste trimestrial ca
diferenta intre soldul stocurilor si cheltuieli pe de o parte si totalul
resurselor proprii atrase si incasate pe de alta parte.
Necesarul trimestrial de credite de trezorerie este egal cu :
= (Stocuri + Alte active + Ch.pentru realizarea productiei) – (Fond de
rulment + Surse atrase + Incasari din vanzarile productiei)
Comparand nevoia de capitaluri circulante cu resursele de
capitaluri circulante,rezulta un deficit sau un excedent de
trezorerie,dupa cum nevoile sunt mai mari sau mai mici decat resursele.
Deficitul de trezorerie va fi acoperit prin noi credite in trimestrul
respectiv,peste nivelul celor aflate in sold in trimestrul anterior.
Excedentul de trezorerie constituie volumul creditelor,care se vor
rambursa in trimestrul urmator.
Daca excedentul de trezorerie este superior creditelor angajate
anterior,atunci diferenta se va plasa eficient pe piata.
Soldul creditor de trezorerie la inceputul trimestrului I si anului,
se preia din Bilantul Contabil la incheierea exercitiului,iar la inceputul

40
fiecarui trimestru este influentat in + sau in – cu deficitul sau excedentul
de trezorerie din trimestrul anterior.

Curs nr.4

Decizii de investitii

Deciziile de investitii se fundamenteaza pe informatii complexe si


exacte privind necesitatea, oportunitatea, durata de executie si
exploatarea executiei, volumului de cheltuieli si al resurselor
financiare,fluxurile de intrare si iesire a fondurilor pe toata durata
exploatarii investitiilor,asigurarea rentabilitatii si lichiditatii si durata
recuperarii capitalurilor investite.

Natura si clasificarea investitiilor


-
in functie de riscul pe care il implica investitiile,acestea sunt:
a. investitii de inlocuire
b. investitii de modernizare
c. investitii de dezvoltare sau extindere
d. investitii strategice

Proiectele de investitie pot fi evaluate prin metode traditionale


si/sau prin metode fondate pe actualizare.
A. Metodele traditionale prezinta avantajul simplicitatii intru-cat
nu utilizeaza tehnica de actualizare.Metodele permit determinarea unor
indici de eficienta a investitiilor cum sunt:
1. rentabilitatea medie
2. indicele de profitabilitate neactualizat
3. termenul de recuperare a capitalului investit neactualizat
1. Rentabilitatea medie

Rezultatul mediu anual


Rm =
Suma medie a capitalului angajat

41
a. Rata medie de rentabilitate poate fi exprimata in diverse
feluri,in functie de indicatorul ales pentru evaluarea rezultatelor
anuale(profit contabil,excedent brut de exploatare) si masoara
capitalurile angajate.

2. Indicele de profitabilitate neactualizat – Ip


-
permite realizarea unor comparatii cu alte investitii de talie
diferita

n
Σ CF CF – bani cash
t=1 Io – capital investit
Ip =
Io

3. Termenul de recuperare al capitalului investit neactualizat


-
este un indice centrat pe trezorerie si nu pe rentabilitate
-
cu cat proiectul va genera mai repede lichiditati,cu atat mai mic
va fi riscul de insolvabilitate
-
acest termen se obtine cumuland an dupa an lichiditati degajate
de investitii,pana cand acest cumul va fi egal cu capitalul investit.

n
Σ CF = Io
t=1

B. Metode bazate pe actualizare


-
permit determinarea unor indici care furnizeaza o baza
obiectiva,comparabila in eficienta proiectelor.

a. Capitalizarea
-
capitalizarea alocarilor anuale de resurse pentru finantarea
investitiilor si actualizarii,recuperarii anuale de capital prin bani
lichizi sau cash anuale rezultate pe toata durata de viata a investitiei
-
capitalizarea are la baza relatia dobanzii compuse

42
Sn = So ( 1+r )
-
La sfarsitul celui de-al doilea an “n” si So – capital initial, (1+r) –
factor de fructificare sau capitalizare,adica la sfarsitul celui de-al
doilea an suma So a crescut prin adaugarea dobanzilor.
-
Operatia de determinare a valorii So se numeste actualizare sau
aflarea valorii actuale a sumei Sn dupa “n” ani.
-
Rata de actualizare sau capitalizare evidentiaza randamentul cerut
de actionari pentru remunerarea capitalului investit, cu posibilitatea
recuperarii acestuia la un anumit termen.
-
Rata de actualizare se evidentiaza prin selectarea unor rate de baza
la care se adauga si o prima de risc
-
Rata de baza exprima randamentul asteptat de investitor ca rezultat
al unui arbitraj, pe care acesta il efectueaza in raport cu alte
clasamente financiare sau bursiere;in general rata de baza se
stabileste pornind de la dobanda pietei care are un caracter obiectiv
fata de agentii economici.
-
Marimea ratei de baza corespunde unor clasamente fara risc;este
selectata in raport de mai multe baze de referinta:rata de referinta a
bancii Nationale,rata medie de emisiune a obligatiunilor din sectorul
public,rata profitului net al investitiei in domeniul afacerilor
imobiliare si costul capitalului investit.

Principalii indici de eficienta a investitiilor


-
acestia sunt utilizati in procesul decizional.
1. Termenul mediu de recuperare – TR
2. Valoarea actuala neta – VAN
3. Indicele de profitabilitate – IP
4. Rata interna a rantabilitatii – RIR

1. Termenul mediu de recuperare – TR


-
exprima intervalul de timp (nr.de ani)necesar recuperarii capitalului
investit prin intrari nete de trezorerie, medii anuale actualizate CF
act/an

Costul initial al investitiei


TR =
Flux de trezorerie mediu actualizat
-
TR exprima numarul de ani dupa care suma CF actualizata devine
egala cu suma investitiei

43
2. Valoarea actuala neta VAN
-
exprima surplusul de capital la incheierea duratei de viata a
investitiei inclusiv valoarea reziduala

n -t
VAN = Σ CF ( 1 + k )
t=1

k – rata de actualizare
t – durata de viata a investitiei
CF – intrari nete de trezorerie ale perioadei t
Pentru a justifica investitiile realizate VAN trebuie sa fie pozitiva
si superioara dobanzii compuse incasabila de piata de capital.

3. Indicele de profitabilitate IP
-
exprima valoarea actuala neta scontata pentru o cheltuiala initiala de
investitii egala cu 1
-
se determina ca raport intre valoarea actuala a intrarilor nete de
trezorerie si cheltuiala pentru investitii

4. Rata interna a rentabilitatii RIR


-
reprezinta rata de actualizare a fluxurilor viitoare de trezorerie
pentru care valoarea actualizata neta este egala cu 0, astfel spus rata
interna de rentabilitate este acea rata de actualizare pentru care
valoarea realizata a costurilor (iesiri de trezorerie) este egala cu
valoarea actualizata a veniturilor (intrari de trezorerie), iar
profiturile viitoare actualizate sunt 0.

1. Criteriile de rentabilitate ale investitiilor bazate pe principiul


actualizarii dispun de urmatoarele fluxuri de trezorerie:

0 1 2 3 4 5 6
415000 +175240 +175240 +175240 +175240 +175240 331240

44
Rentabilitatea proiectului de investitie depinde de fiabilitatea
previziunilor privind incasarile si platile.

2. Criteriul valorii actuale nete VAN


-
VAN a unui proiect la o anumita data reprezinta diferentele dintre
valoarea actuala a intrarilor nete de trezorerie CF si cheltuiala de
investitie
-
Rata de actualizare k stabilita la nivelul ratei minime de
rentabilitate,dupa impozitarea ceruta de investitie este 13%,iar rata
medie de rentabilitate rezultata din exercitiul anterior este 12%.
-
Data in raport cu care se va actualiza este 01.07.1995 respectiv ziua
inceperii activitatii

n -t
VAN = Σ CF + ( 1 + k )
t0
-1 -5 -6
VAN = -415000+175240(1.13)+…+175240(1.13)+ 331240(1.13) =
-5 -6
= -415000 + 175240*1-(1.13)+331240(1.13) =
0.13
= -415000 +616.36+159100 = 360400

Dupa acest criteriu proiectul ar fi rentabil deoarece permite


rambursarea cheltuielilor,satisface in totalitate cerinta unei rate de
rentabilitate minima de 13% si degaja un surplus actualizat de 360400.

4. Indicele de profitabilitate IP

n -t
Σ CF + ( 1 + k)
t=1
IP =
CF0

45
-1 -5 -6
175240(1.13) +… + 175240(1.13) + 331240(1.13)
IP = = 1.85
-415000

Decizii de finantare pe termen lung

Deciziile de finantare pe termen lung fac alegerea intre sursele


proprii de capital si cele imprumutate.
Criteriul de selectie al surselor de finantare il reprezinta costul
procesului capitalului,urmarindu-se reducerea acestuia.Costul
capitalului este un cost mediu ponderat al diferentei surselor de
finantare la dispozitia intreprinderii si se determina cu ajutorul relatiei
costului mediu ponderat CMP.
capitaluri proprii * rentabilitatea financiara + datorii * rata dob.
CMP =
capitaluri proprii + datorii

Sursele proprii
-
in cadrul surselor proprii principala alegere se face intre
autofinantare sau capital intern si aporturi noi de capital sau surse
proprii externe.
Sursele proprii sunt:
-
interne: - autofinantare
- vanzari de active fixe si financiare
-
externe: - aporturi noi de capital
- subventii de la bugetul statului

a. Autofinantarea
-
reprezinta acumularea de capital degajata in cursul exercitiului
contabil incheiat
-
este cea mai eficienta solutie de finantare a nevoilor permanente
-
are la baza capacitatea de autofinantare:disponibil dupa plata
dividendelor

Autofinantarea = CAF CAF – dividende platite

46
CA –capacitatea de autofinantare este generata de marimea
amortizarilor si provizioanele calculate si neutilizate inca,precum si de
marimea profitului net nerepartizat inca rezervelor.

b. Vanzarea de active fixe


-
reprezinta activitatea de investire a capitalurilor anterioare alocate
in activele intreprinderii in scopul oferirii unei surse interne de
finantare a investitiilor viitoare.
-
aceasta sursa se degaja numai dupa vanzarea activelor si se
realizeaza un castig de capital,autofinantarea desi reprezinta
metoda de baza in constituirea fondurilor,in conditiile unei
dezvoltari de proportii mari a intreprinderii, aceasta devine
insuficienta si de aceea se apleleaza la surse exteerne de capital,cum
sunt sursele proprii constituite prin aporturi noi de capital sau prin
subventii de la bugetul statului.

c. Surse imprumutate
-
se constituie prin emisiunea si vanzarea de obligatiuni sau
contractarea unor noi credite bancare pe termen mediu si lung

d. Alte surse

1. surse inchiriate cu posibilitatea cumpararii ulterioare - la un pret


prestabilit a bunurilor imobiliare inchiriate
2. leasingul – reprezinta o forma speciala de inchiriere a bunurilor prin
care chiriasul obtine avantaje legate de posesia bunului inchiriat,in
timp ce finantarea achizitionarii acestuia este facuta de societatea de
leasing.

e. Aporturile noi de capital


-
sunt mobilizate pentru cresterea capitalului social
-
alaturi de aceasta majorare capitalul social poate imbraca si alte
forme: incorporarea rezervelor, fuziunea si absorbtia, conversia
datelor
-
dintre toate acestea, se considera ca numai majorarea capitalurilor
prin aporturi noi in numerar reprezinta o operatiune de finantare
directa,deoarece procura intreprinderii lichiditati suplimentare,
celelalte nefiind altceva decat conversii ale posturilor de pasiv,fara a
determina cresterea surselor de finantare

47
-
majorarile de capital prin aporturi noi, pot fi realizate fie prin
majorarea valorii nominale a actiunilor vechi,fie prin emisiunea de
noi actiuni la valoarea nominala a vechilor actiuni sau la o valoare
majorata, in functie de valoarea bursiera a vechilor actiuni
-
prin majorarea valorii nominale a vechilor actiuni rezulta o valoare
nominala noua,determinata astfel:
- valoarea nominala noua = valoarea nominala veche + aportul
suplimentar de la actionarii vechi
- aportul suplimentar de la actionarii vechi = N nr.actiunilor
vechi
- emisiunea de noi actiuni la care subscriu atat actionarii vechi
cat si altii noi
Emisiunea de actiuni noi influenteaza asupra diluarii valorii
capitalului pe actionar,a diluarii beneficiului pe actiune,dar si asupra
diluarii puterii exercitate de actionar.
In compensarea efectelor de diluare,vechii actionari vor primi un
anumit numar de drept de subscriere, care poate fi vandut catre noii
actionari ce doresc sa subscrie la capitalul intreprinderii.
Pentru a intra in posesia de noi actiuni,cumparatorul trebuie sa
dispuna sau sa achizitioneze un numar de drepturi de subscriere
determinat prin raportul:

N N – numar de actiuni vechi


nds =
m m – numar de actiuni noi

Pentru a fi atractiva si pentru a limita efectul de diluare a valorii


actiunilor vechi,valoarea de emisiune a noii actiuni nu poate cobora
mult sub valoarea de piata a actiunilor vechi,de fapt valoarea de
emisiune se va situa intre doua limite,o limita inferioara care este
valoarea nominala si o limita superioara care este valoarea actiunii
inainte de cresterea capitalului.
Valoarea nominala este mai mica sau egala cu valoarea de
emisiune a noilor actiuni.
Valoarea de emisiune este mai mica sau egala cu valoarea de pe
piata a actiunilor vechi.

Vn ≤ E ≤ V

48
Atunci cand valoarea de emisiune a actiunilor noi este mai mare
decat valoarea nominala,rezulta o prima de emisiune care este utilizata
pentru acoperirea cheltuielilor generate de emisiunea si vanzarea
actiunilor noi.
E > Vn - prima de emisiune
E – Vn - prima de emisiune

Prima de emisiune se inscrie in pasivul bilantului alaturi de


capitalul social, sau se poate incorpora in acesta printr-o noua majorare
de capital. Dupa cresterea capitalului,valoarea de piata a tuturor
actiunilor ( VP ) se calculeaza astfel:

N*v+n*E
VP =
N+n

N – numarul actiunilor vechi


V – valoarea de piata a actiunilor vechi
n – numarul actiunilor noi
E – valoarea de emisiune a actiunilor noi

Diferenta dintre valoarea de piata inainte de cresterea capitalului


si valoarea de piata dupa cresterea capitalului reprezinta valoarea
dreptului de subscriere si se determina dupa relatia:
(N*V+n*E) n
ds = V – VP = V - = (V–E)*
N*n N+n

Dreptul de subscriere

Reprezinta pierderea din valoare a actiunii vechi ca urmare a


efectului de diluare cu care va fi recompensat detinatorul acesteia
pentru a nu fi afectat de majorarea capitalului.
Dreptul de subscriere fiind un titlu de valoare negociabil pe toata
durata subscrierii, poate fi vandut la Bursa de Valori, detinatorii
incaseaza o suma egala cu pierderea de valoare a actiunilor pe care le
detin, ca urmare a efectului de diluare.

49
Actionarii vechi care doresc sa subscrie la cresterea de capital,vor
procura o actiune noua la pretul de emisiune,daca acestia dispun de un
anumit numar de drepturi de subscriere (nds).
Vechiul actionar are alternativa sa subscrie la numarul de titluri
corespunzator sau sa vanda dreptul de subscriere,asa incat el nu va
pierde nimic,dar nici nu va castiga.
Cumparatorul neactionar pentru a intra in posesia unei actiuni
noi, va plati emitentului pretul de emisiune si va cumpara de la
actionarul vechi un anumit numar de drepturi de subscriere.
Majorarea capitalului prin incorporarea rezervelor,a primelor de
emisiune si a profitului nerepartizat,reprezinta o operatiune de
finantare indirecta(fara aport nou).
Incorporarea rezervelor in capitalul social se poate realiza prin
doua modalitati:
1. emisiunea de noi actiuni – la aceeasi valoare nominala cu cele
existente,care este impartita gratuit actionarilor vechi
2. cresterea valorii nominale a vechilor actiuni

Aplicatie:

Capitalul unei societati comerciale este compus din 500000 titluri a


caror valoare bursiera este de 30000 lei inainte de cresterea capitalului.
Ea emite 100000 titluri suplimentare la 22500 lei/actiune.Sa se
determine:
a. valoarea de piata a actiunilor dupa majorarea capitalului
b. numarul drepturilor de subscriere necesar pentru a procura 1
actiune noua
c. valoarea teoretica a drepturilor de subscriere
d. suma platita pentru cumpararea unei noi actiuni atat de catre vechii
actionari cat si de actionarii noi

a.

N*V+n*E 500000 * 30000 + 100000 * 22500


VP = = = 28750
N+n 500000 + 100000

50
b.

N 500000
nds = = = 5 drepturi de subscriere
n 100000

c.
n 100000
ds = ( V – E ) * = ( 30000 – 22500 ) * = 1250
N+n 500000 + 100000

Sau

ds = 30000 – 28750 = 1250 lei => V – VP

d. vechiul actionar va plati pentru o actiune noua pretul de emisiune


22500 lei,diferenta pana la 28750 lei reprezentand cele 5 drepturi de
subscriere acordate de societate pentru compensarea pierderii
generata de diminuarea cursului actiunilor.

Vds = 5 * 1250 = 6250 lei


- valoarea de emisiune = 28750 – 6250 = 22500 lei

Noul actionar va plati pentru cumpararea unei actiuni noi 28750


lei,reprezentand valoarea unei actiuni dupa majorarea
capitalului.Aceasta suma reprezinta pretul de emisiune de 22500 lei si
un numar de 5 drepturi de subscriere care sunt de 6250 lei.

Aplicatie

Societatea comerciala X are un capital social de 9000000 lei


format din 9000 actiuni,valoarea rezervelor sociale este de 6000000
lei.Adunarea generala a actionarilor decide cresterea capitalului social
prin incorporarea a 2/3 din valoarea rezervelor.

51
Se cere:
a. valoarea teoretica a unei actiuni inainte de cresterea de capital si
valoarea nominala
b. valoarea teoretica a unei actiuni dupa cresterea de capital si
numarul de actiuni noi emise
c. valoarea teoretica a drepturilor de atribuire(se calculeaza similar cu
drepturile de subscriere)

a.

capital social 9000000


VAN = = = 1000 lei (teoretic)
N 9000

9000000 + 6000000 15000000


VAN = = = 1666.66 (nominal)
9000 9000

b.
b
2 12
CK = * 6= = 4 mil.(teoretic)-valoarea cresterii de capital
3 3

4000000
n= = 4000 nr. de actiuni noi
1000

(9000000 + 4000000) + ( 6000000 – 4000000)


VAN= =
9000 + 4000

= 1153.84 val teoretica dupa majorare

c.

52
ds = 1666.66 – 1153.84 = 512.82 val. drept de atribuire

sau

4000 * 1666.66
ds = = 512.84
9000 + 4000

Surse imprumutate

- Capitalul imprumutat pe termen lung - poate fi imprumutat de la


banci

- Imprumuturile obligatoare – reprezinta o forma deosebita a


creditelor pe termen lung, care consta in emisiunea si vanzarea in
publicatii a actiunilor

Principalele caracteristici ale imprumutului obligatar:

a. marimea imprumutului obligatar


b. valoarea de emisiune
c. marimea dobanzii remuneratorii
d. durata si modalitatea de rambursare

a. Marimea imprumutului obligatar

- se stabileste de catre intreprindere in functie de necesitatea de


finantare a investitiilor,dar si in functie de oferta de capitaluri
banesti existente pe piata financiara

b. Valoarea de emisiune

- reprezinta valoarea platita de catre toate persoanele care subscriu la


obligatiuni in momentul emiterii lor
- valoarea de emisiune a obligatiunilor poate fi:
- egala cu valoarea nominala sau la paritate
- mai mica decat valoarea nominala sau subparitate
- mai mare decat valoarea nominala sau supraparitate

53
- diferenta dintre valoarea nominala si valoarea de emisiune
reprezinta prima de emisiune
- obligatiunea poate fi emisa la paritate,dar pentru a fi mai atractiva
poate fi rambursata la scadenta la o valoare mai mare,obtinandu-se
astfel o prima de rambursare,adica pretul de rambursare la valoarea
nominala

c. Marimea dobanzii remuneratorii

- este legata direct de rata dobanzii si platibila in fiecare an la o data


stabilita contra remiterii unui cupon detasabil din corpul obligatiunii
- dobanda platita de intreprindere pentru fiecare obligatiune se
determina aplicand rata nominala a dobanzii la valoarea nominala a
tilului emis

Vn * Rd
Dobanda =
100

d. Marimea si modalitatea de rambursare

- durata de viata a imprumuturilor reprezinta timpul cuprins intre


doua emiteri si rambursare
- imprumutul este rambursat conform unui calendar indicat in
obligatiune
- modalitati de rambursare
1. rambursarea prin anuitati constante si amortizari
variabile
2. rambursarea prin amortizari constante si anuitati
variabile
3. rambursarea integrala
4. rambursarea prin bursa

54
Curs nr.5

POLITICA DE DIVIDENDE
MODALITATI DE DISTRIBUIRE A DIVIDENDELOR

Dividendele trebuie sa fie varsate intr-un timp determinat de la


data inchiderii exercitiului la care se refera si dupa ce AGA a stabilit
suma ce va fi distribuita.
1. Varsaminte asupra dividendelor
Decizia este luata de Consiliul de Administratie sau cel Director si nu
exista obligativitatea de a fi aprobata in AGA.
Varsamantul reprezinta intre ½ si ¼ din dividendul annual si se
plateste la sfarsitul anului sau in ianuarie pentru anul precedent.
2. Plata dividendelor in actiuni
Societatile cu actiuni au posibilitatea sa ofere actionarilor fie dividende
ce urmeaza sa fie incasate in numerar, fie actiuni noi in contul
dividendelor ce li se cuvin.
Daca este prevazut in Statut,societatea poate distribui titluri pe care le
detin in portofoliu in locul dividendelor in numerar.
3. Distribuirea actiunilor gratuite
Pentru intreprindere,distribuirea actiunilor gratuite prezinta 2 avantaje
suplimentare:
a. constituie un miloc de pubilcitate si de informare atat pentru
publicul larg,cat si pentru specialisti
b. permite reducerea valorii bursiere a titlurilor si prin aceasta
constituie un mijloc de largire a pietei actiunilor

55
Costul capitalurilor
- are 2 componente:
1. costul indatorarii
2. costul capitalurilor proprii

1. Costul indatorarii
- este integral explicit si se masoara prin plata dobanzilor
Costul datoriilor pe termen lung si mediu contractate de
intreprindere nu necesita calcule deosebite,deoarece rata dobanzii
nominale este doar precizata de intreprindere si de catre creantierii
sai,dar aceasta rata este influentata de 2 elemente,pe de o parte
cheltuielile administrative ce se adauga dobanzilor si sporesc costul real
al finantarii,iar pe de alta parte de fiscalitate,care dimpotriva
diminueaza lunar costul intreprinderii beneficiare.
In categoria cheltuielilor administrative se include cheltuieli
diverse(asigurari,comisioane)si primele de emisiune sau de rambursare
a obligatiunilor.
Daca intreprinderea utilizeaza creditul ca mijloc de
finantare,costul capitalului se determina prin comparatii intre pretul
bunului nou si totalul varsamintelor anuale catre societatea in leasing.
2. Costul capitalurilor proprii
Sub forma dividendelor nu poate fi direct comparat cu costul
altor surse de finantare.
In estimarea dividendelor care reflecta rentabilitatea separata
pentru actionari, pentru capitalul propriu se ridica problema acestuia.
Daca rentabilitatea este insuficienta,actionarii vor cauta sa vanda
titlurile,determinand scaderea cursului,iar noile titluri se vor emite si
plasa in conditii mai grale.

Procedeele tehnice de estimare a rentabilitatii capitalurilor


proprii ale intreprinderilor sunt diferite:
1. rezultatul net/valoarea intreprinderii
2. rezultatul net/capitalizare bursiera

56
57