Discursul Președintelui României, domnul Traian Băsescu,

la prima ședință de analiză de la Ministerul Administrației și Internelor

11 ianuarie 2005

˶ Încep prin a vă spune, bine v-am găsit.

Vreau să ştiţi, ca să nu existe nici un dubiu, eu am cerut domnului ministru Vasile Blaga
convocarea în actuala formulă a cadrelor cu responsabilităţi în minister şi în teritoriu. Vreau
să ştiţi că nu vreau să vă ţin un discurs. În acelaşi timp, vreau să aflaţi de la mine ce aşteaptă
Preşedintele României de la dumneavoastră. Plecând de la premisa că dumneavoastră faceţi
parte din sistemul de securitate naţională a României, ministerul dumneavoastră şi activitatea
sa vor sta continuu în atenţia mea. Şi aceasta din mai multe motive.
În primul rând, aştept măsuri de descentralizare, deci de creştere a autonomiei locale. Nu este
permis să ne scriem doar în legi, în hotărâri de Guvern, cuvântul Ťdescentralizareť iar în
realitate, în administraţia locală, atribuţiunile celor aleşi să devină tot mai puţine iar ei tot mai
desconsideraţi de cei care sunt legaţi de funcţii care ţin direct de minister. Nu vreau să dau
exemple. Ar fi penibil pentru cei care acţionează pe teritoriul Bucureştiului. Dar vreau să ştiţi
că una dintre misiunile principale pe care le aveţi este să serviţi comunitatea. Şi nu să vă
situaţi deasupra ei, numai pentru că aveţi subordonare la minister.
Descentralizarea este singura soluţie de democratizare reală a vieţii sociale şi economice în
România. O voi susţine şi eu, o va susţine şi Guvernul cu toată forţa. Va trebui ca fiecare
comunitate mai mare sau mai mică să-şi poată decide drumul pe care se angajează, să poată să
utilizeze resursele după nevoile ei şi nu după nevoi dictate de la Bucureşti. Priorităţile şi le
stabileşte comunitatea şi nu altcineva. Şi orice instituţie care funcţionează pe teritoriul
administrativ al unei comunităţi are obligaţia să o susţină, şi, mai ales, să o respecte.
Va trebui să înţelegeţi, şi mă refer aici în primul rând la Poliţie şi la Jandarmerie, că cei aleşi
trebuie sprijiniţi să-şi îndeplinească mandatul. În ultimii ani, am ajuns să întoarcem cu
picioarele în sus democraţia. Cei aleşi - cu atribuţiuni şi autoritate tot mai mică, iar cei tot mai
numiţi - tot mai puternici în relaţiile cu structurile alese democratic. Acest raport va trebui
rapid inversat. Pentru că aici avem şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, ca om care
are deja experienţa administraţiei locale, vă cer să investiţi în continuare, şi mult mai mult, în
pregătirea funcţionarilor. Avem încă funcţionari publici mult prea slab pregătiţi pentru ce se
aşteaptă de la ei. Ştiu problema salarizării, probabil în perioada următoare efectele măsurilor
de reducere a fiscalităţii se vor simţi şi vom avea în vedere tot timpul că un funcţionar trebuie
plătit acceptabil, pentru a fi şi performant. Dar în momentul de faţă, în ceea ce priveşte
funcţionarul public, sunt lacune majore de pregătire.
Din punct de vedere al Poliţiei şi Jandarmeriei, aş spune că sunt cele două structuri care au
crescut continuu şi acest lucru nu-l vedem numai la televizor, îl vedem şi-n viaţa de zi cu zi.
Eu le mulţumesc acelora care prin activitatea lor au făcut ca aceste două instituţii să devină tot
mai eficiente şi, paradoxal, tot mai apropiate de oameni. Şi apropiate de oameni, nu pentru că
jandarmul sau poliţistul se află pe stradă, ci pentru că vin în sprijinul nevoilor comunităţii
atunci când acest lucru li se cere sau atunci când este nevoie de ei. O astfel de politică va
trebui extinsă şi în alte zone de activitate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor. Numai
aşa veţi deveni îndrăgiţi. Cât timp veţi fi departe de nevoile comunităţii, veţi fi departe şi de
simpatia acesteia; şi până la urmă, poliţistul trebuie nu numai respectat, el trebuie şi iubit.
Am observat din raport, fac o observaţie poate puţin acidă, am rugămintea să mergeţi în
arhive, am aflat că anul acesta numărul de cazuri de încălcări ale legii s-a diminuat cu 12%
faţă de anul trecut; dacă luaţi rapoartele pe ultimii zece ani, s-ar putea să constataţi că în zece
ani s-au redus cu vreo 150% cazurile de infracţionalitate. Haideţi să ieşim din festival, suntem
într-un moment al adevărului şi tipul de raport festivist nu poate funcţiona, pentru că ne
amăgim pe noi. Cea mai exactă realitate, dincolo de rapoartele frumoase, o vedeţi la populaţie
şi o vedeţi în rapoartele oficiale despre România ale oficialilor străini. (…..).
Ne confruntăm cu un export extraordinar de infractori peste frontierele ţării, ceea ce înseamnă
că, undeva nu ne facem treaba. Ori dumneavoastră ori alte organisme ale statului, dar în
principal acest minister, nu-şi face treaba şi nu este capabil să oprească emigraţia ilegală a
infractorilor. 50% din infracţiunile comise de imigranţii ilegali în Franţa, sunt comise de
imigranţi români. Probabil n-aţi ştiut, dar e bine să ştiţi. Şi acest nivel de infracţionalitate al
imigranţilor ilegali din România este foarte ridicat în toate ţările. De unde trag o concluzie
elementară: nu ne protejăm suficient frontiera de traficul ilegal peste frontieră al celor care
deja sunt cunoscuţi cu antecedente penale în România, sunt în evidenţele dumneavoastră, or
acest lucru este nepermis. Orice discuţie cu demnitari străini, din ţările europene în mod
deosebit, începe cu imigraţia ilegală a infractorilor. Că dacă ar emigra poeţi, artişti, pictori, nu
s-ar supăra nimeni pe noi. Dar emigraţia e masivă la infractori. Or acest lucru este un punct
extrem de important în judecarea României, dacă este sau nu este admisă în Uniunea
Europeană.
Dumneavoastră aveţi o misiune extrem de importantă. Sper ca suplimentările de efective care
trebuie făcute la Poliţia de Frontieră în următorii patru ani, să primească prioritate de la
Guvern pentru anul 2005 şi 2006, în aşa fel încât să reuşim să stăvilim emigraţia infractorilor,
pentru că despre ei vorbim. Oamenii care nu au nimic de ascuns trec legal, prin frontieră. Este
logic şi există o singură explicaţie: toţi cei care trec ilegal frontiera o trec pentru că dacă ar
încerca să o treacă legal ar fi opriţi de autorităţile române. Avem o emigraţie ilegală mult prea
ridicată şi ea este materializată în general în oameni cu antecedente, oameni cu probleme. Or,
acest fenomen trebuie stăvilit şi vă cer acest lucru.
Aş vrea să venim într-o altă zonă. Am auzit în raport şi vedem toţi la televizor succesele pe
care Poliţia le are, ba în capturarea clanului Boierică, ba a Cămătarilor, ba a Duduienilor şi
multe alte clanuri. Domnilor poliţişti, nimeni nu poate fi convins că aceste clanuri nu au ajuns
să devină clanuri mafiote fără protecţia unor poliţişti. Şi, mai sus, nu ar fi ajuns să aibă
influenţă fără protecţia unor oameni politici. Nu poate să se dezvolte un clan de asemenea
dimensiuni dacă poliţia nu închide ochii. Eu nu suspectez şi nu acuz toţi oamenii din poliţie.
Dar vreau ca investigaţiile, şi asta vă cer, să meargă până la capăt. Dacă vă veţi limita să-i
arătaţi la televizor pe Duduieni, pe Cămătari, fără să vă curăţaţi neghina din sistem, vor apărea
alţi Duduieni şi alţi Cămătari. Pentru că li se va permite; şi pentru cine are dubii, dacă suntem
cumva în faţa unor oameni neinformaţi, eu vă invit să vedeţi noaptea în Bucureşti, cum se
protejează cuiburile de prostituţie, cum se protejează - sunt şi într-o parte şi în alta - zonele
unde se distribuie droguri şi vi-i arăt eu pe cei care fac asta, dacă nu-i ştiţi. Puneţi capăt
acestui mod de a lucra al Poliţiei. Am convingerea că dacă Poliţia îşi face treaba, începem să
obţinem acea performanţă şi acel standard de stat civilizat.
Aveţi şefi cu autoritate, sau sunteţi şefi cu autoritate, uitaţi-vă puţin şi la poliţistul din stradă,
uitaţi-vă la cel care, într-un fel sau altul, este părtaş la infracţiuni care se produc la fiecare colţ
de stradă aproape, în unele zone. Acolo este un poliţist care nu-şi face treaba sau care a
devenit parte a sistemului. Şi vă spune asta un om care a stat mult prea multe nopţi pe străzile
oraşului, ca să nu înţeleagă ce se întâmplă. Venind însă la efortul principal pe care eu îl cer
poliţiei, şefilor din poliţie, acesta este legat, în afară de combaterea emigraţiei ilegale, de
marea corupţie.
Domnilor poliţişti, este bine să-i prindem pe funcţionarii publici în flagrant, este bine să-i dăm
la televizor; şi ei sunt corupţi. Dar din ţara asta se fură zeci de milioane de dolari pe lună.
Aceasta este marea corupţie, corupţia care este legată de oamenii din zona economică şi
oamenii politici. Multe dintre aceste dosare sunt în sertarele dumneavoastră, la multe nu aţi
avut curaj să mergeţi înainte, pentru că aţi avut un stop politic. În calitatea pe care o am, vreau
să vă garantez că nu va mai exista intervenţie politică. Vă cer un singur lucru: faceţi-vă treaba.
Serviţi-vă meseria şi ţara. Asta aveţi dumneavoastră de făcut, nu de servit vreun partid sau
vreun personaj politic.
Aici sunt şi prefecţii. Le cer clar, vreau să ştie că orice intervenţie în favoarea vreunui
politician, fie el al puterii sau al opoziţiei, le va fi fatală. Orice om politic care îndrăzneşte să
pună mâna pe telefon, să sune un poliţist şi să-i spună Ť mai lasă dosarul acelať, imediat ce
aflu despre o asemenea situaţie, o voi face publică. Vreau să aveţi confortul că nu vi se cere
decât un singur lucru: să vă faceţi meseria de poliţişti, să apăraţi interesele unei naţiuni şi nu
ale unui partid, să apăraţi interesele celor din banii cărora sunteţi plătiţi şi nu ale acelora care,
eventual, v-au pus pe funcţii. Până la urmă, să apăraţi interesele ţării. Asta este ceea ce vă cer.
Vă asigur că nu va exista nici un fel de ingerinţă a politicului în treaba poliţistului care face
investigaţia. Ştiu că aveţi probleme în relaţiile cu alte instituţii. Mâine voi fi la Consiliul
Superior al Magistraturii. Intenţionez, săptămâna viitoare, să am o discuţie la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Parchetul Naţional Anticorupţie. Va trebui ca
aceste instituţii să lucreze mână în mână pentru a stăvili corupţia înaltă. Am văzut că în niciun
raport nu există curajul să se vorbească de corupţie la nivel înalt. Ne oprim maximum la
directori şi dacă sunt cumva indezirabili pe la partid. Mergeţi, oameni buni, până la capăt.
Faceţi din Poliţia Română un stâlp de control al legalităţii în toată societatea. Eu acest lucru
vi-l cer. Vă asigur că nu se vor lua niciodată măsuri împotriva unui poliţist care îşi face treaba,
împotriva unui poliţist care pune pe masa procurorului un dosar şi-i spune: domnule procuror
l-am documentat, este ministrul Xť. Foarte bine. Sunt atâţia miniştri infractori nu numai în
România, ci şi în alte ţări ale lumii. Numai că la noi nu se află de ei, sau dacă se află, se află
când sunt în opoziţie. Şi atunci la limită. Haideţi să ne facem treaba de poliţişti. Nu vreau să
fac din dumneavoastră o sperietoare şi nu vreau să fiţi o sperietoare. Dar vreau să fiţi
respectaţi pentru că apăraţi legea. Şi vreau să aveţi garanţia Preşedintelui României că nu va
exista ingerinţă politică în activitatea dumneavoastră. Aş vrea să nu mai auzim de oraşe sau
judeţe mafiotizate.
Dumneavoastră cum credeţi că ascult bilanţurile acestea, când ştim foarte bine ce e în
Teleorman, la Constanţa, şi prin Vrancea, prin Bacău şi prin multe alte judeţe. Şi să nu credeţi
că au câştigat alegerile nişte naivi. Daţi înapoi judeţele, cetăţenilor din judeţe. Nu le mai lăsaţi
în mâna unor familii, pentru că asta au ajuns să fie, nişte familii locale care administrează un
judeţ ca pe moşia proprie. Ştiţi foarte bine că s-a ajuns cu influenţele până la a se scoate acte
normative în favoarea unor grupări sau ale altora, până la a se emite legi, în favoarea unei
grupări din economie sau a alteia, protejată politic. Acţionaţi împotriva acestui sistem mafiot
care a ajuns să afecteze structurile statului. Este bine ca toţi să ştiţi, că la prima şedinţă a
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, la care va participa şi domnul ministru Blaga,
problema corupţiei la nivel înalt va fi introdusă în Strategia de apărare a ţării, ca o ameninţare
la adresa siguranţei naţionale. Marea majoritate a instituţiilor statului sunt profund afectate de
corupţia la nivel înalt. Din acest motiv, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării va trata corupţia
ca pe o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. Ea generează sărăcie, lipsă de resurse pentru
rezolvarea problemelor sociale şi aceasta implică fracturi în societate, generate de sărăcia
profundă a unor categorii sociale. Or, atunci când lipsa de resurse ajunge să afecteze categorii
sociale, să genereze fracturi în societate, ea devine clar o ameninţare la adresa siguranţei
naţionale.
Domnilor poliţişti, şi dumneavoastră şi eu avem un jurământ faţă de Ţară. Vă cer să vi-l
respectaţi. Vă cer să înţelegeţi, că nu sunteţi în slujba unei puteri politice, a unui preşedinte ori
a unui guvern, sau a nu ştiu cărui demnitar local. Sunteţi în slujba naţiunii şi eu vă cer să vă
respectaţi şi jurământul pe care l-aţi depus, şi regulamentele interne pe care le aveţi.
Aş încheia încercând să vă dau o stare de confort, nu numai prin garanţia că nu se vor mai
face presiuni politice. Sigur, intuiţi foarte bine, la vârful ministerului vor fi schimbări. Nu se
vor materializa însă foarte rapid în teritoriu. Eu am propus şi domnului prim-ministru şi
ministrului administraţiei şi internelor, să aşteptăm câteva luni să vedem reacţia sistemului la
neimplicarea politică. Ştiu că mulţi dintre dumneavoastră, mi-aduc aminte şi ne-aducem
aminte toţi, la nivelul inspectorilor şefi, ai şefilor de poliţie municipale, umblau cohorte la
Bucureşti să spună: noi îl susţinem şef de poliţie pe X sau pe Yť. Nu se va întâmpla acest
lucru în 2005.
Vă cer însă un singur lucru. Faceţi-vă treaba de poliţişti în slujba legii, a poporului român şi a
nevoii acute de reducere a corupţiei la nivel înalt. Când vorbesc de nivel înalt, nu mă refer
numai la politicienii care se află la nivel naţional, ci mă refer şi la potentaţii locali.
Care înseamnă tot corupţie la nivel înalt.
Eu vă mulţumesc mult şi vă asigur că am mare încredere în capacitatea acestui minister de a
răspunde nevoilor ţării, în primul rând. ̏
 În introducere, Traian Băsescu intră în materia propriu-zisă a intervenției sale,
pregătește publicul și încearcă să creeze terenul propice pentru prezentarea sa. În general, un
discurs ar trebui să nu conțină prea multe elemente de stil, să nu devină pompos sau prea
pretențios. Trebuie insă ca vorbitorul să aibă grijă la vocabular și la elementele de gramatică,
pentru a nu se strecura greșeli flagrante, care pot afecta credibilitatea sa.
Discursul nu respectă, din punctul de vedere al părţilor constitutive, structura clasică a
discursului. Prima parte a discursului este simplă, parte prin care domnul Băsescu încearcă să
îşi aproprie audienţa prin simplitatea-i specifică, şi mizând pe autoritatea pe care i-o dă funcţia
pe care o ocupă. De asemenea, aici este prezentată şi ideea generală a discursului, oratorul
anunţându-şi intenţiile auditoriului :”vreau să aflaţi de la mine ce aşteaptă Preşedintele
României de la dumneavoastră.” Următoarele părţi ale discursului se intercalează într-o
argumentaţie complexă. Discursul domnului Băsescu anunţă o temă principală (“ministerul
dumneavoastră şi activitatea sa vor sta continuu în atenţia mea”) în cadrul căreia urmăreşte
mai multe subteme: descentralizarea, sprijinirea aleşilor, de către Poliţie şi Jandarmerie, în a-
şi îndeplini mandatul, stoparea exportului de infractori, precum şi diferitele faţete ale
coruptiei, mai alea ale corupţiei la nivel înalt. Din punct de vedere al tipologiei discursului
este un discurs informativ. Obişnuit cu ordinea şi rigoarea datorită funcţiei de bază pe care o
are, domnul Băsescu enunţă pe rând aceste subteme de-a lungul discursului, prin urmare
argumerntarea discursului se prezintă fragmentată şi împletită cu cuprinsul. După ce îşi enunţă
tezele, oratorul relatează fapte necesare înţelegerii problemei pe care o indică, nuanţând-o (în
cuprins), aducând, mai apoi, argumente care să îi susţină spusele. Tezele sunt argumentate
individual, pe masură ce sunt enunţate, de aceea, în structura discursului este greu de reperat o
structură a argumentării, însă, luat ca ansamblu, discursul reflectă un climax al argumentelor,
înverşunarea oratorului crescând pe masură ce înaintează cu expunerea ideilor sale. În
structura discursului se remarcă două fragmente ce constituie partea de argumentare a
contraargumentelor. În primul fragment („Haideţi să ieşim din festival, suntem într-un
moment al adevărului şi tipul de raport festivist nu poate funcţiona, pentru ce ne amăgim pe
noi.”) noul Preşedinte îşi afirmă dezaprobul faţă de ipocrizia şi falsul rapoartelor poliţiei din
ultimii zece ani, aducând ca argument rapoartele oficialilor străini despre România, şi face
acest lucru apelând la ridicol „haideţi să ieşim din festival”. Al doilea fragment („Domnilor
poliţişti, nimeni nu poate fi convins că aceste clanuri nu au ajuns să devină clanuri mafiote
fără protecţia unor poliţişti. şi, mai sus, nu ar fi ajuns să aibă influenţă fără protecţia unor
oameni politici. Nu poate să se dezvolte un clan de asemenea dimensiuni dacă poliţia nu
închide ochii.”) urmează acelaşi algoritm, domnul Traian Băsescu susţinându-şi cu tărie
convingerea că la baza corupţiei, a mafiei, stă neîndeplinirea îndatoririlor funcţiei de poliţist.
Consideră că un poliţist care se multumeşte cu a observa evenimentele fără să se implice, se
face în aceeaşi măsura vinovat ca şi unul care actionează propriu-zis în folosul clanurilor
mafiote sau a persoanelor influente. Dar, Preşedintele merge mai departe de simpla enunţare a
problemelor şi argumentarea opiniilor pe care le are; el oferă chiar soluţii pentru schimbarea
stării de fapt şi îndemnându-i pe membrii Ministerului Administraţiei şi Internelor să îşi facă
datoria. Acest îndemn se constituie ca un„refren” de-a lungul întregului discurs. Preşedintele
face apoi o recapitulare a ideilor enuntate pe parcursul discursului, apelând la argumente de
ordin emoţional, la autoritatea ţării, la datoria dublă pe care o au membrii ministerului amintit,
pe de o parte dată de funcţia pe care o ocupa, pe de altă parte în calitatea lor de cetăţeni ai
României, în faţa căreia toţi (incluzându-se şi pe el însuşi) au depus un jurământ. Astfel, la fel
ca în introducere, oratorul se prezintă modest, incluzându-se printre ascultătorii săi, dar
totodată el îşi păstrează demnitatea şi tăria în susţinerea punctelor de vedere. Având în vedere
ca Preşedintele se adresează unui auditoriu care îşi cunoaşte perfect îndatoririle şi
responsabilităţile pe care funcţiile lor le implică, discursul se axează eminamente pe obţinerea
trecerii peste simpla conştientizare a acestor obligaţii şi aplicarea lor în activitatea pe care o
desfăşoară. Discursul lui Băsescu îndeplineşte cele 3 caracteristici necesare unui dicurs
convingător (logos-se refera la partea de convingere, patos-emotiile pe care oratorul le induce
audientei, ethos-caracterul emotiilor oratorului), se supune în cea mai mare parte regulilor
formale ale gramaticii, este coerent şi respectă codul de comunicare cunoscut şi acceptat de
public. Din cele prezentate mai sus este evident că arta de a vorbi în public este foarte
importantă, pentru că pune la îndemâna tuturor un instrument foarte puternic: forţa de a-i
convinge pe ceilalţi.