Organele administraţiei publice sunt acele colectivităţi umane constituite pe baza şi în executarea legii, dotate cu mijloace materiale şi resurse financiare potrivit legii, având capacitate juridică de drept administrativ şi competenţă stabilită prin lege pentru a putea acţiona în vederea organizării executării şi a executării în concret a legii şi care se încadrează în sistemul administraţiei publice.
Părţile componente ale organelor administraţiei publice
Personalul organelor administraţiei publice
Personalul organelor administraţiei publice este format din demnitari sau înalţi funcţionari asimilaţi ai acestora, din funcţionari cu funcţii publice de decizie şi funcţionari cu funţii publice de execuţie, statutul acestora fiind reglementat printr-o lege generală, în timp ce restul salariaţilor formează personalul contractual. Mijloacele materiale ale organelor administraţiei publice constau, în primul rând, din clădirile în care acestea îşi au sediile, mijloacele auto, mobilierul, rechizitele, dotările (calculatoarele şi reţelele de calculatoare, fără de care o activitate performantă este de neconceput). Mijloacele financiare sau resursele financiare provin, de regulă, de la bugetul statului. Personalitatea juridică şi competenţa organelor administraţiei publice sunt elementele cele mai importante pentru definirea acestora. În materia personalităţii juridice este încă în vigoare reglementarea cadru dată prin Decretul nr.31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice.
Structura administraţiei publice
Structura internă a organelor administraţiei publice
Organizarea colectivului de oameni pe diferite compartimente de activitate: birouri, servicii, direcţii generale, departamente, etc., reprezintă structura internă a organului respectiv al administraţiei publice, numită şi aparatul administrativ sau organizarea internă a acestuia. Structura sistemului administraţiei publice poate fi cercetată sub două aspecte: din punct de vedere funcţional şi din punct de vedere teritorial. Prin structura funcţională se înţelege organizarea administraţiei publice într-un sistem construit din organe formate în raport cu domeniile şi sectoarele de activitate în care îşi desfăşoară activitatea. Prin structură teritorială se înţelege organizarea sistemului administraţiei publice în raport cu teritoriul statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, constituind, într-o viziune tradiţională, temeiul împărţirii organelor administraţiei publice în organe centrale şi organe locale, după raza teritorială în care pot acţiona.
Sarcinile sistemului administraţiei publice
Noţiunea de sarcini ale sistemului administraţiei publice
Sarcinile administraţiei publice au fost definite ca îndatoriri ce revin sistemului administraţiei publice privind înfăptuirea valorilor şi transpunerea lor în realitate în cadrul sistemului social global. Sarcinile de conducere şi organizare Sarcinile de conducere şi organizare ale sistemului administraţiei publice derivă din funcţia puterii de stat de a reglementa activitatea membrilor societăţii. Specificul acestor sarcini constă în acţiunile cu caracter dispozitiv prin care structurile sistemului administraţiei publice organizează executarea şi execută în concret legile în cele mai diferite domenii de activitate socială în care acţionează statul. Sarcinile de prestaţie Sarcinile de prestaţie ale sistemului administraţiei publice derivă din funcţia statului de a asigura membrilor societăţii moderne cele mai diverse servicii pentru satisfacerea nevoilor tot mai diversificate ale acestora.
Serviciile publice
Noţiunea de serviciu public
Noţiunea de serviciu public are o dublă accepţiune, întocmai ca şi noţiunea de administraţie publică. Astfel, pe de o parte, prin serviciul public se înţelege o structură organizatorică, un organism social şi, pe de altă parte, prin serviciu public se înţelege activitatea cu caracter de prestaţie pe care o realizează respectivul organism.
Înfiinţarea şi desfiinţarea serviciilor publice
Din punct de vedere juridic, serviciile publice se înfiinţează prin lege, precum ministerele, prin hotărâre a Guvernului, în cazul organelor de specialitate din subordinea acestuia, prin ordin al ministrului, în cazul organelor de specialitate din subordinea ministerelor, ori prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau ale consiliilor locale, în cazul serviciilor publice de interes judeţean şi, respectiv, local.
Clasificarea serviciilor publice
După obiectul lor de activitate, serviciile publice se împart în: - Serviciile publice care au ca obiect păstrarea ordinii publice şi apărarea naţională; - Serviciile publice care au ca obiect activităţile financiare şi fiscale; - Serviciile publice care au ca obiect învăţământul şi cercetarea; - Serviciile publice care au ca obiect asigurarea socială şi sănătatea colectivităţii; - Serviciile publice care au ca obiect satisfacerea intereselor de artă şi cultură; - Serviciile publice care au ca obiect satisfacerea intereselor economice;
Sistemul organelor administraţiei publice
Prin sistem al organelor administraţiei publice se înţelege totalitatea organelor
care realizează administraţia publică, ca activitate de organizare a executării şi de executare în concret a legii, prin care se asigură funcţionalitatea acestui sistem. Criteriile de organizare a sistemului organelor administraţiei publice Criteriul teritorial, potrivit căruia sistemul se structurează din punct de vedere al competenţei teritoriale, existând organe centrale (când competenţa lor se întinde asupra întregului teritoriu al ţării, cum sunt Guvernul, ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei publice) şi organe locale (când competenţa lor se întinde numai asupra unei unităţi administrativ-teritoriale, cum sunt consiliile locale, primarul, consiliile judeţene). Potrivit criteriului funcţional, există organe cu competenţă generală (care exercită, realizează administraţia publică în toate domeniile de activitate, cum sunt Guvernul, consiliile judeţene, consiliile locale) şi organe de specialitate ale administraţiei publice (care realizează administraţia publică în domenii distincte de activitate, cum sunt ministerele şi celelalte structuri componente ale administraţiei ministeriale).