Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

Capitolul 4

CALCUL TABELAR

4.1. Noţiuni de bază

Numele de foaie de calcul provine de la procedurile manuale din contabilitate care

folosesc formulare de hârtie de mari dimensiuni, liniate orizontal şi vertical sub formă
tabelară. Utilizarea calculatorului a permis adăugarea la căsuţele din tabelele manuale,
pe lângă valorile înscrise, a mecanismului de calcul pentru aceste valori, a
specificaţiilor de afişare a valorilor etc.
Altfel spus, foile de calcul electronice reprezintă o modalitate de organizare şi de
gestionare a datelor, sub forma unor tabele ("tableur" în franceză, "spreadsheet" sau
mai scurt "sheet" în engleză).
De-a lungul timpului au apărut mai multe aplicaţii care implementau această
modalitate de lucru. Cea mai utilizată aplicaţie de calcul tabelar este Microsoft Excel cu
versiunile 2003 şi 2007, urmat de OpenOffice.org Calc. La fel ca şi OpenOffice.org
Writer, aplicaţia Calc câştigă teren datorită orientării multor firme către aplicaţii
gratuite, cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere al performanţelor, Calc-ul se
apropie foarte mult de Excel, având chiar unele facilităţi în plus faţă de Excel.
În continuare vor fi prezentate conceptele similare din cele două aplicaţii separate
prin slash (“/”).
Elemente de bază în aplicaţiile de calcul tabelar.
Foaia de lucru sau foaie de calcul (sheet - în Calc / worksheet - în Excel), care
reprezintă un singur tabel cu mai multe linii şi coloane. Unitatea elementară adresabilă
din tabel este celula, aflată la intersecţia unei linii cu o coloană. O celulă poate conţine
date sau expresii de calcul. În Microsoft Excel 2007 o foaie de calcul poate conţine 1
milion de rânduri şi 16.000 de coloane iar în OpenOffice.org Calc 65.536 rânduri şi
245 coloane.
Registrul (spreadsheet/workbook) reprezintă fişierul creat cu aceste aplicaţii şi care
reprezintă o colecţie de foi de lucru şi, eventual, foi de diagrame. Un registru conţine
implicit 3 foi de calcul utilizatorul putând să adauge ulterior până la 256 alte noi foi de
calcul. Fişierele create în Excel 2007 au implicit extensia .xlsx iar cele create în Calc au
extensia .ods. Calc permite deschiderea şi crearea fişierelor în format Excel (versiunile
anterioare - formatul .xls).
Ferestrele de aplicaţie Excel 2007/Calc conţin tab-uri de comenzi care sunt
necesare lucrului cu foile de calcul: crearea unei noi foi de lucru, inserarea obiectelor
cum ar fi tabele şi grafice, paginare, lucrul cu formule, organizarea informaţiei şi
revizuirea documentului.

44
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

Fig.4.1. Elementele de bază în aplicaţii de calcul tabelar

Într-o aplicaţie de calcul tabelar (agenda de lucru; workbook) sunt folosite

următoarele entităţi fundamentale:
Date - informaţii ce sunt conţinute în celule; informaţiile sunt de diverse categorii
ce determină tipul informaţiei care caracterizează apartenenţa datei la o clasă de date;
tipul de date determină şi operaţiile ce se pot executa asupra datelor de acelaşi tip;
aplicaţiile de calcul tabelar, în general, atribuie automat tipul unei informaţii în funcţie
de valoarea procesată;
Celule - forme dreptunghiulare generate de reţeaua de coloane şi rânduri a unei foi
de calcul, fiecare formă fiind identificată prin concatenarea dintre identificatorul
coloanei - antetul coloanei (abscisa - A,B, …) şi identificatorul rândului - antetul

45
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

rândului (ordonata - 1, 2, 3, …); referirea unei celule reprezintă identificatorul celulei

prin intermediul căruia, în cadrul unei formule, este utilizat conţinutul celulei;
Formule şi funcţii - expresii formate din operanzi (constante şi/sau referiri de
celule), operatori matematici (aritmetici şi relaţionali) şi funcţii; formula este precedată
de semnul “=”; funcţia este o formulă complexă predefinită identificată printr-un nume
şi conţine între paranteze o listă de argumente ce reprezintă o expresie;
Grafice şi diagrame - forme grafice sugestive şi sintetice obţinute prin procesarea
datelor conţinute în celule; există diverse moduri de reprezentare grafică a datelor
procesate.
Când indicatorul mouse-ului este poziţionat pe butonul de auto-completare
acesta se transformă într-un plus. Prin punctarea butonului şi deplasarea
peste celulele învecinate, conţinutul lor se completează în funcţie de conţinutul
celulelor din domeniul selectat.
Comutarea între foile de calcul se face prin executarea unui clic pe numele foii de
calcul dorite (Sheet 1, Sheet 2 etc.). Denumirile implicite pot fi modificate prin
executarea unui dublu clic pe nume şi tastarea celui nou sau prin executarea unui clic
dreapta pe nume (doar în Excel) şi selectarea opţiunii Rename Sheet…/Rename din
meniul de context. Adăugarea de noi foi de calcul se realizează prin executarea unui
clic dreapta pe o foaie de calcul existentă şi selectarea opţiunii Insert Sheet /Insert.
După acest pas, în Excel va apare o fereastră în care se va alege tipul elementului ce va
fi introdus (pentru o nouă foaie se va selecta Worksheet). Noua foaie de calcul va fi
poziţionată în stânga celei asupra căreia s-a executat clic dreapta. În Calc, în fereastra
deschisă se pot realiza mai multe setări: o nouă foaie de calcul sau o foaie deja
existentă într-un alt registru, numărul de foi de calcul ce vor fi introduse, poziţia -
înainte sau după foaia de calcul curentă (cea selectată) şi numele dorit.
/
În Excel introducerea directă a unei noi foi de calcul se poate face prin executarea
unui clic pe comanda Insert Worksheet sau realizarea combinaţiei de taste
Shift+F11. Butoanele sub formă de săgeţi din stânga etichetelor foilor de calcul permit
deplasarea intre aceste foi.
În aplicaţiile de calcul tabelar, o celulă poate conţine text, numere şi formule.
Aceste elemente pot avea diferite formate. Introducerea datelor se face prin selectarea
unei celule, introducerea şirului alfanumeric/numeric dorit şi apăsarea tastei Enter sau a
tastei Tab (dacă nu a fost introdusă o formulă, se poate executa şi un clic în afara
celulei editate).
Tipurile de date de bază din aplicaţiile de calcul tabelar sunt: texte, numere, date
calendaristice şi de timp. Textele sunt folosite, de obicei pentru antete, nume,
identificatoare de coloane etc. Textele pot conţine caractere alfanumerice. Implicit,
textele sunt aliniate în partea stângă a celulelor în care au fost introduse. Numerele sunt
implicit aliniate în partea stângă a celulelor şi pot fi folosite în formule de calcul.
Datele de tip calendaristic şi de timp sunt implicit aliniate în partea dreaptă a celulelor.
Referirea unei celule reprezintă utilizarea identificatorului celulei respective într-o
formulă având astfel acces la conţinutul ei. Referirea mai multor celule se poate face
prin utilizarea identificatoarelor primei celule din colţul din stânga sus a domeniului şi

46
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

a ultimei celule din colţul din dreapta jos, separare prin simbolul două puncte (ex.
A1:C7 reprezintă referirea tuturor celulelor din chenarul delimitat de cele două celule).
Referirea tuturor celulelor de pe o linie (rând) sau de pe o coloană se face folosind
numele rândului/coloanei, două puncte şi iar numele rândului/coloanei (ex. 2:2 - linia
2, D:D - coloana D).
Într-o foaie de calcul activă se face referire la celulele din foaia de calcul
respectivă, dar se pot face şi referiri externe, şi anume la celule aflate în alte foi de
calcul. În acest caz, referirea este precedată de numele foii de calcul urmat de simbolul
”!”.
Asupra textului pot fi aplicate pe lângă opţiunile clasice de formatare (font,
dimensiune, culoare, aliniere etc.) şi o serie de opţiuni precum:
• Wrap Text ( încadrare în lăţime) - expediază conţinutul unei celule pe linia a doua
şi pe următoarele, dacă acesta depăşeşte marginile celulei; lăţimea celulei nu este
modificată, doar înălţimea ei;
• Shrink to fit (restrânge pentru încadrare) - reduce dimensiunea tipului de literă din
interiorul celulelor selectate pentru a încadra conţinutul în interiorul acestora; lăţimea
celulei nu este modificată;
• Merge cells (fuzionare celule) - fuzionarea (unirea) celulelor selectate;

Fig.4.2. Fereastra Format cell (Excel)

O altă facilitate importantă a aplicaţiilor de calcul tabelar este posibilitatea de a

aloca nume unei celule sau domeniu de celule. Când se doreşte referirea unei

47
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

celule/unui domeniu de celule, se poate folosi numele alocat, în locul identificatorului

celulei/domeniului. Alocarea unui nume se poate face selectând celula/domeniul de
celule, tastarea numelui dorit în caseta de nume şi apăsarea tastei Enter. Dacă
celula/domeniul este mutat, numele este păstrat.
Pentru a face modificări asupra conţinutului unei celule, se execută dublu clic pe
celula respectivă, unde va apare indicatorul de inserare (linia verticală). O altă
modalitate ar fi selectarea celulei (executarea unui clic pe celulă) şi modificarea
conţinutului în caseta de formule (când o celulă este selectată, în caseta de formule este
afişat conţinutul acesteia).
Indicatorul de mouse (cursorul) ia mai multe forme într-o foaie de calcul, în funcţie
de context :
• cruce mare - cursorul, în această formă, se poate utiliza pentru activarea sau
selecţia celulelor ;
• săgeată - această formă se obţine când se deplasează cursorul spre marginea
unei celule active; când indicatorul are această formă, se poate utiliza mouse-ul pentru
deplasarea celulei (copierea conţinutului celulei în altă celulă - mutarea celulei) ;
• cruce mică neagră - se va obţine această formă când mouse-ul se deplasează
spre indicatorul de celulă (colţul jos-dreapta = pătrat mic negru; instrument de
umplere), forma ce se utilizează pentru a comunica utilizatorului că este permisă
operaţia de completare.

4.2. Formule şi funcţii

Aplicaţiile de calcul tabelar au fost create special pentru efectuarea de calcule

numerice pe baza unor formule stabilite de utilizator. Programul utilizează toate
operaţiile aritmetice obişnuite şi funcţii predefinite. Precizarea unei formule începe cu
semnul egal (=), după care se scrie formula şi se apasă tasta Enter.
Formulele sunt expresii formate din operanzi (constante şi/sau referiri de celule),
operatori matematici (aritmetici şi relaţionali) şi funcţii. În cazul în care formula nu
este precedată de caracterul “=”, expresia matematică este interpretată ca o dată
(numerică sau de tip text).
Majoritatea funcţiilor predefinite primesc ca argumente date de tip numeric, dar
sunt şi funcţii cu argumente de tip dată calendaristică şi chiar de tip text.
O comparaţie1 realizată între versiuni mai vechi de Excel şi Calc arată că mai bine
de 80% din funcţiile celor două programe sunt identice. Restul de 20% sunt: de două
ori mai multe funcţii pe care Calc le are faţă de Excel, decât funcţiile pe care le are
Excel în plus faţă de Calc. Se pare ca aceste procente se menţin aproape neschimbate şi
în celelalte versiuni, mai recente, de Excel şi Calc.
Marea diferenţă între cele două aplicaţii constă în modul în care sunt introduse
funcţiile. Pentru a insera funcţii, ambele aplicaţii au o bară de funcţii în partea de sus a
ferestrei şi o listă de funcţii.

1 http://www.ulb.ac.be/di/info-f-206/Cours/compare_fonctions_Excel-Calc2.pdf

48
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

Excel include un câmp de căutare ce permite introducerea cuvintelor cheie pentru

problema ce se doreşte a fi rezolvată, permiţând identificarea mai uşoară a funcţiilor
dorite. De asemenea se poate selecta funcţia dorită din tab-ul Formulas. Fereastra de
dialog pentru introducerea argumentelor va apare după selectarea funcţiei dorite. În
Calc, există de asemenea un câmp de căutare (după numele funcţiei) şi în plus de acest
lucru, în aceeaşi fereastră se află şi lista cu funcţii, câmpurile de introducere a
argumentelor, lista de erori, ceea ce duce la economisirea timpului. Calc oferă, în
aceeaşi fereastră şi o vizualizare sub formă arborescentă a structurii formulei, foarte
utilă în cazul formulelor complexe.
Argumentele unei funcţii pot fi constante, referinţe de celule sau referinţe de
domenii ce celule.
În tabelul următor aveţi prezentate câteva din funcţiile predefinite, comune
aplicaţiilor Excel şi Calc:

Funcţia Descriere Rezultat

AVERAGE (x1, x2,…, xn) Media aritmetică a numerelor
m = (x1+ x2 + … + xn) / n
SUM(x1, x2,…, xn) Suma aritmetică a numerelor
s = x1 + x 2 + … + x n
PRODUCT(x1, x2,…, xn) Produsul aritmetic al numerelor p = x1 x2 … xn
MIN (x1, x2,…, xn) Minimul dintre numerele x1, x2,…, xn
MAX (x1, x2,…, xn) Maximul dintre numerele x1, x2,…, xn
COUNT (val1, val2, … , valn) Numărul elementelor ce conţin valori numerice
COUNTA (val1, val2, … , valn) Numărul elementelor nevide
ABS (x) Valoarea absolută (modulul) numărului x
INT(x) Partea întreagă inferioară a numărului x
FLOOR (x,n) Partea întreagă inferioară sau superioară a numărului
x
SQRT(x) Rădăcina pătrată a numărului x
ROUND(x,n) Rotunjeşte valoarea numărului x la n zecimale
PI() Valoarea numărului pi = 3,14159265358979
RAND() Număr aleator uniform în intervalul (0,1)
POWER(b,e) Puterea be
MOD(a,b) Modulo - restul împărţirii numerelor întregi a : b
AND(exp1, exp2, … , expn) Conjuncţia expresiilor logice exp1, exp2, … , expn .
Valoarea returnată este TRUE dacă fiecare expresie
este TRUE, altfel este FALSE
OR(exp1, exp2, … , expn) Disjuncţia expresiilor logice exp1, exp2, … , expn .
Valoarea returnată este TRUE dacă cel puţin o
expresie este TRUE, altfel este FALSE
NOT(exp) Negaţia expresiei exp. Valoarea returnată este TRUE
dacă expresia este FALSE, altfel este FALSE
TRUE() Valoarea returnată este constanta logică TRUE

49
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

Funcţia Descriere Rezultat

FALSE() Valoarea returnată este FALSE ; întotdeauna
IF(exp, exp1, exp2) Se evaluează valoarea expresiei logice exp. Dacă
valoarea expresiei exp este TRUE, atunci funcţia IF
returnează valoarea specificată prin exp1, altfel
returnează valoarea specificată prin exp2
CHOOSE(i, x1, x2,…, xn) Instrucţiune de ramificaţie multiplă. Selectarea unei
valori dintr-o listă de valori, pe baza valorii unui indice
i.
TODAY() Data calendaristică curentă
NOW() Data şi ora calendaristică curentă
CODE(s) Codul ASCII al primului caracter din şirul de caractere
s (şirul de caractere s va fi delimitat de ghilimele)

CHAR(n) Caracterul al cărui cod ASCII este numărul întreg n

VALUE(s) Valoarea numerică a şirului de caractere s
LEN(s) Numărul de caractere din şirul de caractere s
LEFT(s ,n) Primele n caractere din şirul de caractere s
RIGHT(s,n) Ultimele n caractere din şirul de caractere s

4.3. PivotTable şi DataPilot

DataPilot (Calc)/Pivot Table (Excel) reprezintă o unealtă de extragere şi rezumare

a informaţiilor conţinute în foile de calcul, într-o formă practică. Folosirea acestei
unelte facilitează identificarea relaţiilor dintre date. DataPilot/Pivot Table oferă
facilităţi specifice bazelor de date, realizând sortări, totaluri a datelor memorate într-o
foaie de calcul, prin crearea unui nou tabel care afişează aceste date rezumate.
Modificarea structurii acestui tabel cu date rezumate se realizează prin acţiuni de tip
drag and drop.
În una dintre lucrările practice sunt prezentaţi paşii în aplicarea acestor unelte, în
cele două aplicaţii discutate (Calc şi Excel).

4.4. Grafice şi diagrame

Graficele şi diagramele reprezintă un mod eficient de interpretare a datelor

numerice prin intermediul reprezentărilor grafice, utilizatorii putând observa cu
uşurinţă comparaţii, modele şi tendinţe. Datele numerice conţinute în diverse tabele pot
fi mai uşor de înţeles sau de interpretat dacă sunt reprezentate sub forma grafică. De
exemplu, în loc să fie necesar să se analizeze câteva coloane de numere ale foii de
lucru, se poate observa dintr-o privire dacă vânzările scad sau cresc pe perioade
trimestriale sau cum se compară vânzările efective cu vânzările estimate.

50
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

Fig.4.3. Fereastra Insert Chart de selectare a tipului de diagramă dorit (Excel)

Se poate crea o diagramă pe propria foaie sau ca un obiect încorporat într-o foaie
de calcul. Pentru a crea o diagramă, trebuie mai întâi introduse datele în foaia de calcul.
Apoi se selectează datele respective şi se utilizează uneltele specifice (în Calc există
unealta Chart , iar în Excel există o serie de unelte grupate pe categorii de
diagrame) pentru a începe procesul de alegere a tipului diagramei şi a diferitelor
opţiuni pentru diagramă.

Fig.4.4. Secţiunea Charts din Excel

O diagramă este legată de datele foii de calcul din care este creată şi este
actualizată automat atunci când se modifică datele din foaia de lucru. O diagramă
încorporată este considerată un obiect cu reprezentare grafică şi este salvată ca o parte a
foii de lucru pe care este creată. Se utilizează diagramele încorporate dacă se doreşte
afişarea lor împreună cu datele foii de calcul.
Diagramele introduse pe foi separate, în cadrul registrului de lucru, au propriile
nume. Se utilizează o foaie diagramă atunci când se doreşte vizualizarea sau editarea de
diagrame mari sau complexe, separat de datele foii de calcul sau atunci când se doreşte
păstrarea de spaţiu pe ecran pe măsură ce se lucrează pe foaia de lucru.

51
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

4.5. Lucrări practice

1. Lansaţi în execuţie aplicaţia OpenOffice.org Calc/Microsoft Excel:

a. Alegeţi din meniul Start, submeniul All Programs -> Microsoft Office ->
Microsoft Office Excel 2007;
a. Alegeţi din meniul Start, submeniul All Programs -> OpenOffice.org 2.4 ->
OpenOffice.org Calc.

2. Salvaţi registrul deschis cu numele dumneavoastră:

a. Din meniul File, alegeţi opţiunea Save as…;
b. În câmpul File name introduceţi numele dumneavoastră şi apăsaţi Save;
a. Executaţi clic pe butonul Office şi alegeţi opţiunea Save as…;
b. În fereastra deschisă, completaţi în câmpul File name numele
dumneavoastră şi apăsaţi Save.
Obs. Pe lângă formatele implicite (.ods în Calc şi .xlsx în Excel), cele două aplicaţii
suportă şi alte tipuri de formate (Fig.4.5.).

3. Introduceţi în antet numele dumneavoastră:

a. În meniul Edit, executaţi clic pe opţiunea Headers & Footers…;
b. În tab-ul Header introduceţi numele dumneavoastră în unul din cele trei
câmpuri Left Area, Center Area şi Right Area, în funcţie de poziţia în care
doriţi să fie afişat antetul: în stânga paginilor, pe centru sau în dreapta paginii;
c. Apăsaţi OK.
Obs. Elementele introduse în antet şi în subsol vor fi vizibile la imprimarea
materialului. De asemenea se poate observa aspectul paginii cu opţiunea Page
Preview/Print Preview.

52
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

a)

b)
Fig.4.5. Formate suportate de a) Calc şi b) Excel

53
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

Fig.4.6. Inserarea unui antet în Calc

a. În tab-ul Insert, executaţi clic pe unealta Header & Footer ;

b. Executaţi clic în chenarul din stânga din zona Header;
Obs. Ca şi în Calc, în Excel sunt câte trei zone delimitate în antet şi subsol,
corespunzător modului de aliniere dorit. Pot fi introduse elemente în fiecare din cele
trei zone.

Fig.4.7. Inserarea unui antet în Excel

c. Introduceţi numele dumneavoastră şi executaţi clic pe OK.

54
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

Obs. Odată cu selectarea comenzii Header&Footer, Excel-ul comută automat la modul

de vizualizare pe pagini (Page Layout). Se poate reveni la modul de vizualizare normal

apăsând unealta Normal .

Fig.4.8. Modul de vizualizare Page Layout (Excel)

4. Începând cu celula A1, completaţi similar exemplului următor, numele a 4 elevi

şi notele acestora la 2 materii:

Nume elev Nota 1 Nota 2 Media 1

Elev1 9 8
Elev2 10 8
Elev3 10 6
Elev4 8 7
Medie 2
Fig.4.9. Exemplu de tabel

a. Executaţi clic în celula A1 şi tastaţi Nume elev;

b. Deplasaţi-vă în celula B2 şi ulterior în următoarele (pe aceeaşi linie), după
ce le-aţi completat, cu tasta Tab;

55
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

c. Când aţi terminat de completat prima linie (celulele de la A1 până la D1)

apăsaţi tasta Enter pentru a trece pe linia următoare pe coloana A (în celula
A2);
d. Procedaţi similar pentru a completa restul tabelului (inclusiv notele acordate
elevilor), mai puţin valorile mediilor.

5. Creaţi, pe coloanele Media, formule pentru calculul mediilor (per elev si per
disciplină).
a. Executaţi clic în celula D2 pentru a introduce formula de calcul a primei
medii a primului elev;
b. Introduceţi semnul egal după care, de pe bara de instrumente, executaţi clic

pe instrumentul Name box , alegeţi din listă funcţia

AVERAGE;

c. Introduceţi argumentele funcţiei de mediere, şi apăsaţi

Enter;
Obs. În cazul în care în celulă este afişat mesajul de eroare #NAME?, arunci înlocuiţi
virgula ce separă cele două argumente cu punct şi virgulă.
d. Pentru a introduce formulele de calcul a mediei celor două note şi pentru
elevii 2, 3 şi 4, se selectează celula D2; se poziţionează cursorul mouse-ului pe
pătrăţelul din dreapta jos a celulei, până acesta se transformă într-un plus
(format din linii negre subţiri), se execută clic şi se trage în jos până în celula
D5; se eliberează butonul stâng al mouse-ului - automat va fi introdusă
formula de calcul a mediei şi în celelalte celule, D3:D5, cu argumentele
corespunzătoare fiecărei medii (pe rând);
f. Se procedează similar paşilor anteriori pentru a calcula cele două medii per
materii (pe verticală cu cele două note). Pentru funcţia de auto-completare,
trageţi de colţul primei celule cu valoarea mediei calculate (B6) în stânga până
în celula D6.
a. Poziţionaţi-vă (clic) în celula D2 pentru a introduce formula de calcul a
primei medii a primului elev;
b. Introduceţi semnul egal după care, de pe bara de instrumente, executaţi clic
pe instrumentul Functions, alegeţi din listă funcţia AVERAGE;
Obs. La introducerea semnului egal într-o celulă, automat caseta Name box se
transformă în caseta Functions.
c. În fereastra de dialog deschisă (Function Arguments), Excel-ul va “sesiza”
domeniul de celule asupra căruia se doreşte aplicată funcţia de calcul a mediei
(argumentele funcţiei), şi anume B2:C2;
d. Se execută clic pe OK, iar în celula D2 va apare valoarea mediei.

56
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

Fig.4.10. Fereastra Function Arguments (Excel)

e. Pentru a introduce formulele de calcul a mediei celor două note şi pentru

elevii 2, 3 şi 4, se selectează celula D2; se poziţionează cursorul mouse-ului pe
pătrăţelul din dreapta jos a celulei, până acesta se transformă într-un plus
(format din linii negre subţiri ), se execută clic şi se trage în jos până în
celula D5; se eliberează butonul stâng al mouse-ului - automat va fi introdusă
formula de calcul a mediei şi în celelalte celule, D3:D5, cu argumentele
corespunzătoare fiecărei medii (pe rând);
f. Se procedează similar paşilor anterior pentru a calcula cele două medii pe
verticală, (celulele B6 şi C6).

Obs. Când celula D2 este selectată, pe bara de instrumente în Formula Bar va apare
formula introdusă:
Lista cu funcţii din câmpul Name box de pe bara de instrumente, apare doar după ce a
fost tastat semnul egal = în una dintre celule şi afişează ultimele funcţii folosite.
Introducerea unei funcţii (eventual dacă ea nu se află în lista cu funcţii) se mai poate
realiza prin selectarea celulei în care va fi introdusă formula şi din meniul Insert/ tab-

ul Formulas selectarea opţiunii Function…/Insert Function sau executarea unui

clic pe unealta Function Wizard / din dreptul barei de formule.

a)

57
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

b)
Fig.4.11. Bara de formule din a) Calc şi b) Excel

Din lista Category se alege categoria din care face parte funcţia căutată sau se
identifică funcţia în lista All care afişează toate funcţii predefinite. Funcţia Average
face parte din categoria Statistical. Se execută dublu clic pe funcţia căutată. În
câmpurile Number 1, Number 2 etc. sau direct în câmpul formula introduceţi
argumentele dorite (constante si/sau referinţe de celule). Dacă argumentele sunt
valorile unui interval contiguu de celule se poate folosi scrierea: numele primei celule
din stânga sus a domeniului, două puncte şi apoi numele ultimei celule din dreapta jos
a domeniului. Exemplu: domeniul B2:C5 reprezintă totalitatea notelor celor 4 elevi la
cele două materii.
În fereastra Insert Function, câmpul Search for a function: permite
introducerea unei scurte descrieri a funcţiei dorite. Excel va genera o lista cu funcţiile
care corespund descrierii. Din lista Or select a category se alege categoria din care
face parte funcţia căutată. Implicit sunt afişate ultimele funcţii folosite. După
selectarea funcţiei, va fi deschisă fereastra de dialog ce permite introducerea
argumentelor funcţiei (denumirile celulelor în care sunt valorile folosite ca
argumente). Aplicaţia Excel sesizează celulele alăturate celulei în care se introduce
formula şi care conţin posibile argumente ale funcţiei. Aceste posibile argumente sunt
sugerate utilizatorului în fereastra Function Arguments. Ca şi în Calc, dacă
argumentele se află intr-un interval contiguu de celule se poate folosi scrierea: numele
primei celule din stânga sus a domeniului, două puncte şi apoi numele ultimei celule
din dreapta jos a domeniului.
Formula de calcul mai poate fi introdusă de la tastatură, când se cunoaşte modul de
lucru al funcţiilor folosite.

6. Ştergeţi “tabelul” realizat:

a. Se selectează domeniul de celule A1:D6 - clic pe A1, se ţine tasta
Shift apăsată şi se execută clic pe D6 sau se execută clic pe A1, se ţine apăsat
butonul stâng al mouse-ului şi se deplasează mouse-ul până în celula D6 şi se
eliberează butonul stâng;
b. Se apasă tasta Delete. În Calc, selectaţi Delete All în fereastra Delete
Contents.
Obs. În Excel, atunci când se apasă tasta Delete se şterge automat conţinutul celulelor
selectate. În Calc, după apăsarea tastei Delete este afişată o fereastră de dialog,
Delete Contents, în care utilizatorul poate selecta elementele pe care doreşte să le
şteargă.

58
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

Fig.4.12. Fereastra de dialog Delete Contents din Calc

În continuare vom realiza un material sub forma unui formular care conţine
elemente specifice pentru completarea în format electronic a formularului şi, de
asemenea, elemente specifice completării pe suport de hârtie.
Formularul va conţine datele de identificare a unei instituţii (presupunem că este
vorba de o instituţie şcolară) care achiziţionează consumabile (hârtie, cretă, pixuri,
plicuri etc.).
Formularul va conţine două tabele. În lucrările practice vom completa cele două
tabele cu o serie de date (urmaţi instrucţiunile din laborator) pentru a observa efectele
diferitelor opţiuni pe care le vom stabili.
Consumabilele vor fi achiziţionate de la firme diferite (Ex. de la două, trei firme
diferite voi cumpăra hârtie: de la una dintre ele hârtie pentru copiator, de la a doua,
hârtie de scris şi de la a treia, hârtie fotografică). În tabelul următor aveţi un exemplu
de tabel completat:

Tip Pret Pret

Firma Oras Tel produs Den produs Cantitate unitar total
hartie
Coni Targoviste 245124536 hartie copiator 20 12
Onix Titu 245748952 hartie hartie scris 10 10
Prod Fieni 245145869 pixuri albastre 100 1,2
Coni Targoviste 245124536 creta alba 50 5
hartie
Alana Targoviste 245759825 hartie fotografica 5 20
Prod Fieni 245145869 creta colorata 20 3
Prod Fieni 245145869 plicuri A4 100 0,2
Coni Targoviste 245124536 plicuri A3 50 0,1
Onix Titu 245748952 pixuri rosii 100 1,3
Alana Targoviste 245759825 creioane negre 50 0,5
Fig.4.13. Exemplu de tabel

59
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

Ordinea introducerii înregistrărilor este aleatoare pentru a observa ulterior

opţiunile de sortare din Calc/Excel. Ultima coloană, Pret total, nu a fost completată
deoarece se va introduce o formulă care să calculeze preţurile totale date pe o anumită
categorie de produse de la un anumit distribuitor.

7. Inseraţi o imagine pe care să o poziţionaţi în partea stânga sus. Redimensionaţi

prima linie astfel încât să încadreze imaginea. (maxim 150 pixeli, pe verticală).
a. Din meniul Insert se alege submeniul Picture şi opţiunea From File…;
b. Se alege calea către imaginea dorită;
c. Dacă imaginea este foarte mare micşoraţi-o selectând imaginea şi trăgând de
un colţ înspre interiorul imaginii;
d. Măriţi înălţimea primei linii plasându-vă cu mouse-ul pe marginea din
stânga, unde sunt afişate antetele (numerele) corespunzătoare fiecărui rând, pe
linia ce desparte antetele rândurilor 1 şi 2; executaţi clic pe linie şi trageţi de ea
în jos. Va apare un dreptunghi alături de cursorul mouse-ului în care va fi
afişată înălţimea în inch. Eliberaţi linia la marginea imaginii;
e. La fel ca la pasul anterior procedaţi pentru linia ce desparte coloana A de B.

a) b)
Fig.4.14. Redimensionarea rândului 1 în a) Calc, b) Excel

a. În tab-ul Insert executaţi clic pe unealta Picture ;

b. Se alege calea către imaginea dorită;
c. Micşoraţi imaginea, selectând-o şi trăgând de un colţ înspre interiorul
imaginii, pentru a-i păstra proporţiile;
d. Măriţi înălţimea primei linii plasându-vă cu mouse-ul pe marginea din
stânga, unde sunt afişate numerele corespunzătoare fiecărui rând, pe linia ce
desparte antetele rândurilor 1 şi 2; executaţi clic pe linie şi trageţi de ea în jos.
Va apare un dreptunghi alături de cursorul mouse-ului în care va fi afişată
înălţimea în puncte şi în pixeli. Eliberaţi linia la marginea imaginii;
e. La fel ca la pasul anterior, procedaţi pentru linia ce desparte coloana A de B;

8. Inseraţi text după cum urmează: în celula A3, cuvântul Institutie, în G3,
cuvântul Data, în A4, cuvântul Adresa, în A5, cuvântul Oraş, în C5, cuvântul Judet, în
E5, cuvintele Cod Postal şi în A6 cuvântul Telefon.
a. Executaţi clic în celula A3 şi tastaţi cuvântul Institutie;

60
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

b. Se procedează la fel şi pentru celelalte celule menţionate.

9. În celulele A8:H8 introduceţi cuvintele: Firma, Oras, Tel., Tip produs, Den.
produs, Cantitate, Pret unitar, Pret total:
a. Executaţi clic în celula A8 şi tastaţi cuvântul Firma;
b. Executaţi clic în celula B8 şi tastaţi cuvântul Oras;
c. Procedaţi în acelaşi mod pentru a introduce restul cuvintelor.
Obs. În cazul în care o celulă nu este suficient de mare pentru a afişa întreg conţinutul
unei celule, se poate mări dimensiunea coloanei în care se află celula.
Redimensionarea coloanei se poate face conform indicaţiilor de la lucrarea practică
nr.7 sau prin executarea unui dublu clic pe linia ce desparte antetul coloanei dorite de
coloana din dreapta ei.

10. În celulele G20:G22 introduceţi cuvintele: Total, Taxe, Taxe transport:

a. Procedaţi ca la punctul 9.

11. Delimitaţi domeniile de celule A8:H18 şi G20:H22:

a. Selectaţi domeniul de celule A8: H18 (clic pe celula A8 şi ţinând tasta Shift
apăsată executaţi clic pe H18);
b. Din meniul Format, alegeţi opţiunea Cells;
c. În fereastra de dialog Format Cells, în tab-ul Borders, executaşi clic pe
butonul Set Outer Border and All Inner Lines , după care executaţi clic pe
Ok;
d. Executaţi aceeaşi paşi pentru domeniul G20:H22.
a. În tab-ul Home, în secţiunea Font, se execută clic pe butonul ;
b. În fereastra de dialog Format Cells, în tab-ul Border, executaţi clic pe

butonul Outline şi apoi pe butonul Inside , după care executaţi clic

pe Ok;
d. Executaţi aceiaşi paşi pentru domeniul G20:H22.

61
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

Fig.4.15. Fereastra Format Cells (Calc)

Obs. Pentru a colora liniile ce despart celulele se mai poate folosi (după selectarea
domeniului) instrumentul Borders, / , de pe bara de instrumente - se alege din
lista Borders, opţiunea All borders / .

12. Uniţi celulele din domeniile B3:F3 şi apoi B4:F4 (fiecare domeniu va deveni o
singură celulă):
a. Selectaţi domeniul de celule B3:F3;
b. Din meniul Format, alegeţi opţiunea Merge Cells;
c. La fel se procedează pentru a uni celulele din domeniul B4:F4;
Obs. Acelaşi efect, de creare a unei singure celule prin unirea mai multor celule, se
obţine, selectând celulele dorite şi acţionând opţiunea Merge cells , de pe bara de
instrumente din tab-ul Home;
a. Selectaţi domeniul de celule B3:F3;
b. În tab-ul Home, executaţi clic pe butonul Merge and center
, din categoria Alignment;
c. La fel se procedează pentru a uni celulele din domeniul B4:F4;

13. Introduceţi linii în partea inferioară a celulelor: B3:F3, H3, B4:F4, B5, D5, F5,
B6.
a. Se selectează celula rezultată în urma unirii celulelor B3:F3 şi din
lista Boders de pe bara de instrumente, se alege opţiunea Bottom border;
b. Procedaţi la fel şi pentru celelalte celule precizate.

62
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

Obs. În Excel, ultima opţiune folosită din lista Borders, rămâne vizibilă pe bara de
instrumente, iar la o ulterioară folosire a acestei opţiuni este suficientă executarea
unui clic pe ea, fără a mai deschide lista.

14. Vizualizaţi materialul realizat până în acest moment:

a. Executaţi un clic pe butonul Page Preview, , de pe bara de instrumente
sau pe opţiunea cu acelaşi nume din meniul File;
b. Pentru a reveni, executaţi clic pe butonul Close Preview.
Obs. Cu butoanele Zoom in şi Zoom Out puteţi mări şi micşora imaginea
materialului. Pentru a reveni apăsaţi butonul Close Preview.
La revenire, observaţi că în foaia de calcul au fost delimitate cu linie
îngroşată/întreruptă marginile unei pagini imprimabile (în funcţie de dimensiunea
paginii aleasă în fereastra deschisă cu opţiunea Page din meniul Format). Dacă aceste
margini au fost depăşite, partea rămasă va fi imprimată pe o altă pagină.
a. Din meniul Office, Print alegeţi opţiunea Print Preview;
b. Pentru a reveni, executaţi clic pe butonul Close Print Preview.
Obs. În Excel, în Print Preview, mărirea şi micşorarea imaginii se realizează cu
aceeaşi unealtă, Zoom sau prin executarea unui clic pe pagina afişată.

15. Introduceţi înregistrări în tabelul A8:H17:

a. Introduceţi înregistrări conform cu instrucţiunile anterioare, astfel încât să
obţineţi un tabel asemănător cu cel dat ca exemplu.
Obs. Aceste înregistrări sunt introduse doar pentru a vedea imediat efectul setărilor
ulterioare. Aceste setări pot fi realizate şi asupra tabelului necompletat, efectul lor
urmând a se vedea în momentul introducerii datelor.

16. Coloraţi fundalul domeniilor de celule H8:H18 şi H20:H22 cu albastru, pentru

a scoate în evidenţă valorile ce vor fi introduse în aceste celule (sumele ce se vor plăti
pentru consumabilele achiziţionate).
a. Selectaţi domeniul de celule H8:H18;
b. Din meniul Format, alegeţi opţiunea Cells;
c. În tab-ul Background, selectaţi un albastru foarte deschis (ex. Blue 8) pentru
a putea fi vizibile valorile ce vor fi introduse în aceste celule, şi apăsaţi Ok;
d. Procedaţi la fel pentru a colora domeniul H20:H22.
Obs. Acelaşi efect îl obţineţi dacă alegeţi culoarea dorită, după selectarea celulelor,
din lista Fill Color , de pe bara de instrumente.
a. Selectaţi domeniul de celule H8:H18;
b. În tab-ul Home, executaţi clic pe opţiunea Fill Color şi apoi pe
culoarea dorită sau executaţi clic pe butonul , din secţiunea Font a tab-ului
Home, alegeţi tab-ul Fill şi executaţi clic pe culoarea dorită după care apăsaţi
OK;
c. Procedaţi, în acelaşi mod, pentru a colora domeniul H20:H22.

63
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

17. Introduceţi formule de calcul a Pretului Total (sumele plătite, pentru fiecare
categorie de produs, fiecărei firme) şi a valorii Total (suma totală, ce va fi plătită
firmelor, pentru consumabile).
a. Selectaţi celula H9;
b. Introduceţi formula: =F9*G9 (produsul valorilor din celulele F9 şi G9) şi
apăsaţi tasta Enter;
c. Selectaţi celula H9, poziţionaţi-vă mouse-ul pe colţul din dreapta jos a
celulei H9, apăsaţi butonul stâng al mouse-ului şi trageţi în jos până ajungeţi
pe celula H18;
d. Pentru a calcula valoarea Total, selectaţi celula H20 şi tastaţi formula:
=SUM(H9:H18) sau puteţi folosi instrumentul Sum / AutoSum
, de pe bara de formule/din tab-ul Home - selectaţi celula H20,
clic pe Sum/AutoSum, iar în fereastra deschisă modificaţi domeniul de celule
ce va fi sumat din H9:H19 în H9:H18.
Obs. Cu ajutorul uneltei AutoSum din Excel pot fi accesate şi celelalte funcţii
predefinite. Opţiunea More Functions deschide fereastra Insert Function.

Fig.4.16. Comanda AutoSum din Excel

18. În celula H21 (rubrica Taxe) introduceţi formula de calcul a 7% din Total
(taxele reprezintă 7 procente din suma totală de plată pentru consumabile):
a. Selectaţi celula H21;
b. Introduceţi formula: =H20*0.07 şi apăsaţi Enter;
Obs. Pentru a tasta virgula ce separă partea întreagă de partea zecimală, folosiţi tasta
punct din partea stângă a tastaturii (a doua tastă, după Enter, din dreapta jos a
tastaturii), deoarece virgula poate fi reprezentată de simbolul virgulă sau de simbolul
punct, în funcţie de formatul stabilit în Regional and Language Options.

19. În celula H22 (rubrica Taxe transport) introduceţi o formulă de calcul în

funcţie de numărul total de produse: când numărul total de produse depăşeşte valoarea
100, taxa de transport să fie 150 lei, iar în caz contrar 100 lei.
a. Selectaţi celula H22;
b. Introduceţi formula: =IF(SUM(F9:F18) <100;100;150)

64
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

Obs. În Calc, simbolul folosit pentru a separa argumentele unei funcţiei este
întotdeauna simbolul punct şi virgulă. În Excel acest simbol separator depinde de
formatul setat pe sistem din aplicaţia Regional and Language Options. Spre exemplu,
dacă este setat formatul English, separatorul va fi virgula, iar dacă va fi formatul
Romanian, separatorul va fi simbolul punct şi virgulă.
Spre deosebire de Calc, în Excel, când se tastează numele unei funcţii predefinite,
automat este afişată o casetă ce conţine sintaxa funcţiei respective. Se poate observa
cu uşurinţă şi simbolul ce separă argumentele funcţiei, în cazul de faţă, virgula.

Fig.4.17. Afişarea automată a sintaxei funcţiei introduse în Excel

20. Formataţi valorile de pe coloana Pret total, astfel încât să fie scoase în evidenţă
automat valorile care depăşesc pragul de 100 lei şi cele care sunt mai mici de 10 lei.
Obs. În Calc opţiunile din fereastra Conditional Formating (pe care le vom utiliza) au
la bază stiluri. Se vor scoate în evidenţă cele două categorii de valori, cele care
depăşesc pragul de 100 şi cele care sunt sub pragul de 10, aplicându-le un stil deja
existent, Good, respectiv Bad.
În Excel se va obţine un efect similar, doar că modalitatea de realizare este diferită.
a. Selectaţi domeniul de celule H9:H18;
b. Din meniul Format, selectaţi opţiunea Conditional Formating;
c. În câmpul Condition 1 se vor selecta/introduce următoarele valori:
• În primul câmp din stânga: Cell value is;
• Al doilea câmp: less than;
• Ultimul câmp: 10.
d. Din lista Cell Style alegeţi opţiunea Good;
e. Bifaţi opţiunea Condition 2;
f. În câmpurile Condition 2 se vor selecta/introduce următoarele valori:
• În primul câmp din stânga: Cell value is;
• Al doilea câmp: greater than;
• Ultimul câmp: 100.
g. Din lista Cell Style alegeţi opţiunea Bad;
a. Selectaţi domeniul de celule H9:H18;

b. Se execută clic pe unealta Conditional Formating din tab-ul Home;

c. Din opţiunile Highlight Cells Rules, selectaţi opţiunea Greater Than…;
d. În fereastra Greater Than se completează, valoarea 100 în câmpul din
stânga şi se selectează opţiunea Light Red Fill with Dark Red Text din câmpul
din dreapta şi se apasă OK;

65
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

e. Se execută din nou paşii b, c şi d, cu menţiunea că se selectează opţiunea

Less Than…;
f. În fereastra Less Than, se introduce valoarea 10 şi se selectează opţiunea
Green Fill with Dark Green Text şi se apasă OK.

Fig.4.18. Stabilirea condiţiilor de formatare în Calc

Fig.4.19. Opţiunile Conditional Formating în Excel

Obs. Modificaţi una din valorile preţului unitar sau a cantităţii pentru a obţine un preţ
total ce se încadrează în alt interval. Ce se observă?

66
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

21. Ataşaşi un comentariu celulei H3 în care anunţaţi utilizatorul (atunci când trece
cu mouse-ul deasupra celulei îi va apare comentariul) că poate insera data curentă
folosind combinaţia de taste: “Ctrl+;”
a. Selectaţi celula H3;
b. Executaţi clic dreapta pe celula H3 şi alegeţi opţiunea Insert Note/Insert
Comment;
b. În caseta de editare deschisă, ataşată celulei H3, introduceţi următorul text:
Tastaţi “Ctrl+;” pentru a insera data curentă;
c. Executaţi un clic în afara căsuţei de text pentru a termina editarea
comentariului.
Obs. În Calc se poate introduce un comentariu şi prin accesarea opţiunii Note din
meniul Insert. Pentru a face modificări asupra comentariului va trebui să executaţi clic
dreapta pe celulă şi să alegeţi opţiunea Show Note. Executaţi dublu clic pe caseta
comentariului pentru a intra în modul editare. După terminarea editării, din meniul de
context, executaţi încă un clic pe opţiunea Show Note pentru a dezactiva opţiunea.
În Excel pentru a face modificări asupra comentariului executaţi clic dreapta pe celula
H3 şi alegeţi opţiunea Edit comment.

22. În rubrica Cod Postal (celula F5) impuneţi o condiţie pentru validarea codului
poştal: lungimea codului introdus sa fie egal cu 6.
Obs. Pentru a preveni utilizatorul cu privire la regula impusă se va introduce un mesaj
de avertizare (apare atunci când este selectată celula F5) şi un mesaj de eroare (apare
atunci când este introdusă o valoare care nu respectă regula impusă şi se încearcă
părăsirea celulei), în cazul în care ignoră avertizarea şi introduce un text care are
lungimea mai mare sau mai mică de 6 caractere:
a. Selectaţi celula F5;
b. Din meniul Data alegeţi opţiunea Validity;
c. Din tab-ul Criteria, în câmpul Allow, alegeţi opţiunea Text length;
d. Bifaţi opţiunea Allow blank cells, în cazul în care nu e deja bifată (pentru a
permite în celula respectivă să rămână necompletată);
e. În câmpul Data selectaţi opţiunea equal;
f. În câmpul Value introduceţi valoarea 6;
g. În tab-ul Input Help, bifaţi opţiunea Show input help when cell is selected şi
în câmpul Title, introduceţi: Atenţie!;
h. În câmpul Input help, introduceţi: Codul poştal trebuie sa conţină 6 cifre!;
i. În tab-ul Error alert, în câmpul Title, introduceţi: Eroare!. Verificaţi să fie
bifată opţiunea Show error message when invalid values are entered;
j. În câmpul Error message, introduceţi: Cod invalid! şi apăsaţi OK.
a. Selectaţi celula F5;

b. În tab-ul Data, executaţi clic pe unealta Data Validation şi alegeţi

opţiunea cu acelaşi nume;

67
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

c. În fereastra data Validation, în tab-ul Settings, în câmpul Allow, selectaţi

opţiunea Text lenght. Opţiunea Ignore blank trebuie să fie bifată;
d. În câmpul Data selectaţi opţiunea equal to, iar în câmpul Length introduceţi
valoarea 6;
e. În tab-ul Input Message, bifaţi opţiunea Show input message when cell is
selected şi în câmpul Title, introduceţi: Atenţie!;
f. În câmpul Input message, introduceţi: Codul poştal trebuie sa conţină 6
cifre!
g. În tab-ul Error alert, în câmpul Title, introduceţi: Eroare!; Verificaţi să fie
bifată opţiunea Show error alert after invalid data is entered;
h. În câmpul Error message, introduceţi: Cod invalid! şi apăsaţi OK.

Fig.4.20. Fereastra Data Validation în Excel

Obs. Selectaţi celula. Observaţi mesajul de avertizare. Încercaţi să introduceţi un cod

care nu are 6 caractere şi să părăsiţi celula. Ce se întâmplă?

23. Filtraţi înregistrările după Tip produs (să afişeze doar înregistrările care conţin
un anumit tip de produs) şi apoi după Firmă (să afişeze doar înregistrările cu produsele
de la o anumită firmă):
a. Selectaţi celulele de la A8 până la H18;
b. Din meniul/tab-ul Data, alegeţi opţiunea Filter, şi selectaţi AutoFilter /

executaţi clic pe unealta Filter . În dreptul fiecărui antet din coloanele

tabelului A8:H18 a apărut câte o săgeată;

68
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

Exemplu:
c. Apăsaţi pe săgeata din celula D9 (Tip produs) şi selectaţi un anumit tip de
produs. Vor fi afişate doar rândurile din tabel care au pe coloana Tip produs,
categoria selectată de dumneavoastră;
d. Reveniţi alegând din aceeaşi listă opţiunea All/Clear Filter from… ;
e. Procedaţi la fel pentru a filtra după Firmă.
Obs. În Excel 2007, la executarea unei filtrări, nu se selectează criteriul de filtrare ci
sunt debifate celelalte care nu prezintă interes. Când a fost aplicat un filtru pe o
anumită coloană, în dreptul acesteia, săgeata s-a transformat în , iar în Calc
săgeata şi-a schimbat culoarea, în albastru, pentru a indica coloana pe care a fost
aplicat filtrul. În concluzie, Calc permite filtrarea doar după un singur criteriu, pe
coloană.

a) b)
Fig.4.21. Indicarea criteriului de filtrare în a) Calc, b) Excel

24. Transformaţi modul de afişare al valorilor monetare pentru a include un

separator pentru mii. (Ex: 100,000.00):
a. Selectaţi domeniul de celule G9:H18;
b. Din meniul Format se alege opţiunea Cells sau clic dreapta pe selecţie şi se
selectează Format Cells;
c. În fereastra Format cells, în tab-ul Numbers, se alege opţiunea Number şi se
bifează opţiunea Thousands separator. În câmpul Decimal places, selectaţi
valoarea 2, pentru a afişa două zecimale.
d. Procedaţi la fel pentru domeniul de celule H20:H22.
a. Selectaţi domeniul de celule G9:H18;

69
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

b. În tab-ul Home, executaţi clic pe unealta Comma Style . Pentru mai

multe opţiuni accesaţi fereastra Format Cells (puteţi executa clic pe butonul
din secţiunea Number a tab-ului Home);
c. Procedaţi la fel pentru domeniul de celule H20:H22.
Obs. Fiecare din cele două aplicaţii includ simboluri ale unităţilor monetare din
diferite ţări. Dacă se doreşte şi afişarea simbolului monetar, se alege formatul
Currency.

Fig.4.22. Fereastra de configurare a valorilor monetare în Excel

25. Introduceţi o unitate de măsură (buc.) pentru valorile de pe coloana Cantitate:

a. Selectaţi domeniul de celule F9:F18;
b. Din meniul Format, alegeţi opţiunea Cells;
c. În tab-ul Number, alegeţi opţiunea Number;
d. În câmpul Format code, introduceţi: 0 "buc" şi apăsaţi OK.
a. Selectaţi domeniul de celule F9:F18;
b. În fereastra Format cells (poate fi accesată şi executând clic dreapta pe
selecţie şi executând clic pe opţiunea Format cells…) executaţi clic pe
opţiunea Custom;
c. În câmpul Type introduceţi 0 "buc" şi apăsaţi OK.
Obs. Observaţi că pe bara de formule, de pe bara de instrumente, atunci când aţi
selectat una dintre celulele cu valorile cantităţilor, apare doar valoarea numerică, fără
unitatea de măsură ataşată. În acest mod pot fi introduse în aceeaşi celulă şi caractere
alfabetice şi numerice, folosind valorile numerice în formule de calcul.

70
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

26. Sortaţi înregistrările în ordine alfabetică după Firmă şi în ordine descrescătoare

după Cantitate:
a. Selectaţi tabelul A8:H18;
b. Din meniul Data alegeţi opţiunea Sort;
c. În câmpul Sort by selectaţi Firma şi opţiunea Ascending;
d. În câmpul Then by selectaţi Cantitate şi opţiunea Descending;
e. Apăsaţi OK.

a. În tab-ul Home, executaţi clic pe Sort & Filter şi alegeţi opţiunea

Custom Sort;
b. În fereastra Sort, în câmpul Sort by selectaţi Firma, în câmpul Sort On
păstraţi opţiunea Values, iar în câmpul Order, selectaţi A to Z;
c. Apăsaţi butonul Add Level;
d. În câmpul Then by selectaţi Cantitate, iar în câmpul Order, selectaţi Largest
to Smallest.

Fig.4.23. Fereastra Sort în Excel

27. Înlocuiţi formula =SUM(H9:H18) din rubrica Total (H20) cu =subtotal(9,

H9:H18):
a. Selectaţi celula H20;
b. Introduceţi formula =subtotal(9, H9:H18);
c. Executaţi o filtrare după criteriul dorit.
Obs. Înlocuind formula cu cea indicată la acest punct, se observă că la executarea
unei filtrări, totalul afişat în celula H20, reprezintă suma preţurilor totale afişate in
urma filtrării. Înaintea aceste modificări, totalul afişat era mereu fix şi reprezenta
suma tuturor preţurilor totale, fie că erau afişate sau nu, în urma unei filtrări.

71
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

28. Creaţi un alt tabel care să reprezinte cantităţile produselor achiziţionate, după
tipul de produs, de la fiecare firmă, pe baza tabelului iniţial.
a. Selectaţi tabelul A8:H18;
b. Din meniul Data -> DataPilot, selectaţi opţiunea Start;
c. În fereastra de dialog Select Source, verificaţi să fie selectat Current
selection, precizând astfel că datele sursă provin din domeniul de celule
selectat la pasul anterior (A8:H18);
d. Apăsaţi butonul OK;
e. Trageţi de câmpul Oras, în secţiunea dreptunghiulară numită Page Fields;
f. Trageţi de câmpul Firma, în secţiunea dreptunghiulară numită Column
Fields, câmpul Tip produs în secţiunea Row Fields, şi Cantitate în Data
Fields;
g. Executaţi clic pe butonul Options şi în lista Function, verificaţi să fie
selectată funcţia Sum;
h. Apăsaţi OK;
i. În fereastra DataPilot, executaţi clic pe butonul More ;
j. În câmpurile Results to se stabileşte unde va fi introdus noul tabel. Setările
implicite indică foaia de calcul curentă, începând cu celula A20
($Sheet1.$A$20);
k. Apăsaţi OK;
a. Selectaţi tabelul A8:H18;

b. În tab-ul Insert, selectaţi opţiunea PivotTable ;

c. În fereastra de dialog deschisă (Create PivotTable) selectaţi Existing
Worksheet şi executaţi un clic în celula A26;
Obs. Dacă în câmpul Select a table or range nu apare codul Sheet2!$A$8:$H$18,
atunci selectaţi tabelul din nou A8:H18.
d. Apăsaţi OK;
e. În fereastra PivotTable Field List, trageţi de opţiunea Oras în spaţiul Report
Filter, de opţiunea Firma în spaţiul Column Labels, de opţiunea Tip produs în
spaţiul Row Labels, şi de opţiunea Cantitate în spaţiul Values. Începând cu
celula A26 a fost introdus tabelul ce conţine datele selectate.
Obs. În Excel, se poate modifica funcţia ce se execută asupra datelor din noul tabel,
prin executarea unui clic pe butonul Sum of Cantitate şi selectarea
opţiunii Value Field Settings. Din lista Summarize value field by se selectează funcţia
dorită.

72
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

a)

b)
Fig.4.24. Noul tabel obţinut cu ajutorul comenzilor a) DataPilot (Calc) şi b) PivotTable
(Excel)

a)

73
 Ana-Maria SUDUC, Mihai BÎZOI, Gabriel GORGHIU

b)
Fig.4.25. Interfaţa de creare a unui tabel de rezumare a datelor dintr-o foaie de calcul în
a) Calc, b) Excel

29. Realizaţi diagrama noului tabel.

a. Selectaţi noul tabel obţinut începând cu celula din colţul din dreapta jos a
tabelului (exceptând coloana şi linia Total Results) şi până la linia ce conţine
celula Tip produs;
b. Executaţi clic pe butonul Chart , de pe bara de instrumente;
c. În fereastra Chart Wizard, la primul pas selectaţi tipul de diagramă dorit şi
apăsaţi butonul Next;
d. La pasul 2 puteţi modifica modul de reprezentare al datelor (pe linie sau pe
coloană). Apăsaţi Next pentru a trece la pasul următor;
e. La pasul 3 puteţi stabili seriile date care să fie reprezentate. Apăsaţi Next
pentru a trece la pasul următor;
f. La pasul 4 puteţi stabili nume pentru tabel şi axe şi modul de afişare al
legendei. Apăsaţi Finish.
Obs. Testaţi realizarea diagramei selectând şi coloanele/liniile excluse (care nu au fost
selectate). Ce se observă?
a. Selectaţi noul tabel obţinut începând cu celula A23;

74
 Tehnologii Informaţionale Computerizate

b. Din tab-ul Insert executaţi clic pe unealta Column ;

c. Alegeţi tipul de grafic dorit, executând clic pe el.
Obs. Diagrama obţinută se află pe un alt strat al foii de calcul, putând fi deplasată în
poziţia dorită.

Fig.4.26. Reprezentarea grafică a tabelului creat cu opţiunea DataPilot, în Calc

Fig.4.27. Reprezentarea grafică a tabelului creat cu opţiunea PivotTable, în Excel

75