− culturile individualiste pun accent pe realizările și drepturile individuale, spre
deosebire de culturile colectiviste, caracterizate prin tradiție/ religie și statut social; − individualismul este asociat cu aspirațiile intrinseci (valori personale, relații interumane, dezvoltare personală), considerate mai satisfăcătoare decât cele extrinseci (statut, avere, faimă); − din motive istorice legate de securitate, românii au dezvoltat o cultură predominant colectivistă, centrată pe familie, muncă și religie; − colectivismul se traduce prin adeziunea la norme colective și prioritizarea statutului și a recunoașterii sociale. Colectivismul românesc este de tip ierarhic, pentru că nu implică și cooperarea socială; − mediu cultural caracterizat prin concentrarea puterii (autoritate, ierarhii, inegalitate), conservatorism, conformism, religiozitate, auto- și heterocomparații, cinism (neîncredere în instituții și în oameni); − scoruri mici la altruism și spirit civic, hedonism, relativism, stimulare (căutarea noului) și autodeterminare; − caracterul/ personalitatea românilor („Big Five”): extraverți și emoționali, dar mai puțin agreabili, deschiși sau conștiincioși; − prin schimbarea mediului cultural și ameliorarea instituțiilor sociale profilul psihologic se va schimba și el.