Semne si simptomele prezente in chirurgia generala si

gastroenterologie:

anorexie, greata, varsatura,regurgitatie, eructatie, pirozis, meteorism

abdominal, diaree, constipatie, hematemeza, melena,
rectoragii,durere,aparare sau contractura
musculara,frison,febra,hiperemie, tumefiere,adenopatie,
tahicardie,dispnee.

1. Anorexia

Foamea si apetitul

Notiunile de foame si apetit (pofta de mancare) nu sunt sinonime.

Prin apetit se intelege dorinta si placerea de a ingera alimente in raport cu

experienta gustativa anterioara a individului.

Foamea este o necesitate imperioasa si imediata de alimente care se

manifesta intr-un cadru simptomatic care include o gama varianta de
senzatii neplacute: iritabilitate, astenie, cefalee, ameteli, senzatie de
tensiune sau chiar crampe epigastrice.

Necesitatea de alimentare este condiţionată de valoarea calitativă şi

cantitativă a alimentelor precum şi prin stimuli cu punct de plecare la nivelul
stomacului (depinde de starea mucoasei gastrice, secreţia de acid
clorhidric, tonusul parietal gastric şi duodenal).

Factorul psihic este decisiv în reglarea apetitului.

Tulburările apetitului sunt

– Inapetenta lipsa sau diminuarea dorinţei de a mânca; ea trebuie

diferenţiată de saţietatea precoce care apare în rezecţii gastrice, hipotonie
gastrică, gastrită atrofică
–Anorexia= absenţa foamei sau apetitului

–Hiperorexia- creşterea apetitului, în perioade de convalescenţă după

unele boli, în eforturi mari, parazitoze intestinale, ulcer duodenal,
hipertiroidism, diabet zaharat.

–Polifagia=nevoia de ingerare a unor cantităţi mari de alimente în dorinţa

de obţinere a saţietăţii: în diabet zaharat, afecţiuni infecţioase ale
hipotalamusului.

–Bulimia =senzaţia imperioasă de a ingera cantităţi mari de alimente care

depăşesc nevoile organismului: în psihoze, leziuni frontale.

–Paraorexia reprezintă pervertirea apetitului: pica (ingestia de produse

nealimentare la gravide sau la oligofreni); geofagia (foamea de pământ);
malacia (dorinţa de a ingera alimente acide).

Prin anorexie se intelege lipsa poftei de mancare.

-poate fi selectivă, numai pentru unele alimente (carne - în cancer

gastric) sau totală,pentru orice fel de aliment.

  Anorexia se intalneste intr-o serie intreaga de suferinte: boli ale

stomacului (gastrite cronice, cancerul gastric), ficatului si cailor biliare, in
perioada febrila a bolilor infectioase acute,tuberculoza pulmonara,
intoxicatii exogene (alcoolismul cronic, abuzul de medicamente)sau
endogene (azotemie, uremie, acidoza diabetica).

Anorexia care apare in unele boli psihice in absenta oricarei alte cauze de
natura organica, este cunoscuta sub numele de anorexie nervoasa.

Dintre bolile stomacului, gastritele si cancerul gastric evolueaza frecvent cu

anorexie.

Poate fi falsă, datorită fricii de a produce durere la ingestia

alimentelor (ulcer gastric sau duodenal).

Dimpotriva, pofta de mancare este pastrata in ulcerul gastric si duodenal

necomplicat.
In cancerul gastric se manifesta uneori ceea ce se numeste anorexie
selectiva in cadrul careia bolnavul pierde complet pofta de mancare pentru
anumite alimente (carne, grasimi,uneori paine), in timp ce pentru restul
alimentelor apetitul este pastrat. In fazele avansateale bolii anorexia este
simptom permanent si progresiv.

Modificari ale gustului apar la pacienţii cu carii dentare, gingivite, pioree

alveolară, rinosinusite cronice, amigdalite acute şi cronice, igienă deficitară.

Gustul acru: apare la pacienţii cu reflux gastro-esofagian, ulcer duodenal.

Gustul metalic: apare în intoxicaţiile cu plumb, pancreatite cronice.

Gustul amar: apare în afecţiunile biliare, enteropatii cronice.

2.Greaţa

 -precede vărsătura sau este de sine stătătoare,

 -este însoţită de paloare, transpiraţie, hipersalivaţie,tahicardie, vertij,

-este o tulburare neurovegetativă produsă prin stimulare vagală.

3.Vărsătura -evacuarea in exterior a continutului gastric

Iniţial apare antipersitaltismul; unda antiperistaltică apare la nivelul ileonului

şi parcurge intestinul cu viteză de 2-3 cm/secundă; conţinutul intestinal
ajunge în duoden, care fiind supradestins e factorul excitant ce iniţiază
voma; apar contracţii intrinseci în duoden şi stomac, relaxarea sfincterului
esofagian inferior, contracţia musculaturii abdominale şi a duodenului.
După inspir profund se ridică osul hioid şi laringele, se închide glota, se
ridică vălul palatin care obstruează narinele posterioare. Conţinutul gastric
ajunge în esofag şi apoi in exterior.
Poate fi declanşată prin impulsuri de la nivelul SNC dintr-o
zonă“chemoreceptoare” după stimularea ei directă, chimică (morfină,
citostatice,digitală) sau la schimbări bruşte de poziţie (rău de mişcare) sau
sub stimulipsihici (scene dezagreabile sau neplăcute, situaţii conflictuale,
mirosuri).

Vărsăturile pot fi :

-acute:intoxicatii alim./medicamentoase,enterocolite
acute,gastrite,colecistite ,pancreatite acute

-cronice

- se precizează: durata, frecvenţa, severitatea, momentul apariţiei în

raport cu actul alimentar, aspectul lichidului de vărsătură şi
consecinţele asupra stării bolnavului

Frecvenţa:

- ocazionale – migrenă, rău de mişcare, expunere la mirosuri

-repetate – gastrite,stenoză pilorică,sarcina

- m a t i n a l e – s a r c i n ă , e t i l i s m , u r e m i e ,

- postprandiale precoce - ulcer gastric

- postprandiale tardive - ulcer duodenal, stenoza pilorică

Cantitate:- mică/abundentă

Conţinut:

-varsaturi alimentare-stenoza
pilorica,ocluzie(alimente vechi)

-vărsături apoase (lichid gastric si mucus) –în gastrite, ulcer gastro-

duodenal, cancer,alcoolism, sarcină

-vărsături bilioase;colecistite,dischinezii biliare

-vărsături fecaloide – în fistule gastro-colice sau ocluzie intestinală

-bila lipseşte în stenoza pilorică şi stenozele duodenale supraampulare.

-sanguinolente-eroziuni,fisuri ale mucoasei gastrice,

Se asociază cu dureri abdominale: pancreatita acută, colecistită acută,

peritonită acută, ocluzia intestinală.

Hipertensiunea intracraniană (tumori, traumatisme, accidente vasculare

cerebrale) se poate prezenta cu greaţăşi vărsături, mai frecvent vărsături în
jetneprecedate de greaţă; asociază cefalee,fotofobie, febră, vertij, tulburari

4. Regurgitaţia

 Regurgitaţia reprezintă un episod în care conţinutul gastric este adus în

gură şi apoi este fie expectorat fie reînghiţit.

Poate fi:

-imediată, după ingestie, în stenoze esofagiene înalte (cancer esofagian

stenozant, stenoză post caustică)

-tardivă, în stenoze joase de esofag de aceleaşi etiologii, megaesofag,

diverticuli esofagieni

-în cantitate mică, în obstrucţii înalte sau boli la debut

-în cantitate mai mare, în diverticuli esofagieni, megaesofag

-frecventa la copii de 0-6 luni.

5.Eructaţia

-constă în eliminarea gazelor din stomac prin gură, prin contractii

abdominale, (ca urmare a creşterii cantităţii de aer din stomac -
aerofagie,stenoză pilorică)

-frecventa la copii de 0-6 luni.

6. Pirozis

Durere asemanatoare unei arsuri, cu sediul In epigastru, cu iradiere

ascendenta in spatele sternului, terminandu-se cu / fara regurgitare de suc
gastric in gura

- postprandial precoce sau când bolnavul se apleaca inainte (semnul

siretului), sau sta orizontal în decubit dorsal.

Alcoolul, lichidele fierbinti, citrice, suc de roşii şi produse mentolate îl

accentueaza

7. Meteorismul abdominal

Distensia intestinelor prin acumularea de gaze,manifestata prin balonare

sau evidentiata la examenul obiectiv al abdomenului prin timpanism(la
percutia abd.zgomot ca de toba,hipersonor)

  Este prezentă mai ales în colopatiile defermentaţie în care cantitatea

 de gaze produsă este mai mare şi se elimină frecvent pe cale anală.

8.  Diareea

Se caracterizează prin eliminarea frecventă de scaune moi,apoase.

Se datorează creşterii peristaltismului intestinal prin:

1.Diareea osmotica apare cand substante neabsorbabile,hidrosolubile

raman in intestin si retin apa.Ex. -intoleranta la lactoza cauzata de deficitul
de lactaza,ingestia de fructe,

2.Diareea secretorie
apare cand IS( intest.subtire) si IG ( intest.gros) secreta mai multa apa si
electroliti decat reabsorb.

Substantele care stimuleaza secretia intestinala sunt:

-toxine bacteriene(ex. holera, colita cu Clostridiumdifficile)

-virusuri enteropatogene,

La pac.cu HIV/SIDA, una dintre manifestarile de prezentarela medic poate

fi diareea cronica, datorata infectiilor virale , bacteriene (salmonella,

-grasimi alimentare neabsorbite(in steatoree)

-anumite medicamente (colchicina, chinina, chinidina, uleiulde ricin). 

3.Diareea inflamatorie (exsudativa)

apare cand anumite infectii sau boli produc inflamatia sau ulceratia
mucoasei intestinale. 

-colita Crohn-colita ulcerativa

-tbc.

-limfomul intestinal-cancerul

Rezulta exsudarea plasmei, proteinelor serice, sangelui si mucusului in

lumenul intestinal.

4.Diareea prin timp de absorbtie /suprafata de absorbtie scazuta

-ex.-rezectia de IS sau IG

-rezectia gastrica

-piloroplastia

-vagotomia

 -by-pass intestinal
-med. (antiacide care contin Mg, laxative)

Poate fi însoţită de dureri colicative intestinale,greata,febra,deshidratare.

Poate fi: acută-sub 4 zile, (în boli înfecţioase) sau cronică,daca depaseste

3 sapt.(în afecţiuni biliare,inflamatorii,tumori,boli endocrine,pancreatice,

intestinale).

Scaunul -materiile fecale,

Cantitatea normala eliminata zilnic este de 100- 150g in medie.(mai mult in

o alimentatie preponderent vegetala,mai putin in alimentatia cu exces in
carne,oua,branza,fainoase).

-cantitatea scade in constipatie,in subocluzie/ ocluzie(unde absenta lui este

semn dg.)

-cantitatea creste anormal in insuficienta pancreatica,in procese de

fermentatie/putrefactie unde are loc o insuf.digestie/absorbtie.

-descarcari masive de mat. fecale la intervale de cateva zile poate sugera o

constipatie severa sau mega/dolicocolon.

Consistenta normala este pastoasa(la un continut hidric de 70-80%),mai

moale dupa alimente vegetale,mai consistent dupa
carne,oua,fainoase(rezidii putine).

Exista 2 stari patologice cunoscute:

-diareea-scaun se consistenta scazuta,lichid/semilichid,fara forma

obisnuita.

-constipatia-tare,bine legat,dur,uscat chiar,uneori in bucati mici.

Forma normala-cilindrica,cu diametrul de 2-4cm.

Modificari:

-ca un creion,subtire=spasm anal,stenoza anala,

-fragmentat ca bile,nuci,alune(ca la oi/capre)=constipatie spastica.

-masiv,cu diametru mare=megacolon,constipatie atona.

Culoarea normal bruna(dat. stercobilinei derivat al bilirubinei).

Modificari:

-galben aurie,in diareea la nivel inalt,jejuno-ileal(tranzit rapid-bilirubina

ramane neredusa)

-verde/galben-verzui in unele diarei infantile,in descarcari mari de bila

dar poate fi modificata dupa unele vegetale(verde-spanac,stevie,urzici)

-deschis la culoare pastos argilos,decolorat pana la albicios(acolic) in

obstructii de cai biliare-icter mecanic

-deschis,abundent,cu grasimi,lucios,moale in steatoree,insuf.digestive

pancreatice,malabsorbtii.

-negru,moale,lucios,ca pacura=melena(HDS),dar si dupa medicatie cu

fier,carbune,sau mure,afine,dude negre in cantitate mare.

-rosie-evoca sange din rect,anus,(hemoroizi,fisurianale,polipi,tumori).

Mirosul este specific,neplacut,dezagreabil(dat.indolului si scatolului).

-miros fetid in malabsorbtii,putrefactii,dar si in cancerul de sigmoid,rect

necrozat si ulcerat.

-acrisor,acid in procese de fermentatie.

Mucusul exista normal in cantitate mica –ptr.alunecarea bolului fecal.

-in cant.mare= iritatie a intestinului,colita,paraziti,clisme repetate.

Puroiul -proces inflamator supurat-poate apare in dizenterie.

-mucus + sange + puroi(si fecale putine),aspect de spalatura de
carne=rectocolita ulcero-hemoragica suprainfectata,cancer rectal supurat.

Sangele in scaun,rosu,fluid-hemoragie din sigmoid,rect:

- amestecat cu mat.fecale- colon sting.

-deasupra,peste bolul fecal-din rect,sigma.

-sangele se scurge in picaturi,dupa expulzia bolului fecal-hemoroizi,polip

anal.

Elemente anormale-ascarizi,proglote de tenie,oxiuri,corpi straini

inghititi(samburi,nasturi),calculi biliari(rari).

Scaune particulare;

Febra tifoida-neomogen,grunjos la fund deasupra ca un puree de linte

Dizenterie,colita ulceroasa-masa mucopurulenta,sanguinolenta,glere,fara

fecale

Holera-zeama tulbure,opalescenta in care plutesc graunte riziforme(ca

orezul)

Exces de fermentatii-semilichid,galben,spumos,miros acrisor,cu resturi

vegetale.

Exces de putrefactii-brun-inchis,moale,fetid,cu resturi de tesut conjunctiv.

9. Constipaţia

Tranzitul normal al unui colon sanatos inseamna un scaun pe zi, dar acest
lucru nu se intampla decat la mai putin de 50% dintre oameni.

Constipatia este evacuarea intarziata a continutului intestinal(peste 48

ore).
Defecatia este prelungita,dificila, insotita de efort si uneori de durere,
urmata sau nu de senzatia de evacuare incompleta.

Scaunele sunt rare,au volum redus si consistenta crescuta.

Majoritatea constipatiilor sunt temporare,datorate unei diete

neadecvate(lipsa de fibre alimentare) si nu ridica probleme serioase.

Poate fi:

-primară,datorata unei tulburari functionale motorii a colonului(atonie),la

care se adauga dieta saraca in fibre,inhibitii reflexe,stressul,graba,varsta
inaintata,

sedentarism,hidratare insuficienta.

-secundară,simptomatica:

-afectiuni ano-rectale si colonice: fisuri anale,abces perianal,cancer rectal/

sigmoidiene/colon,dolico/mega colon,volvulus.

-cauze pelvine:sarcina,tumori ovar/uter-prin compresiune pe recto-sigmoid

- afecţiuni neurologice,neuromusculare(boala Hirschprung)

-boli psihice:depresie,anorexie nervoasa

-reactii adverse la unele medicamente:antispastice,antiacide antipsihotice

Cum se manifesta: senzatie de plenitudine,discomfort

abdominal,greturi,eructatii,pirozis,meteorism,

dureri pe flancuri/hipogastru.

Tratamentul constipaţiei începe şi uneori se limitează la simple măsuri

igenico-dietetice:  respectarea reflexului de defecaţie şi dezvoltarea unei
rutini legate de el, astfel ca scaunul să apară regulat, cam la aceeaşi oră,
într-o perioadă a zilei mai liniştită, mai puţin solicitantă, practicarea
exerciţiului fizic minimum o jumătate de oră pe zi (jogging, înot, ciclism sau
pur şi simplu mersul pe jos).
Fibrele alimentare.- Dieta trebuie să includă fibre, între 20 şi 35 grame pe
zi, consumate ca atare din alimente, fie sub forma suplimentelor. Astfel, se
indică un regim alimentar bogat în fructe proaspete, uscate sau sub formă
de sucuri, mai ales caise, prune, pere, struguri, cireşe, legume (varză,
conopidă, broccoli, castraveţi, salată verde), leguminoase (fasole, mazăre),
cereale integrale, pâine neagră, tărâţe. Este bine să se limiteze consumul
alimentelor sărace în fibre (brânzeturi, carne), măcar pentru o perioadă şi
mai ales să se evite alimentele procesate (pâine albă, îngheţată, prăjituri,
chipsuri, bomboane, mâncare tip fast-food).

Hidratarea- Această dietă trebuie însoţită de o hidratare corespunzătoare,

adică doi litri (opt – zece pahare) de apă zilnic, cu evitarea cafelei,
alcoolului şi sucurilor gazoase care ,,usucă” scaunul. Trebuie precizat că,
în lipsa unei hidratări corecte, consumul fibrelor alimentare este ineficient.
Dacă dieta se dovedeşte ineficientă, se pot asocia o perioadă limitată
laxative (care sunt interzise însă copiilor).

De retinut: alternanta constipatie – diaree(mai multe zile constipatie

urmate de alte zile de diaree),fara nici-o cauza aparenta=semn de
cancer de colon.

Hemoragiile digestive: superioare ( = HDS) si inferioare ( = HDI)

Hemoragiile digestive superioare ( HDS ) se exteriorizeaza prin

HEMATEMEZA si/sau MELENA, iar cele inferioare ( HDI ) se
eteriorizeaza prin RECTORAGIE.

10.Hematemeza
Eliminarea de sânge pe gura prin varsatura provenit din tractul
digestiv superior :esofag, stomac, duoden si intestin subtire
(ulcer,neoplasm, gastrite erozive,polipi gastrici,varice esofagiene);

- sângele este maroniu catre negru, parţial digerat (zaţ de cafea),

neaerat, cu mucus şi resturi alimentare(posibil), are o reacţie acidă şi
coagulează rapid.

-poate fi precedată de dureri epigastrice, greaţă, vărsături.

-frecvent hematemeza este urmată de apariţia de scaune melenice.

-sângele poate fi proaspăt (în ruptura de varice esofagiene).

-in timpul sau dupa HDS bolnavul este palid, anxios, prezintă
transpiraţii reci,tahicardie,hipotensiune, somnolenta, lentoare
psihomotorie, confuzie, obnubilare.

-frecvent hematemeza este urmată de apariţia de scaune melenice.

-hematemeza trebuie deosebita de hemoptizie (eliminarea pe gură a

unei cantităţi de sânge roşu, aerat, proaspăt care provine din arborele
traheobronşic şi/sau parenchimul=tesut spongios pulmonar în cursul
efortului de tuse).

11.Melena

Constă în eliminarea de sânge digerat prin scaun căruia îi dă un aspect

negru, "ca păcura",moale, lucios,lipicios,urat mirositor.

– este rezultatul degradarii sangelui de-a lungul tubului digestiv la un tranzit

de cel putin 8 ore.

- In cazul in care cantitatea de sange pierduta este mai mare (~ 1l ) in mai

putin de 8 ore, apare hematochezia – sange partial digerat, rosu lucios.
12.Rectoragia

= eliminarea sangelui odata cu materiile fecale,fie amestecat cu

materiile fecale sau la exteriorul scaunului coafandu-l. In general
culoarea sangelui este rosu aprins pentru ca provine din zonele
joase ale tubului digestiv(fisuri anale,hemoroizi,polip rectal,cancer
rectal)

Se va diferenţia de scaunul închis la culoare al celor care iau

preparate de fier,antiacide care conţin bismut şi cărbune medicinal
sau după ingestia de preparate cu sânge (sângerete), spanac,sfecla,
legume.

Clasificarea hemoragiilor digestive

Dupa indicele de gravitate:

Hemoragie mica (uşoară), < 500 ml, până la 10 % din cantitatea totală,
(pierderi mici, repetitive);

-TA > 100mmhG

-puls < 100/min.

-Ht = hematocrit > 35%

-Hb=10-12 gr%,VEM = volumul eritrocitar mediu

-uree normala

-indice de soc < 1 ( puls impartit la tensiune)

Hemoragie mijlocie,(medie) 500-1000 ml, până la 20 % din cantitatea

totală de sânge;
-TA=90-100 mmHg

-puls>100/min.

-Ht=25-30%

-Hb=8-10gr%

-indice de soc=1-1,2

-posibil oligurie= diureza mica, circa 500ml/ 24 ore

-sindr.anemic este evident

Hemoragie mare, până în 30 % din cantitatea totală de sânge;

-soc

hemoragic:anxietate,agitatie,paloare,ameteli,obnubilare,lipotimie,colaps

-TA < 70

-Puls >120/min.

-Ht= 20%

-Hb = 5-6gr%

-oligurie

-indice de soc > 1,5

cataclismice, când se pierde peste 50 % din cantitatea totală de

sânge,practic nu mai este timp de tratament.

După ritmul de pierdere, se intâlnesc:

Hemoragii acute – se pierde o cantitate mare de sânge într-un timp scurt;

Hemoragii cronice – se pierd cantitaţi mici şi repetate, pe perioade

îndelungate.

După sediul sursei de sângerare, hemoragiile pot fi:

Hemoragii digestive superioare ( CU SANGE DIGERAT NEGRU!!), în

care sursa se sângerare se află până la unghiul duodeno-jejunal;

Hemoragii digestive inferioare ( CU SANGE ROSU), de la nivelul

unghiului duodeno-jejunal până la nivel anal.

13.Durerea

Perceperea durerii este legata in mod nemijlocit de o excitatie de tip

particular a receptorilor specializati.

In cazul abdomenului, regiunile dotate cu sensibilitate de acest fel sunt

structurile parietale inclusiv peritoneul parietal.

Receptorii viscerali sunt sensibili la excitatii cum ar fi contractia spastica a

musculaturii netede(intestin), sau distensia dincolo de limite a unui
organ(intestin,ficat, pancreas).
Din punct de vedere clinic, durerea viscerala este destul de imprecisa, difuz
localizata si corespunde in general sediului anatomic al viscerului interesat.

Atunci cand excitantul care a produs-o este deosebit de puternic, ea

imbraca denumirea de colica( descrisa de bolnav sub forma de crampa,
sfasiere, torsiune),durere lancinanta,lama de cutit, etc.

Localizarea durerii corespunde in mare pozitiei anatomice a viscerului

afectat.
Iradierea alaturi de localizare caracterizeaza foarte bine un anumit tip de
durere.

Spre exemplu iradierea clasiva a durerii din hipocondrul drept in colica

biliara spre spate si in umarul drept ;

In ocluzia intestinala durerea,intermitenta, incepe intr-un punct,difuzeaza in

restul abd.si se termina in acelasi punct.

Intensitatea durerii abdominale este diferit apreciata de bolnav in functie

de o sensibilitate psihologica individuala fata de durere in general.

Ea poate fi: moderata, intensa sau insuportabila(perforatia de organ-ulcer

perforat,torsiunea de organ –intestin subtire,sigmoid).

Durerile mari sau insuportabile intalnite pot face ca bolnavul sa fie agitat,
nelinistit si sa adopte diferite pozitii antalgice.
Caracterul durerii poate fi descris de bolnavi ca: arsura, colica, intepatura,
"lovitura de pumnal" (in perforatii de organ), torsiune, distensie, durere
terebranta etc.
Comparată cu alte tipuri de durere, se apreciază că durerea abdominală
colicativă este una dintre cele mai mari.
Conditii de aparitie/intensificare ale durerii au o importanta deosebita.

Debutul:

-brusc –peritonita,pancreatita,ruptura/perforatie organ intraperitoneal.

-progresiv-boala ulceroasa,afectiuni biliare.

Se va cauta sa se precizeze daca durerile au sau au avut raport cu

alimentatia in general (ulcer), sau cu felul alimentatiei (abuz de
grasimi,tocaturi oua, la declansarea unei colici biliare), cu mictiunea,
defecatia (recto-sigmoidite), pozitia bolnavului (periviscerite), sau cu alte
imprejurari mai putin obisnuite (debutul colicii reno-ureterale dupa
trepidatii).
Evoluţia în timp

–durerea este permanentă sau intermitentă

–periodică: - postprandial precoce – ulcer gastric

-- postprandial tardiv – ulcer duodenal

–ritmată de anotimp – boala ulceroasă (durerea apare toamna şi

primăvara).

Conditii de diminuare/disparitie.

Se va preciza in ce conditii durerea diminueaza sau dispare: la alimentatie,

lapte,alcaline (boala ulceroasa), la antispastice sau caldura (colica
biliara),etc.

Localizarea durerii abdominale in functie de cauza care o produce

 Localizare difuza: peritonite acute primitive sau secundare

perforatiilor de organ, peritonite cronice, enterocolite acute, intoxicatii,
ocluzie intestinala.
 In epigastru: ulcer gastric si duodenal, neoplasm gastric, stenoza
pilorica, hernie hiatala, colecistita acuta si cronica, litiaza si
diskineziile biliare, colica biliara, hepatomegalia de staza, pancreatita
acuta si cronica.
 In hipocondrul drept:- o r i e n t e a z ă s p r e s u f e r i n ţ a v e z i c u l e i
b i l i a r e , ficatului, duodenului, capul pancreasului, unghiul hepatic al
colonul, hepatite acute si cronice, abces hepatic, hepatomegalia de
staza, cancerul hepatic, colecistite acute si cronice, abcesul
subfrenic, ulcerul duodenal, apendicita,cancer unghi hepatic colon
litiaza renala dreapta.
 In hipocondrul stang: abcesul si infarctul splenic, ulcerul micii curburi
a stomacului, aerogastria, abcesul subfrenic.
 Regiunea ombilicala: ulcerul peptic, pancreatita acuta si cronica,
enterocolite acute/cr.
 Pe flancuri: afectiuni colonice, colica reno-ureterala.
  In hipogastru:boli ale vezicii urinare(cistite acute si cronice, litiaza,
cancer), metroanexite, cancerul uterin.
 In fosa iliaca dreapta: apendicita,boli ileo cecale, litiaza ureterala
dreapta, boli anexiale drepte(anexita, chistul ovarian, sarcina
extrauterina).
 In fosa iliaca stanga: sigmoidite, perisigmoidite, dizenterie, litiaza
renala stanga, anexita stanga, chistul ovarian torsionat, sarcina
extrauterina.

a) la nivelul cavităţii bucale:

-poate fi spontană sau provocată de ingestia de alimente(stomatite).

b) la nivelul faringelui:

-are caracter de constricţie, este localizată retrosternal(perforaţia de

esofag, esofagita postcaustică);

- pirozis -senzaţie dureroasă localizată retrosternal, cu aspect de arsură

exacerbată la ingestia de alcool şi lichide fierbinţi (reflux gastroesofagian).

 c) in afectiuni gastrice:

-frecvent întâlnită în afecţiuni gastrice,localizată în epigastru, cu iradiere

retrosternal sau spre hipocondrul drept sau stâng;

-variază ca intensitate; ("lovitură de pumnal" în perforaţia din

ulcerul/cancerul gastric).

- orarul în raport cu masa (precoce sau tardiv);

-durata: ore, zile, săptămâni;

 -periodicitate: alternează perioadele dureroase cu cele de acalmie în

funcţie de sezon (primăvara, toamna in ulcer);
 -este accentuată de alcool, alimente, condimente;

 -poate fi calmată în anumite poziţii, cu medicamente,provocare de

vărsătură.

d) în afecţiuni ale intestinului:

 -frecvent întâlnită dar nu obligatoriu

-de obicei are caracter de crampă (colici intestinale);

 -apare de obicei spontan

-poate fi însoţită de varsaturi,zgomote hidro-aerice, meteorism,diaree.

e) în afecţiuni ale ficatului, localizată în hipocondrul drept, de intensitate

variabilă.

 f) în afecţiuni ale căilor biliare, localizată în hipocondrul drept,epigastru,

iradiere în spate la baza hemitoracelui drept, spre omoplat, spre umărul
drept; variază ca intensitate;apare dupa o masa copioasa,se insoteste de
greata,varsaturi bilioase,subicter/icter,meteorism,

 g) în afecţiuni ale pancreasului este violentă, cu sediu în epigastru, cu

iradieri catre hipocondrul stâng(„in bara”).

Durerea abdominala poate fi insotita de simptome care interpretate corect

ajuta la stabilirea naturii si cauzei care a determinat-o. Spre exemplu,
colica biliara se insoteste de greturi, varsaturi bilioase, febra moderata si
uneori icter sau numai emisie pasagera de urina mai inchisa la culoare. In
enterocolite, durerea e insotita de febra si diaree.
In marile urgente chir. pot exista: anxietate, paloare, tahicardie,
hipotensiune arterială până la şoc, febră, frison (ocluzie prin strangulare,
pancreatite acute,peritonite acute generalizate).

Apararea si contractura musculara

Sunt semne patognomonice (indicatoare )pentru sindromul de iritatie

peritoneala = un proces de inflamare a seroasei peritoneale, difuză
sau localizată, care nu se datorează în mod obligatoriu infecţiei .

Apararea musculara

Apararea musculara reprezinta reflexul de raspuns la palpare, manifestat

prin contractia musculaturii abdominale, ce apare in timpul palparii.

Dupa ce palparea inceteaza, musculatura se relaxeaza si reapare la o

noua palpare. Apararea musculara marcheaza debutul iritatiei
peritoneale si poate fi localizata sau generalizata.

Apararea musculara poate fi invinsa printr-o palpare blanda si progresiva,

spre deosebire de contractura musculara care este permanenta si
invincibila.

Contractura musculara abdominala = rigiditate a peretelui

abdominal,tonica,intensa,dureroasa,permanenta,involuntara.

Contractura generalizata prezinta patru caractere: este dureroasa, tonica,

permanenta si invincibila.

Ea da senzatia de duritate descrisa clasic ca "abdomenul de lemn” din

ulcerul gastric/duod.perforat.

Poate fi initial localizata,apoi generalizata.

Este semn constant si sigur in diagnosticul iritatiei peritoneale.

Contractura abdominala dispare de obicei in fazele finale ale peritonitei
cand este inlocuita de meteorism, din cauza ileusului paralitic .

Durerea poate fi provocata sau exacerbata ( = amplificata) la

palpare /percutie.

Ex.

-durerea care apare la decompresiunea brusca sau percutia digitala in fosa

iliaca dr.sugereaza o apendicita acuta;

-durerea la palparea hipocondrului dr. in colecistita acuta.

Mobilitatea abdomenului

Normal: musculatura abdominală participă la mişcările respiratorii. Absenţa

acestei participări este patologica.

Imobilitatea respiratorie – traduce o leziune peritoneala grava de tipul

peritonitei acute generalizate sau localizate – semn patognomonic .

Modificarea de volum ale abdomenului, distensia abdominala,

Se produce din diferite cauze:

Acute – dilatatia acuta de stomac, ocluzii intestin subtire (+ oprire

tranzit+meteorism).Este asimetrica in volvulusul de sigmoid, volvulus de
cec .

Cronice – ascita – neoplazica, inflamatorie, tumori voluminoase

14.Frisonul = senzatie de frig insotita de tremuraturi ale

c o r p u l u i d e t e r m i n a t e p r i n c o n t r a c t u r i a l e musculaturii pentru a
determina o crestere a productiei de caldura.
De obicei frisonul este determinat de anumiti stimuli, de obicei descarcari ai
microbilor/ toxinelor microbiene in sange care determina o modificare a
centrului de termoreglare.

Frisonul poate sa fie:

- unic,solemn care sa dureze aprox. 30 min. si urmat de

ascensiune febrila mare.

- de intensitate mai redusa,dar repetata, cu mici ascensiuni febrile

(se mai numesc frisonete).

Frisoanele repetate semnifica agravarea starii locale/generale,evolutia

infectiei,inflamatiei catre supuratie,necroza,perforatie(alaturi de
dureri,varsaturi,diaree,aparare/contractura musculara=semne generale-
febra,hipoTA,tahicardia,oligurie =sindr.septic).

15.Febra

Febra r e p r e z i n t ă c r e ş t e r e a t e m p e r a t u r i i c o r p o r a l e
c o n s e c u t i v ă u n e i modificări la nivelul centrului termoreglării .

Temperatura normală este de cca. 37 ,0C (axilar) şi este cu

aproximativ 0,50Celsius mai mare central (bucal şi rectal).

- s t a r e s u b f e b r i l ă = 3 7 ( 3 7 , 5 ) - 3 8 0 Celsius

- s t a r e f e b r i l ă > 3 8 , 0 Celsius.

= cresterea temperaturii corpului peste valoarea de 37 grade Celsius

Clasificarea febrei in functie de valori:

-subfebrilitate 37-37,9

-febra moderata 38-38,9

-febra ridicata 39-39,9

- hiperpirexie peste 40gr.C-este o urgenta

Manifestări clinice ale febrei

Febra apare în 4 stadii succesive, însă nu toate persoanele trec obligatoriu

prin toate cele 4 stadii de dezvoltare ale febrei:

1 . P r o d r o m u l ( = d e b u t )

Acuze nespecifice, precum cefalee u şoarăşi o b o s e a l ă , s t a r e

g e n e r a l ă d e r ă u , dureri difuze

2 . S t a d i u l d e c r e ştere al temperaturii

-Vasoconstricţie şi piloerecţie

-Frisoaneşi tremor generalizat cu senzaţia de frig

-Paloare tegumentară

Când frisoanele au produs creşterea temperaturii corporale până s-a atins

noua valoare, acestea înceteaza şi apare senzaţia de căldură.

3 . S t a d i u l d e r o şeată tegumentară

-Vasodilataţie cutanată cu creşterea temperaturii cutanate şi roşeaţă

tegumentară

4 . S t a d i u l d e d e f e r v e s c e n ţă

-Este iniţiată transpiraţia care creşte pierderea de căldură prin evaporare.

Scăderea temperaturii poate fi:

- lentă si progresiva (lizis), nu provoacă complicatii.

-rapidă si brusca (crisis) cu vasodilataţie cutanată şi transpiraţii profuze cu
pierdere de electroliţi, favorizând dezechilibre hidro-electrolitice,
insuficienţa circulatorii acute (colaps)

Valoarea febrei constă în rolul său în combaterea infecţiei, prin: creşterea

funcţiei sistemului imun prin creşterea activităţii leucocitelor, stimularea
producţiei de interferon.

Complicaţiile febrei

Transpiraţia profuza poate da deshidratare, dezechilibre hidro-

electrolitice;

Scad secreţiile digestive cu constipaţie şi tulburări de absorţie;

Pot să apară cefalee,oboseala,dureri articulare,halucinaţii,delir febril.

La copiii cu vârstă cuprinsă între 6 luni şi 5 ani pot să apară convulsii

febrile;

-Tahicardie (1gr.C in plus = 10-15 bătăi/minut mai mult), Polipnee

-Creşterea utilizării lipidelor, proteinelor, reducerea depozitelor de grăsimi

ca sursă energetica. cu scădere ponderală(in febra prelungita).

Febra la vârstnici

La persoanele în vârstă (au temperatură bazală mai redusă) chiar şi

creşteri minore ale temperaturii pot indica infecţii/ inflamatii serioase.

De aceea absenţa febrei poate întârzia diagnosticul.

Modificările inexplicabile ale capacităţii funcţionale, alterarea statusului

mental, senzaţia de slăbiciune şi oboseală, scăderea ponderală pot fi
semne de alarma la vârstnici.
 Creşterile moderate ale temperaturii corporale pot fi urmate de confuzie
şi delir(mai ales la copii si varsnici-varstele extreme).

În funcţie de variaţiile nictemerale ale temperaturii (diferenţa dintre valorile

de dimineaţă şi seară) în cel de al doilea stadiu al febrei, ea se divizează în
următoarele tipuri:

-febra continuă – oscilaţiile nictemerale ale temperaturii nu depăşesc 1gr.С

 -febra remitentă – variaţiile nictemerale constituie nu mai puţin de 1°С,însă

temperatura minimă a corpului niciodată nu scade până la valori normale;

-febra intermitentă  – se caracterizează prin variaţii nictemerale

considerabile ale temperaturii corpului, cu scăderea temperaturii dimineaţa
până la valori normale.

 4)febra hectică  – uneori se consemnează ca febra septică; se manifestă

prin alternarea ascensiunilor de temperatură (peste 40°С) cu scăderea
bruscă a acestora, variaţiile nictemerale ale temperaturii constituind
3 – 5gr.С

5)febra atipică -se caracterizează prin dereglarea totală a

ritmurilor circadiene de temperatură – dimineaţa temperatura poate fi mai
mare decât seara.

6) febra recurentă- se distinge prin reinstalarea febrei după o perioada

afebrila

7)febra ondulantă se distinge prin ascensiuni şi scăderi ritmice ale

temperaturii corpului şi prin perioade cu valori normale

Febra in afectiunile digestive este insotita de:frisoane,durere

abdominala,

greturi,varsaturi,diaree,constipatie,icter:

-Infectii intestinale virale,microbiene,fungice,de la banale la severe :

enteroviroze,toxinfectii alim.,
salmoneloze,dizenteria,leptospiroza,trichineloza,+ febra tifoida,rectocolita
ulcero-hemoragica,etc.

-inflamatii, infectii localizate sau nu, supuratii intraabdominale,de organ=

apendicita,colecistita,angiocolita,diverticulita colonica,hepatita,pancreatita
acuta,chistul hidatic suprainfectat,etc.

Febra persistenta mare,intermitenta, frisoanele repetate,varsaturile

dese,oliguria,arata o evolutie nefavorabila,spre diseminare a
infectiei,supuratie;

Atentie= la varstnici infectiile / inflamatiile avansate (apendicita acuta,

colecistita ac.,etc.) se pot insoti de ascensiuni termice (febra) modeste
subfebrilitati ; nici rasunetul local/general nu este amplu (ii doare dar nu
tare,permit palparea abdomenului,etc);au o reactivitate scazuta sau
areactivitate starea lor se degradeaza rapid si cand „ te trezesti” sunt deja
in insuf. renala,soc..

De aceea diagnosticul trebuie cautat cu atentie: subfebrilitatea, inapetenta,

slabiciunea,oboseala(aparent fara motive),jena dureroasa,oliguria,usoara
confuzie,trebuie bine interpretate .

Hiperemia

Hiper=excesiv,haima=sange(greaca)

Hiperemia se caracterizeaza prin cresterea masei sanguine intravasculare

intr- un teritoriu/regiune a organismului.

Poate fi de 2 feluri :

-hiperemia activa=cresterea fluxului sanguin arterial,cu circulatie venoasa

normala.

-apare tipic in inflamatii si se numeste eritem; atunci cand este confluent

formeaza exantemul pe piele,iar pe mucoase –enantemul; este de culoare
rosie,este temporar si reversibil
-hiperemia activa este fiziologica in emotii,surprize,eforturi
fizice,caldura,expunere la soarede.

-hiperemia pasiva -staza- este cresterea fluxului sanguin venos,intr-un

teritoriu cu circulatie arteriala normala(staza hepatica in insuf.cardiaca
dr.,staza pulmonara incea stg.)

Eriteme in stări patologice propriu-zise :

Afectiuni chirurgicale :

Adenoflegmon(ggl.inflamat si colectat(puroi) : hiperemie,tumefactie,caldura

locala,durere.

Este unul din cele 4 semnele locale de inflamatie (celsiene):

-roseata,hiperemie( rubor) a tegumentului,

-caldura locala,(calor),

-durere,(dolor),
 -tumefiere,tumefactie,(tumor),

+ deficit functional,(“functio laesa”).

Insoteste toate inflamatiile:

- pielii si tesutului subiacent : limfangite, celulite ,abcese ,flegmoane,

furuncule,foliculite; eritemul infecţios cutanat din erizipel (produs de
streptococ).

La nou nascuti-eritemul fesier,de scutec,de scaun(functie de alimentatie).

-la nivelul mucoaselor hiperemia apare in amigdalita, faringita, otita,

conjunctivita,vaginite,etc.

-organe intraabdominale : apendicita,colecistita,peritonita,salpingita,etc-

in toate vasele sunt dilatate, peritoneul congestionat.

Poate apare sub forma unor valuri, cu instalarea bruscă, de scurtă durată
(se numeşte rash/flash), legat de tumorile carcinoide intestinale – tumori
neuroendocrine ce produc substanţe vasomotoare, printre care histamina
şi serotonina,care produc vasodilatatia.

Afectiuni nechirurgicale,poate fi localizat sau generalizat :

–boli infectioase(scarlatina,rujeola)

-boli hematologice,boli de sistem, boli reumatismale(RAA), boli endocrine,

alergice,

Tumefactia, tumefierea

Umflatura, modificare locala de forma si volum, secundara de multe ori

unui proces inflamator local, unei tulburări circulatorii.

Este unul din cele 4 semne ale inflamatiei-tumor,rubor,dolor,calor

Frecvent intalnita in boli chirurgicale:
-in inflamatii: tumefactia(tumor) este semn de baza:
limfangita,celulita,flegmon, abces ,furuncul,hidrosadenite,adenopatii
inflamatorii(ale ggl.),flebite,infectii postop.ale plagilor,

-in traumatologie-contuzii, hematoame, entorse, bursite (cot,prerotulian)

Consistenta poate fi moale,crescuta,dura,cu/fara fluctuenta( zona

depresibila in reg.tumefiata,care da senzatia ca dedesubt este lichid-puroi
in infectii)

Adenopatia

 = Marirea de volum,cresterea in dimensiuni a ganglionilor

Ganglionii limfatici reprezintă structuri limfoide dispuse pe

traiectul vaselor limfatice.

Sunt situaţi superficial (accesibili examenului obiectiv) şi profund

(dau manifestări clinice indirecte  prin compresia organelor din jur şi
sunt accesibili numai prin explorări paraclinice).

Caractere clinice ale ganglionilor limfatici: dimensiuni 0,5 cm, formă

alungită ovoidă, consistenţă elastică, mobilitate pe planurile
superficiale şi profunde, nedureroşi.

Modificarea oricărui dintre aceste caractere intră în domeniul patologicului

definind adenopatiile (adenomegalii).

În mod normal ganglionii nu se palpează, cu excepţia

persoanelor foarte slabe.

C a r a c t e r e l e  palpatorice normale sunt cele prezentate anterior.

Examinarea ganglionilor limfatici este accesibilă numai
p e n t r u g a n g l i o n i i s u p e r f i c i a l i ş i  beneficiază de două metode: -
inspecţie (cu importanţă redusă)
- palpare (principala metodă de examinare). Examenul clinic se face
sistematic de sus în jos începând cu extremitatea cefalică şi până la
ganglionii inghinali.

Clasificari-

-localizat(proces patologic localizat) sau generalizat(boala

generala,proliferativa,etc).

-sensibilitatea ganglionilor limfatici:

-adenopatia dureroasă pledează pentru origine infecţioasă, inflamatorie +

celelalte semne de inflamatie,

-adenopatiile maligne sunt de obicei nedureroase = anorexie,scadere

greutate,transpiratii nocturne,dureri,paloare...

-consistenţa ganglionilor palpaţi:

- consistenţă moale: inflamaţii acute;

- consistenţă fermă: inflamaţii cronice;

- consistenţă dură: proces tumoral sau metastaze.

-mărimea ganglionilor variază de la aluna la cea a unei portocale.

În general se poate deosebi o adenopatie mică sau moderată

(microadenopatie) întâlnită în mielom multiplu, şi una marcată sau extremă
(macroadenopatie) prezentă în leucemia limfatică cronică şi boala Hodgkin.

-forma ganglionilor=regulată (rotundă, ovalară) sau neregulată.

-mobilitatea ganglionilor pe planurile profunde:

-mobili in fazele initiale ale infectiei,apoi se fixeaza prin periadenita

-imobili, aderenţi la planurile profunde (adenopatiile tumorale).

-tendinţa la fistulizare -tuberculoasă,sau din limfogranulomatoza

benigna,boala ghearelor de pisica.
-tendinţa la confluare -în adenopatii inflamatorii acute şi cronice şi în cele
proliferativ-tumorale.

-localizarea adenopatiei furnizează sugestii privitoare la locul de origine a

procesului patologic:

În adenopatia regională (localizată) cauza este, obişnuit, inflamatorie sau

neoplazică.

Adenopatia supraclaviculară stângă semnifică metastazarea unei proces

neoplazic la distanţă (cancer gastric) sau de vecinătate (cancer faringian
sau tiroidian).

Adenopatiile multiple,generalizate(poliadenopatiile) se întâlnesc în unele

boli infectioase (virale,mononucleoza,rubeola,hiv)

-in neoplazii,leucemii, proliferări limfoide(sunt initial localizate,apoi se

generalizeaza)

Clasificarea dupa cauza a adenopatiilor:

⇒adenopatii infecţioase

⇒adenopatii prin proliferări maligne limforeticulare(limfoame)

⇒adenopatii metastatice(sunt dure,lemnoase,aderente,formeaza blocuri

ggl.)

⇒adenopatii inflamatorii în boli de colagen(lupus)

⇒adenopatii alergice

⇒adenopatii în tezaurismoze,amiloidoze

Adenopatii infecţioase: localizate / generalizate; acute / cronic sunt

 bacteriene, virale, micotice;

--Adenopatii infecţioase regionale:

-Adenopatii nespecifice ( s t a f i l o c o c , s t r e p t o c o c ) : a u p o a r t ă d e
i n t r a r e c u t a n a t ă ş i mucoasă (panariţiu,celulite. abces, erizipel,
amigdalita acută, infecţii dentare).

-ganglionii sunt moderat măriţi, au consistenţă moale, chiar fluctuenţa, cu

periadenită deci cu pierderea mobilităţii pe planurile superficiale
şi profunde, dureroşi, uneori însoţită de inflamaţia vaselor
limfatice (limfangită) sub forma unui cordon roşu, dureros, cald,
între poarta de intrare şi staţia ganglionară afectată

Grupele ggl.regionale:

-cervical(pre si retroauricular,submandibular,latero-
cervical,supraclavicular)
-axilar
-mediastinal

-abdominal

-inghinal
--Adenopatii infectioase specifice

Adenopatia sifilitica

Adenopatia tuberculoasă

Boala ghearelor de pisică

Limfogranulomatoza benignă

3. Tahicardia, hipoTA, paloarea, transpiratiile

Aceste semne apar de obicei impeuna,sunt legate intre ele si frecvent

constituie o urgenta:

-scaderea volumului sanguin si anemia din HDS(ulcer g-d.,cancer

gastric/colonic, varice esofagiene),pierderile mici de sange dar repetate in
hemoroizi, pe langa semnele locale se insotesc de hipotensiune,
tahicardie,paloare,transpiratii uneori masive ( care maresc deshidratarea ).
-varsaturile si diareile repetate, cronice, starile febrile prelungite= pierderi
hidro-electrolitice =scade volum
circulant=hipoTA,tahicardie,polipnee,paloare;

-stenozele esofagiene/pilorice, vechi, neglijate,supuratiile

cronice,neoplaziile descoperite tardiv,consumptive,hepatite si ciroze
hepatice,anorexiile ,duc la degradarea starii generale a pacientului.