1

Societatea informațională – elemente introductive

Conf. univ. dr. Răzvan Bologa

1.1 Informatica în contextul celei de-a patra revoluții industriale

Contextul istoric
Prezenta lucrare este gândită pentru a arăta studenților tendințele actuale
din domeniul informaticii și impactul acestora asupra oamenilor și asupra societății

în general.
În privința informaticii există diferite percepții în societate. Pentru unii,
evoluția tehnologică este o sursă de progres și bunăstare. Pentru alții, informatica
pare a provoca probleme sociale îngrijorătoare cum ar fi șomaj, migrație și
dezechilibre sociale majore. Mai există și o a treia categorie de oameni care privesc
informatica ca pe o tehnologie obișnuită, asemeni altor tehnologii, și nu consideră
că poate produce schimbări socioeconomice majore. Această a treia categorie este
astăzi puțin numeroasă deoarece explozia internetului, a dispozitivelor mobile și a
roboților au infirmat ultima perspectivă enumerată mai sus.
Tot mai mulți oameni văd astăzi în informatică o amenințare la adresa
modului lor de viață. Când UBER lasă fără locuri de muncă angajații firmelor de
taxi, aceștia se revoltă și caută să facă presiuni legale prin care să se apere. În
realitate, însă, ne confruntăm cu un proces istoric normal prin care o formă de
civilizație o înlocuiește pe alta. Prezenta lucrare este scrisă din perspectiva celor ce
cred că prin informatică se poate obține progres și o viață mai bună pentru oameni.
Argumentele sunt oferite în paginile următoare. Ca în orice moment de schimbare
există noi câștigători și noi pierzători. Perpectiva oferită în această lucrare va ajuta
cititorii să fie printre noii câștigători.
Citind această lucrare veți putea înțelege că evoluția tehnologică face parte
dintr-o evoluție firească a umanității care se adaptează la noile tehnologii
informatice dezvoltate în ultimele decenii. Prin această lucrare, tinerii pot înțelege
tendințele generale spre care se îndreaptă umanitatea în momentul instalării
definitive a societății informaționale. În plus, ei își pot însuși elementele de bază
din domeniul informaticii fără de care nu vor putea lucra în viitor în cele mai
importante domenii. Concepte precum big data, cloud computing, social networks,
securitate cibernetică și mobile programming se vor utiliza la scară largă în viitor și
trebuie să se găsească în bagajul de cunoștințe al oricărui student modern.
Umanitatea se află în prezent în proces de trecere spre o nouă formă de
civilizație numită societatea informațională care are la bază software-ul,
 14 Bazele informaticii economice

hardware-ul și roboții. Aceste tehnologii induc modificări foarte profunde la nivel

social schimbând inclusiv felul în care este organizată activitatea economică și
piața muncii. Înțelegerea tehnologiilor informatice este o condiție necesară pentru
a putea fi activ în societatea de mâine. Înțelegerea felului prin care se naște noul
val de civilizație, denumit de către Alvin Toffler societatea informațională, este,
de asemenea, un lucru necesar pentru cei care vor să se situeze în categoria
noilor câștigători. Impactul economic, social, politic, demografic, cultural și
militar al noilor tehnologii informatice nu trebuie ignorat de către cei care predau
astăzi informatică.
Majoritatea studenților de astăzi navighează prin aceste ape tulburi fără a
avea un ghid. Ei sunt asemenea unei nave care trece prin furtună într-o zonă
stâncoasă fără a avea mijloace moderne de navigare. Lucrarea de față se vrea un
ajutor în sprijinul celor care caută să înțeleagă care este drumul pe care trebuie să îl
urmeze pentru a fi printre câștigători.
Generația actuală de tineri este supusă unor provocări și oportunități fără
precedent, ca urmare a faptului că cele mai multe din ocupațiile care vor fi
disponibile absolvenților în viitor nici nu existau în urmă cu câțiva ani. Aproape
toate locurile de muncă nou create utilizează în mod profund tehnologii
informatice. Actualele generații de absolvenți trăiesc ceea ce Alvin Tofler numea
în urmă cu câteva decenii ,,șocul viitorului”. Ei se lovesc de o societate diferită
de cea a părinților lor și pentru care școala industrială clasică nu poate să îi
pregătească suficient.
Pentru mulți tineri care vor absolvi școlile în deceniile doi și trei ale
secolului al XXI-lea, lumea pare a fi o enormă sursă de incertitudini. Dispar anual
multe
joburi, profesii mai mult sau mai puțin tradiționale nu mai au viitor, tehnologiile
noi automatizează și robotizează tot mai multe procese productive, astfel de
modificări generează șomaj. Lumea a devenit plină de mall-uri și magazine în care
sunt vândute cantități enorme de bunuri pe care fabricile le realizează tot mai mult
cu roboți și tot mai puțin cu angajați umani.
În plus, există numeroase conflicte armate, atentate teroriste și zeci de
milioane de oameni care emigrează din motive economice pe continentul european
sau nord-american. Presa este plină de articole ale unor analiști care se întrec în a
face prognoze care mai de care mai pesimiste mergând până acolo încât îi
determină pe mulți să tragă concluzia că lumea se află pe o cale greșită și că ne
îndreptăm spre o iminentă catastrofă. Toate acestea pun în mare dificultate un tânăr
sau o tânără care dorește să urmeze o pregătire adecvată provocărilor viitoare.
Viziunea propusă în prezenta lucrare este diferită. Ea pleacă de la ideea că
avem în față o remodelare istorică a civilizației (Toffler, 1980), moment care
trebuie văzut drept o oportunitate. Lucrarea de față prezintă studenților elementele
introductive de care au nevoie pentru a putea supraviețui în societatea
informațională. Capitolele următoare reprezintă un punct de plecare pentru cei care
doresc să depășească cu success provocările acestui val tehnologic care schimbă
civilizația umană.
 Societatea informațională – elemente introductive 15

1.2 Valurile de civilizație: agricolă, industrială și informațională

În cartea sa de referință ,,Al treilea val” autorul american Alvin Toffler
împarte istoria în trei mari valuri de civilizație: agricolă ‒ bazată pe
cultivarea pământului, industrială ‒ bazată pe puterea mecanică a mașinilor și
informațională ‒ bazată pe puterea software-ului și a roboților. În momentul
de față asistăm la o confruntare între al treilea val de civilizație, cel al societății
informaționale, și al doilea val, cel al industrialismului care este eliminat în mod
violent de către societatea informațională. Ca orice schimbare, trecerea de la
societatea industrială la cea informațională întâmpină rezistență socială din partea
oamenilor obișnuiți să trăiască în industrialism. După cum spunea Niccolo
Machiavelli în cartea sa Principele, ,,nu este nimic mai greu de realizat decât o
nouă ordine a lucrurilor” (Machiavelli, 1532) căci partizanii vechii ordini se vor
transforma în adversari înrăiți pe când adepții noii ordini vor fi destul de lenți
în reacții.
Pentru o mai bună înțelegere a elementelor ce țin de societatea
informațională, vom realiza o analiză comparativă între cele trei tipuri de civilizații
și vom face, de asemenea, și o trecere în revistă a interacțiunii dintre al doilea
și al treilea val de civilizație.
Societatea agricolă a fost caracterizată de munca pământului cu ajutorul
brațelor umane și al animalelor. Agricultura a fost principala ocupație a oamenilor
în societatea agricolă, iar clasa conducătoare era formată din preoți și nobili. Liderii
formațiunilor politice erau regi sau principi și puterea se transmitea de la o
generație la alta ereditar.
Societatea industrială a apărut odată cu progresul tehnologic prin utilizarea
forței mecanice. Ea a apărut odată cu introducerea motoarelor cu abur de către
James Watt. Ulterior au apărut numeroase alte mașini și tipuri de motoare.
Societatea industrială a produs o modificare profundă a vieții oamenilor prin
modificarea familiilor, mutarea populației spre zonele urbane, introducerea
școlilor, apariția sistemelor de asigurări, răspândirea pe scară largă a spitalelor,
inventarea sistemelor birocratice și apariția persoanelor juridice. Rolul central s-a
mutat de la preoți
spre proprietarii de bănci și fabrici care au devenit noua clasă conducătoare a
societății. Stilul de gândire a devenit unul industrial, orientat pe profit. Noile state
naționale apărute au eliminat transmiterea ereditară a puterii, liderii politici
devenind aleși prin vot.
Societatea informațională este o consecință a evoluției tehnologice
înregistrată începând cu apariția calculatoarelor în a doua jumătate a secolului
al XX-lea. Toffler plasează începutul societății informaționale în anii ’60 (Toffler,
1980), însă publicul larg a început să perceapă noul val de tehnologie abia după
 16 Bazele informaticii economice

răspândirea internetului în anii ’90. În principiu, societatea informațională, sau

societatea celui de-al treilea val, reprezintă societatea bazată pe computere adică
pe hardware și software. Conceptul este încă intens dezbătut fiind lansate
numeroase interpretări și chiar denumiri alternative. Principalele denumiri
alternative utilizate astăzi sunt: societatea cunoașterii și a patra revoluție
industrială. Denumiri și concepte similare, dar mai puțin răspândite sunt:
postindustrialiasm, societate telematică, revoluție informațională, postfordism sau
societate postmodernă.
Socieatatea informațională reprezintă un val de civilizație care produce
schimbări profunde în societatea de astăzi. Din punct de vedere teoretic, conceptul
este însă unul în curs de definire. Fenomenul prin care noi oamenii suntem supuși
unui proces de schimbare majoră pe care nu îl înțelegem din punct de vedere
teoretic nu este nou. Revoluția industrială a fost teoretizată și acceptată de către
public abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, la aproape o sută de ani după ce
schimbările s-au produs efectiv, în lucrările lui Arnold Toynbee (Beniger, 2009).
Conceptul de societate informațională a fost îmbrățișat relativ repede la
nivel politic. Japonia a integrat principiile societății informaționale în cadrul
politicilor economice ale guvernului japonez încă din anii ’70, în timp ce Uniunea
Europeană a făcut acest lucru la începutul anilor ’90 (Webster, 2014). Numeroase
alte state
au făcut același lucru în diverse modalități. La nivelul Uniunii Europene a fost
chiar adoptată Strategia de la Lisabona, în luna martie a anului 2000, care își
propunea
să transforme Uniunea Europeană în cea mai puternică economie bazată pe
cunoaștere până în 2010. Scopul nu fost atins, termenul de implementare a
conomiei bazate pe cunoaștere fiind devansat. Ideile care stau la baza Strategiei de
la Lisabona continuă să stea la baza alocării fondurilor Uniunii Europene chiar și la
data publicării acestui material.
În literatura de specialitate există numeroase definiții ale societății
informaționale pe care le vom enumera pe scurt în continuare. Pentru simplitate,
pe parcursul acestei cărți vom opera cu o definiție proprie substanțial simplificată,
utilă tinerilor care doresc să înțeleagă în ce direcție trebuie să se îndrepte. Din
punctul nostru de vedere, Societatea Informațională reprezintă acea formă de
organizare a vieții economice, sociale, militare și culturale în care munca repetitivă
este realizată de către programe software și roboți controlați de programe software,
iar munca creativă este realizată de oameni. Este o definiție eminamente
ocupațională, în sensul că definește societatea informațională din punct de vedere
al ocupațiilor pe care le vor avea oamenii. Munca repetitivă include atât munca
industrială de tip blue-collar (realizată de muncitorii de pe liniile de fabricație, în
general cu studii medii), cât și munca industrială de tip white-collar (realizată de
funcționarii din birouri, de multe ori cu studii superioare).
 Societatea informațională – elemente introductive 17

Înainte de a prezenta pe scurt viziunea unor autori consacrați în domeniu,

vom prezenta schematic o viziune proprie asupra evoluției celor trei valuri de
civilizație enumerate de către Toffler.

Tabelul 1.1 Analiza comparativă a celor trei valuri de civilizație

(agricolă, industrială și informațională)

Societatea Societatea Societatea

agricolă industrială informațională

Aprox. 8000 î.Hr.- sf. Aprox.: sf. sec XVIII - Aprox.: > sf. sec.
sec. al XVIII-lea sf. sec. al XX-lea al XX-lea

Instituție dominantă
Biserica Compania/ Fabrica Comunitatea de practică
(linii de fabricație) și inovație

Mod consacrat de gândire

mistic industrial (rutină, informațional
ierarhie și sicronizare) (creativitate,
independență,
antreprenoriat
și flexibilitate)

Forma de putere
biologică (mușchii
oamenilor, animalelor
și forțele naturii)
mecanică (motoare software (sisteme fizico-
cu combustie internă, cibernetice, aplicații,
electrice, reactoare etc.) microprocesoare, roboți
și altele)

Speranța medie de viață

Sub 30 de ani 50-70 ani Peste 100 de ani

(prognozată)

Societatea Societatea Societatea

agricolă industrială informațională

Orientare economică
 18 Bazele informaticii economice

economie bazată economie bazată economie bazată

pe obținerea pe bunuri industriale pe inovație și servicii
de produse agricole

Unelte folosite
unelte agricole, atelaje unelte mecanice, sisteme fizico-
(căruțe, care etc.), motoare, autovehicule, cibernetice, software,
animale de povară, mori electricitate, procese roboți, drone,
de apă, mori de vânt, chimice, energie imprimante 3D, cloud
plante medicinale, nucleară, medicamente computing, rețele
comunicare orală biochimice, hârtie, sociale, dispozitive
(analfabetism) comunicare scrisă mobile, nanotehnologii,
securitate cibernetică,
medicamente
personalizate,
comunicare electronică

Fertilizatori
naturali chimici posibil nanotehnologii

Sursa de hrană

Pământ + apă Pământ + apă Pământ + apă

(agricultură tradițională) (agricultură industrială) (agricultură ecologică)

După cum se poate vedea din tabelul de mai sus, cele trei valuri de
civilizație au condus la o creștere semnificativă a duratei medii de viață a omenilor.
După părerea mea, această creștere a duratei medii de viață, însoțită și de creșterea
nivelului de trai au reprezentat motive care i-au determinat pe oameni să
îmbrățișeze noile posibilități tehnico-economice apărute.
Ideile ilustrate mai sus pleacă de la viziunea lui Alvin Toffler prezentată în
cartea Al Treilea Val. Lucrarea lui Toffler prezintă cel mai bine felul cum se
întrepătrund cele trei valuri de civilizație și indică o viziune de ansamblu asupra
trecutului, prezentului și viitorului. Pe lângă această viziune asupra societății
informaționale, în literatura de specialitate există numeroase alte abordări. În cele
ce urmează sunt prezentate succint câteva din cele mai importante abordări:
 Societatea informațională – elemente introductive 19

• Daniel Bell care a pus bazele teoriei societății postindustriale. Fost jurnalist, Bell
a intuit corect încă din anii ’70 transformarea societății industriale într-o societate
informațională condusă de informații și bazată pe servicii. În conformitate cu idele
lui Bell, noua societate informațională urma să aibă trei caracteristici
fundamentale: transformarea producției de bunuri în producție de servicii,
industriile bazate pe știință și tehnologie vor avea un rol social central și apariția
unei noi elite tehnice
și a unor noi modalități de stratificare socială (Bell, 1973). Bell nu a fost însă
interesat în mod principal de aspectele tehnologice, ci mai mult de implicațiile
sociale ale dezvoltării tehnologiei.
• Joseph Schumpeter a cărui teorie a ,,distrugerii creatoare” stă la baza Strategiei de
la Lisabona. Schumpeter s-a născut la Viena, la sfârșitul sec. al XIX-lea, unde a
fost pentru scurt timp ministru de finanțe, însă adevărata sa carieră a realizat-o în
SUA ca intelectual. A fost pentru scurt timp și profesor la Universitatea din
Cernăuți. În viziunea lui Schumpeter, antreprenorii inovativi produc creștere
economică prin faptul că distrug companii existente care dețin prin ele sau prin
lucrătorii lor un anumit grad de monopol tehnologic, financiar sau de altă natură
(Sidak, 2009). Se înlătura astfel blocaje suboptimale impuse de companii sau
persoane care se bucură de privilegii datorate unor experiențe trecute însă fără
valoare în viitor. Teoriile lui Schumpeter stau la baza Strategiei de la Lisabona,
document pe baza căruia au fost alocate sume importante de bani la nivelul Uniunii
Europene.
• Destanne de Bernis, creatorul conceptului de ,,industrie industrializantă” de la
care a plecat ,,școala regularizării” reprezintă un alt autor care a emis o teorie
economică cu privire la viitorul lumii după etapa industrială. Economist de stânga,
De Bernis afirma că anumite industrii pot juca rol de coloană vertebrală în
formarea sistemului economic al unei țări. Spre exemplu, industria IT este privită
că o ,,industrie industrializantă” în anumite țări, inclusiv în România acestei
perioade. De Bernis a introdus și temenul de ,,regularizare” de la care a plecat
teoria regularizării. Principalul gânditor care a pus bazele teoriei regularizării a fost
Robert Boyer. Cu privire la aceasta el afirma că reprezintă ,,studiul transformării
relațiilor sociale,
care creează noi forme ‒ atât economice, cât și noneconomice ‒ organizate sub
forma unor structuri care reproduc o structură predeterminată” (Boyer, 1990).
• Manuel Castellas, cel care a introdus în 1996 conceptul de network society
(societate în rețea). Gânditor născut în Spania, Castellas reprezintă unul dintre
autorii care au influențat semnificativ conceptul de Societate Informațională
începând cu anul 1996. Lucrarea sa fundamentală, ,,The Information Age:
Economy, Society and Culture” reprezintă o trilogie compusă din ,,The Rise of the
Network Society” (1996), ,,The Power of Identity” (1997) și ,,End of Millennium”
(1998). În lucrările sale, Castellas descrie trecerea de la o societate industrială la
cea informațională în care accentul se pune pe informație și servicii care, în opinia
sa, a început în anii ’70 (Castellas, 2010). Elementul central în gândirea lui
 20 Bazele informaticii economice

Castellas este cel de rețea. El considera că Societatea în Rețea este structurată în

jurul rețelelor de oameni și nu în jurul indivizilor și că aceste rețele funcționează cu
ajutorul unor informații care circulă prin intermediul rețelelor de calculatoare și al
internetului (Castellas, 2010). Pornind de la acest concept de rețea, Castellas reia
temele lui Alvin Toffler legate de principalele aspecte ale vieții socioeconomice în
viitoarea societate informațională. Aceste teme pun accent pe corporația viitorului,
locurile de muncă ale viitorului
și influența lor asupra vieții politice. Castellas nu reușește însă să intuiască
evenimente precum Brexit sau alegerea lui Trump în SUA.

În mare măsură se poate afirma că evoluțiile ultimilor ani sunt însă mai
complexe decât afirmau autorii acestor studii. Societatea informațională este
bazată, fără dubiu, pe computere. Mai exact pe software-ul din computere.
Mutarea valorii economice spre producția de software este un proces în
desfășurare care nu va putea fi oprit. Multe din convingerile lui Bell, Castellas,
Schumpeter, de Bernis, Boyer și alții sunt însă discutabile. Proiectul Uniunii
Europene este o construcție în care se regăsesc, în măsură considerabilă, o parte din
ideile gânditorilor prezentați mai sus. Eșecurile înregistrate în 2016 de proiectul UE
duc la concluzia că este nevoie de o regândire a modului de înțelegere și
implementare a societății informaționale.
Indiferent însă de modul cum va fi privită trecerea de la societatea
industrială spre cea informațională, este esențial să înțelegem că în centrul
societății informaționale va fi omul ca și creator de software. Aici este probabil
punctul slab al teoriilor de mai sus, întrucât nu insistă pe importanța transformării
omului în creator de software. Piața muncii a demonstrat în ultimii ani că oricine
este un creator de software se poate integra fără probleme în societatea
informațională.
Astăzi s-a impus în limbajul curent termenul de a patra revoluție industrială
sau Industry 4.0. Pentru a înțelege mai bine conceptul vă rugăm să studiați
figura 1.1, care prezintă schematic evoluția din ultimii 300 de ani, adică ciocnirea
valului 2 (societatea industrială) cu valul 3 (societatea informațională).
 Societatea informațională – elemente introductive 21

Figura 1.1 Reprezentare schematică a evoluției societății industriale și a ciocnirii

acesteia cu societatea informațională (Roland Berger SRL, 2017)
Se pot observa momentele importante în evoluția industrialismului și
îndepărtarea treptată a acestuia de către societatea informațională. A nu se
confunda aceste patru valuri tehnologice cu perspectiva lui Toffler care împarte
istoria ultimilor 10000 de ani în trei valuri de civilizație (agricolă, industrială și
informațională). Este de așteptat ca a patra revoluție industrială să incheie definitiv
tranziția la societatea informațională.

1.3 Locurile de muncă ale viitorului – nevoia de a educa programatori

În anul 2016 au apărut schimbări politice majore, ca urmare a reducerii
masive a numărului de locuri de muncă salarizate care sunt disponibile în ceea ce
se numea cândva Lumea Întâia, adică în SUA și în țările aliate din timpul Războilui
Rece, în special în Europa de Vest și Japonia. Ca o consecință a îngrijorărilor
provocate de modificările socioeconomice, în special dispariția locurilor de muncă,
Marea Britanie a hotărât să părăsească Uniunea Europeană, în SUA Donald Trump
a câștigat alegerile prezidențiale, în Italia a fost respinsă reforma Renzi și, la
începutul lui 2017, în alegerile din Franța partidele clasice au obținut rezultate
foarte proaste.
În anii ’90 și ’2000, numeroase fabrici au fost închise în lumea
Occidentală, dar și în Europa de Est și fosta Uniune Sovietică. Aceste locuri de
muncă au fost mutate preponderent în China și în țările din jur. S-a înregistrat astfel
o creștere spectaculoasă a economiei în China și în unele țări din jur și o stagnare
sau chiar o prăbușire a activității economice în SUA și Europa. În plus, în țările din
fosta Lume Întâia au venit numeroși imigranți din Lumea a Doua (aliații Uniunii
Sovietice din Războiul Rece) și ulterior din Lumea a Treia (țări nealiniate în timpul
Războiului Rece dintre SUA și URSS), de obicei cele mai sărace de pe glob.
Aceste valuri de imigranți au pus și mai multă presiune pe piața muncii din fosta
Lume Întâia.
Fenomenul a dus la o răzvrătire a celor rămași fără locuri de muncă, care
au votat masiv pro-Brexit (mișcarea care milita pentru ieșire Regatului Unit al
Marii Britanii din Uniunea Europeană) și pentru candidatura lui Donald Trump la
funcția de președinte al SUA.
Evoluția tehnologică și robotizarea au dus și ele la reducerea masivă a
locurilor de muncă clasice. Trebuie însă spus că informatizarea nu a dus la
eliminarea locurilor de muncă, ci doar la modificarea acestora. Spre exemplu,
instalarea a 135.000 de roboți în industria auto americană a creat 230.000 de locuri
de muncă (Tobe, 2016). Contrar percepției populare, computerele și roboții
nu ,,aruncă oamenii la gunoi” lăsându-i fără locuri de muncă, ci de fapt creează
locuri
de muncă. O alegere logică ar fi ca, pentru a crea locuri de muncă, să instalăm mai
mulți roboți. Matematic vorbind se pot crea extrem de multe locuri de muncă prin
informatizare și robotizare. Din păcate însă, aceste locuri de muncă vor fi
 22 Bazele informaticii economice

accesibile doar celor care știu să programeze computere și să folosească o serie de

aplicații informatice extrem de complexe.
Evoluția tehnologică creează locuri de muncă în loc să le distrugă.
Problema principală cu aceste locuri de muncă este însă, faptul că necesită skilluri
pe care oamenii obișnuiți nu le au. Școala tradițională nu educă oamenii pentru a
putea programa sisteme fizico-cibernetice și, prin urmare, ei nu au acces la noile
locuri de muncă create de noile tehnologii. Profilul ocupațional al oamenilor se
schimbă ca urmare a evoluției tehnologice, punându-se accent pe munca ce
necesită abilități complexe și un nivel educațional ridicat (Castellas, 2010). Rezultă
astfel că școala trebuie să schimbe modul cum educă copii și să introducă pe scară
largă noi
concepte precum: programarea calculatoarelor, modelare tridimensională, drone,
roboți și securitate cibernetică. La nivelurile superioare trebuie indroduse cloud
computing, big data, social networks, mobile programming, digital transformation,
web marketing, knowledge management și inteligență artificială.
Aspectele legate de evoluția muncii în viitor sunt explicate pe larg în
raportul ,,The Future of Jobs” publicat la începutul anului 2016 cu ocazia
Forumului Economic Mondial de la Davos, Elveția. Lucrarea surprinde foarte bine
mutațiile care s-au produs pe piața muncii până la nivelul anului 2016 și a celor
care urmează să se producă în viitor.
Raportul introduce conceptul de ,,A Patra Revoluție Industrială”, care este
văzută ca un echivalent al societății informaționale. Modificările tehnologice
intervenite în domenii precum informatică, nanotehnologii, genetică, primare
tridimensională și altele reprezintă în opinia autorilor raportului drept importanți
factori de schimbare a pieței muncii. Conform raportului, cele mai căutate joburi
din ziua de astăzi nici nu existau în urmă cu 10 sau chiar 5 ani (World Economic
Forum, 2016).
Principalii factori producători de schimbare (tradus din engl ,,drivers of
change”) în ceea ce privește locurile de muncă vor fi: cloud computing, tehnologii
mobile, tehnologii big data, noi forme de energie, Internet of Things,
crowdsourcing, share economy, peer-to-peer platforms, robotica avansată, transport
autonom, inteligența artificială, machine learning, imprimare 3D, producție
avansată, materiale avansate și biotehnologie (World Economic Forum, 2016). O
parte dintre aceste domenii vor fi studiate și în cadrul lucrării de față. Ele reprezintă
obiectul următoarelor capitole. Prin parcurgerea acestei lucrări, studenții vor putea
să dobândească cunoștințe despre domeniile care vor influența semnificativ piața
muncii de mâine.
 Societatea informațională – elemente introductive 23

Ponderea factorilor tehnologici

Biotehnologie
Materiale avansate, imprimare 3D
Inteligenta artificiala
Robotica si transport autonom
Sharing economy, crowdsourcing
Internet of Things
Noi forme de energie
Big Data
Internet mobile, cloud
0 5 10 15 20 25 30 35 40
Procente

Figura 1.2 Ponderea factorilor tehnologici în modificarea structurii locurilor

de muncă în viitor (World Economic Forum, 2016)
După cum se observă în figura 1.2, internetul mobil și tehnologiile cloud
vor avea cel mai mare impact asupra modificării structurii locurilor de muncă în
perioada următoare. Aceste două tehnologii vor avea un impact major asupra
industriilor și vor transforma munca în special pentru ,,gulerele albe”, adică pentru
angajații care fac muncă de birou.
Zona de big data va avea, de asemenea, un impact major. Volumele de date
din ultima perioadă au crescut exponențial, ca urmare a faptului că tot mai multe
dispozitive generează în mod automat date. Fișierele de log-uri, bazele de date,
imaginile video, fotografiile utilizatorilor rețelelor sociale sunt surse care creează
acumulări de date fără precedent în istoria umanității.
Noile forme de energie vor influența semnificativ activitatea economică.
Nu este vorba doar de formele de energie în sine, care există de multă vreme. Ne
referim în primul rând la posibilitatea ca, folosind așa-numitele ,,smart-grids”
bazate pe tehnologii informatice, cetățenii să poată trece uneori de la statutul de
consumator de energie la cel de producător. Mai exact, dacă un cetățean plasează
panouri solare în gospodărie, el ar putea să își vândă energia pe care o produce pe
perioadă vacanței. Acest lucru necesită însă o informatizare masivă a rețelei de
distribuție a energiei, inclusiv prin introducerea unor agenți software care să facă
efectiv vânzarea și încasarea banilor. Există numeroase alte exemple de aplicații
care se pot construi folosind tehnologii informatice avansate.
Internet of Things (IoT) reprezintă denumirea întâlnită azi în industria IT
pentru ceea ce Alvin Toffler numea ambient inteligent. În principiu, IoT include
toate tehnologiile necesare pentru a transforma mediul înconjutor în care trăiesc
oamenii într-un mediu capabil să rezolve singur nevoile acestora. Spre exemplu,
 24 Bazele informaticii economice

casele pasive care minimizează singure consumul de energie prin utilizarea unui
număr mare de senzori de temperatură, umiditate și contoare, precum și controlarea
computerizată a instalațiilor de ventilație, răcire și încălzire. IoT are nenumărate
aplicații și se poate folosi atât în medii rezidențiale, cât și medii industriale.
Shared economy și crowdsourcing reprezintă o modalitate de optimizare a
proceselor economice prin utilizarea mulțimilor de oameni și a resurselor partajate
prin intermediul tehnologiilor informatice. Problemele sunt rezolvate de către
comunități și nu de către persoane individuale sau companii. Comunitățile
(mulțimile) mențin o abordare unitară prin intermediul unor aplicații software
specifice care le permit să interacționeze. În societatea industrială structurile
ierarhice au devenit predominante datorită naturii repetitive a muncii și a nevoii de
flexibilitate. Organizarea companiilor industriale a fost preponderent verticală
(Castellas, 2010). În societatea informațională va dispărea modelul organizațional
ierarhic folosit în companiile industriale.
Robotica reprezintă o schimbare majoră în abordarea vieții economice. Ea
va avea un impact mai redus într-o primă fază. Vor mai fi necesari mulți ani de zile

până când roboții și mașinile autonome vor deveni o realitate cotidiană. Într-o
primă fază, impactul major asupra modificării joburilor va fi determinat de
aplicațiile informatice existente.
Inteligența artificială și imprimantele 3D vor avea un impact mai redus
într-o primă fază. Aceste tehnologii au nevoie de timp pentru a fi diseminate. În
următorii ani impactul lor se va face simțit, însă va fi mai redus decât al altor
factori tehnologici.
În concluzie putem afirma că evoluția tehnologică provoacă modificări ale
structurii locurilor de muncă. Ocupațiile se vor modifica deoarece va fi necesar ca
angajații să devină atât mai familiarizați cu tehnologiile software, cât și mai
creativi. Ei trebuie să fie capabili să scrie cod, să fie programatori, pentru a putea
supraviețui cu succes în lumea sistemelor fizico-cibernetice.

1.4 Privire de ansamblu asupra informaticii

Termenul de informatică este adesea folosit în limbajul uzual și uneori cu
semnificații nu tocmai precise. Credem că este important să clarificăm semnificația
exactă a termenului de informatică și a conceptelor adiacente precum: tehnologia
informației, calculatoare, computing, algoritmi, date, informații, cunoștinte, limbaje
de programre, structuri de date, comunicații și abstractizare. Prezenta secțiune este
dedicată discutării în detaliu și cu precizie a acestor concepte. Ele sunt importante
deoarece anul acesta s-a introdus programarea calculatoarelor ca element
obligatoriu în cadrul ciclului gimnazial din Romania.
În limba engleză termenul computing este folosit pentru a denumi orice
activitate care folosește calculatoare sau creează calculatoare. Nu există o traducere
exactă a acestuia în limba română unde adesea este folosită varianta englezească
(spre exemplu, cloud computing). Este însă o eroare să facem confuzie între
computing și informatică.
 Societatea informațională – elemente introductive 25

Informatica este o disciplină numită în limba engleză computer science

(știința calculatoarelor). Prin computing se înțelege un câmp de activități care pot fi
bazate pe informatică (în sens de disciplină numită în engleză computer science),
însă pot proveni și din tehnologia informației, ingineria sistemelor hardware sau
ingineria sistemelor software. O traducere corectă a termenului computing ar
putea fi ‒ activităti computaționale, însă este rar utilizată în limbaj curent.
Informatica nu trebuie confundată cu tehnologia informației (denumită și
tehnologia informației și comunicațiilor). Cele două concepte pot părea
asemănătoare, însa între ele există diferențe majore.
Prin informatică se înțelege știința care studiază principiile teoretice și
modalitățile practice de utilizare și proiectare a calculatorelor. Informatica este
o abordare știintifică a activităților computaționale și din punct de vedere
educațional reprezintă o disciplină.
Prin tehnologia informației înțelegem tehnologia necesară pentru
prelucrarea informației cu ajutorul calculatoarelor și mijloacelor electronice.
Tehnologia informației cuprinde elemente hardware și software care prelucrează
într-un fel sau altul date, informații sau cunoștințe. Din punct de vedere
educațional, tehnologia informației reprezintă un obiect de studiu (chiar dacă se
folosește și termenul de disciplină).
Informatica include în principal algoritmi, structuri de date, logică
matematică, arhitectură de sistem, limbaje de programare, compilatoare, inteligență
artificială, ecosisteme software, obiecte, clase, metode, variabile, protocoale de
comunicație și multe altele. Tehnologia informației înseamnă folosirea
componentelor calculatorului, a imprimantelor, a scanerelor, lucrul cu fișiere și
directoare. La acestea se adaugă folosirea unor editoare de text, programe de calcul
tabelar, editoare de site-uri web, platforme de blogging, programe de contabilitate
și altele asemenea.
Din punct de vedere educațional, principala deosebire dintre cele două
este că informatica educă studenții ca să fie autori de instrumente computaționale
(spre exemplu, aplicații software), în timp ce tehnologia informației educă studenții
să fie utilizatori de tehnologii informatice (hardware și software).
Scopul predării informaticii în școli este acela de a oferi elevilor un mod de
a vedea lumea adecvat activităților computaționale pe care le vor exercita ulterior.
„Informatica nu este limitată la calculator așa cum astronomia nu este limitată la
telescop” spunea Edsger Dijkstra, cunoscut om de stiinta olandez si pionier în
domeniul informaticii.
Studentii trebuie să dobândească prin informatică un nou mod de gândire, o
nouă viziune asupra vieții, tehnologiei, cunoașterii și chiar asupra filozofiei umane.
Ei trebuie să ajungă la ceea ce am putea numi gândire computațională, adică să
facă legături rapide între activitățile pe care le trăiesc și concepetele, metodele și
tehnicile informaticii. Ar fi o eroare să credem că informatica înseamnă doar
predarea componentelor calculatorului și a unor modalități de utilizare a unor
aplicații software precum: browsere, editoare de text sau programe de calcul
tabelar. Acestea sunt necesare, însă studenții trebuie să ajungă să gândească
 26 Bazele informaticii economice

computațional astfel încât să creeze programe software și alte instrumente

computaționale.
Peste 65% din copiii de astăzi vor avea joburi care vor utiliza tehnologii ce
nu au fost încă inventate. Pentru a face față cu succes unei astfel de lumi copiii
trebuie pregătiți prin oferirea unor cunoștințe valabile pe termen lung. O disciplină
cuprinde următoarele elemente (computingatschool.org.uk):
● un set de cunoștințe, care cuprinde idei și concepte cu o aplicabilitate
largă, precum și cadrul teoretic aferent acestora;
● un set de tehnici și metode, care pot fi aplicate pentru a soluționa
probleme și pentru a dobândi noi cunoștințe;
● un mod propriu de a gândi și de a lucra, care oferă celor ce studiază
disciplina o nouă perspectivă asupra lumii;
● longevitate: o disciplină nu se uzează moral repede chiar dacă tematicile
ei progresează;
● independență tehnologică: o disciplină trebuie să fie independentă de
anumite tehnologii care au o durată de viață limitată.

Pentru cei care studiază informatica, principala provocare este dată de

însușirea unui nou mod de a vedea lumea. Însușirea corectă a principiilor
informaticii va schimba convingerile lăuntrice ale tinerilor. Prin aceasta, ei vor
vedea munca, viața și lumea într-un nou mod, adecvat felului de funcționare a
computerelor. Prin natura ei, o disciplină corect însușită, trebuie să schimbe în
profunzime gândirea elevilor. Informatica promovează gândirea computațională.
Odată însușită gândirea computațională, învățarea unor aspecte specifice (spre
exemplu, algoritmi) va fi ușoară.
În școală există numeroase discipline care propun tinerilor un mod de a
vedea lumea. Printre cele mai importante am putea menționa: matematica, fizica,
chimia, astronomia, filozofia și istoria. Doar disciplina numită informatică
promovează însă gândirea computațională. Simpla utilizare a tehnologiilor
informatice (fie ele jocuri sau aplicații utile) nu conduce la dobândirea unei gândiri
computaționale. Elevii trebuie să depășească nivelul de utilizator.
Predarea informaticii în școli în mod corect este absolut necesară pentru a
putea permite elevilor de astăzi să aibă succes în lumea de mâine. Fără o gândire
computațională corect însușită elevii se vor descurca foarte greu când vor deveni
adulți. La nivelul Uniunii Europene și al României, industria IT joacă rol de
„industrie industrializantă”, adică este coloana vertebrală în jurul căreia trebuie
clădite toate celelalte ramuri industriale care vor funcționa în viitor. Deducem de
aici importanța deosebită pe care o are studierea informaticii de către studenți.

Concluzii
Evoluția tehnologică provoacă modificări ale structurii locurilor de muncă.
Ocupațiile se vor modifica deoarece va fi necesar ca angajații să devină atât mai
 Societatea informațională – elemente introductive 27

familiarizați cu tehnologiile software, cât și să fie mai creativi. Ei trebuie să fie

capabili să scrie cod, să fie programatori, pentru a putea supraviețui cu succes în
lumea sistemelor fizico-cibernetice.
Bibliografie

Bell, Daniel. 1973. The Coming of Post-Industrial Society: A Venture in Social

Forecasting, 1973
Beniger, James. 2009. The Control Revolution: Technological and Economic
Origins of the Information Society. Bostin : Harvard University Press, 2009
Boyer, Robert. 1990. The Regulation School: A Critical Introduction. s.l. :
Columbia University Press, 1990
Castellas, Manuel. 2010. The Information Age: Economy, Society and Culture
Volume 1: The Rise of the Network Society. 2nd ed. s.l. : Wiley Blackwell,
2010
Machiavelli, Niccolo. 1532. Il Principe. s.l. : Unknown, 1532
Sidak, Gregory. 2009. Dynamic Competition in Antitrust Law. Journal of
Competition Law & Economics. 5 (4): 581-631 [p. 604]. 2009
Tobe, Frank. 2016. US auto industry installed 135,000 robots and added 230,000
jobs. Ultima vizitare ianuarie 2017: http://robohub.org/us-auto-industry-
installed-135000-robots-and-added-230000-jobs/, 2016
Toffler, Alvin. 1980. The Third Wave. s.l.: Morrow, 1980
Webster, Frank. 2014. Theories of the information society. New York: Routledge,
2014
World Economic Forum. 2016. Future of Jobs Report. Davos: World Economic
Forum, 2016

Surse electronice
computingatschool.org.uk