1.

Competențele Comisiei nu se aplică, iar competențele Curții Europene de Justiție

rămân neschimbate.

2. Modificarea proiectului de lege impune statelor membre cărora li se aplică

proiectul de lege să-și exercite atribuțiile instituțiilor prevăzute în tratatul privind
proiectul de lege revizuit.

3. Măsurile tranzitorii prevăzute la primul paragraf expiră în termen de cinci ani

de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

4. Cu cel puțin șase luni înainte de expirarea perioadei de tranziție menționate în a treia
idee, Regatul Unit poate notifica Consiliului că nu acceptă autoritatea instituției
menționate în prima idee conform tratatului. Dacă Regatul Unit a emis această
notificare, toate acțiunile descrise nu se vor mai aplica Regatului Unit de la data
expirării perioadei de tranziție descrise în ideea a treia.

5. Regatul Unit poate în orice moment să notifice ulterior Consiliului intenția sa

de a participa la acte care nu i se mai aplică în temeiul ideii patru. În acest caz, se vor
aplica, după caz, dispozițiile relevante din „Protocolul privind Acordul Schengen
privind integrarea Uniunii Europene” sau „Protocolul privind pozițiile Regatului Unit
și Irlandei în domeniul libertății, securității și justiției”.

În acest protocol, Înaltele Părți Contractante au convenit la anumite dispoziții care se

anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene.

Valoarea netă a acestor elemente, așa cum este indicată în bilanțul CECO la 23 iulie 2002,
poate crește sau scădea din cauza operațiunilor de lichidare și ar trebui privite drept active de
cercetare ale industriilor cărbunelui și oțelului, „CECO în lichidare”. Activele după lichidare
se numesc „Activul Fondului de Cercetare Cărbune și Oțel”.

În conformitate cu prevederile prezentului protocol și ale proiectului de lege adoptat în

conformitate cu prezentul protocol, veniturile din acest activ se numesc Fondul de Cercetare
Cărbune și Oțel, care ar trebui alocate exclusiv cercetării efectuate de departamente aferente
industriei cărbunelui și oțelului din afara programului cadru de cercetare.

Consiliul hotărăște în conformitate cu procedurile legislative speciale și, după obținerea

aprobării Parlamentului European, adoptă toate dispozițiile necesare pentru punerea în
aplicare a prezentului protocol, inclusiv principiile de bază.

Pe baza propunerii comitetului și după consultarea Parlamentului European, Consiliul a luat

măsuri pentru a formula orientări financiare multianuale pentru gestionarea activelor fondului
de cercetare cărbune și oțel și orientări tehnice pentru planul de cercetare al fondului.
Uricaru Robert-Ștefan

Consolidarea puterii
Dacă prin națiune se înțelege o comunitate de oameni ce împărtășesc o experiență de
viață comună, statul este definit ca fiind o instituție politică care controlează o regiune
geografică pentru a o exploata, în acest sens folosind mijloace violente. Dar, în era modernă,
națiunea și statul sunt unite într-o singură entitate.

În Europa medievală existau mii de comunități mici și izolate, ce erau legate de regate sau
dinastii, iar domnia era exercitată mai mult asupra oamenilor. La început familia regală
stabilea reședința într-o zonă și făcea vizite pe diversele domenii, colectând arendele și taxele
de la locuitorii din zonă. Apoi, guvernarea a început să fie exercitată de la distanță.

Introducerea tunului la mijlocul secolului al XV-lea a schimbat in mod fundamental natura

conducerii politice. Lorzii mai puternici, care aveau fonduri suficiente pentru a finanta noua
tehnologie militara, au fost capabili sa distruga zidurile si fortaretele conducatorilor locali si
sa-si consolideze dominatia asupra unor teritorii mai puternice, astfel la jumatatea secolului al
XVII-lea, Europa nu mai era condusa de feude locale, pe picior de razboi intre ele, ci de state
monarhice centralizate.

Loialitatea față de rege devenise modul prin care oamenii își puteau asigura proprietatea și,
implicit, libertatea, dat fiind faptul că monarhiile și-au lărgit puterea încât să cuprindă toate
proprietățile din jurisdicția lor, incluzând proprietatea oamenilor asupra muncii proprii, cât și
celelalte bunuri materiale.

Prima recunoaștere formală, în legea internațională, a dreptului suveran al statutului

teritorial a fost Tratatul de pace din 1648, apoi a un eveniment important a fost semnarea Păcii
de la Westfalia. Tratatul recunoștea că lumea este constituită din state autonome și
independente și că fiecare stat suveran asupra afacerilor interne pe teritoriul său. În plus,
fiecare stat este egal cu celelalte state și nu există o autoritate superioară lor.

Pentru un timp, interesele noilor monarhii teritoriale, ale clasei capitaliste în formare și
ale burgheziei au coincis. Monarhiile aveau nevoie de venit și erau cointeresate să stimuleze
activitatea economică internă. Totul a mers bine până la un moment dat, însă politicile
mercantile urmate de noile regimuri au dus la un conflict între cele clasa capitalistă și guvern.
Cel din urmă dorea să acumuleze cât mai mult metal prețios pentru a putea finanța cheltuielile
interne și aventurile externe. În acest mod au început a reglementa cantitatea de producție și a
impune limite, acest plan fiind total opus viziunii clasei capitaliste.

Accentul pus pe comerțul exterior a beneficiat mult de pe urma comercianților, dar pe

socoteala fabricanților interni. Însă clasa capitaliștilor optau pentru piețe libere și comerțul
liber, fiind convinși că această metoda este cea mai eficientă în alocarea resurselor, creșterea
productivității și optimizarea costurilor.

Aceste viziuni diferite în ceea ce ține de creșterea economică a celor două clase s-a
adâncit enorm, ajungând în punctul în care decalajul dintre clasa capitalistă și monarhie era de
nerezolvat.

Orânduirea condusă de autoritatea divină prin intermediul monarhiilor ereditare a fost

detronată prin adoptarea constituției franceze și Declarația Dreptului Omului și Cetățeanului

În cele din urmă, revoluția franceză fiind puternic influențată de Statele Unite ale
Americii, care deja luptase pentru drepturile oamenilor, a pus bazele unei noi evoluții care
unea cetățeanul, națiunea și statul într-un tot întreg.

Marea tranzitie catre statele-națiune moderne, care a inceput in Anglia, America si

Franta, s-a raspandit si in restul Europei in secolul al XIX-lea si prima parte a secolului XX.
Doua lucruri au fost in mod special importante in accelerarea tranzitiei: confiscarea
pamanturilor bisericesti de catre noua clasa burgheza si aparitia cailor ferate si a telegrafului.

Două tehnologii care au ajutat la trecerea către statul-națiune modern au fost căile
ferate și telegraful. Acestea au favorizat mobilizarea rapidă a trupelor militare, transportul
rapid și eficient al materiilor prime, iar telegraful a permis comunicarea instantanee între
oameni pe distanțe mari.

Ultimi ortodocși

Analizând evoluția piețelor capitaliste și a statelor-națiune în Europa, putem observa

că dezvoltarea lor nu a fost una lină. Istoria acestor doi piloni ai modernității europene este
plină de lupte și compromisuri, generate de interese contradictorii, care au încercat să-și
impună agenda proprie asupra acestui proces.

Diferența evoluției doctrinei capitaliste între America și Europa este susținută de mai
muți factori, printre ei se numără și faptul că evoluția capitalismului în America nu a
întâmpinat atât de multe conflicte de interese cu care se confrunta Lumea Veche.
Experimentul politic și economic american a apărut pe teren virgin, respectiv nu a avut loc o
luptă cu o nobilime și aristocrație bine consolidată, breslele nu au devenit niciodată o putere și
forța de muncă liberă a existat de la început. Capitaliștii nu au trebuit să facă față unui set
preexistent de relații economice care favorizau prețuri fixe în loc de prețul pieței și puneau
restricții de producție, astfel încât meșteșugarii să poată menține controlul asupra activității
lor. Mercantilismul nu a prins niciodată rădăcini în America. Statele Unite ale Americii s-au
născut din rebeliunea față de politicile mercantiliste ale Coroanei britanice.
 Clasa capitalistă și guvernul țării rar au fost în conflict, rolul guvernului fiind de a
proteja proprietatea privată a cetățenilor săi. Cu toate acestea, „visul american” ar putea
cunoaște o decădere daca unul dintre pilonii capitalismului ( în viziunea americană, piața
liberă și guvernul sunt drept garanții al visului american) ar eșua.

Observatorii politici sunt îngrijorați că un număr tot mai mare de americani sunt
îndepărtați de procesul politic, ajungând să creadă că interesele speciale-în primul rând marile
corporații- sunt la cârma țării.

Problema este ca decaderea visului american ar putea deveni inevitabila, intr-o lume ce a
depasit presupunerile ideologice care au la randul lor nastere visului american, americanii se
gasesc in pozitia proverbialului „a cincea roata la caruta” intr-o totala discordanta cu
schimbarile care au loc in jurul lor.