Descoperiri in fizica

 Teoria gravitației:

În 1679 Newton reia studiile sale asupra gravitației și efectelor ei

asupra orbitelor planetelor, referitoare la legile lui Kepler cu privire la
mișcarea corpurilor cerești, și publică rezultatele în lucrarea De Motu
Corporum ("Asupra mișcării corpurilor", 1684).
În lucrarea Philosophiae naturalis principia mathematica ("Principiile
matematice ale filozofiei naturale", 1687), Newton stabilește cele trei legi
universale ale mișcării (Legile lui Newton), referitoare la inerția de
repaus și mișcare și la principiul acțiune-reacțiune. Folosește pentru
prima dată termenul latin gravitas (greutate), pentru determinarea
analitică a forțelor de atracție, și definește Legea atracției universale.

 CARIERA, DOMENIUL OPTICII ŞI DISCURSURILE

INAUGURALE DE LA TRINITY COLLEGE:
În 1667, după redeschiderea universităţii, Newton a fost primit într-o
frăţie a colegiului. În 1669 Isaac Barrow, profesor lucasian de
matematică, omul care îi trimisese lui John Collins (la LOndra) lucrarea
De Analisy, a demisionat pentru a se dedica religiei, punându-l pe
Newton ca succesor al său. Postul de profesor l-a scutit pe Newton de
necesitatea de a lucra ca preparator, dar l-a obligat să ţină anual un
curs. Prima temă a prelegerilor a fost aleasă din domeniul lucrărilor sale
în domeniul opticii; în următorii trei ani (1670-1672), prelegerile au
condus la eseul Despre culori, o lucrare care avea avea să fie revizuită
şi să devină volumul 1 din Optica.
 (Descoperirea refracţiei luminii de către Newton de Pelagio Pelagi, 1827)

De la Paralipomena lui Kepler, 1604, studierea opticii fusese o

activitate centrală a revoluţiei ştiinţifice. Legea refracţiei luminii lui
Descartes, conform căreia raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă
şi sinusul unghiului de refracţie este egal cu indicele de refracţie relativ
al mediului doi faţă de primul mediu, susţinea ideea că Universul este
construit conform unor regularităţi matematice. Descartes pusese lumina
în centrul filozofiei mecaniciste a naturii; lumina, susţinea el, este
mişcarea trimisă printr-un mediu material.
Newton a acceptat fără rezerve filozofia mecanicistă, deşi a ales teoria
atomistă şi a susţinut că lumina este alcătuită din corpusculi de materie
aflaţi în mişcare. Această concepţie corpusculară asupra luminii a
constituit întotdeauna o teorie speculativă, aflată la periferia
preocupărilor sale din domeniul opticii. Principala contribuţie a lui
Newton a fost în domeniul culorilor. O teorie mai veche, care data cel
puţin din vremea lui Aristotel, susţinea că un anumit spectru de culori,
curcubeul de exemplu, se formează prin modificarea luminii, care, la
origine, este albă. Descartes a aplicat această teorie în cazul culorilor
spectrului solar şi l-a explicat printr-un ansamblu de tehnici mecaniciste.
În urma unor experimente întreprinse între 1665 şi 1666, în cadrul
cărora a studiat un fascicul îngust de raze care era proiectat pe peretele
unei camere întunecate, Newton a respins conceptul de modificare şi l-a
înlocuit cu cel de descompunere. Practic, el respingea ideea că lumina
este simplă şi omogenă, susţinând că este complexă şi eterogenă şi că
fenomenul culorilor ia naştere prin descompunerea amestecului
eterogen în componente simple: natura corpusculară a luminii este
demonstrată prin faptul că razele de lumină, luate separat, au proprietăţi
constante; în viziunea sa, astfel de proprietăţi presupun particule
imuabile de materie. El susţinea că fiecare rază de lumină (particule de
o anumită dimensiune) dă senzaţia de culoare atunci când intră în
contact cu retina. A ajuns, de asemenea, la concluzia că razele de
lumină se reflectă sub unghiuri diferite - de unde şi spectrul prismatic, un
fascicul de raze eterogene, de exemplu, asemenea incidentei pe o
muchie a prismei, separată sau descompusă de refracţie în elementele
sale constitutive - şi că fenomene precum curcubeul iau naştere din
descompunerea, prin refracţie, a luminii albe în fascicule de lumină
colorată. Deoarece considera că în cazul lentilelor, aberaţia cromatică
nu putea fi eliminată, Newton şi-a îndreptat atenţia către telescoapele cu
reflexie, construind primul telescop de acest fel. Eterogenitatea luminii a
constituit fenomenul fizicii optice de atunci încoace.

 Optica:
In 1664, cat timp era student, Newton a citit lucrarile englezilor Robert
Boyle si Robert Hooke legate de optica, studiind de asemenea si
lucrarile filozofului francez Rene Descartes, despre matematica si fizica.
Astfel a investigat refractia luminii prin prisma de sticla, realizand dupa
cativa ani experimente extrem de exacte si elaborate, prin care Newton
a descoperit un tipar matematic in fenomenul culorilor. El a descoperit
ca lumina este formata dintr-o infinitate de raze de culoare (ce se pot
observa si la curcubeu ), fiecare raza putand fi definita cu ajutorul
unghiului pe care il face la intrarea sau la iesirea dintr-un mediu
transparent.
 Newton a corelat aceasta notiune cu studiul despre interferenta cu o
pelicula subtire, folosind o metoda simpla si de mare precizie pentru a
masura grosimea acestei pelicule. Astfel, el a considerat lumina ca fiind
alcatuita din o multitudine de particule minuscule. Prin acest experiment,
el putea modifica magnitudinea corpusculilor transparenti, astfel incat
suprafetele unor corpuri , in functie de dimensiunile lor, sa interactioneze
cu lumina, incat sa reflecte , selectiv, diferite culori.
O mare descoperire al lui Newton, ce tine in egala masura de optica
dar si de astrologie este inventarea telescopului cu reflexie.

Husleag Victor
Clasa a XI-a A

 Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cronologia_descoperirilor_
%C8%99tiin%C8%9Bifice