Importanța revoluției lui Tudor Vladimirescu în istoria românilor

Mișcarea națională condusă de Tudor Vladimirescu a avut loc în contextul marcat

de Problema Orientală, adică de moștenirea teritoriilor Imperiului Otoman care
dădea semne de dezmembrare(1).

1. Declanșarea revoluției
La 15 ianuarie 1821 Tudor, care avea legături cu Rusia și spera să obțină sprijinul
țarului, a declanșat o insurecție(2) armată împreună cu pandurii(3) lui în Oltenia,
chemând poporul să se înarmeze și să adune la Padeș. Acolo el a exprimat
programul revoluționar de cereri care s-a dovedit a fi mai moderat(4) decât se
aștepta marea majoritate.
El constă în:
- numirea în dregătorii(5) a boierilor care se vor dovedi capabili
- autonomie, dar nu independență față de otomani
- scutirea de dări pentru țărani
- înființarea unei armate permanente
- desființarea privilegiilor de clasă
Programul era moderat și era îndreptat împotriva domnitorilor fanarioți, care
subjugaseră(6) economic țara intereselor lor. Tudor realizase o înțelegere cu boierii
pamânteni, de sprijinul cărora se bucura pentru a forța mâna otomanilor în sensul
înlocuirii domnilor fanarioți cu cei pamânteni. Conceptul de independență nici nu
se menționa, Tudor doar dorea o autonomie mai mare si eficiență administrativă.
Urma sa între o armată otomană, pentru a o bloca el intră in negocieri cu
conducătorul Eteriei, Alexandru Ipsilanti, care urma să pătrundă din Rusia in
Moldova și să-și unească forțele cu Tudor.
Situația se complică din 2 motive: țăranii au interpretat mesajul lui ca o ridicare la
luptă împotriva tuturor boierilor, iar Ipsilanti dorea să provoace un conflict ruso-
turc pe teritoriul Țarilor Române, situație de care mișcarea sa ar fi beneficiat
enorm.
Tudor ajunge in Capitală în martie, unde i se recunoaște conducerea țării de către
boieri și își întărește forțele militare. În paralel apar primele conflicte cu eteriștii
care pătrund și ei în Țara Românească, țarul se afla la Congresul Sfintei Alianțe
de la Laybach și a fost nevoit să dezavueze(7) mișcarea lui Tudor si Eteriei.
Făra sprijinul rusesc, turcii au avut mână liberă, trec Dunărea și se îndreaptă spre
București. Ipsilanti dorea o confruntare, dar Tudor refuză și se retrage spre Oltenia.
Acest gest era văzut ca o trădare de către eteriși, arestându-l pe Tudor, dupa
executându-l pe 27 mai. Urmarea a fost resipirea armatei lui Tudor și Eteria suferă
o înfrângere zdrobitoare.

2. Urmările revoluției
Deși înfrântă revoluția de la 1821, a determinat înlăturarea regimului fanariot.
Poarta a fost obligată să numească primii domni pământeni, renunțând la fanarioții
care nu mai puteau fi de încredere datorită faptului că erau greci, iar grecii se
revoltase-ră: Ioniță Sandu-Sturza (în Moldova) și Grigorie Dimitrie Ghica (în Țara
Românească). În 1822, trupele turcești s-au retras din Principate.

3. Concluzie
Mișcarea lui Tudor a avut un impact național, fiind realizată în contextul ridicării
popoarelor balcanice împotriva stăpânilor otomane. Programul lui dorea
modernizarea Țării Românești și eliminarea domniilor fanariote. Urmarea
relovuției a fost înlocuirea fanarioților cu domnii pământene și a pus bazele
dezvoltării moderne a statului român.

Stiati ca?
Tudor Vladimirescu a participat ca voluntar la războiul ruso-turc din 1806-1812,
obținând gradul de locotent în armata rusă și ordinul “Vladimir” clasa a III-a.

Dex:
Dezmembrare – desfiențare.

Insurecție – formă de luptă armată, având ca scop înlăturarea regimului politic

existent sau a unei armate ocupante.

Panduri – soldați din oastea habsburgică.

Moderat – convenabil, care nu este excesiv.

Dregător – demnitar la Curtea domnească cu atribuții in Sfatul domnesc.

Subjugare – cucerire, dominare.

Dezavua – a dezaproba, refuza.