Sunteți pe pagina 1din 4

Criza financiara

Criza financiară actuală a avut ca punct de plecare prăbuşirea unei


componente importante din cadrul sistemului financiar american – piaţa
creditului ipotecar. Această criză s-a extins treptat la toate instituţiile financiare
de pe piaţa americană mai mult sau mai puţin legate de activitatea de creditare în
domeniul imobiliar. Lipsa de lichiditate în sistem pe fondul problemelor din
sistemul financiar a antrenat în această criză o serie de companii private mai ales
din domeniul construcţiilor şi din domeniul bunurilor de folosinţă îndelungată
(industria constructoare de maşini, electronice). Criza s-a extins treptat la nivel
global afectând majoritatea ţărilor angrenate în sistemul mondial.

Crizele financiare au in comun cateva elemente:

-s-au redus cantitatile de active din tarile respective deoarece se inregistra


deja o scadere a indicatorilor de performanta nationala: a scazut increderea in
cursul de schimb valutar, increderea in sistemul bancar, regimul fiscal precar ;

-factorul psihologic a avut o insemnatate destul de mare deoarece majoritatea


investitorilor si-au retras activele de pe piata si au declansat efectul de
„”domino”, fiind urmati si de alti investitori

- s-au scazut salariile reale, s-a cauzat o depreciere a ratei de schimb si astfel
s-a agravat situatia economiilor in declin;

Ideea de contagiune s-a manifestat astfel la nivel international:.

• Contagiunea poate aparea datorita socurilor economice comune si


concomitente;

• Aceasta se poate extinde prin intermediul cailor de schimb international;

• Scaderea lichiditatii de pe piața poate induce un comportament al tarilor


afectate care sa isi reduca pozitiile de pe pietele financiare, adancind in
acest fel contagiunea;

• Panica este un factor important prin care contagiunea se poate transmite si


pe pietele care initial nu ar fi fost afectate;

• Asteptările reputationale a tarilor pot fi un motiv importanat de


contagiune
Canalele de raspandire ale crizei sunt urmatoarele:

• Interactiunea actorilor din piata. Lista institutiilor financiare expuse


este extrem de larga, putand merge pana la cele mai izolate companii din
lume

• Perceptia riscului. Este un canal indirect, dat de schimbarea de la o


zi la alta a relatiilor globale ce are ca rezultanta incertitudinea cailor prin
care riscul se poate raspandi

• Costul capitalui. Pretul riscului creste substantial, fapt care


afecteaza toate tipurile de instrumente financiare, atat pe cele riscante, cat
si pe cele sigure.

Metodele de prevenire a crizei financiare aplicate la nivel global si local


pot fi:

La nivel local:

- existenta unui sistem financiar national puternic, cu institutii functionale si


bine definite

-alegerea unui sistem de schimb valuar eficient;

-adoptarea unei politici macroeconomice functionale pentru a contracara


politica fiscala si monetară deficenta;

-reducerea riscului de lichiditate, prin asigurarea resurselor necesare in cazul


in care creditorii isi exercita dreptul de creanta

La nivel international, cea mai buna metoda este promovarea transparentei,


pentru a incuraja praticile economice eficiente, beneficiind astfel de
increderea creditorilor internationali.

Efectele crizei mondiale

"Comparativ cu 2007, numarul somerilor ar putea creste pe plan mondial cu


18-30 de milioane si chiar cu 51 de milioane, daca situatia continua sa se
deterioreze", afirmau reprezentantii Biroului International al Muncii.
In conformitate cu acest scenariu, cel mai nefavorabil, numarul somerilor de
pe plan mondial ar putea avansa la 230 de milioane, comparativ cu 190 de
milioane in 2008 si 179 de milioane in 2007, estimeaza BIM, citata de
NewsIn.

Raportul arata si ca "mai mult de 200 de milioane de oameni, cei mai multi
din economiile in dezvoltare, ar putea ingrosa randurile muncitorilor extrem
de saraci", daca se va concretiza "scenariul cel mai pesimist".

Reprezentantii BIM se vor "realisti", nu "alarmisti". BIM avertizeaza ca


turbulentele economice au "intensificat nelinistea" cu privire la
repercusiunile sociale ale globalizarii.

"Ne confruntam deja cu agitatie sociala", a observat directorul general al


BIM, Juan Somavia, care a cerut guvernelor sa "nu uite de oameni" in
planurile lor de relansare economica.

Potrivit sefului BIM, tarile membre ale grupului informal G20, ai caror
reprezentanti se vor reuni in 2 aprilie la Londra, ar trebui sa cada de acord "in
afara masurilor financiare si cu privire la masurile urgente care trebuie luate
pentru promovarea investitiilor productive, obiectivelor muncii decente si ale
protectiei sociale".

Grupul informal G20 regrupeaza tarile membre ale G7 - grupul celor mai
dezvoltate sapte state ale lumii (Germania, Canada, Statele Unite, Franta,
Marea Britanie, Italia si Japonia) - si Africa de Sud, Arabia Saudita,
Argentina, Australia, Brazilia, China, Coreea de Sud, India, Indonezia,
Mexic, Rusia, Turcia si Uniunea Europeana.

Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) estima, pe


de alta parte, in 22 decembrie, ca pana in 2010 numarul somerilor va creste
pe plan mondial cu "20-25 milioane", din care 8-10 milioane in tarile
membre ale OCDE, potrivit declaratiilor secretarului general al organizatiei,
Angel Gurria.

"Se vor pierde intre 8 si 10 milioane locuri de munca in spatiul OCDE",


format in special din state dezvoltate, "si intre 20 si 25 milioane in toata
lumea, pana in 2010", a declarat Gurria, pentru postul de radio BFM.
Sectorul constructiilor va fi cel mai afectat, dupa ce activitatea a fost "oprita
brusc", lovind puternic economiile unor tari precum Spania si Irlanda, a
adaugat el.

O posibila solutie pentru iesirea din criza…

Trebuie inceput cu eliminarea risipei prin reducerea cheltuielilor bugetare


administrative. Cei mai ieftini bani sunt cei pe care ii ai deja si pe care ii poti
economisi. Din economiile astfel facute se poate gandi un plan de investitii in
infrastructura, pentru ca acestea aduc locuri de munca si au un efect important
de antrenare in economie. Insa investitiile in infrastructura trebuie realizate in
cadrul unei programari bugetare multianuale, singura solutie de a reduce
costurile suplimentare si de a elimina alocarea gresita a banului public. Desigur,
trebuie indreptate si greselile politicii fiscale - nu neaparat pentru a creste
veniturile bugetare, ceea ce e greu in timp de criza, ci pentru a distribui mai
echitabil povara fiscala si pentru a permite celor cu acces mai greu la creditare
sa depaseasca cu bine perioada de criza.