SISTEMUL ORGANELOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Noţiunea de organ al administraţiei publice

Organele administraţiei publice sunt acele colectivităţi umane constituite pe
baza şi în executarea legii, dotate cu mijloace materiale şi resurse financiare potrivit
legii, având capacitate juridică de drept administrativ şi competenţă stabilită prin lege
pentru a putea acţiona în vederea organizării executării şi a executării în concret a
legii şi care se încadrează în sistemul administraţiei publice.

Părţile componente ale organelor administraţiei publice

Personalul organelor administraţiei publice

Personalul organelor administraţiei publice este format din demnitari sau
înalţi funcţionari asimilaţi ai acestora, din funcţionari cu funcţii publice de decizie şi
funcţionari cu funţii publice de execuţie, statutul acestora fiind reglementat printr-o
lege generală, în timp ce restul salariaţilor formează personalul contractual.
Mijloacele materiale ale organelor administraţiei publice constau, în
primul rând, din clădirile în care acestea îşi au sediile, mijloacele auto, mobilierul,
rechizitele, dotările (calculatoarele şi reţelele de calculatoare, fără de care o
activitate performantă este de neconceput).
Mijloacele financiare sau resursele financiare provin, de regulă, de la
bugetul statului.
Personalitatea juridică şi competenţa organelor administraţiei publice sunt
elementele cele mai importante pentru definirea acestora. În materia personalităţii
juridice este încă în vigoare reglementarea cadru dată prin Decretul nr.31/1954 privind
persoanele fizice şi persoanele juridice.

Structura administraţiei publice

Structura internă a organelor administraţiei publice

Organizarea colectivului de oameni pe diferite compartimente de activitate:
birouri, servicii, direcţii generale, departamente, etc., reprezintă structura internă a
organului respectiv al administraţiei publice, numită şi aparatul administrativ sau
organizarea internă a acestuia.
Structura sistemului administraţiei publice poate fi cercetată sub două aspecte:
din punct de vedere funcţional şi din punct de vedere teritorial.
Prin structura funcţională se înţelege organizarea administraţiei publice
într-un sistem construit din organe formate în raport cu domeniile şi sectoarele de
activitate în care îşi desfăşoară activitatea.
Prin structură teritorială se înţelege organizarea sistemului administraţiei
publice în raport cu teritoriul statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale,
constituind, într-o viziune tradiţională, temeiul împărţirii organelor administraţiei
publice în organe centrale şi organe locale, după raza teritorială în care pot acţiona.

Sarcinile sistemului administraţiei publice

Noţiunea de sarcini ale sistemului administraţiei publice

Sarcinile administraţiei publice au fost definite ca îndatoriri ce revin sistemului
administraţiei publice privind înfăptuirea valorilor şi transpunerea lor în realitate în
cadrul sistemului social global.
Sarcinile de conducere şi organizare
Sarcinile de conducere şi organizare ale sistemului administraţiei publice derivă
din funcţia puterii de stat de a reglementa activitatea membrilor societăţii. Specificul
acestor sarcini constă în acţiunile cu caracter dispozitiv prin care structurile sistemului
administraţiei publice organizează executarea şi execută în concret legile în cele mai
diferite domenii de activitate socială în care acţionează statul.
Sarcinile de prestaţie
Sarcinile de prestaţie ale sistemului administraţiei publice derivă din funcţia
statului de a asigura membrilor societăţii moderne cele mai diverse servicii pentru
satisfacerea nevoilor tot mai diversificate ale acestora.

Serviciile publice

Noţiunea de serviciu public

Noţiunea de serviciu public are o dublă accepţiune, întocmai ca şi noţiunea de
administraţie publică. Astfel, pe de o parte, prin serviciul public se înţelege o structură
organizatorică, un organism social şi, pe de altă parte, prin serviciu public se înţelege
activitatea cu caracter de prestaţie pe care o realizează respectivul organism.

Înfiinţarea şi desfiinţarea serviciilor publice

Din punct de vedere juridic, serviciile publice se înfiinţează prin lege, precum
ministerele, prin hotărâre a Guvernului, în cazul organelor de specialitate din subordinea
acestuia, prin ordin al ministrului, în cazul organelor de specialitate din subordinea
ministerelor, ori prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau ale consiliilor locale, în cazul
serviciilor publice de interes judeţean şi, respectiv, local.

Clasificarea serviciilor publice

 După obiectul lor de activitate, serviciile publice se împart în:
- Serviciile publice care au ca obiect păstrarea ordinii publice şi apărarea
naţională;
- Serviciile publice care au ca obiect activităţile financiare şi fiscale;
- Serviciile publice care au ca obiect învăţământul şi cercetarea;
- Serviciile publice care au ca obiect asigurarea socială şi sănătatea colectivităţii;
- Serviciile publice care au ca obiect satisfacerea intereselor de artă şi cultură;
- Serviciile publice care au ca obiect satisfacerea intereselor economice;

Sistemul organelor administraţiei publice

Prin sistem al organelor administraţiei publice se înţelege totalitatea organelor

care realizează administraţia publică, ca activitate de organizare a executării şi de
executare în concret a legii, prin care se asigură funcţionalitatea acestui sistem.
Criteriile de organizare a sistemului organelor administraţiei publice
Criteriul teritorial, potrivit căruia sistemul se structurează din punct de vedere al
competenţei teritoriale, existând organe centrale (când competenţa lor se întinde
asupra întregului teritoriu al ţării, cum sunt Guvernul, ministerele şi celelalte organe
centrale ale administraţiei publice) şi organe locale (când competenţa lor se întinde
numai asupra unei unităţi administrativ-teritoriale, cum sunt consiliile locale,
primarul, consiliile judeţene).
Potrivit criteriului funcţional, există organe cu competenţă generală (care exercită,
realizează administraţia publică în toate domeniile de activitate, cum sunt Guvernul,
consiliile judeţene, consiliile locale) şi organe de specialitate ale administraţiei publice
(care realizează administraţia publică în domenii distincte de activitate, cum sunt
ministerele şi celelalte structuri componente ale administraţiei ministeriale).