„Muzica este arta lui Dumnezeu”

W. A. Mozart

Cuvânt înainte

Muzica are un rol primordial în educaţie prin faptul că

deschide gustul pentru frumos. Această artă, prin care omul se
regăseşte pe sine, poate exprima toate trăirile şi gândurile noastre
printr-un limbaj aparte - limbajul sunetelor.
În învăţământul preşcolar şi şcolar activităţile muzicale,
respectiv muzica, constituie unul dintre mijloacele care
contribuie la formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului.
Aceasta însoţeşte copilul în mai toate tipurile de activităţi,

jocuri şi, de aceea, stimulează dezvoltarea capacităţii

intelectuale, estetice, morale, fizice ale copiilor.
Lucrarea „Elemente de limbaj muzical” a fost
concepută ca un curs universitar practic, la îndemâna
studenţilor care trebuie într-un timp scurt să-şi însuşească
temeinic elementele de limbaj muzical.
Materia cuprinsă în Curriculum muzical preprimar şi
primar este tratată într-o manieră atractivă, accesibilă.
Partea aplicativă este ilustrată prin cântece din
folclorul copiilor , cântece pentru preşcolari şi şcolari, dar şi
1
prin exemple din autori ai literaturii muzicale româneşti ei
universale.
Anexa cuprinde proiecte didactice care pot constitui
soluţii pentru lecţiile finale de evaluare, un repertoriu de

cântece adecvat tematicii şi dramatizări artistice pentru

serbările şcolare.
Considerăm că, materialul de iniţiere a scris - cititului
muzical a fost suficient de clar, adaptat la nivelul de pregătire

muzicală a studenţilor care vor deveni profesori pentru

învăţământul preprimar şi primar.

Autorul

2
I. ELEMENTE DE LIMBAJ MUZICAL
1. Sunetul muzical

Limbajul muzical este o cale directă pe care muzica

o oferă comunicării. Însușirea elementelor de limbaj muzical
ne oferă cheia cu care se pot deschide larg porțile spre
înțelegerea artei sunetelor muzicale.

Tot ce auzim în natură poartă numele de sunet care

este rezultatul unor vibrații produse de corpuri sonore,
vibrații ce se transmit în aer. Sunetele cântate cu vocea sau
cu instrumentele muzicale se numesc sunete muzicale. La
instrumentele muzicale, sunetele rezultă prin punerea în
vibrație a unor corzi, membrane, plăcuțe, prin lovire, ciupire,
frecare, suflare etc. însă vocea umană este produsă de
aparatul fonator.

1.1. Elementele grafice ale sunetelor muzicale

cu componentele acestora

Semnele grafice prin care sunt redate sunetele

muzicale în scris se numesc note muzicale.

3
 Notele muzicale se scriu pe portativ și arată
înălțimea sunetelor.

Portativul este un grup de cinci linii drepte egal

depărtate între ele. Între linii se formează patru spații.

Liniile și spațiile portativului se numără de jos în sus,

ca treptele unei scări.

La sfârșitul fiecărui portativ se pune bară.

Cheia sol

Cheia sol se scrie la începutul fiecărui portativ, pe

linia a doua, pentru a arăta denumirea și locul notei sol.

Elementele componente ale cheii sol:

4
 Nota întreagă este formată dintr-un semioval cu fața
în jos, un semioval cu fața în sus, se unesc cele două
semiovale și am obținut nota întreagă:

Doimea este formată dintr-un semioval cu fața în

jos, un semioval cu fața în sus, unim cele două semiovale,
iar în partea dreaptă adăugăm un bastonaș:

Pătrimea este formată dintr-un semioval cu fața în

jos, un semioval cu fața în sus, unim cele două semiovale,
formăm nota, o umplem la mijloc și aplicăm în partea
dreaptă un bastonaș.

Optimea are aceleași componente ca și pătrimea

doar că pe bastonaș adăugăm un steguleț.

5
 Şaisprezecimea are aceleași componente ca și
optimea doar că adăugăm pe bastonaș două stegulețe.

1.2. Calitățile sunetelui muzical

1.2.1. Înălțimea

Calitatea sunetelor muzicale de-a fi mai înalte

(acute) sau mai joase (grave) se numește înălțime.

înalte
După înălțime sunetele pot fi: mijlocii
joase

Notele scrise pe partea de jos a portativului

reprezintă sunete joase.

Notele scrise în partea de sus a portativului

reprezintă sunete înalte.

6
 Notele scrise la mijlocul portativului reprezintă
sunete medii.

Când sunetele apar succesiv (unul după altul),

urcând sau coborând ca o scară, ele formează gama
muzicală.

Melodia este elementul esențial al muzicii, bazat pe

succesiunea de sunete muzicale cu diferite înălțimi. Mersul
melodic poate fi:

prin repetare treptat prin salt ascendent

descendent

Elemente melodice

Semnele de alterație sunt: diezul, becarul și bemolul

Alterațiile muzicale sunt semnele grafice care indică

modificarea înălțimii sunetelor.

7
 Diezul (#) este semnul muzical care modifică
înălțimea sunetelor, urcându-l cu un semiton.

Bemolul ( ) este semnul muzical care modifică

înălțimea sunetului în dreptul căruia este scris, coborându-l
cu un semiton.

Becarul ( ) este semnul muzical care anulează

efectul diezului și a bemolului.

8
 Fata de păstor

Fiecare sunet muzical are o înălțime precisă care

este denumită printr-o silabă: Do, Re, Mi, Fa , Sol, La, Si, Do.

Înălțimea este reprezentată în scris prin poziția

notelor muzicale pe portativ (pe linii sau pe spații).

Nota Do1 se
notează pe o liniuță scurtă,
suplimentară, sub portativ.

9
 Dirijorul DO

Nota Sol se notează pe

linia a doua a portativului, iar
So
Mi nota Mi se notează pe linia întâi
l
a portativului.

Chemarea cucului

La 10
Nota La se notează pe spațiul al doilea al portativului.

Fluturaş, fluturaş

Nota Re se notează sub linia întâi

a portativului.
Re

Mămăruţă, ruţă

Fa 11
Nota Fa se notează pe spațiul întâi a portativului.

Ştiu să-l cânt pe Fa

Nota SI se notează pe linia a treia

Si
a portativului.

Greieraşul

Sunetul și nota Do2 se notează

Do
pe spațiul trei al portativului.
2

12
 Ghicitoare

Sunetul Do1 este un sunet jos, iar Do2 este un sunet

înalt.

1.2.2. DURATA

Durata este însușirea sunetului muzical de a fi mai

lung sau mai scurt.

Cu cât sunetul este mai lung sau mai scurt, durata

lui în timp este mai lungă sau mai scurtă.

În muzică, timpul măsoară durata sunetelor și se

marchează printr-o mișcare a mâinii, a piciorului sau prin
numărătoare. Timpii se bat (se tactează) în mod egal și cu
regularitate.

Durata de un timp (pătrimea)

13
 Copiii vor recita versurile de mai sus mergând în
marș, apoi bătând ritmic din palme. Vor desena câte o
liniuță dreaptă pentru fiecare silabă pronunțată, după
modelul de mai sus. Se va scrie câte un oval plin, așezat
deasupra unei linii.

Dacă se desenează o liniuță verticală la dreapta

fiecărui oval plin, obținem semnul grafic prin care se scrie
durata de un timp.

14
 Durata de jumătate de timp (optimea)

sau

Duratele sunetelor muzicale unite câte două, printr-

o linie, se numesc durate de jumătate de timp și se scriu

astfel:

Copiii recită versurile de mai jos, bătând ritmic din

palme și apoi le scriu cu câte două durate muzicale pentru
fiecare grup de două silabe, astfel:

Câ - te doi tot îm - pre - u - nă

Să ju - căm cu vo - ie bu - nă

Durata de jumătate de timp se mai poate scrie și

separat, cu „stegulețe”, astfel: .

15
 Iu - te iu - te iu - te iu - te

Pas pas pas pas

Durata de doi timpi (doimea)

Semnul grafic format dintr-un oval gol cu o linie

verticală la dreapta se numește durată de doi timpi și se

scrie astfel:

Copiii recită versurile de mai jos pășind rar așa cum

pășește ursul. Vor scrie pentru fiecare silabă durata de doi
timpi, astfel:

16
 Combinații ritmice cu doimi și pătrimi:

Combinații ritmice cu pătrimi, doimi și optimi:

Combinații ritmice cu durată de un timp, de o

jumătate de timp și de doi timpi:

17
 Momentele de tăcere dintre sunete se numesc
pauze.

În funcție de durata lor în timp, pauzele pot fi mai

lungi, potrivite sau mai scurte. Ele corespund ca durată
tuturor valorilor de note.

Exprimarea duratei sunetelor și a pauzelor muzicale

se face cu ajutorul unor grafice convenționale, numite valori
de note și pauze.

Duratele (valorile) notelor muzicale:

18
 Divizarea binară a duratelor muzicale:

Semnele de prelungire a duratelor muzicale

Punctul așezat la dreapta unei note prelungește

durata acelei note cu jumătate din valoarea sa.
19
 Eu sunt numai un copilaş

Legato de prelungire constă dintr-un semn ( )

ce unește două sau mai multe note de aceeași înălțime.

20
21
La şcoală

22
 Legato de expresie constă într-un semn ( )
ce unește mai multe note de înălțimi diferite.

Cântecul lui Ştefan cel

Mare

Coroana prelungește durata notei după aprecierea

interpretului. Dublează durata notei, în general.

23
 Nouă azi ne-a
răsărit

Semnele de repetiţie ajută la prescurtarea scrierii

muzicale. Ele apar sub diferite aspecte, şi anume:

Repetare de
la început

Repetarea
fragmentului
cuprins între
semne
24
 Repetarea
ambelor
fragmente
(pe rând)

Hai să-ntindem
hora mare

Prima volta (adică prima oară) şi secunda volta

(adică a doua oară) se folosesc pentru a prescurta scrierea
cântecelor în care se repetă mai multe rânduri melodice.

1. Prima 2. Seconda
volta volta

25
 O, ce veste minunată

Sincopa este deplasarea accentului de pe o valoare

de notă accentuată pe o valoare de notă neaccentuată,
precedentă, obținută prin legato de prelungire.

26
Sincopa → pe timpi

Cuc, cuculeţ

Sincopa → pe jumătăți de timp

27
 Hi, hai, murgule

Contratimpul este înlocuirea de note accentuate cu

pauzele corespunzătoare, accentul trecând pe valorile de
note neaccentuate următoare.

Contratimpul → pe timpi

28
Aria lui Waşek din opera „Mireasa
vândută”

Contratimpul → pe jumătăți de timp

29
 Cuc
ul

Diviziuni excepţionale

Trioletul

Diviziunea excepţională a unei valori binare de notă

în trei părţi egale în loc de două se numeşte triolet. Trioletul
se notează cu o acoladă ( ) sau un arc (deasupra
sau dedesubtul notelor), înăuntrul cărora se scrie cifra 3.

30
31
 Marşul Gloriei din opera
„Aida”

Anacruza

Anacruza este o formulă ritmică în care un sunet

sau un grup de sunete neaccentuate pregătesc și dau elan
timpului 1, accentuat.

Anacruza pe timp poate fi o pătrime ( ) sau o

formulă ritmică rezultată din divizarea acesteia.

32
 Cu noi este Dumnezeu

Anacruza pe jumătate de timp este reprezentată de

obicei de durata de optime ( ).

33
Muzicanţii

34
 1.2.3. INTENSITATEA

Calitatea sunetului muzical de a fi mai tare sau mai

încet se numește intensitate. Intensitatea (tăria) cu care se
execută o piesă muzicală este reprezentată în scris prin
nuanțe. Termenii de nuanță provin din limba italiană și se
noteză prescurat.

Notarea
Termenul prescurtată Semnificația

cât se poate de
încet
pianissimo posibile
foarte încet
pianissimo
încet
piano
pe jumătate piano
mezzopiano
pe jumătate tare
mezzoforte
tare
forte
foarte tare
fortissimo
cât se poate de
fortissimo posibile tare

Termenii care indică o schimbare treptată a

intensității se notează prin semne grafice.

35
Semnul Cuvinte/exp
Semnificația
grafic resii

crescendo creşterea progresivă a

intensităţii
decrescendo
descreşterea progresivă a
marcato
intensităţii
marcatissimo
accentuarea unui sunet
portato
accentuarea sunetului cu tărie

intensitate păstrată pe toată

durata sunetului

Bună dimineaţa la Moş

Ajun

● Termeni de mișcare

Gradul de iuțeală cu care se execută o piesă

muzicală se numește tempo sau mișcare și se reprezintă

36
prin termeni de mișcare. Aceștia se scriu la începutul
cântecului, de obicei din limba italiană.

Termenii de mişcare (de tempo) se stabilesc în

funcţie de conţinutul şi caracterul pieselor muzicale.
Termenii de tempo se scriu la începutul cântecului,
deasupra portativului, lângă cheie.
În literatura muzicală, aceşti termeni provin din
limba italiană - limba universală a muzicii.

A. Principalii termeni de tempo care indică o mişcare

constantă sunt:

Termen Explicaţie
Adagio Foarte rar
Andante Rar
Moderato Potrivit
Andantino Rărişor
Allegretto Repejor
Alle gr o Re pe de
Presto Foarte repede
Vivace Foarte vioi, iute

B. Termeni care arată o mişcare treptată:

Termen Explicaţie
rallentando (rall) rărind treptat mişcarea
37
 încetinind
ritardando (ritard.) întârziind mişcarea
ritenuto (rit.) reţinând mişcarea
accelerando (accel.) accelerând mişcarea
stringendo (string.) grăbind mişcarea
C. Termeni de mişcare care indică revenirea la
tempoul iniţial:

Termen Explicaţie
a tempo intrarea în tempoul de bază
tempo primo revenire la tempoul iniţial
come prima tempoul de la început
D. Termenii care indică respectarea cu stricteţe
sau după voie a tempoului:
Termen Explicaţie
tempo giusto tempo just
ben misurato bine măsurat
senza tempo fără tempo precis
ad libitum după voie
rubato liber (urmând textul)

E. Termeni care indică expresia mişcării cât şi

caracterul acesteia:
Termen Explicaţie
Grave rar cu gravitate
Animato repede însufleţit
Comodo potrivit comod
Andante cantabile andante cantabil
Maestoso potrivit maiestuos

38
Allegro con brio allegro cu strălucire

1.2.4. Timbrul

Calitatea prin care se distinge un sunet după sursa

sonoră care l-a produs se numește timbru. Timbrului i se mai
spune și culoarea sunetului. Timbrul (culoarea sunetului)
poate fi vocal și instrumental.

●Timbrul vocal

Însușirea care face să se deosebească o voce de

alta, chiar dacă produce același sunet cu aceeași înălțime,
durată și intensitate se numește timbrul vocal individual.

După natura lor, există voci de copii, voci de femei

și voci de bărbați. Acestea pot cânta în registrul acut, mediu
sau grav.

Totalitatea sunetelor accesibile ca întindere unui

instrument sau unei voci poartă numele de diapazon.

Prin asamblarea vocilor și interpretarea unei piese

muzicale, în grupuri mai mari sau mai mici de interpreți,
obținem formații corale pe care le putem clasifica după
timbrul vocal și registrul în care pot cânta.

COR DE VOCI EGALE

Felul corului Tipuri de voci

39
 vocea l: sopran

Cor de copii vocea a ll-a: mezzo-sopran

vocea a lll-a: alto

sopran (l și ll)

Cor de femei mezzo-sopran

alto și contralto

tenor (prim și secund)

Cor de bărbaţi bariton

bas

sopran

alto
Cor mixt
tenor

bas

COR DE COPII – Registrul sonor al întinderii vocii

copiilor

●Timbrul instrumental

40
 După modul de producere a sunetelor,
instrumentele muzicale se clasifică în:

1. Instrumente de suflat:

- din lemn: flaut, oboi, clarinet, fagot etc.

- din alamă: corn, trompetă, trombon, tubă etc.

2. Instrumente cu coarde

Acestea pot produce sunete prin frecarea cu arcușul

(vioara, viola, violoncelul, contrabasul), ciupire (harpa,

41
chitara, mandolina) sau prin lovire cu ciocănelele (pianul,
țambalul).

3. Instrumente de percuție

Acestea produc sunete prin lovire. În acest

compartiment intră instrumentele:

a) cu sunete determinate (acordabile)

- cu membrană (timpanul);

- de lemn sau metal (xilofon, celestă, carillon,

glockenspiel, clopote, vibrafon etc.)

b) cu sunete nedeterminate (neacordabile)

- cu membrană (toba mică, toba mare,

tamburină);

- de lemn sau metal (castagnete, trianglu, talgere,

gong, tam-tam, toacă etc.)

42
 4. Instrumentele electronice produc sunete pe baza
unor procedee fizice: orga, pianul, chitara. Un timbru aparte
are orga, instrument complex care poate imita timbrurile
unor instrumente de suflat, corzi și chiar percuție.

5. Instrumentele populare sunt folosite de artişti

populari pentru interpretarea folclorului muzical:

- instrumente de suflat: bucium, fluier, nai, cimpoi,

taragot, drâmbă, ocarină, frunză, solz de peşte etc.

- instrumente cu coarde: cobză, ţiţeră, ceteră,

ţambal;

- instrumente cu claviatură: acordeon.

43
II. METRICA
Metrica este acel capitol din teoria muzicală, care se
ocupă de studierea principiilor de desfășurare, încadrare în
măsurare a timpului în care se desfășoară lucrările muzicale.

Metrica muzicală are două elemente principale:

timpul și măsura. Timpul este unitatea principală de măsură
în funcție în care valorile ritmice pot fi comparate și
măsurate ca durată și care împreună formează formele
ritmice.

După intensitatea şi locul pe care îl ocupă în

configurația ritmică, timpul este de două categorii:

44
accentuat și neaccentuat. Timpul accentuat se notează prin
semnul marcato (>)

2.1. Măsurile muzicale

Între două accente de aceeași intensitate se

formează o măsură.

Cea - sul ba - te și mă - soa

- ră

Tim - pul ca - re tre - ce, zboa

- ră

Între două accente de aceeași intensitate se

formează o măsură. Măsura este gruparea de timpi
accentuați și neaccentuați care se succed periodic, la
intervale de timp egale. O măsură se delimitează prin bară
de măsură, iar la sfârșitul piesei muzicale se scrie bară finală
(o linie subțire și una groasă).

Măsura se notează la începutul portativului, după

cheie, prin două cifre sub formă de fracție în care numitorul
indică valoarea timpului, iar numărătorul indică numărul
timpilor.

45
 Cifra de sus arată numărul timpilor dintr-o
măsură.

Cifra de jos arată valoarea unității de timp.

2 pătrimi)
2.1.1. Măsura de doi timpi (două
4

Grupul de doi timpi, primul accentuat, iar al doilea

neaccentuat, se numește măsura de doi timpi.

Măsura de doi timpi se indică prin cifra doi, care se

scrie o singură dată, la începutul cântecului, după cheia sol,
astfel:

Măsura de 2/4 se tactează (bate) astfel: 1 2

În măsurile care au ca unitate de timp pătrimea,

valorile de note durează astfel:

46
 = un timp = jumătate de timp = doi
timpi

Voinici
i

47
 Noi acum suntem şcolari

● Pătrimea cu punct

Punctul pus în dreapta notei îi prelungește durata cu

încă jumătate din durata inițială.

Pătrimea cu punct durează deci un timp și jumătate:

.

3 pătrimi)
2.1.2.Măsura de trei timpi (trei
4

Grupul format din trei timpi, fiecare având valoare

de pătrime se numește măsura de trei timpi. În această
măsură, timpul întâi este accentuat, iar timpul al doilea și al
treilea sunt neaccentuați.

48
 Măsura de trei timpi se indică prin cifrele 3 şi 4, care
se scriu o singură dată, la începutul cântecului, după cheia
sol, astfel:

Tactarea măsurii de 3/4 (cu mâna dreaptă) se face

astfel:
1 2

Greier
aşul

49
 ● Doimea cu punct

Valoarea care reprezintă o măsură întreagă de trei

timpi este doimea cu punct.

Punctul pus în dreapta unei note prelungește durata

acesteia cu jumătate din valoarea ei. Doimea cu punct
durează trei timpi.

. = +

3 = 2 + 1

Dansul

50
 2.1.3. Măsura de patru4 timpi
4
Măsurile de doi timpi și de trei timpi sunt măsuri
simple, deoarece au câte un singur accent pe timpul întâi.

Măsura de patru timpi, 4/4, este alcătuită din două

măsuri de câte doi timpi. Din această cauză, măsura de
patru timpi va avea două accente, unul principal pe timpul
întâi, iar altul secundar pe timpul trei.

Măsura de patru timpi se indică prin două cifre 4

suprapuse, care se scriu o singură dată, la începutul
cântecului, după cheia sol, astfel:

Tactarea măsurii de patru timpi se face cu mâna

dreaptă, astfel:

1
2 3

51
 La şcoală

Măsurile eterogene sunt compuse din două sau

mai multe măsuri simple de metru diferit (binar ternar) cele
mai întâlnite sunt măsurile eterogene de 5 și 7 timpi și le
întâlnim în succesiunea 2 + 3 sau 3 + 2 iar în cadrul
măsurilor de 5 timpi (2+2+3) (2+2+2) etc.

52
 Măsurile alternative reprezintă alternarea
succesivă a mai multor feluri de grupări metrice.

Măsurile incomplete sunt acele măsuri care nu

totalizează duratele indicate de fracția de măsură, de la
începutul cântecului - completarea diferențelor de timpi se
face în ultima măsură din pauză.

Hristos a
înviat

III. INTERVALE MUZICALE

Intervalul muzical este raportul de înălțime (sau
distanță) dintre două sunete muzicale.

După numărul de trepte pe care le conțin,

intervalele se împart în intervale simple (în cadrul unei
octave) și intervale compuse (care depășesc întinderea unei
octave).

53
 Intervalele simple (la care ne referim) sunt: prima,
secunda, terța, cvarta, cvinta, sexta,septima și octava.

Treapta I I II III IV V
VI VII VIII

Intervalul

prima

secunda

terţa

cvarta

cvinta

sexta

septima

octava

După numărul de tonuri și semitonuri pe care le

conțin, atât intervalele simple cât și cele compuse, pot fi:
perfecte, mari, mici, mărite, micșorate. Intervalele secunda,
terța, sexta, septima sunt intervale mari și mici.

3.1. INTERVALUL DE PRIMĂ

54
Intervalul format între două sunete muzicale cu aceeași
denumire, situate pe aceeași treaptă se numește primă.

Când într-un vocal se cântă la interval de primă

numim această interpretare unison.

55
Trenul

56
3.2. INTERVALUL DE SECUNDĂ

Intervalul format între două

sunete pe trepte alăturate se
numește secunda.

Secunda este de două feluri:

secunda mare, care conține un

ton;

secunda mică, care conține un

semiton.

57
 Mama

3.3. INTERVALUL DE TERȚĂ

Intervalul format între două

sunete situate la aceeași
distanță de trei trepte se
numește terță.

Terța este de două feluri:

terța mare, care conține două

tonuri;

terța mică, care conține un ton

și un semiton.

58
 Cucule, pasăre sură

3.4. INTERVALUL DE CVARTĂ

Intervalul ce se formează între

două sunete aflate la o distanță
de patru trepte se numește
cvartă.

Cvarta este un interval perfect și conține două

tonuri și un semiton.

59
 Tricolorul

3.5. INTERVALUL DE CVINTĂ

Intervalul format între două

sunete muzicale situate la
distanță de cinci trepte se
numește cvintă.

Cvinta este un interval perfect și conține trei tonuri

și un semiton.

60
 Melodie

3.6. INTERVALUL DE SEXTĂ

Intervalul format între două

sunete muzicale aflate la
distanță de șase trepte se
numește sextă.

Sexta este de două feluri:

61
 - sexta mare care conține patru tonuri și un semiton:

- sexta mică care conține trei tonuri și două

semitonuri:

Jingle bells
- fragment -

3.7. INTERVALUL DE SEPTIMĂ

62
 Intervalul format între două
sunete muzicale aflate la o
distanță de șapte trepte se
numește septimă.

Septima este de două feluri :

- septima mare care conține cinci tonuri și un

semiton:

- septima mică care conține patru tonuri și două

semitonuri:

63
 Arie din opereta „Liliacul”

3.8. INTERVALUL DE OCTAVĂ

Intervalul ce se formează între

două sunete aflate la o distanță
de opt trepte se numește
octavă.

Octava este un interval perfect, care conține

întotdeauna cinci tonuri și două semitonuri.

64
 A sosit ziua dreptăţii

4. TONALITĂȚI MAJORE ȘI MINORE

Gama este o succesiune treptată de opt sunete

muzicale (așezate după înălțime) în cadrul unei octave.

65
Sunetul cu care începe și se sfârșește gama (treptele l și a
Vlll-a) poartă numele de tonică. Sunetele unei melodii
sunt organizate în jurul tonicii, dând naștere tonalității.

Gama care are terță mare între trepta l și treapta a

lll-a este majoră. Gama care are terță mică între treptele ll-lll
și V-Vl este minoră.

4.1. GAMA DO MAJOR

Se numește gama Do Major pentru că este

construită pe tonica Do și are la bază o terță mare(Do - Mi).

Semitonurile se află între Mi - Fa și Si - Do, adică

între treptele lll - lV și Vll - Vlll.

Succesiunea de patru sunete muzicale,

reprezentând treptele l, lll, V, Vlll ale gamei (Do, Mi, Sol, Do),
formează arpegiul gamei.

66
 Cântecul gamei

4. 2. TONALITATEA LA MINOR

Se numește gama la minor pentru că este construită

pe tonica La și are la bază o terță mică (La - Do).

Semitonurile se află între treptele ll - lll și V - Vl,

adică între Si - Do și Mi - Fa.

67
 Sunetele de pe treptele l, lll, V, Vlll (La, Do, Mi, La)
alcătuiesc arpegiul gamei. Gamele Do Major și la minor se
aseamănă prin faptul că au semitonurile între aceleași
sunete: Mi - Fa și Si - Do.

Cântec de toamnă

4.3. GAMA SOL MAJOR

Se numește gama Sol Major pentru că este

construită pe tonica Sol și are la bază o terță mare ( Sol - Si).
68
 Semitonurile gamei sunt între Si -Do și Fa# - Sol,
adică între treptele lll - lV și Vll - Vlll.

Sunetele de pe treptele l, lll, V, Vlll (Sol, Re, Sol)

alcătuiesc arpegiul gamei.

Românul

4.4. TONALITATEA MI MINOR

Se numește gama mi minor pentru că este

construită pe tonica mi și are la bază o terță mică.

Semitonurile gamei sunt între Fa# - Sol și Si - Do,

adică între treptele ll - lll și V - Vl.
69
 Sunetele de pe treptele l, lll, V, Vlll (Mi, Sol, Si, Mi)
alcătuiesc arpegiul gamei.

Gama Sol Major și gama mi minor se aseamănă prin

faptul că au aceleași tonuri și semitonuri între Si - Do și Fa# -
Sol.

Rugăciune la intrarea în
clasă

4. 5. TONALITATEA FA MAJOR

70
Rugăciune la ieşirea din clasă

4.6. TONALITATEA RE MINOR

71
 Ciobănaşul

GAMELE MAJORE STUDIATE ŞI RELATIVELE LOR

MINORE

72
 Do la
Major minor

Sol mi
Major minor

Fa re
Major minor

5. ORGANIZĂRI SONORE MODALE

Piesele muzicale vechi nu foloseau sistemul tonal ci

un alt sistem, arhaic, numit sistem modal care este alcătuit
din scări modale.

Scările modale se împart în mai multe categorii,

după numărul de trepte folosite: scări oligocordice, scări
pentatonice, scări preheptatonice, scări heptatonice.

5.1. SCĂRI OLIGOCORDICE

Scările oligocordice conțin un număr redus de

sunete. Ele pornesc de la un singur sunet, monoton și
evoluează prin scările de două - patru trepte.

73
Bicordii sunt scările muzicale alcătuite din două sunete
alăturate.

Berbecul

Tricordii sunt
scările muzicale
alcătuite din trei
sunete alăturate.

La
gărgăriţă

74
 Tetracordii sunt scările muzicale
alcătuite din patru sunete alăturate.

Greier,
greieraş

5.2. SCĂRI PENTACORDICE

Pentacordii sunt scările

muzicale formate din cinci
trepte alăturate în succesiunea

75
cărora nu se află niciun interval de terță.

Adă, lupe, oile

5.3. SCĂRI PENTATONICE

Scările muzicale pentatonice cuprind cinci trepte

în care apare și saltul de
terță. Ele se notează într-o
succesiune ascendentă și
se încadrează într-o octavă.

76
 Cucule cu pene
sure

5.4. MODURI POPULARE DIATONICE DE STARE

MINORĂ

Sistemul modal este întâlnit mai ales în folclorul

românesc. Modurile care stau la baza unor cântece populare
se numesc moduri populare. Modurile populare sunt scări
muzicale extinse, care cuprind șapte sunete ( do, re, mi, fa,
sol, la, si) și se numesc heptatonice.

Ele se împart în două mari categorii:

- moduri de stare minoră

- moduri de stare majoră

77
 Modul unui cântec (adică caracterul expresiv al
acestuia) este determinat de modalitatea de organizare a
tonurilor și semitonurilor.

Modul este diatonic când semitonurile sunt

diatonice (acestea se află între sunete cu denumiri diferite).

Modurile populare diatonice sunt 7 scări

muzicale formate din șapte sunete naturale având
fiecare o succesiune proprie a tonurilor și
semitonurilor.

5.4.1. DORIANUL

Modul care începe pe nota re se numește mod

popular diatonic
dorian.

Dorianul este un mod

de stare minoră, deoarece pe treapta l se formează un
interval de terță mică, iar semitonurile se află între treptele
ll-lll și Vl-Vll.

5.4.2. FRIGIANUL

78
Modul format pe sunetul mi se numește mod popular
diatonic frigian.

Frigianul este un mod popular de stare

minoră, deoarece intervalul format între treapta l și a lll-a
este de terță mică, iar semitonurile se află între treptele l-ll
și V-Vl.

5.4.3. EOLIANUL

Modul care
începe și
se termină
pe sunetul
la se numește mod popular diatonic eolian.

Eolianul este modul popular de stare minoră

cu semitonurile între treptele ll-lll și Vll-Vlll (format pe
treapta a Vl-a a unei tonalități majore).

5.4.4. LOCRIANUL

Modul
care
începe și

79
se termină pe sunetul si se numește mod popular
diatonic locrian.

Locrianul are semitonurile între treptele l-ll și

lV- V, iar intervalul format între trepta l și a lll-a este
de terță mică, fiind un mod popular diatonic de stare
minoră.

5.5. MODURI POPULARE DIATONICE DE STARE

MAJORĂ

5.5.1. IONIANUL

Modul
format pe
sunetul do
se numește ionian. Acest mod popular are la bază o
terță mare și semitonurile între treptele lll-lV și Vll-Vlll, este
format pe prima treaptă a unei tonalități majore fiind un
mod popular diatonic de stare majoră.

5.5.2.LIDIANUL

Modul format pe sunetul fa se numește lidian.

Modul
popular
diatonic lidian
are semitonurile între treptele lV-V și Vll-Vlll, terța mare între
80
treptele l-lll și o cvartă mărită între treptele l-lV. Este un mod
de stare majoră având terța mare între treptele l-lll.

5.5.3.MIXOLIDIANUL

Modul format pe
sunetul sol se
numește mixolidian.

Modul popular diatonic mixolidian are semitonurile

formate între treptele lll-lV și Vl-Vll și terța mare formată
între treptele l-lll. Având această terță mare are un caracter
major.

VI. DEPRINERI SPECIFICE DE CÂNT

● Încălzirea vocilor

Înainte de a cânta sunt necesare exerciții care au

rolul de a pregăti și încălzi corzile vocale pentru a se putea
obține o intonație și o emisie sigură, frumoasă și corectă.

81
 Exerciţi
ul 1

Exercițiile se realizează progresiv, din semiton în

semiton (suitor și coborâtor), păstrând aproape neschimbată
forma gurii. Numai pentru vocalele i și u deschiderea gurii
este mai mică, dar forma este aceeași.

Exerciţi
ul 2

82
 Cântec pentru exerciții la deschiderea corectă a
gurii și a respiraței:

Happy birthday to you!

● Gestica dirijorală (cântatul omogen)

83
 În practica vocală în colectiv cântarea la unison
este foarte importantă deoarece trebuie să omogenizeze
vocile. Cântatul omogen (în care niciun glas nu trebuie să
iasă în evidență) presupune să se urmărească și să se
respecte gestica dirijorului.

Momentul de debut este compus din două părți:

inspirația (gestul de avânt) și emisia (gestul de atac).
Când gestica este redusă, apropiată de corp, înseamnă că
intensitatea sonoră este mică, când gestica este amplă, spre
înainte, înseamnă că intensitatea sonoră crește. Energia cu
care se face gestul de avânt determină și viteza de execuție
a piesei muzicale.

84
 În amurg

● Elemente de tehnică vocală

a) Poziţia

Stând pe scaun sau în bănci, corpul să fie drept,

rezemat de spătar, pieptul uşor scos în afară pentru o bună
respiraţie, iar mâinile aşezate pe genunchi. Corpul nu
trebuie să fie crispat.

b) Respiraţia

Are două etape:

1. INSPIRAŢIA - să fie scurtă, profundă, numai pe
nas, fără zgomot, ca şi cum s-ar mirosi o floare;

85
 2. EXPIRAŢIA - să fie cât mai lungă, constantă,

lăsând aerul să iasă treptat.

c) Emisia
Vocalele pe care se lucrează (A, E, I, 0, U vor fi

uşor acoperite, fără deschiderea gurii lateral sau cu

maxilarele apropiate. Un sunet frumos depinde de poziţia
gurii, iar vocalele în cânt trebuie să aibă aceeaşi culoare
cu acelea din vorbire. Comparând permanent culoarea
vocalelor din vorbire cu cea a vocalelor din cânt putem
corecta poziţia deschisă - laterală a gurii, cu cea naturală -
corectă.

d) Dicţia

Textul are un rol important pentru că exprimă idei

şi sentimente. De aceea, trebuie să fie rostit mai clar decât
atunci când vorbim, pentru a ne face înţeleşi fără efort.
Dicţia depinde de modul de articulaţie a consoanelor şi de
emisia vocalelor. De aceea, textul cântecelor poate fi recitat
urmărindu-se pronunţarea cuvintelor.

86
Exerciţii de tehnică vocală:

87
 TIPURI DE CÂNTARE COLECTIVĂ

- cântarea în canon;

- cântarea armonică;

Cântarea în canon este cea mai simplă cântare

polifonică. Canonul se intonează la unison (se începe pe
timpul al ll-lea), se intonează pe grupe, apoi se cântă pe
două voci (se respectă indicațiile A, B), se intonează pe trei
voci (se respectă intrările vocilor A,B,C).

Canon

Cântarea armonică, pe mai multe voci simultan,

dă frumusețe cântării corale.

88
VII. Proiecte didactice pentru activitatea din grădiniţe şi
clasele I – IV

89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
VIII. Repertoriu de cântece

Imnul României, VI, p3

Imnul Europei, X, p6

Gaudeamus igitur, X, P6

Hora Unirii, VI, p5

Treceţi batalioane, VI, p4

99
100
101
102
2. Vita nostra brevis est, 3. Vivat Academia,

Brevi finietur, Vivant Profesores!

Venit mors velociter, Vivat membrum quodlibet,

103
Rapit nos atrociter, Vivant membra quaeliblet,

Nemini parcetur! (bis) Semper sint in flore! (bis)

104