De ce plângem?

„Cred că studiul plânsului, mai mult decât este cazul oricărei alte expresii emoționale, ne poate ajuta
să obținem o perspectivă mai bună asupra naturii umane”, spune cercetătorul principal în lacrimi, dr.
Ad
Sex, cultură și lacrimi
Mai mulți factori joacă un rol în înclinația individului de a plânge. Diferențele de gen în plâns, de
exemplu, au fost explorate de zeci de ani și în întreaga lume și toate studiile au ajuns la aceeași
concluzie: femeile plâng mai mult decât bărbații.
În anii 1980, biochimistul William H. Frey, dr., A constatat că femeile plâng în medie de 5,3 ori pe lună,
în timp ce bărbații plâng în medie de 1,3 ori pe lună, plângerea fiind definită ca orice, de la ochi umezi
până la plânsuri pline.  Din punct de vedere biologic, poate exista un motiv pentru care femeile plâng
mai mult decât bărbații: testosteronul poate inhiba plânsul, în timp ce hormonul prolactină (observat la
niveluri mai ridicate la femei) îl poate promova.
Mai recent, cercetătorii de la Universitatea Tilburg au descoperit că persoanele cu stiluri de atașament
„respingătoare” - sau cele care tind să evite relații strânse cu ceilalți - au avut mai puține șanse să
plângă și au încercat mai mult să-și inhibe lacrimile decât persoanele cu alte stiluri de atașament. De
asemenea, studiul a constatat că persoanele cu stiluri „preocupate” - sau cele care ar putea fi
lipicioase și dependente excesiv de altele - plângeau mai des decât persoanele atașate în
siguranță. Femeile de toate stilurile de atașament plângeau mai mult decât bărbații.
Plângerea este bună pentru tine?
Pentru sugari, lacrimile servesc ca un instrument important de comunicare, permițându-le să-și arate
nevoia de sprijin. Acest instrument ne poate servi și la vârsta adultă, au descoperit mai multe studii
recente.
„Lacrimile adaugă valență și nuanțe percepției fețelor”, spune autorul principal al studiului, Robert R.
Provine, dr., Profesor de psihologie și neuroștiințe la Universitatea din Maryland, județul
Baltimore. Lacrimile devin un fel de lubrifiant social, spune el, ajutând la asigurarea bunei funcționări a
unei comunități, ajutând oamenii să comunice. Având în vedere acest lucru, cercetătorii de la
Universitatea Tilburg au demonstrat că, chiar și la perioade de expunere foarte scurte, respondenții
declară că sunt mai dispuși să ofere sprijin persoanelor cu lacrimi vizibile decât celor fără lacrimi
( Evolutionary Psychology  , 2013 ).
Lacrimile pot servi și un rol terapeutic, deși cercetătorii spun că rolul presupus cathartic al „unui strigăt
bun” a fost exagerat. Acum 30 de ani, biochimistul Frey a descoperit că lacrimile emoționale
transportau mai multe proteine decât lacrimile non-emoționale (să zicem, din tocat o ceapă). Implicația
a fost că atunci când plângi din motive emoționale, ești implicat într-un proces de vindecare. 
Bylsma a efectuat un studiu zilnic al jurnalelor studenților care pune, de asemenea, în discuție teoria
lui Frey. Ea a descoperit că doar aproximativ 30% dintre studenți au spus că starea lor de spirit s-a
îmbunătățit după plâns, 60% raportând că nu s-au schimbat și aproximativ 9% spunând că starea lor
de spirit s-a înrăutățit. Aceste femei raportau despre starea lor de spirit în aceeași zi în care s-a
întâmplat plânsul, spre deosebire de alte studii, care au cerut oamenilor să reflecteze asupra plânsului
lor. „Amintirile noastre pot deveni distorsionate în timp”, spune Bylsma.
Cercetările lui Bylsma oferă o nouă perspectivă asupra lacrimilor: de ce plângi și cine te vede, pare să
facă diferența dacă plânsul te ajută sau te rănește starea ta emoțională
. În studiu, ea și colegii săi au constatat că plânsul era mai probabil să îi facă pe oameni să se simtă
mai bine atunci când aveau sprijin emoțional (cum ar fi un prieten apropiat din apropiere), dacă
plângeau din cauza unui eveniment pozitiv sau dacă plânsul lor ducea la o rezoluție. sau o nouă
înțelegere a situației care i-a determinat să plângă în primul rând. Criers s-au simțit mai rău dacă s-au
simțit jenat sau rușinat de plâns, dacă au fost cu oameni nesuportați sau dacă au plâns pentru că au
văzut suferință. În general, participanții au fost mai predispuși să se simtă mai bine dacă au plâns
singuri sau în jurul unei alte persoane, dar s-au simțit mai rău sau nu au experimentat o schimbare de
dispoziție dacă au fost cu două sau mai multe persoane.
. 
Incapacitatea de a plânge
Psihologii au obținut, de asemenea, noi perspective asupra oamenilor care nu pot produce deloc
lacrimi - fie emoționale, fie lacrimile bazale care țin ochii lubrifiați. „Oftalmologii au tratat de
obicei„ ochiul uscat ”ca pe o problemă medicală, lipsind complet faptul că comunicarea emoțională
este afectată atunci când îți lipsesc lacrimile”, spune Provine. „

Plânsul, face parte din pachetul emoţional uman, fie că ne place sau nu. Femeile recurg mai des la
această manifestare, cu o medie de 50 de episoade de plâns pe an, în comparaţie cu bărbaţii, care
varsă lacrmi de circa 10 ori într-un an. Plânsul poate fi definit din punct de vedere ştiinţific ca o vărsare
de lacrimi, ca răspuns la o stare emoţională (bucurie, tristeţe, empatie, dor etc). Este diferit de
„lăcrimare“, care este o vărsare non-emoţională de lacrimi (diverşi factori iritanţi). În ambele situaţii,
lacrimile sunt produse de glanda lacrimală, aflată între globul ocular şi pleoapă. Atunci când lacrimile
sunt produse, clipim involuntar şi astfel fluidul acoperă ochiul. Trei tipuri de lacrimi Medicul precizează
că există trei tipuri de lacrimi: bazale, reflexe sau psihice. Cele bazale au sunt ceea ce medicul
numeşte „lacrimi de serviciu“, pentru că lubrifiază corneea (ţesutul transparent din partea din faţă a
ochiului), prevenind uscarea ochiului. Cele reflexe apar atunci când ochiul este iritat de factori externi
şi au rolul de a spăla ochii (ceapa tăiată este exemplu clasic). Aşadar, cum se declanşează de fapt
plânsul? Emoţiile sunt procesate de o parte specifică a creierului, numită sistemul limbic (în special de
hipotalamus), care este legat de sistemul nervos autonom (cel asupra căruia nu avem control). Acest
sistem, prin intermediului neurotransmiţătorului numit acetilcolină, controlează activitatea sistemului
lacrimal, stimulând producţia de lacrimi. Interesant este că plânsul nu ne face doar faţa umedă. El
stârneşte o serie întreagă de reacţii: ne creşte ritmul cardiac, începem să transpirăm, ne încetineşte
respiraţia şi simţim „un nod în gât“, cunoscut cu denumirea de senzaţie de globus. Toate acestea se
întâmplă ca urmare a implicării sistemului nervos simpatic, responsabil de pregătirea organismului
pentru luptă şi/sau fugă.

Cercetătorii spun că suntem singurele organisme care plângem pe fond emoțional – animalele plâng
pentru a îndepărta anumite impurități care au ajuns în ochi. Psihologii cred că plânsul este un semnal
oferit celorlalți că suntem depășiți de emoțiile noastre. Bebelușii și copiii mici  plâng pentru a atrage
atenția părinților și pentru a-ți satisface nevoile (să fie hrăniți, schimbați sau doar ținuți în brațe).
Potrivit unui studiu realizat în anii ’80 femeile  plâng în medie de 5,3 ori pe lună iar bărbații de doar 1,3
ori în același interval temporal. Care este explicația? Oamenii de știință spun că o producție ridicată a
hormonului prolactină este direct legată de plâns iar femeile au un nivel mai mare al acestui hormon în
organism (1, 2)

Persoanele se impart in doua categorii: cele care plang foarte repede si cele despre care se spune ca
au un suflet de piatra si o personalitate puternica deoarece nu sunt vazute ca risipesc lacrimile.

De asemenea, arta de a plange poate fi scrisa si de femeile care prezinta semne ale anxietatii, cele
care sunt extravertite sau empatice deoarece se simt eliberate dupa ce plang... sau cel putin aceasta
este concluzia unui studiu legat de personalitatea si diferentele individuale

Încercati sa nu mai plangeti!

Uneori, pur si simplu nu este frumos, indicat sa lasati lacrimile sa curga, ca de exemplu, atunci cand
trebuie sa incurajati o persoana care se afla in fata unei interventii chirurgicale riscante, sau atunci
cand superiorii va anunta ca salariul v-a fost injumatatit.
Cum se procedeaza?
1. Incercati sa va amanati aparitia lacrimilor pentru un timp, atentie nu este indicata suprimarea
acestora.
2. Gasiti scuze pentru a parasi incinta, cautand un loc adecvat pentru a va varsa lacrimile.
3. Daca nu reusiti sa parasiti incinta, mascati lacrimile printr-o distragere pozitiva a atentiei. Acest
lucru depinde de persoana si de situatie, de exemplu, atunci cand sunteti in cabinetul medicului puteti
citi o revista, calmandu-va in timp ce rasfoiti paginile.
Dezavantajul celor care nu plang!
Prea multe lacrimi ii poate stanjeni pe cei de fata, dar faptul ca o persoana nu plange niciodata poate
avea implicatii mentale. Din diferite motive sunt persoane care pur si simplu suprima aparitia lacrimilor,
ceea ce inseamna ca isi interzic orice manifestare emotionala, sau mai rau nici macar nu isi
observat sentimentele interioare. Pentru aceste persoane caracteristica generala este depresia.

Specialistii sunt de parere ca orice persoana trebuie sa isi recunoasca durerea fizica sau psihica,
tristete, deoarece acestea nu pot fi clasificate ca fiind negative sau pozitive ci pur si simplu sunt ceea
ce reprezinta.Persoanele care suprima aparitia emotiilor si nu pot plange isi pot pune in pericol
sanatatea fizica. Potrivit psihiatrului britanic Henry Maudsley: "Durerea care nu provoaca lacrimi va
face sa planga alte organe".

Care sunt beneficiile plânsului?

Plânsul are mai multe beneficii psihologice și medicale, acesta fiind util nu doar pentru a stârni
simpatia celor din jur ci și pentru a evolua normal în viață. Mai jos sunt câteva dintre cele mai
importante beneficii ale plânsului:

Plânsul permite eliberarea emoțiilor

În momentul plânsului sistemul nervos parasimpatic semnalează glandelor din ochi că este timpul să
elibereze lacrimi. După plâns, organismul începe să respire mai ușor iar pulsul revine la normal.
Persoana în cauză resimt o senzație pozitivă și o stare de relaxare. Potrivit unui studiu realizat
la Universitatea din Florida majoritatea persoanelor (circa 88%) se simt mai bine după ce plâng.
Plânsul elimină hormonii toxici organismul
Lacrimile umane conțin hormonul adrenocorticotropic ACTH, considerat hormonul stresului.
Persoanele care au un nivel crescut al acestui hormon au un risc mai mare de boala Addison (care se
manifestă prin oboseală cronică, hipoglicemie și depresie). Lacrimile elimină din ACTH și astfel ajută
la calmare. De asemenea, lacrimile conțin prolactină, un hormon care este produs în exces în timpul
activității sexuale; senzația de calm de după sex apare și datorită acestui hormon. (9)

Plânsul deschide organismul unor emoții noi (altele decât cele provocate de plâns)
Potrivit studiilor, plânsul ne ajută să fim mai conștienți de propriile emoții. Permițându-i organismului să
simtă și să accepte tristețea îl va face să fie conștient și de emoții pozitive precum fericirea sau
recunoștința. (10, 11)

Plânsul reduce stresul

Pentru mult persoane este stresant și frustrant să îți mențină reacțiile în control atunci când nu se simt
bine. Permițându-ți să plângi ajuți la eliberarea tensiunii acumulate în organism. Deși plânsul te
poate face să pari mai slab în fața celorlalți, el semnalizează, spun cercetătorii, că ai atins un nivel
peste care stresul ți-ar afecta negativ sănătatea. (12)

Plânsul social îi ajută pe cei din jur să se simtă mai bine

Dacă ești deschis față de emoțiile tale le arăți celor din jur că este în regulă ca și ei să fie deschiși. În
Japonia și în Marea Britanie există cluburi de plâns, iar studiile au arătat că plânsul în grup îi ajută pe
cei implicați să fie mai empatici și mai înțelegători. Persoanele care participă la evenimente la care
sunt forțați să fie triști (de exemplu, dacă ascută muzică tristă sau se uită la drame) sunt mult mai
deschise ulterior atunci când persoane apropiate plâng sau li se confesează. (13, 14)

Plânsul sudează relațiile și promovează ideea de comunitate

Plânsul te prezintă vulnerabil în fața lumii iar atunci când te deschizi lași garda jos iar astfel se
creează legături strânse de prietenie. Dacă o persoană te vede plângând este mult mai dispusă să îți
vină în ajutor, uneori chiar și atunci când nu te cunoaște spun cercetătorii. În special după un
eveniment tragic, culturile globale au început să accepte din ce în ce mai mult plânsul, deci
exprimarea emoțiilor. (15, 16)

Plânsul semnalează partenerului că avem nevoie de susținere (și inhibă producția hormonilor sexuali)
Potrivit unui studiu din 2011, bărbații care au mirosit lacrimile partenerei după ce a plâns au spus că
acestea sunt mai puțin atractive. Cercetătorii cred că atunci când suntem în preajma unui partener
care plânge, organismul nostru nu este stimulat fizic ci resimte că trebuie să fie acolo, să ofere
compasiune. (17, 18)

Lacrimile spun lumii cine suntem. Pot reprezenta fericire, tristețe sau doar supărare. Ne permit să
empatizăm cu cei din jur, să creăm comunități, să ne solidificăm relațiile și să ne înțelegem copiii.