IMPORTANTA RELATIILOR DE FAMILIE IN VIATA COPILULUI

In mare masura, „cei 7 ani de acasa” reprezinta relatiile dintre membrii familiei. Citeste articolul
Cristinei Tulbure, doctor in stiintele educatiei.

Un proverb spaniol ne spune ca familia este o franghie ale carei noduri nu se desfac niciodata. Pe
o astfel de franghie, pe un loc mai stabil sau mai fragil, intr-o pozitie favorabila sau mai
vulnerabila, ne situam fiecare din noi, intrepatrunsi in ite invizibile care ne marcheaza
fundamental existenta. Unele lucruri probabil se schimba, dar noi incepem si sfarsim cu familia.
spunea autorul Anthony Brandt.

Exista trei factori fundamentali care contribuie la dezvoltarea personalitatii: ereditatea (datul

genetic), mediul in care traim si educatia. In ansamblul mediilor educative, familia ocupa un loc
aparte, avand o influenta covarsitoare asupra dezvoltarii copilului. Cronologic vorbind, este
primul mediu educational din viata fiintei umane, extinzandu-se pe tot traseul vietii si
functionand paralel cu alte medii educative in care este integrat copilul (gradinita, scoala,
anturajul, centrele de copii si tineret etc.). Prin functia ei educativa, familia contribuie decisiv la
formarea si dezvoltarea personalitatii copilului. Celebra expresie „cei sapte ani de acasa” isi
gaseste pe deplin justificarea, pentru ca exprima impactul educatiei din familie asupra evolutiei
ulterioare a individului.

Haideti sa vedem care sunt caracteristicile esentiale ale familiei care marcheaza cel mai mult
dezvoltarea piticului:

Relatiile dintre membrii familiei influenteaza dezvoltarea piticului

Copilul apare intr-un sistem de relatii intre membri familiei deja constituit, pe care el il schimba,
creand o alta constelatie de relatii si interactiuni. Fiecare membru, inclusiv copilul, este influentat
si ii influenteaza pe ceilalti. Mai concret, comportamentul copilului influenteaza si, la randul lui,
este influentat de relatia dintre parinti; aceasta, la randul ei este influentata de natura activitatilor
pe care parintii trebuie sa le faca pentru a ingriji si umaniza copilul, iar activitatile isi pun si ele
amprenta, atat asupra comportamentului copilului, cat si asupra legaturii dintre parinti (cf.
Schaffer, 2005);

In al doilea rand, familia este un sistem deschis, puternic influentat de factorii externi; orice
modificare de mediu, orice intamplare neasteptata, pozitiva sau negativa, are efecte asupra
fiecarui membru al familiei, dar si asupra relatiilor dintre acestia.

In al treilea rand, familia este un sistem in permanenta dinamica si schimbare; copilul se schimba
permanent, dar si adultii se schimba; fiecare membru are nevoi similare, dar si diferite, asteptari
variate, contributii diferite si resurse limitate; gasirea unui echilibru si a unei armonii in fiecare
etapa de dezvoltare si evolutie depinde de o multime de factori care trebuie gestionata cu
maturitate, intelepciune si maiestrie.

Care este tipul ideal de familie

Exista mai multe tipuri de familii cu copii: familia nucleara (compusa din doi parinti si unul sau
mai multi copii); familia extinsa (include parinti, copii, bunici si/sau alte rude); familia
monoparentala; familia mixta sau reconstituita (compusa din parinti care au divortat si s-au
recasatorit).

Studiile arata ca in familiile cu ambii parinti, intre care exista o relatie maritala buna, este mai
probabil sa existe o relatie satisfacatoare parinte-copil, ceea ce conduce la o dezvoltare optima a
copilului. Mai precis, calitatea relatiei dintre parinti se afla in relatie cu aspecte precum:
securitatea atasamentului copilului, strategiile de invatare, controlul impulsurilor si maturitatea
emotionala (cf. Schaffer, 2005). Desigur ca si in familiile monoparentale este posibila asigurarea
unei bune dezvoltari a copilului, insotita de reusita in formarea acestuia, intrucat fenomenele
compensatorii (precum ambitia, dorinta de evidentiere in sens pozitiv) sunt foarte frecvente.
Dezvoltarea armonioasa a copilului nostru este conditionata de crearea unui mediu familial
armonios. Dincolo de componenta familiei, dincolo de diferentele dintre membrii si de
conflictele inerente, noi, mamicile, suntem datoare sa cream un mediu in care copilul nostru sa
isi insuseasca valorile fundamentale si sa se dezvolte frumos. Acest mediu armonios
include: dragoste neconditionata, sprijin moral si emotional, grija fata de nevoile fiecarui
membru, efortul de a darui si de a primi tot ce e mai bun si mai frumos. Elementul-cheie,
definitoriu pentru dezvoltarea maximala a potentialului copilului ramane pregatirea parintilor
pentru educarea copiilor.

Sa reflectam impreuna la mesajul unui poem pe care imi doresc ca noi mamicile sa il
interiorizam in profunzime:

Copiii traiesc cum invata ...

Dorothy Law Nolte
Daca un copil traieste criticat,
el va invata sa condamne.
Daca un copil traieste în ostilitate,
el invata sa se lupte.
Daca un copil traieste ridiculizat,
el va invata sa fie timid.
Daca un copil traieste in rusine,
el invata sa se simta vinovat.
Daca un copil traieste in toleranta,
el va invata sa fie rabdator.
Daca un copil traieste incurajat,
el va invata sa aiba incredere in sine,
Daca un copil traieste in corectitudine,
el va invata sa fie just.
Daca un copil traieste in aprobare,
va invata sa se placa pe sine.
Daca un copil traieste in acceptare si prietenie,
atunci el invata sa gaseasca iubire oriunde in lume.