UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE ŞTIINTE POLITICE RELAŢII

INTERNAŢIONALE ŞI STUDII EUROPENE
SPECIALIZARE: STUDII DE SECURITATE

ESEU PRIVIND DIFERENTELE

CONCEPTUALE DE TIP REALIST SI
LIBERAL IN STUDIILE DE SECURITATE

Profesori coordonatori : Silviu Nate Iulian Vancea

Realizat de :

SIBIU 2011
 Una dintre modalitatile de abordare a teoriei Relatiilor Internationale,desi cu siguranta nu
singura o reprezinta incercarea de a descrie eforturile intelectuale ce o compun ca derivand din
doua pozitii bine structurate aflate intr-un dialog permanent,desi nu intodeauna in mod constient
si mai ales,nu intodeauna de pe pozitii contradictorii.Astfel Hollis si Smith prezinta anii
formative ai existentei teoriei relatiilor international ca disciplina academica drept o perioada
marcata de existenta unei dezbateri intre o scoala de gandire , realismul si o abordare
liberalism.Desigur ambele parti ale acestei diviziuni cunosc numeroase transformari de-a lungul
timpului,transformari datorate nu doar unei constante dezbateri intre paradigme,dar si a
consistentelor dezbateri in cadrul acestora.Poate ca nici o perioada nu ilustreaza mai bine teza
conform careia “ Relatiile Internationale au raspuns preocuparilor intelectuale ale generatiei
precedente” (Hollis,Smith,1990) decat o face,la inceput de secol,grupul de idealisti ce apeleaza
la tiparul gandirii liberale a secolului al XIX-lea.Intr-o formulare elegant,formalizarea Relatiilor
Internationale ca disciplina autonoma este intr-adevar dominate de structura mentala a
paradigmei liberale de secol al XIX-lea, accentuand credinta in
rationalitate,egalitate,libertate,propietate si mai ales,increderea in posibilitatea progresului
uman.In acest context putem spune ca adeptii modelului liberal in politica internationala dintre
cele doua razboaie corecteaza ideea armonizarii naturale a intereselor,asa cum a fost ea
prezentata de precursorii lor liberali in secolele precedente : armonizarea intereselor poate fi
transformata din potentiala in reala prin utilizarea ratiunii,prin educatie si experienta.Ce mai
putem adauga este faptul ca,doctrina liberala s-a concentrate in primul rand asupra apararii
economiei de piata si a libertatii de initiativa economica (si in consecinta a proprietatii private),
identificandu-se cu doctrina economica numita,in limbjul politic italian,liberismo.In mod
firesc,termenul liberalism,ca toti termenii limbajului politic,a avut semnificatii diferite,mai mult
sau mai putin extinse.Cu toate acestea gandirea lui Hayek,expusa in numeroase opere,care pot fi
considerate summa doctrinei liberale contemporane,reprezinta o confirmare de mare insemnatate
a ceea ce a fost nucleul originar al liberalismului classic : o teoriei a limitelor puterii
statului,derivata din presupunerea drepturilor sau intereselor individului,precedente formarii
puterii politice,dintre care nu poate lipsi dreptul la proprietatea individuala.Liberalismul este
doctrina in care conotarea pozitiva revine termenului de “ libertate”, cu consecinta ca o societate
este mai buna cu cat este mai extinsa sfera libertatii si mai restransa cea a puterii.
 Realismul este una dintre paradigmele centrale ale domeniului Relatiilor Internationale,ce
structureaza intelegerea evenimentelor,conceperea si desfasurarea politicii externe,configurarea
conflictelor international o mare parte a secolului XX.

Gandirea politica in domeniul Relatiilor Internationale a fost insa structurata,inca de la

inceput,de doua mari directii de gandire filosofica,deja dezvoltate de ganditori clasici precum
Thomas Hobbes,Immanuel Kant,Jean Jaques Rousseau sau Machiavelli.Aceste doua mari traditii
filosofice dominante sunt : realismul si liberalismul.Pentru autorii realisti,nu exista nici o
schimbare in natura umana,de unde parcurge in mod necesar ca nu exista progress.Din acest
punct de vedere,realismul este o paradigma conservatoire.Asadar realismul,urmareste in ultima
instant sa investigheze acele concept fundamentale si cadre de gandire pe care le folosim in mod
usual pentru a explica si exprima realitatea: putere,ratiune,interes.Ca atare,este indreptatit sa
numim realismul mai degraba o filosofie a relatiilor internationale.Edward Carr isi exprima insa
increderea ca realismul este mai adecvat studiului relatiilor international.Hans Morgenthau
sustine necesitatea separarii absolute dintre ceea ce este moral,dezirabil si ceea ce este politic
real.Tot el sustine ca, realismul politic nu solicita si nici nu scuza indiferenta fata de idealurile
politice sau principiile morale,dar,intr-adevar,necesita o distinctive clara intre ceea ce este
dezirabil si ceea ce este posibil in conditii concrete de timp si spatiu.

Viziunea lui Morgenthau asupra realismului politic este mult mai complete decat cea a lui
Carr,complexitatea sa fiind data de cele trei niveluri ale constructiei filosofice,nivelul
individual,nivelul statal,nivelul sistemic.Nivelul individual este caracterizata de o dorinta
nesatiosa de dominatie si schimbatoare.Acesta este omul “ politic”.Insa el nu constituie decat o
parte a omului “real”,care, in realitate,este o compozitie de om
politic,economic,religios,moral.Aceste caracteristici ale naturii umane se grupeaza in cele trei
dimensiuni fundamentale ale acesteia si anume biologica,spirituala si rationala.Diferenta dintre
aceste trei dimensiuni o face in principal dorinta omului de putere,care este caracterizata
dimensiunii politice,rationale.Din acest punct de vedere,putem judeca deciziile oamenilor de stat
din punctul de vedere al intentiilor pe care le urmaresc in cautarea unor anumite pozitii de putere
in sistemul international.Nivelul statal in care statul este principalul actor in relatiile
international.Sistemul international este definit si caracterizat de relatiile dintre actorii de un
anume tip care domina gandirea in politica internationala.Pentru Morgenthau,statul – natiune
este “punctul fundamental de referinta al politicii externe”.Statul este extreme de important in
constructia teoretica a lui Morgenthau,deoarece mediul international este format strict din
relatiile intre statele – natiune in anumite conditii.

Astfel ca statul are o serie de interese pe care si le defineste in termeni de putere,intr-un

mod rational si egoist, si pe care si le defineste in vederea maximizarii puterii si securitatii
proprii.Aceste interese pot fi uneori conflictuale,ceea ce poate determina declansarea de conflicte
armate.

Nivelul sistemic reprezinta caracteristica principal a sistemului international care

determina in mod fundamental relatiile intre statele – natiune,este lipsa unei autoritati superioare
recunoscuta de state.Cu alte cuvinte,sistemul international este anarhic.Acest principiu de
ordonare a sistemului international confera statelor din interiorul sau libertatea de a decide in
mod suveran si autonom care le sunt interesele si care sunt cele mai bune metode si cai de
urmare,precum si promovarea acestora.

Altfel spus,statele se diferentiaza intre ele in functie de puterea pe care o detin.Insa

puterea este intodeauna relativa,ea nu poate fi masurata cu exactitate,fiind mai degraba o functie
a unor elemente ale puterii nationale : asezarea geografica,resursele natural,demografia,moralul
national,caracterul national,calitatea guvernarii si a diplomatiei,capacitatiile
tehnologice,economice si militare.

Consideratiile de la aceste trei niveluri de constructive teoretica sunt prezentate de

Morgenthau in cele sase principii ale realismului pe care le formuleaza in lucrarea sa Politics
Among Nations : The Struggle for Power and Peace.

Politica internationala este guvernata de legi obiective ce se regasesc in natura

umana.Aceasta,sustine Morgenthau,este neschimbatoare si orientate catre castigarea de putere si
dominatie asupra celorlalti.Pe baza acestor legi,obiective ale politicii ce isi au originea in natura
umana este posibil sa concepem o teorie ratioanala a politicii international care sa le reflecte
fidel.Prin teorie Morgenthau,intelege atat afirmarea faptelor,cat si conferirea unui anumit sens
acestora prin intermediul comparatiei obiective si detasate dintre alternativele rationale ale unui
actor politic in anumite circumstante si alegerea facuta de acesta.In viziunea lui
Morgenthau,exista doua posibilitati : fie investigam motivele si intentiile actorului politic in
alegerea politica facuta,fie investigam consecintele acelei politici.In ceea ce priveste prima
variant,ea nu ajuta constructia rationala deoarece faptul ca ii cunoastem motivele si intentiile
unui actor politic nu garanteaza succesul politicii respective.Mai mult decat atat,faptul ca un
actor are o motivatie buna si intentii bune in aplicarea unei politici nu garanteaza succesul
acesteia si nici o serie de consecinte benefice si care,eventual le-ar putea produce.

Interesul statelor este definit in termeni de putere,conceptul de putere fiind absolute

necesar si definitoriu pentru relatiile international care,in esenta,sunt relatii de putere intre statele
nationale ale sistemului international.Puterea este un concept al viziunii realiste,intrucat este
motorul care determina toate raportarile reciproce ale statelor in sistemul
international.Totodata,puterea este conceptul care transforma politica intr-o sfera autonoma in
raport cu economia,morala,religia si alte domenii.Totodata,ofera continuitate politicii externe a
unui stat,in ciuda legaturilor interne diferite.Din acest punct de vedere,puterea nu mai lasa loc in
relatiile international unor interpretari fundamental eronate care explica politica externa prin
motivele oamenilor politici care o concept sau prin preferintele ideologice ale acestora.Toti
conducatorii si oamenii politici si toate statele cauta sa-si maximizeze puterea si securitatea in
raport cu celalalte state din sistemul international.

Interesul definit in termeni de putere este o categorie obiectiva,universal valabila,dar fara

un inteles fix si definitv.Acesta este conceptul-cheie al realismului classic si al politicii
international.Toate statele actioneaza in functie de interesele pe care si le defines singure in baza
suveranitatii nationale,in termeni de putere.Chiar daca interesul ca putere este neschimbat in ceea
ce priveste statul,circumstantele si conditiile particulare in care acesta opereaza se modifica
totusi in timp si spatiu,ele depinzand de contextual cultural si politic general in care este plasat
statul.

Principiile morale universal nu pot fi aplicate actiunilor statelor in forma lor abstracta,ci
trebuie filtrate prin intermediul circumstantelor concrete de spatiu si timp.Morala nu este unica in
timp si spatiu ori relatiile international au nevoie de o serie de principii universale viabile in timp
si spatiu.Puterea este astfel principiul suprem al relatiilor international in paradigma realista.

Trebuie facuta o distinctive intre aspiratiile morale la un moment dat ale unei natiuni si
legile morale.In lupta lor pentru maximizarea puterii si securitatii,statele care detin o putere
semnificativ mai mare decat celalalte pot exercita pentru generalizarea aspiratiilor lor
morale.Acest lucru ar antrena o libertate si mai mica a puterilor minore ale sistemului de a
actiona in relatiile international.In plus,aceasta situatie lasa puterea majora respectiva intr-o
situatie relative dificila.Mai degraba decat sa aduca pacea,o astfel de situatie stabileste parametrii
unui nou conflict,deoarece statele vor cauta intotdeauna o politica de putere in raport cu celalalte
dintr-un razboi in defavoarea pacii.Astfel, politica internationala este perceputa in mod essential
ca fiind un joc cu suma nula,gandit in termeni de “ castigul propriu,pierderea adversarului”.

Principiile realismului mentin autonomia sferei politicii in raport cu toate celalalte care
trebuie sa i se subordoneze.Lupta pentru putere si dominatie in raport cu ceilalti,puterea si vointa
de putere in sine diferentiaza politica in mod fundamental de orice alta sfera,fie ea
economica,religioasa sau morala.Mai degraba decat a se constitui intr-un principiu propriu-
zis,cel de-al saselea punct reprezinta o statuare in domeniul politicii international ca domeniu de
activitate si cercetare distinct in raport cu celalalte.Acest lucru trebuie inteles in contextual
dificultatilor pe care le-a intampinat inca de la inceputul domeniului Relatiilor
Internationale,adesea incorporate in sfere mult mai cuprinzatoare,precum stiintele politice si
economia.In momentul in care apar conflicte majore de interese intre doua sau mai multe
state,conflictul este inevitabil,in lipsa unor mecanisme care sa-l suplineasca.Balanta de putere in
aceasta situatie nu este decat un mechanism de reducere a posibilitatilor de izbucnire a razboiului
si a conflictelor.Aceasta conceptie realista asupra sistemului international se potriveste in foarte
mare masura cu modelul mesei de billiard,in care sistemul international este privit ca o masa de
billiard pe care evolueaza statele,asemnea unor bile de billiard,intre care ciocnirile sunt
neregulate si inevitabile.

In concluzie,realismul este o paradigm conservatoire a relatiilor international,ce are la

baza o conceptie a naturii umane neschimbatoare,dominata de vointa,de putere,de egoism si de
rautate.Ea este produsul incercarilor teoretice de a construe o teorie care sa explice
comportamentul statelor prin identificarea unor factori care influenteaza comportamentul
acestora in sistemul international.Principalul factor de acest gen este puterea.Punctul de plecare
al teoriei realiste este natura sistemului international,care este anarhic,ceea ce inseamna ca in
cadrul sistemului international nu exista nici o autoritate executive superioara statului,care sa-i
reglementeze comportamentul.
BIBLIOGRAFIE : Editura Polirom 2006 “ MANUAL DE RELATII INTERNATIONALE “

– ANDREI MIROIU

- Radu Sebastian Ungureanu

Editura Nemira 1998 “ LIBERALISM si Democratie “ - Norberto Bobbio