Sunteți pe pagina 1din 6

Micu Alexandra-Elena

Seria D, grupa 46

Sursele de apă potabilă și caracteristicile lor

Noțiunea de apă potabilă face referire la apa destinată consumului uman pentru băut
(care consumată curent, nu produce nici o tulburare patologică și este plăcută la gust), gătit,
prepararea hranei, igienă personală sau alte scopuri similare,. Constituient esențial al materiei vii,
cu rol în desfășurarea tuturor proceselor vitale, dintre toate substanțele care intră în alcătuirea
corpului uman, apa stă pe primul loc în ceea ce privește cantitatea. În organismul adult, apa
reprezintă 60-65% din masa corporală, iar la organismele tinere ocupă o pondere mai mare: 90%
la nou născut și 70% la adolescent. Apa este unul dintre cei mai importanţi factori ai mediului
ambiant de care depinde viața omului. Este indispensabilă în procesele de absorbție, difuziune,
osmoză, excreție, în menținerea echilibrului acido-bazic și în termoreglare. Alegerea corectă a
sursei de apă potabilă se realizează prin compararea tehnico-economică a variantelor de
aprovizionare cu apă. Caracteristicile igienice ale acestora sunt: accesibilitatea sursei, debitul ei
în corelație cu necesarul de apă al respectivului centru, expunerea la acțiunea factorilor naturali,
artificiali și gradul de interacțiune cu factori poluanți.

Sursele de apă potabilă sunt reprezentate de apele meteorice (atmosferice), apele


subterane și apele de suprafață. Se pot clasifica după tip (superficiale și subterane), după locul
amplasării, după componența apei, motiv pentru care este esențial să se cunoască atributele
igienice ale diferitelor surse, întrucât se impun măsuri diferite de protecție a acestora. Apele de
suprafață se divid în: ape curgătoare (râuri, canale) și stătătoare (lacuri de acumulare, oceane,
mări, iazuri). Apele subterane includ apele de sol (superficiale și de mal sau infiltrative), apele
freatice și apele de profunzime (interstratale), care pot fi cu presiune (arteziene) și fără presiune.

Apele meteorice se mai numesc ape atmosferice, deoarece ele provin din precipitații
atmosferice-ploi și zăpezi-sau de la topirea ghețarilor. În momentul formării, aceste ape sunt
pure, practic distilate. Parcurgând stratul de aer, ele se impurifică, absorb diferite gaze: amoniac,
hidrogen sulfurat, oxizi de sulf, oxizi de azot. Aceste ape nu îndeplinesc cerințele igienice, motiv
pentru care nu sunt indicate pentru alimentare (au gus fad datorită lipsei sărurilor minerale, fapt
pentru care nu satisfac senzația de sete). De asemenea, aceste ape nu conțin microorganisme
patogene. Calitatea lor variază în funcție de metodele de acumulare și păstrare. În scopul
Micu Alexandra-Elena
Seria D, grupa 46
alimentației cu apă potabilă și menajeră, apele meteorice se folosesc doar în zonele sărace în apă,
în zonele de Sud și în regiunea transpolară. Folosesc ape meteorice și unele gospodării din
regiunile de deal ale României, dintre Argeș și Olt, precum și unele zone din Dobrogea, unde
apele de suprafață lipsesc, iar cele subterane sunt la mari adâncimi.

Apele subterane sunt reprezentate de apele de sol, apele freatice și apele interstratale.
Apele de sol sunt situate chiar la suprafața solului și îi condiționează umiditatea naturală. Ele se
află sub formă de apă hidroscopică peliculară și se împart, la rândul lor, în ape superficiale și ape
infiltrative de mal. Apele superficiale se află la o adâncime mică și au caracter temporar (formate
din topirea zăpezii, în urma ploilor cu o durată lungă). Vara, se evaporă, iar iarna pot îngheța. Se
folosesc rar pentru aprovizionare, deoarece rezervele lor variază considerabil. Mai mult decât
atât, sunt rareori recomandabile din punct de vedere igienic, deoarece adesea sunt poluate cu
microorganisme. Apele infiltrative de mal se formează în apropierea bazinelor de apă (râuri,
lacuri naturale, lacuri de acumulare), nu au presiune, iar cantitatea și calitatea lor depind de
proprietățile filtrative ale solului. Trecând prin sol, apele se purifică și aproape în întregime
corespund cerințelor calității apei potabile. Se folosesc pentru aprovizionarea cu apă a așezărilor
situate pe malurile râurilor și lacurilor de acumulare.

Apele freatice se acumulează în cursul procesului de infiltrare deasupra primul strat


impermeabil al pământului din apele meteorice, râuri și lacuri. Deci, regimul apelor freatice nu
este constant și depinde de cantitatea depunerilor atmosferice. Astfel, se caracterizează prin
variabilitatea componenței și inconstanța lor. Componența chimică și bacteriologică a acestora
depinde în mod direct de componența solului și a rocilor prin care are loc filtrarea și de starea
sanitară a solului, fiind mai bogate în compuși de azot-nitriți, nitrați, în urma parcurgerii
proceselor de mineralizare și nitrificare din sol. Fiind îndoielnice din punct de vedere igienic și
având un debit variabil, apele freatice sunt folosite rar ca sursă de alimentare cu apă a
localităților, cu preponderență în mediul rural.

Apele interstratale sau apele de profunzime, arteziene sunt situate între două straturi
impermeabile pentru apă. După comportamentul lor în sondele forate pot fi împărțite în ape
arteziene (dacă se ridică mai sus decât nivelul terenului), ape ascensionale sau ascendente (dacă
se ridică până la un nivel mai jos decât cel al terenului) și descendente (nu au presiune și nu își
modifică nivelul în sondele forate). Aceste ape își păstrează constant nivelul, în ciuda variației
Micu Alexandra-Elena
Seria D, grupa 46
depunderilor atmosferice, sunt ferite de contaminări datorită straturilor protectoare. Astfel,
proprietățile lor fizice și chimice variază mult mai puțin în comparație cu apele freatice, având o
compoziție minerală constantă, mai bogată în săruri de amoniu, această proprietate depinzând de
tipul rocilor și durata interacțiunii cu acestea. Conținutul de oxigen al acestor surse variază invers
proporțional cu adâncimea apei. Din punct de vedere chimic, sunt mai mineralizate, conținând
compuși ai calciului, fierului, magneziului; la adâncime, azotații se reduc până la amoniac,
sulfații-până la hidrogen sulfurat, apa conținând și gaze de bioxid de carbon, hidrogen sulfurat și
amoniac, căpătând un miros caracteristic. Prin urmare, datorită protejării pânzei acvatice, apele
interstratale prezintă următoarele caracteristici: conținut constant de substanțe minerale, lipsa
aproape deplină a bacteriilor, proprietăți organoleptice bune, așadar corespund nomelor sanitare.

Apele de suprafață sunt folosite în mod curent ca surse de apă potabilă. În urma evoluției
urbanistice a localităților, industrializării și sporirii numărului populației, consumul de apă s-a
modificat considerabil în ultimele decenii, astfel utilizarea exclusivă a apelor subterane s-a
dovedit a fi insuficentă, motiv pentru care a apărut necesitatea utilizării apelor de suprafață, în
ciuda calității igienice a acestora. Se remarcă două tipuri de ape de suprafață: curgătoare și
stătătoare. Apele curgătoare se divid, la rândul lor, în râuri, care reprezintă sursele principale de
alimentare și canale.

Râurile se formează în urma acumulării apelor atmosferice (topirea zăpezii și gheții, apă
de ploaie, ghețari), din apele subterane sau din ambele surse. Din punct de vedere mineral, aceste
ape sunt influențate de condițiile climatice (care acționează asupra depunerilor atmosferice), de
compoziția solului și a rocilor, care sunt bine spălate și conțin un număr redus de săruri solubile.
Acțiunea solului asupra apelor de suprafață are o pondere foarte importantă în determinarea
compoziției minerale, spre exemplu dacă apa se filtrează prin soluri sărace în săruri, cum ar fi
cele de tundră, ea se îmbogățește cu o cantitate mare de substanțe organice și foarte puține săruri.
Compoziția minerală este, de asemenea, influențată și de apele subterane care sunt foarte
mineralizate, apa din râuri având o compoziție mai mult sau mai puțin constantă, dar care variază
în cadrul diferitelor râuri, de asemenea variază și compușii organici, întrucât aceste surse de apă
pot fi poluate. Caracteristicile apelor de suprafață sunt reprezentate de poluare organică și
bacteriologică ridicată, transparență scăzută, o cantitate însemnată de substanțe solvite, variația
calității apei în funcție de sezon (culoare, turbiditate, miros, compoziție salină). Puritatea apei
Micu Alexandra-Elena
Seria D, grupa 46
râurilor este influențată și de apele meteorice, mai exact cele de șiroire, care aduc o bogată floră
microbiană patogenă.

Apele stătătoare se împart în lacuri de acumulare, oceane, mări și iazuri. Numărul


lacurilor de acumulare este într-o continuă creștere, transformându-se din râuri. Un exemplu
pertinent este cel al râurilor Nistru și Prut din Republica Moldova. În urma scăderii vitezei de
mișcare a apei, procesul de sedimentare este amplificat, de asemenea, s-au constatat modificări și
în ceea ce privește calitatea: creșterea transparenței, scăderea colorației, a gradului de
mineralizare, a contaminării bacteriene și a variației sezoniere a proprietăților apei. Acest proces
de îmbunătățire din punct de vedere calitativ a fost constatat, de exemplu, în cazul lacului
acumulator de la Dubăsari, care este aprovizionat de râul Nistru. Aspectele negative ale
proprietăților chimice ale lacurilor sunt reprezentate de modificări în compoziția chimică și
bacteriologică în grosimea ei (din cauza stratificării temperaturilor), stratificarea mineralizării,
colorația bazinelor (înflorirea, eutroficarea). Astfel, trebuie amplificate procesele de tratare, de
spălare a instalațiilor pentru tratare, de limpezire, de combatere a colorației și mirosului, de
clorinare, de pregătire a fundului acestor lacuri anual (măsuri tehnico-sanitare ce vizează
înlăturarea sedimentelor, algelor, reziduurilor, cadavrelor), de filtrare. Lacurile de acumulare
sunt responsabile de irigarea solurilor agricole și de funcționarea industriei hidro-energetice.
Acestea pot fi folosite și pentru aprovizionarea locuințelor, însă necesită purificare și dezinfecție.

Iazurile sunt reprezentate de bazine de apă de întindere mică, ce au rezultat în urma


formării unor diguri pe râurile mici. Apa acestora este de proveniență atmosferică și este utilizată
pentru irigarea solurilor agricole în mediul rural.

Mările și oceanele sunt rar folosite drept surse de apă potabilă întrucât apele lor sunt
supramineralizate, astfel necesitând instalații de epurare foarte complicate și costisitoare.

Încă din Paleolitic, omul a folosit apa în diferite scopuri, pentru a-și asigura necesarul de
trai. La început a folosit apa izvoarelor, a pâraielor şi a râurilor pentru consum. Cu timpul, le-a
folosit și pentru transport. Apa i-a dat omului şi resurse de trai: alge, peşti, mamifere, săruri
minerale, pescuitul fiind una dintre primele îndeletniciri ale strămoşilor. Apa a fost şi un aliat
preţios în lupta contra animalelor şi a duşmanilor. Forţa motrică a apei a fost pusă în slujba
omului, mai întâi prin instalaţii primitive (mori), pentru a se ajunge în cele din urmă la
modernele hidrocentrale. Lacurile servesc pentru transport, pescuit, vilegiatură, pentru
Micu Alexandra-Elena
Seria D, grupa 46
hidroenergie, pentru alimentare cu apă și în scopuri terapeutice. Apa a influenţat hotărâtor
formarea vechilor civilizaţii, precum şi dezvoltarea unor centre industriale.

În timp ce rezervele de apă dulce sunt limitate, consumul de apă la nivel mondial a
crescut de peste 35 de ori în ultimele 3 secole, prelevarea curentă a apei a crescut cu 4-8% pe an.
Consumul mondial de apă acoperea în 1996, 54% din apa de suprafaţă şi de adâncime şi va
ajunge în 2025 (datorită creşterii numărului populaţiei globului) la 70% din apa continentală.
Dacă astăzi circa 0,5 miliarde de oameni se confruntă cu lipsa apei, prognozele apreciază că în
2025 numărul acestora va exploda la 2,8 miliarde, ceea ce înseamnă 35% din populaţia globului
de la acea vreme (de circa 8 miliarde de oameni). Europa ca întreg nu are probleme în
acoperirea nevoilor de apă, dar există dezechilibre regionale între cerere şi ofertă. Rezultatul este
supraexploatarea resurselor de apă.

Dacă la începutul timpului, apa părea a fi o rezervă inepuizabilă, care asigura omului
toate necesitățile, atât în satisfacerea nevoilor de nutriție, cât și în dezvoltarea comunităților din
punct de vedere industrial, energetic, turistic, în zilele noastre, ideea de inepuizabil nu se mai
poate atribui niciunei resurse, mai ales apei care este tot mai utilizată de la an la an. Așadar, se
impun a fi conștientizate consecințele poluării, risipirii, contaminării surselor de apă potabilă și
de asemenea, se impune a se dezvolta noi tehnologii, avantajoase atât economic, cât și din punct
de vedere al materiilor prime folosite, care să faciliteze utilizarea tuturor surselor de apă de pe
Pământ pentru a putea satisfice cererea de apă a populației.
Micu Alexandra-Elena
Seria D, grupa 46
Bibliografie

1.Friptuleac G., Evaluarea igienică comparativă a surselor (de suprafață și subterane) de


aprovizionare cu apă, Igiena mediului, Vol. 1, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, Chișinău,
2012, p. 45-57;

2.Friptuleac G., Alexa L., Băbălău V., Igiena apei, Igiena mediului (Lucrări practice), Editura
Știința, 1998, Chișinău, p. 29-30;

3.Ionuţ C., Popa M., Laza V. et al., PERICOLE CHIMICE ŞI MICROBIOLOGICE DIN
FACTORII DE MEDIU, Compediu de Igienă, Editura Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”,
Cluj Napoca, 2004, p. 161- 179;

4.Mănescu S., Tănăsescu Gh., Dumitrache S. et al., Igiena, Editura Medicală, București 1991, p.
71 –133;

5.Moldoveanu A. M., Nițescu M., Lupulescu D. et al., CALITATEA APEI POTABILE, Igienă,
Editura Universitară “Carol Davila”, Bucuresti, 2018, p. 171-182;

6. Moroianu Zlătescu I., Popescu O., Forme de poluare a mediului. Cauze şi efecte asupra stării
de sănătate, Mediul şi sănătatea, Editura I.R.D.O., București, 2008, p. 70-73;

7.Munteanu C., Dumitrașcu M., Iliuță A, Supravegherea şi controlul calității apei potabile,


Ecologie şi protecția calitãții mediului, Editura Balneară, București, 2011, p. 68-70;

8.Ostrofeț Gh., Ciobanu E., Croitoru. C. et al., Igiena salubrizării localităților populate, Igienă
generală, Vol. III, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, Chișinău, 2019, p. 74;

9.Ostrofeț Gh., Ciobanu E., Tafuni. O. et al., Igiena alimentării cu apă a centrelor populate,
Igiena apei, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, Chișinău, 2016, p. 54-57;

10.Samwel M., Wendland C., Surse de apă potabilă și captarea lor, Planuri de siguranță a apei
și a sistemelor de sanitație pentru comunități rurale, Vol. B, WECF e.V., Germany, 2016, p. 1-
11.