Sunteți pe pagina 1din 36

ECHIPAMENTE ELECTRICE

MEDICALE

CURS 6
REGIMUL DE SCURTCIRCUIT

Regimul de sc al aparatelor și instalațiilor electrice este caracterizat prin:


• durată scurtă (0,2 ... 2s), ca urmare a funcționării sistemului de protecție
care deconectează rețeaua avariată;
• supratemperatura admisibilă de 2 ... 3 ori mai mare decât supratemperatura
în regim nominal de funcționare;
• curenți de scurtcircuit de 10 ... 20 ori, sau chiar mai mari, decât curenții în
regim nominal.
Din cauza factorilor menționați, regimul de scurtcircuit poate fi considerat, din
punct de vedere practic, ca fiind adiabatic, adică fără schimbare de căldură cu
mediul exterior.
𝑑𝜃 𝑘𝑎 𝜌𝐽2
=
𝑑𝑡 𝑐1

ka – factor de majorare a rezistenței în curent continuu


Rezistivitatea ρ și căldura specifică volumică depind de temperatură după
relațiile:
𝜌 = 𝜌0 1 + 𝛼𝑅 (𝜃2 + 𝜃𝑠𝑐 )

𝑐1 = 𝑐01 1 + 𝛽(𝜃2 + 𝜃𝑠𝑐 )


ρ0 – rezistivitatea conductorului la 0 οC;
α – coeficient de variație a rezistivității cu temperatura;
c01 – căldura specifică volumică a conductorului;
β – coeficient de variație a căldurii specifice cu temperatura;
θ2 = θma + θmax temperatura conductorului în regim nominal de funcționare la
trecerea curentului nominal
θma – temperatura mediului ambiant;
θmax – supratemperatura conductorului datorită trecerii curentului nominal;
θsc - supratemperatura conductorului (peste temperatura θ2) datorită trecerii
curentului de scurtcircuit
1 𝑘𝑎 𝛼𝑅 𝜌0 2
𝜃𝑠𝑐 = 𝜃2 + 𝑒𝑥𝑝 𝐽𝑒𝑐 𝑡 − 1
𝛼𝑅 𝑐01

Densitatea de curent echivalentă pentru o durată t dată este:

𝑐01 1 + 𝛼𝑅 𝜃2 + 𝜃𝑠𝑐
𝐽𝑒𝑐 = ∗ 𝑙𝑛
𝑘𝑎 𝛼𝑅 𝜌0 𝑡 1 + 𝛼𝑅 𝜃2

Aria secțiunii transversale a conductorului este:


𝐼𝑒𝑐 𝑡
𝐴=
𝑐01 1 + 𝛼𝑅 𝜃2 + 𝜃𝑠𝑐
∗ 𝑙𝑛
𝑘𝑎 𝛼𝑅 𝜌0 1 + 𝛼𝑅 𝜃2
Dacă se aplică pentru relația anterioară o dată pentru curentul
echivalent Iec1 și t1 , și o dată pentru Iec2 și timpul t2, păstrându-se
valorile pentru θsc și θ2, se obține:
𝐼𝑒𝑐 = 𝐽𝑒𝑐 𝐴 curent de stabilitate termică a aparatului – curentul măsurat în valoare
efectivă, pe care îl poate suporta un aparat fără a se depăși temperaturile
admisibile ale componentelor aparatului.
A = const.
A1 =A2 =const
𝐼𝑒𝑐1 𝑡1 = 𝐼𝑒𝑐2 𝑡2

𝑡1
𝐼𝑒𝑐2 = 𝐼𝑒𝑐1
𝑡2
Temperaturile θ2 și încălzirea θsc depind de natura conductorului și a izolației
utilizate.

Fig. Nivelele de temperatură pentru regimul de scurtcircuit


PROBLEMA. a) Să se calculeze aria secţiunii transversale a unui conductor
de cupru care să poată suporta timp de 5 s un curent de 15 kA fără ca
temperatura sa să depăşească 300◦C. Se consideră că la momentul iniţial
conductorul se află la temperatura mediului ambiant θma = 40 ◦C.
b) Să se determine cât trebuie să fie durata scurtcircuitului pentru ca I sc să fie
dublul valorii anterioare.
Se dau:
- rezistivitatea ρ0 = 1,64·10-8 Ω·m;
- încălzirea căii de curent în regim permanent θmax = 60◦C
- coeficient de variaţie a rezistivităţii cu temperatura αR = 1/235 grd-1;
- căldura specifică volumică c1 = 3,46·106 W/m3·grd;
- ka=1,03
a) Temperatura conductorului în regim nominal este:
θ 2 = θ max + θ ma = 60 + 40 = 100  C

- aria secţiunii transversale a conductorului este:

I ec  t
A=
c1 1 + α R  (θ 2 + θ sc )
 ln
k a  αR  ρ0 1+ αR θ2

15 10 3  5
A= = 223,43 mm2
1
1+  300
3,46 10 6 235
 ln
1 1
1,03  1,64 10 −8 1+ 100
235 235
b) Durata scurtcircuitului pentru ca Isc să fie dublul valorii anterioare se
determină cu relaţia:
I ec1  t 1 = I ec2  t 2

şi se obţine:
2
I 
t 2 =  ec1   t 1
 I ec2 

adică:
t1
t2 =
4
PROBLEMA. Să se calculeze supratemperatura căii de curent a unui
întreruptor de înaltă tensiune care este confecţionată din cupru cu secţiunea
circulară, cu diametrul de 20mm, la trecerea unui curent de scurtcircuit I sc =
25 kA, timp de 1 s.
Se cunosc:
- încălzirea căii de curent în regim permanent θmax = 60 ◦C;
- temperatura mediului ambient θma = 40 ◦C;
- coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura αR = 1/235 grd-1;
- căldura specifică volumică c1 = 3,76·106 W/m3·grd;
- ka=1,03
 1    k a  αR ρ0 2  
θ sc =  θ 2 +   exp   J ec  t  − 1
 αR    c1  

θ 2 = θ max + θ ma = 80  C

I ec 25 10 3
J ec = = = 7,958 10 7 A m 2
A (
π  10 10 −3 )
2

  1,03 1,64 10 −8  


θ sc = (80 + 235 )  exp   7,958 (10 7
)2
1 − 1 = 40,66  C
  235  3,76  10 6
 
Regimul termic al bobinelor

Caracteristic unei bobine este faptul că structura acesteia este


neomogenă. La efectuarea unei secțiuni longitudinale se pot identifica
următoarele elemente: conductorul activ, izolația conductorului,
eventual izolația între straturi, lacul de impregnare, carcasa bobinei.
Fiecare din aceste elemente este caracterizat prin conductivitate termică
și căldură specifică proprie. Conductorul este sediul dezvoltării de
căldură prin efect Joule, în timp ce izolația constituie medii fără surse de
căldură. Din aceste motive, calculul regimului termic este posibil numai
în ipoteze simplificatoare.
Simetrie axială

Ipotezele simplificatoare ale acestui caz sunt următoarele:


a) bobina se consideră un corp masiv cu o putere specifică p1 și cu o
transmisivitate globală λg
b) căldura este evacuată din bobină numai prin suprafața cilindrică exterioară;
c) se face abstracție de efectul de capăt.
În aceste condiții se poate aplica ecuația transmisiei căldurii prin conducție, în
regim permanent, care în coordonate cilindrice ia forma:
𝑑 2 𝜃 1 𝑑𝜃 𝑝1
2
+ =−
𝑑𝑟 𝑟 𝑑𝑟 𝜆𝑔
Cu soluția:
2
𝑝1 2 2
𝑝 𝑟
1 1 𝑟
𝜃 = 𝜃2 + 𝑟2 − 𝑟 + 𝑙𝑛
4𝜆𝑔 2𝜆𝑔 𝑟2

Căderea de temperatură după direcția radială se obține dacă în relația anterioară


se introduce r=r1 ; θ=θ1 :
2
𝑝1 2 2
𝑝 𝑟
1 1 𝑟1
Δ𝜃𝑏 = 𝜃1 − 𝜃2 = 𝑟2 − 𝑟1 + 𝑙𝑛
4𝜆𝑔 2𝜆𝑔 𝑟2
Dacă cu θ1 și θ2 s-au notat temperaturile, iar θma este temperatura mediului
ambiant, temperatura celei mai calde suprafețe se calculează, după ce în prealabil
se calculează căderea de temperatură la suprafața de separație față de mediul
ambiant, cu relația:
(𝑟22 − 𝑟12 )𝑝1
Δ𝜃𝑠 = 𝜃2 − 𝜃𝑚𝑎 =
2𝑟2 𝛼

Temperatura celei mai calde suprafețe rezultă:

𝜃1 = Δ𝜃𝑠 + Δ𝜃𝑏 + 𝜃𝑚𝑎


Fig Relativ la regimul termic al unei bobine
LIMITE DE TEMPERATURĂ

Limita de încălzire și deci temperatura cea mai mare pe care o poate


atinge un aparat electric într-un punct al său, este determinată de
factorii:
• Conservarea proprietăților fizico-mecanice ale conductoarelor;
• Conservarea îmbinărilor și punctelor de sprijin ale conductoarelor;
• Conservarea proprietăților izolante și deci absența degradării, la
materialele izolante.
Limitele de temperatură ale aparatelor electrice sunt date în
standarde, atât pentru curentul nominal, cât și pentru curentul
de scurtcircuit. La curentul nominal se ajunge la o temperatură
limită de durată și această temperatură nu trebuie să degradeze
aparatul. Curentul de scurtcircuit apare, în general, după
funcționarea aparatului în regim nominal de durată. Ca urmare,
încălzirea de scurtcircuit depinde de temperatura avută de
aparat anterior. Pe de altă parte, durată unui scurtcircuit este
mică (0,5 ...4s) și, ca urmare, se poate atinge o încălzire mai
mare decât încălzirea la curent nominal, fără ca aparatul să se
degradeze.
Conservarea proprietătilor fizico-mecanice

Încălzirea, respectiv temperatura maximă atinsă de un aparat,


nu trebuie să conducă la micșorarea rezistenței mecanice, de
exemplu la întindere, deoarece curenții de scurtcircuit solicită
simultan aparatele, atât termic, cât și electrodinamic. Piesele de
cupru și de aluminiu folosite în construcția aparatelor electrice
își reduc sensibil rezistența mecanică la tracțiune, odată cu
ridicarea temperaturii pe o durată relativ mică. Astfel după 10s
la 400oC, rezistența mecanică la întindere a cuprului scade la
60%, iar a aluminului la 47%.
Temperaturile de topire ale unor metale

Metalul Cupru Aluminiu Alamă Bronz Argint Plumb Cositor Zinc Oțel
Temperatura 1083 658 900 900 960,5 327 232 419 1500
de topireoC
Conservarea îmbinărilor și a punctelor de sprijin

Numeroase îmbinări se realizează prin lipitură moale cu un


aliaj de cositor. Temperatura de topire a aliajului este relativ
redusă și trebuie să nu fie atinsă nici la curent nominal de
durată, nici la curentul de scurtcircuit.
Conservarea izolațiilor
• Stabilitatea termică a unui aparat electric, care comportă izolații, este
determinată mai ales de conservarea izolației la încălzirea produsă de
curentul nominal și cel de scurtcircuit. Materialele electroizolante, în ceea
ce privește stabilitatea termică, se împart în mai multe clase de izolație.
• La cablurile electrice cu hârtie impregnată în ulei, ridicarea temperaturii
conduce la formarea de gaze, ceea ce favorizează descărcările electrice
datorate câmpului electric intens. Cu cât tensiunea de exploatare este mai
ridicată, cu atât temperatura limită admisă este mai redusă. În acest mod se
evită inițierea ionizărilor prin șoc.
• La considerarea unui clase de izolație trebuie să se considere comportarea
aparatului electric în întregime și nu fiecare element component izolat.
Pentru fiecare instalație sau aparat, în funcție de construcția sa, se prescriu
în standarde sau norme interne, temperaturile cele mai ridicate pe care le pot
atinge unele puncte ale instalației sau aparatului.
Curenții de stabilitate termică
• Drept criteriu pentru stabilitatea termica a unui aparat electric se
consideră, mai ales, intensitatea curentului, măsurată în valoare
efectivă, pe care o poate suporta un aparat timp de o secundă, fără ca
acesta să se degradeze prin depășirea unei temperaturi prescrise, cum
ar fi de exemplu 300oC.
• Alegerea curenților de stabilitate termică pentru un aparat se face
tinând seama de valoarea curentului de scurtcircuit și de durata
posibilă a acestui curent, ținând seama de tehnica protecției. Spre
exemplu, întreruptoarele de medie tensiune (Un=12...24kV) au valori
ale curenților de stabilitate termică, pentru 1 s, cuprinse între 14,5kA și
30kA.
Regimul termic al unui cablu electric de curent
continuu
Ținând seama de grosimea relativă mare a izolației unui cablu electric,
este de așteptat ca, în regim permanent, să apară în izolație căderi de
temperatură importante.
În regim tranzitoriu, din cauza capacităților termice mari ale
conductorului, izolației și ecranului, cablul se poate încărca, pe o durată
scurtă în regim ciclic, sau în regim de scurtă durată.
Regim permanent

În figura următoare se prezintă schematic o secțiune transversală într-un


cablu utilizat de transmisia de energie. Componentele principale ale
cablului sunt:
1 – conductorul central
2 – izolația electrică
3 – ecranul metalic
Fig. Secțiune transversală într-un cablu monofazat
Având în vedere conductivitățile termice ale conductorului central și ale ecranului, se consideră
că în aceste componente ale ecranului, temperaturile rămân constante în ariile secțiunii
transversale. Se definesc rezistențele termice: a izolației Rt1 și de trecere de la ecran la mediul
ambiant Rt2.
Rezistența termică a izolației:
𝜃1 − 𝜃2 1 𝑟2 𝑔𝑟𝑑 ∙ 𝑚
𝑅𝑡1 = = ∙ 𝑙𝑛
𝑃1 2𝜋𝜆 𝑟1 𝑊

λ – conductivitatea termică [W/m·grd]


P1 – puterea dezvoltată prin efect Joule, în conductorul central, pe unitatea de lungime a cablului
[W/m]
Rezistența termică de trecere de la ecran la mediul ambiant

𝜃2 − 𝜃𝑚𝑎 1 𝑔𝑟𝑑 ∙ 𝑚
𝑅𝑡2 = =
𝑃1 𝛼2𝜋𝑟3 𝑊

α – transmisivitatea totală [W/m2·grd]


Supratemperatura conductorului central, față de temperatura mediului ambiant, se obține prin
adunarea relațiilor (1) și (2).

𝜃1 − 𝜃𝑚𝑎𝑥 = 𝑃1 ∙ 𝑅𝑡1 + 𝑅𝑡2


Regimul tranzitoriu

Ecuația care descrie regimul tranzitoriu, cu suficientă aproximație, se


stabilește pe baza schemei echivalente din figura următoare:

a) termică b) electrică
Regimul termic al unui conductor electric de curent continuu
Capacitățile termice Q1 și Q2 se stabilesc astfel:
𝑄1 = 𝑄𝑐 + 𝑚𝑄𝑖
𝑄2 = 𝑄𝑒 + (1 − 𝑚)𝑄𝑖

𝑄𝑐 = 𝑐1𝑐 𝜋𝑟12 reprezintă capacitatea termică a conductorului central pe unitatea de lungime


[W·s/grd·m]
𝑄𝑖 = 𝑐1𝑖 𝜋(𝑟22 − 𝑟12 ) capacitatea termică a izolației, pe unitatea de lungime [W·s/grd·m]
𝑄𝑒 = 𝑐1𝑒 𝜋(𝑟32 − 𝑟22 ) capacitatea termică a ecranului, pe unitatea de lungime [W·s/grd·m]
c1c – căldura specifică volumică a conductorului [W·s/m3·grd]
c1i – căldura specifică volumică a izolatiei [W·s/m3·grd]
c1c – căldura specifică volumică a ecranului [W·s/m3·grd]
m – partea, ca fracție zecimală subunitară, din capacitatea termică a izolației, care urmărește, în
calculul de aproximație, temperatura conductorului central
1-m - partea din capacitatea termică a izolației, care urmărește, în calculul de aproximație,
temperatura ecranului.
1 1
𝑚= 𝑟2 − 𝑟2 2
2𝑙𝑛 −1
𝑟1 𝑟1
Suprafața frontală încălzită de
piciorul arcului electric
Dacă între suprafețele a două conductoare apare un arc electric, cum ar
fi de exemplu cazul întreruptoarelor la separarea contactelor, suprafața
frontală a fiecărui conductor ia aproape instantaneu temperatura θ* de
topire a materialului de contact.
În asemenea situații este important a se determina câmpul de
temperatură în regiunea conductorului din apropierea piciorului de arc
electric. Din cauza temperaturii mari a suprafeței frontale a
conductorului se poate neglija ridicarea temperaturii conductorului
datorită trecerii curentului electric, precum cedarea de căldură pe
suprafața exterioară, dacă se studiază fenomenul pe o durată scurtă de la
apariția arcului electric.
În aceste condiții, ecuația generală a transmisiei căldurii devine:

𝜕𝜃
= 𝑎∆𝜃
𝜕𝑡

𝑎 = 𝑘2

𝜆
𝑘=
𝑐1
𝑞 2
= 𝐴𝜃 ∗ 𝜆𝑐1 𝑡
2 𝜋
Expresia anterioară stabilește o legătură între cantitatea de câldură q/2 primită de suprafața frontală
a conductorului și timp.

Fig. Piciorul arcului electric pe suprafața frontală a conductorului drept

S-ar putea să vă placă și