4.10.2.6.

Recoltare

Se recoltează la maturitatea deplină, înainte de venirea brumelor, prin

smulgere manuală, cu sapa şi prin procedeele folosite la recoltarea cartofilor.
Urmează uscarea fructelor pe capre sau suporţi improvizaţi, apoi desprinderea
fructelor cu mâna sau cu batoze speciale. În ţările mari cultivatoare se folosesc
combine speciale de recoltat.
Producţiile sunt foarte variabile, de la 4 - 5 q/ha la 30 - 40 q/ha în zone
foarte favorabile. La noi s-au obţinut până la 10 - 20 q/ha. Păstrarea se face la
14% umiditate. La recoltare păstăile au un conţinut ridicat de apă (circa 40%),
astfel că uscarea este obligatorie, la temperaturi de 50 - 60°C pentru arahidele de
consum şi sub 50°C pentru cele de sămânţă.

4.11. FASOLITA

4.11.1. Importanţă. Biologie. Ecologie

4.11.1.1. Importanţă

Fasoliţa a fost luată în cultură în Africa Centrală, unde se întâlneşte

spontan. A fost cultivată apoi în Asia Mică şi Orientul Apropiat, de unde a ajuns
în Europa, fiind cultivată de greci şi romani (N. ZAMFIRESCU, 1965). Fasoliţa
s-a cultivat în Europa până când a fost adusă fasolea comună (Ph. vulgaris) din
America, mai productivă şi cu cerinţe termice mai reduse, căreia fasoliţa “i-a
cedat acesteia numele, locul în cultură şi consum, retrăgându-se într-un anonimat”
(V. VELICAN, 1972). În Europa Central - Estică se mai menţine în cultură în trei
zone: nisipurile din sudul Olteniei, masivul nisipos din estul Ungariei şi nisipurile
din sudul Ucrainei (A. ZĂVOI, 1968).

4.11.1.2. Compoziţie chimică

Seminţele de fasoliţă conţin în medie 26,0% proteina; 1,6% grăsimi;

52,0% substanţe extractive neazotate şi 4,0% celuloză. Fasoliţa se remarcă printr-
un conţinut mai scăzut de celuloză, fierbere mai rapidă şi digestibilitate mai mare
decât fasolea şi alte leguminoase.
Are aproximativ aceleaşi utilizări ca şi fasolea, în plus se foloseşte şi ca
îngrăşământ verde pe nisipuri sau ca furaj (păşune, masă verde, fân sau
însilozată).

4.11.1.3. Răspândire

Pe glob a rămas în cultură în câteva zone cu condiţii de climă mai aride,

unde s-a impus faţă de fasole, pe circa 1,5 milioane ha, din care cea mai mare
299
 Fig. 4.25. Fasoliţa (Vigna sinensis L.)

parte în vestul Africii Centrale, S.U.A. etc. La noi în ţară se cultivă pe câteva zeci
de hectare, pe nisipurile Olteniei.

4.11.1.4. Sistematică. Soiuri

Cultivată este specia Vigna sinensis L., ce cuprinde mai multe varietăţi.
Din 1976 este zonat soiul Jiana (T-1), var. sinensis, cu talia de 40 - 60
cm, MMB 180 g, proteină 25 - 26,4%, perioada de vegetaţie 99 - 118 zile,
rezistent la boli.

4.11.1.5. Particularităţi biologice

Fasoliţa (fig. 4.25, după GH. BÎLEANU, 1998) are germinaţia epigeică,
rădăcina pivotantă profundă şi puternic ramificată, tulpina cu forme oloage sau
volubile, frunzele ca la fasole dar glabre, florile grupate câte 2 - 3, de culoare albă
sau violacee. Păstaia este îngustă şi lungă (8 - 15 cm), cu 7 - 10 seminţe. Fasoliţa
are seminţe cu hilul excentric, MMB de 100 - 200 g, 6 - 12% coji şi culori dife-
rite, în funcţie de biotip.

4.11.1.6. Cerinţe faţă de climă şi sol

Fasoliţa are pretenţii termice ridicate, germinând la minimum 12C.

Constanta termică este de circa 1960°C, în 95 - 100 zile.
Cerinţele faţă de sol sunt reduse, fasoliţa putând valorifica terenurile
sărace, nisipoase şi chiar nisipurile zburătoare.

4.11.1.7. Zone de cultură

300
 La noi sunt nisipurile Olteniei, unde realizează producţii de peste 8 q/ha,
depăşind cu 50% fasolea (L. POP şi colab., 1986 etc.).

4.11.2. Tehnologia de cultivare a fasoliţei

4.11.2.1. Rotaţie

Nu are pretenţii faţă de planta premergătoare, fiind amplasată în rotaţie cu

plante din zona ei de cultură.

4.11.2.2. Fertilizare

Pe solurile nisipoase, fertilizarea se face cu îngrăşăminte organice, circa

20 t gunoi de grajd la ha, sau cu îngrăşăminte minerale (N 32P32K48) administrate pe
panta inferioară a dunelor sau pe interdune. Pe dună, îngrăşămintele chimice, în
anii deficitari în precipitaţii (în iulie şi august), au influenţat negativ producţia (A.
ZĂVOI, 1967).

4.11.2.3. Lucrările solului

Sunt, în general, aceleaşi ca şi pentru fasole.

4.11.2.4. Sămânţa şi semănatul

Sămânţa trebuie să fie pură şi cu valoare germinativă bună (peste 90%).

Semănatul se face când solul are 12°C, în rânduri simple la 50 - 70 cm, în benzi
(70/15 cm), la 5 - 8 cm adâncime. Densitatea de semănat este de 20 - 25
plante/m2, folosind pentru producţia de boabe 40 - 50 kg sămânţă la ha. Pentru
furaj sau îngrăşământ verde se seamănă mai des, folosindu-se 60 - 70 kg
sămânţă/ha.

4.11.2.5. Lucrările de îngrijire şi recoltatul

Sunt, în general, aceleaşi ca şi pentru fasole. Producţia de boabe ajunge la

16 q/ha, depăşind mult fasolea şi alte leguminoase, în zona ei de cultură
(nisipurile Olteniei).

301