Comportamente Cu Risc La Tineri YRBSS 2014

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

NATIONAL INSTITUTE OF PUBLIC HEALTH cnepss@insp.gov.ro
Str. Dr.A. Leonte, Nr. 1 - 3, 050463 Bucureşti, ROMANIA

Tel: *+4 021 318 36 20, Director: +4 021 318 36 00, +4 021 318 36 02, Fax: +4 021 312 3426
CENTRUL REGIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ CLUJ
COMPARTIMENTUL SĂNĂTATE COPII ŞI TINERET
P.N. V. Programul Naţional de Evaluare şi Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru

Sănătate
3. Subprogramul de supraveghere a stării de sănătate a populaţiei
Obiectivul 1. Evaluarea stării de sănătate a copiilor şi tinerilor
ACTIVITATEA 1. d) IDENTIFICAREA, CUANTIFICAREA ŞI

MONITORIZAREA COMPORTAMENTELOR CU RISC PENTRU SĂNĂTATE
LA ELEVI (FUMAT, CONSUM DE ALCOOL, DROGURI, COMPORTAMENT
ALIMENTAR, SEXUAL, ACTIVITATE FIZICĂ, AGRESIVITATE FIZICĂ)
SINTEZA NAŢIONALĂ PENTRU ANUL 2014

RESPONSABIL,
Dr. Ileana Maria Mireştean
1
CUPRINS
Date generale ...................................................................................3
Scop .................................................................................................3
Obiective...........................................................................................4
Baza legală........................................................................................4
Justificarea necesităţii sintezei .........................................................5
Fundamentare teoretică ....................................................................5
Prezentarea instrumentului de supraveghere a comportamentelor cu
risc...................................................................................................10
Descrierea lotului de subiecţi .........................................................10
Baza de date şi prelucrări statistice.................................................13
Fumatul la adolescenţi ...................................................................14
Consumul de alcool la liceenii din România ..................................32
Consumul de droguri ilicite.............................................................49
Comportamentul sexual ..................................................................72
Comportamentul agresiv..................................................................86
Comportamentul suicidar.................................................................92
Activitatea fizică ............................................................................. 101
Comportamentul alimentar............................................................115
Concluzii generale – România în structura ţărilor UE,
date comportamentale comparative..............127
Bibliografie.....................................................................................130
2
DATE GENERALE
Coordonator sinteză – Dr. Ileana Maria Mireştean
Colectiv de lucru : dr. Cosmina Samoilă, Dr. Sorina Irimie,
psih. Ioana Beldean, as. Anamaria Decanovici,
Colaboratori : DSP judeţene, CRSP teritoriale, Centrul Naţional de Statistică şi
Informatică în Sănătate Publică (CNSISP)
SCOP
• Eficentizarea controlului factorilor de risc comportamentali (fumatul, consumul de
alcool, consumul de droguri, suicidul, comportamentul agresiv, comportamentul
sexual cu risc, comportamentul alimentar cu risc, sedentarismul. Uniunea Europeană
consideră că ameliorarea sănătăţii publice trebuie să încorporeze intersectorialitatea
şi participarea, variabile esenţiale pentru serviciile de promovare a sănătăţii, în toate
strategiile sectoriale de dezvoltare. O asemenea filosofie politică presupune
schimbări de mentalitate şi adoptarea unor comportamente noi. Impactul unor
programe şi activităţi susţinute apar în timp, necesitând 10-15 ani pentru a deveni o
normă socială.
• Consolidarea unui sistem informaţional la standardele europene privind sănătatea în
relaţie cu factorii de risc comportamentali şi armonizarea sistemului de monitorizare
a acestora la standardele europene.
• Realizarea unei reţele informaţionale la nivel naţional, la standarde europene, în
vederea adaptării strategiei naţionale şi asigurării comparabilităţii datelor cu cele ale
Uniunii Europene.
• Organizarea unui sistem eficient şi modern de diseminare a informaţiilor legate de
starea de sănătate şi determinanţii ei atât pentru decidenţi şi specialişti, cât şi pentru
publicul general.
• Iniţierea activităţilor de informare, educare şi comunicare având la bază informaţiile
din sistemul de monitorizare a determinanţilor sănătăţii (printre care se situează
comportamentele cu risc pentru sănătate).
3
OBIECTIVE
Obiectiv general
Evaluarea dimensiunii riscului comportamental la elevii din unităţile de
învăţământ şi iniţierea activităţilor de corectare ţintite.
Obiective specifice
Evaluarea celor 6 arii comportamentale cu risc pentru sănătate, definitorii stilului
de viaţă cu risc: fumat, consum de alcool-droguri, comportament sexual cu risc,
comportament alimentar cu risc, sedentarism, agresivitate.
BAZA LEGALĂ
Cadrul legislativ european
- cadrul legislativ european: Directiva 2001/37/EC şi „Plan de acţiune european
pentru întărirea capacităţii şi serviciilor de sănătate publică - Sănătate 2020”,
prezentat la a 62 –a sesiune a Comitetului regional OMS pentru Europa din
septembrie 2012.
EPHO 1
Supravegherea sănătăţii şi a stării de bine a populaţiei
Art. 32 Evaluarea (aceasta necesitând un sistem de colectare a datelor)
supravegherea şi urmărirea tendinţei în timp a prevalenţei comportamentului cu risc
pentru sănătate etc.
Legislaţia naţională care transpune aquis-ul comunitar şi asigură implementarea

Legea 95/2006, Hotărârea de Guvern nr. 1388/2010, Ordinul comun MS/CNAS
1591/1110/2010
4
JUSTIFICAREA SINTEZEI
În vederea intercomparabilităţii bazate pe evidenţe cuantificabile, sănătatea din
ţările europene este apreciată pe baza unor indicatori comuni (exemplu indicatorii ECHI
pentru copii). Comportamentele cu risc pentru sănătate se încadrează în categoria
„Determinanţilor sănătăţii”.
Din aceste considerente se impune necesitatea existenţei unei metodologii unitare
la nivel naţional pentru investigarea acestora. Pe plan european instrumentul utilizat este
YRBSS, elaborat de CDC- SUA.
FUNDAMENTARE TEORETICĂ
Evaluarea şi monitorizarea comportamentelor cu risc pentru sănătate la elevii din
România, a inceput în anul 1997.
Cercetarea întreprinsă se individualizează prin câteva elemente specifice:

abordarea întregii game de comportamente care definesc stilul de viaţă cu risc,
focalizarea pe adolescenţă, perioadă cu potenţial de risc crescut, utilizarea pentru prima
dată în România şi Euroa de Est a unui instrument de investigaţie creat de CDC, SUA, în
vederea monitorizării comportamentelor cu risc pentru sănătate la tineri, YRBSS (Youth
Risk Behavior Surveillance System) Considerentele care au orientat opţiunea cercetării
sunt multiple. Stilul de viaţă reprezintă o opţiune strategică adoptată de individ, ce-i va
orienta deciziile, acţiunile şi modul de viaţă, iar riscul, în acest caz, este autoasumat,
fiind rezultatul opţiunilor valorico-normative ale fiecărei persoane. Silul de viaţă adoptat
poartă amprenta comunităţii de apartenenţă, a microgrupului în care persoana s-a format
şi deşi fiecare individ este protagonistului unui anumit stil de viaţă există subvariante
specifice diferitelor etape de vârstă.
Stilul de viaţă este responsabil de mai mult de jumătate din anii de viaţă prematur
pierduţi de oameni şi este tributar factorilor socio-economici şi cultutral-educativi.
CDC, SUA a definit în 1988 structura hexagonală a stilului de viaţă cu risc, astfel:
fumat, consum de alcool şi droguri, agresivitate – tentativă de suicid, comportament
sexual cu risc, sedentarism, comportament alimentar cu risc. Implicarea stilului de viaţă
5
cu risc în determinismul stării de sănătate a constituit obiectul multiplelor analize. În
1974 modelul analitic Ladone argumenta că starea de sănătate este influenţată în
proporţie de 90% de factori socio-economici, stil de viaţă, biologia umană şi doar în
proporţie de 10% de asistenţa medicală, indiferent de sistemul de sănătate.
Conform analizelor OECD din 1992 , discrepanţa dintre indicatorii de sănătate din
ţările vest europene şi România este atribuită în proporţie de 30% decalajului economic şi
factorilor socio-economici asociaţi, 50% factorilor de risc legaţi de stilul de viaţă, 10%
poluării mediului şi 10% deficienţelor serviciilor medicale.
În 1994 Green L. şi Ottoson structurează factorii determinanţi ai stării de sănătate

astfel: mediul ambiant 19%, factorul biologic 20%, sistemele de îngrijire sanitară 10% şi
stilul de viaţă 51%.
În contextul legii privind reforma în domeniul sănătăţii, din anul 2006,

determinanţii stării de sănătate sunt grupaţi astfel: socio-economici, biologici, mediu, stil
de viaţă, asigurarea cu servicii de sănătate, calitatea şi accesibilitatea la serviciile de
sănătate.
Indiferent de originea informaţiilor, sănătatea este tributară în mod particular

comportamentului uman. Având în vedere imuabilitatea factorului biologic determinat
genetic şi în contextul unor dificultăţi financiare comunitare, ariile comportamentale
definitorii ale stilului de viaţă cu risc trebuie să constituie obiectivul ţintă al strategiilor
menite a ameliora starea de sănătate a populaţiei.
Alegerea adolescenţilor ca segment populaţional pentru cercetarea întreprinsă nu

a fost întâmplătoare. Adolescenţa constituie etapa de viaţă în decursul căreia se poate
vorbi de un stil de viaţă cu risc odată cu cristalizarea definitivă a personalităţii .
Din punct de vedere comportamental, adolescenţa se caracterizează prin

maturizare şi integrare socială . Această etapă constituie apogeul formării individului,
fiind perioada de maximă instruire şi vârsta intelectualizării conduitei. Prin caracterul
profund formativ, exogen al adolescenţei aceasta poate fi considerată „a doua naştere a
individului” . Adolescenţa este vârsta cea mai ingrată datorită multiplelor modificări
biologice, psihologice şi sociale produse pe parcursul acesteia. Adoptarea diferitelor
6
comportamente în această etapă poate avea rezonanţă în mortalitatea, morbiditatea şi
problemele sociale ale viitorului adult, astfel că pe drept cuvânt adolescenţa este
considerată o „bombă cu efect întârziat”.
În drumul său spre maturitate adolescentul are nevoie de suport familial, şcolar şi
comunitar. Familia reprezintă prima instanţă educativă , oferind spaţiul cu rol securizant
necesar unei maturizări lente, permiţându-i decantarea lentă a lecţiilor primite în
interiorul şi în afara casei părinteşti, adoptând comportamente în conformitate cu aceasta.
În mediul familial, acea democraţie la scară mică, va învăţa recunoaşterea şi respectul
reciproc.
Şcoala susţinută de comunitate, conduce adolescentul pe drumul socializării,

oferindu-i modele de conduită.
În contextul legii privind reforma în domeniul sănătăţii, prevenirea,

supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile se situează în prim-
planul principalelor domenii de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică, iar printre
mijloacele de implementare practică a acestui deziderat se situează supravegherea
factorilor de risc comportamental.
Adolescenţa – etapă fundamentală în formarea comportamentelor
Perioadă caracterizată printr-un ansamblu de transformări evolutive, extrem de

nuanţate, de natură bio-psiho-socială, care definesc încheierea eteronomiei morale şi
dobândirea unei creativităţi personale marcând stabilizarea personalităţii, adolescenţa
reprezintă cea mai complexă etapă de dezvoltare a tânărului în drumul său spre
maturitate. Această etapă pare să ridice cele mai mari dificultăţi procesului educativ
datorită frecventelor perturbări fiziologice, dezechilibre afective, devieri caracteriale şi
tulburări de conduită care însoţesc, adeseori, maturizarea. Se vorbeşte de o adevărată
“criză” a adolescenţei, constând în multiple conflicte interne şi externe (aşa numite
“conflicte de dezvoltare”), acte impulsive sau conduite deviante, exprimate prin
ostilitatea faţă de părinţi, revolta contra interdicţiilor educative, respingerea modelelor
culturale şi a normelor morale propuse de adult şi afirmarea unor modele contestatare de
conduită.
7
Nu există o perioadă de creştere în care evoluţia să fie mai sensibilă decât în
timpul adolescenţei. Dezvoltarea biologică se diversifică şi se individualizează,

sensibilitatea şi imaginaţia se îmbogăţesc, conduita devine tot mai instabilă , aspiraţiile se
nuanţează dobândind valori noi, creativitatea se afirmă din ce în ce mai vizibil, prin
multiple iniţiative personale, care, adeseori, îl obligă pe adolescent să intre în conflict cu
ambianţa. În această perioadă, cele mai multe conflicte sunt cele avute cu părinţii şi
educatorii. Dependenţa economică a tinerilor faţă de primii nu implică şi o dependenţă
corespunzătoare din punct de vedere al înţelegerii şi respectării normelor morale impuse
de adult. Opunându-se adulţilor, adolescenţii îşi afirmă dorinţa de a fi autonomi din
punct de vedere moral, de a-şi impune dreptul la identitate personală, prin contestarea
unui univers valorico-normativ impregnat de prejudecăţi, perceput ca fiind străin, opus
chiar idealurilor, valorilor şi normelor adolescentine: în orice epocă a vieţii, “bătrânul”
este cel care domină. Prin constrângerile, interdicţiile şi normele ei, societatea adulţilor
este pentru adolescent o societate represivă, dominatoare şi manipulatoare. Ea nu permite
decât în mică măsură creativitatea, iar din acest punct de vedere, conduitele care nu se
supun exigenţelor conformiste ale normei educative sunt sancţionate.
Perioadă de puternică criză, produsă de ruptura cu vârsta copilărie, adolescenţa implică o

serie de limitări ale libertăţii, pe care tânărul le resimte adeseori, ca o frustrare, ca un
atentat la drepturile sale fireşti de a se manifesta ca personalitate.
Sociologii consideră adolescenţa nu atât ca o perioadă de creştere biologică cât
mai ales o etapă de achiziţii socio-culturale în cursul căreia conflictele nu au numai o

semnificaţie negativă, deoarece antrenează tânărul în conştientizarea limitelor morale ale
libertăţii sale şi a întreţinerii unei relaţii cât mai adecvate cu ambianţa.
Variaţiile înregistrate în caracteristicile personalităţii adolescentine (din punct de vedere

biologic, psihologic, psihiatric, social şi cultural) demonstrează că, perioada de criză care
caracterizează adolescenţa nu este absolută ci relativă, depinzând de o serie de factori
care-i determină personalitatea.
O asemenea criză, atunci când apare şi se manifestă prin episoade violente şi

spectaculoase, este generată se pare chiar de ambiguitatea statusului adolescentin:
8
adolescentului i se neagă identitatea de copil, dar nici nu i se recunoaşte capacitatea de a
îndeplini rolurile adultului. Recunoaşterea identităţii personale a tânărului este prea puţin
explicită, iar prelungirea duratei şcolarizării şi ezitarea părinţilor de a acorda un statut
aparte adolescentului, îl privează pe acesta de rolul social la care aspiră şi-l fac
dependent, în continuare, de adult.
Factorul educaţional în modelarea comportamentală a adolescentului
Adolescenţa ca şi etapă de vârstă a omului se caracterizează, din perspectiva

comportamentală, prin trecerea spre maturizare şi integrare în societatea adultă, cu
solicitările ei sociale, psihice, familiale, profesionale etc.
În această perioadă se înscriu primele responsabilităţi legalizate ale adolescentului

la vârsta de 14 ani, Buletinul de identitate şi la 18 ani majoratul. Nota dominantă a
întregii etape o constituie formarea şi definitivarea personalităţii.
Adolescenţa este apogeul formării individului, adică este perioada de instruire

maximală - cu un surplus de informaţie în raport cu interesele şi aptitudinile
adolescentului, astfel că procesul de învăţare devine învăţare socială diferenţiată şi
autoînvăţare.
Tipurile de relaţii se complică progresiv, tânărul integrându-se în grupul social al

generaţiei sale, exprimându-şi aici identitatea proprie şi independenţa faţă de adulţi. În ce
priveşte procesul de formare a personalităţii, acesta devine dramatic, seismic şi în
opoziţie cu atitudinile copilăreşti, cerinţele de protecţie şi anxietate în faţa unor situaţii
complexe, specifice vârstelor mici.
În această perioadă se stabilesc cele două repere cruciale: “Ce cere tânărul de la
societate ” şi ” ce-i oferă societatea tânărului “. Pe cele două repere se bazează întregul
proces de formare a personalităţii. Maturizarea, desăvârşirea procesului formativ al
adolescentului depinde de resursele sale biologice şi de procesul educativ formativ, care
vor deschide calea spre definirea propriei identităţi, a independenţei, a dezvoltării
atitudinilor şi abilităţilor în raport cu lumea, a forţei fizice şi spirituale construindu-şi
drumul spre realizarea idealurilor şi aspiraţiilor sale.
9
Adolescenţa este vârsta intelectualizării conduitei, dominată de integrarea
psihologică primară la cerinţele unei profesii, la condiţia de independenţă şi de opţiune
maritală. Prin caracterul profund formativ exogen al acestei etape, adolescenţa se poate
considera a doua naştere a individului. Conştiinţa de sine capătă noi dimensiuni de
“demnitate” şi “onoare”.
PREZENTAREA INSTRUMENTULUI DE SUPRAVEGHERE A

COMPORTAMENTELOR CU RISC
YRBSS - instrumentul utilizat în cercetarea întreprinsă a fost elaborat de CDC (şi

modificat în 2002) în vederea monitorizării comportamentelor cu risc pentru sănătate la
tineri.Acesta a fost adaptat particularităţilor socio-economice şi cultural-educative din
ţara noastră.
Chestionarul este utilizat în studii populaţionale în statele din U.E. şi nu numai. Se
prezintă sub forma unui chestionar cu 89 de întrebări, autoaplicat, având multiple variante
de răspuns. Prima pagină conţine informaţii utile subiectului în vederea autoaplicării şi
precizează scopul chestionării.
Întrebările sunt grupate pe şase arii de interes: fumatul, consum de alcool-droguri
ilicite, agresivitate-autoagresivitate (tentativă de suicid), comportament sexual,
comportament alimentar şi activitate fizică.
DESCRIEREA LOTULUI DE SUBIECŢI
Investigaţiile s-au efectuat pe un lot de 7953 elevi din ciclul liceal, din judeţele
României (fără municipiul Bucureşti şi judeţul Vaslui). Distribuţia subiecţilor pe sexe a
fost următoarea: 55,1 % fete (4383) şi 44,8 % băieţi (3570).
10
55.10
44.80
FETE BĂIEŢI
Fig.1. Distribuţia procentuală a subiecţilor în raport

cu sexul (N=7953)
Distribuţia pe nivele de şcolarizare a fost următoarea: 1852 elevi (23,28 %) în clasa

a IX-a, 2619 elevi (26,19 %) în clasa a X-a, 2077 elevi (26,11 %) în clasa a XI-a şi 1941
elevi (24,40 %) în clasa a XII-a.
24.4 23.28
26.19
26.11
Clasa a IX-a Clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a

Fig.2. Distribuţia procentuală a subiecţilor în raport cu nivelul de
şcolarizare (N=7953)
Distribuţia pe zone geografice a fost următoarea: Banat 1136 subiecţi ( 14,28 %),
Moldova 1816 subiecţi ( 22.83 %), Muntenia 3585 subiecţi ( 45,07 %) şi Transilvania
1416 subiecţi (17,80 %).
11
17.8 14.28
22.83
45.07
Banat Moldova Muntenia Transilvania
Fig.3.Distribuţia procentuală a lotului pe zone geografice

(N=7953)
Judeţele incluse în fiecare zonă geografică luată în studiu, au fost:

 pentru Banat: Arad, Caraş - Severin, Hunedoara, Timiş,
 pentru Moldova: Bacău, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vrancea, Botoşani,
 pentru Muntenia: Argeş, Brăila, Buzău, Călăraşi, Constanţa, Dîmboviţa, Dolj,
Giurgiu, Gorj, Ilfov, Mehedinţi, Olt, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vâlcea
 pentru Transilvania: Alba, Bihor, Bistriţa – Năsăud, Cluj, Covasna, Harghita,
Maramureş, Mureş, Sălaj, Sibiu, Satu-Mare, Brasov
Distribuţia judeţelor corespunde arondării teritoriale proprii Centrelor Regionale
de Sănătate Publică din ţară, şi anume:
Coordonarea în teritoriu a sintezei a revenit:
 CRSP Timişoara pentru judeţele din Banat
 CRSP Iaşi judeţele din Moldova
 CRSP Bucureşti pentru judeţele din Muntenia
 CRSP Cluj pentru judeţele din Transilvania.
12
Colaborări cu CNSISP ( Centrul Naţional pentru Statistică şi Informatică în Sănătate
Publică).
BAZA DE DATE ŞI PRELUCRĂRI STATISTICE

Prelucrările statistice au fost realizate de CNSISP ( Centrul Naţional pentru
Statistică şi Informatică în Sănătate Publică).
În studiul întreprins datele au fost organizate conform modelului relaţional. Baza
de date conţine informaţii referitoare la cele 6 arii diferite de comportamente cu risc, iar
datele au fost grupate în mulţimi specifice fiecărei arii independente de comportament.
Prelucrările statistice se efectuează în mod independent pentru fiecare arie de
comportament cu risc. Se calculează distribuţiile de frecvenţă ale diferitelor variante de
răspuns şi intervalele de confidenţă pentru fiecare întrebare din grupajul de întrebări ce
caracterizează aria de comportament cu risc abordată, în raport cu: sexul subiecţilor,
nivelul de şcolarizare. Iniţial se calculează distribuţiile de frecvenţă la nivel naţional şi
apoi în mod independent pentru cele patru regiuni geografice: Banat, Moldova, Muntenia,
Transilvania.
În următoarea etapă se descrie evoluţia frecvenţelor înregistrate la băieţi şi fete,
evoluţia frecvenţelor în raport cu nivelul de şcolarizarea sau de la o regiune geografică la
alta. În finalul prelucrărilor se calculează tendinţa prevalenţei pentru intervalul 2005-
2014 şi se evaluaează predicţia până în 2016.
13
FUMATUL LA ADOLESCENŢI 2014
Fumatul este una din cauzele majore de îmbolnăvire şi mortalitate în întreaga

lume, iar speranţa de viaţă a unui fumator este cu 5 – 20 de ani mai puţin [1]
(www.who.int (Fact sheets No. 339, iunie 2014)
Consecinţa consumului de tutun în fiecare an este decesul a aproape 6 milioane
de persoane. Mai mult de 5 milioane dintre aceștia sunt consumatori sau foști
consumatori de tutun și peste 600 000 de nefumători, involuntar expuşi la fumul de
ţigară (fumatori pasiv).
Dacă nu se iau urgent măsuri, numărul anual al deceselor ar putea ajunge la
peste 8 milioane până în 2030. OMS estimează numărul fumătorilor de pe glob la un
miliard, din care peste 80% trăiesc în țările în curs de dezvoltare (ţări cu venituri mici și
medii). Tutunul este una dintre principalele cauze de deces, boală și sărăcire, consumul
de tutun fiind una dintre cele mai grave amenințări asupra sănătăţii publice la nivel
mondial.
• Aproximativ la fiecare șase secunde moare o persoană din cauza acestui
flagel.
• Jumătate dintre consumatorii de astăzi mor de o boală legată de consumul
de tutun.
• Din miliardul de fumători ale planetei aproape 80% trăiesc în tări sărace,
unde mortalitatea prin boli asociate consumului de tutun este ceea mai mare.
• Consumatorii de tutun mor prematur, iar consecinţa deceselor premature
fiind privatul familiilor de venituri, creşterea costurilor de sănătate și
împiedicarea dezvoltării economiei.
În unele țări în curs de dezvoltare, copiii familiilor sărace sunt angajaţi în
agricultură la cultivarea tutunui asigurând astfel venituri pentru familie. Acești copii
sunt deosebit de vulnerabili la aşa numită "boala tutunului verde", cauzate de absorbția
cutanată a nicotinei în timpul manipulării frunzelor ude de tutun.
14
Tutunul ucide încet
Consecinţele consumului de tutun asupra sănătăţii apar numai după mai mulţi ani,
astfel de abia acum asistăm la o explozie de boli şi decese cauzate de tutun.
Consumul de tutun a provocat 100 de milioane de decese în secolul al XX-lea, iar în
secolul XXI numărul va creşte la un miliard, dacă continuă tendinţa actuală de consum.
Importanţa monitorizării consumului de tutun

Doar unul din patru ţări, reprezentând puţin peste o treime din populaţia lumii,
monitorizează consumul de tutun în rândul tinerilor şi adulţilor şi realizează studii
reprezentative la nivel naţional, cel puţin o dată la cinci ani.
Fumatul pasiv ucide

Fumul de tutun conţine peste 4.000 de substanţe chimice, dintre care cel puţin 250
sunt nocive şi mai mult de 50 sunt cancerigene.
La adulți, fumatul pasiv cauzează boli cardiovasculare și respiratorii grave,
inclusiv boli coronariene și cancer pulmonar. Dacă mama este fumătoare consecinţe pot
fi: moarte subită infantilă și nou născut subponderal.
În locurile publice aproape jumătate dintre copiii respiră frecvent aer poluat de
fumul de tutun. Peste 40% dintre copii au cel puțin un părinte fumător.
Fumatul pasiv cauzeaza mai mult de 600.000 de decese premature annual. În
2004, 28% din decesele copiilor a fost atribuit fumatului pasiv.
Legile privind mediile fără fum de tutun protejeaza sănătatea nefumătorilor, nu

au efecte adverse asupra economiei şi încurajeaze pe fumători să încerce să se lase de
fumat.
Mai mult de un miliard de oameni, 16% din populaţia lumii, sunt protejate de
legislaţiile naţionale privind interzicerea fumatului.
Utilizatorii de tutun au nevoie de ajutor (sprijin) pentru a se lasa de fumat.
Studiile întreprinse relevă procentul mic al populaţiei cu cunoştinte despre consecinţele
negative ale fumatului asupra sănătăţii. Astfel, un studiu efectuat în China în 2009, a
15
arătat că doar 27% dintre fumători ştiu că fumatul cauzează boală coronariană şi
accident vascular cerebral. Cei care cunosc consecinţele consumului de tutun vor să
renunţe la fumat.
În 21 de ţări, reprezentând 15% din populaţia lumii renunţarea la fumat este ajutat
de diferite servicii de suport.
Într-un sfert dintre ţările cu venituri mici nu există asistenţă pentru renunţare la
fumat.
Avertismentele explicite pot convinge fumătorii să protejeze sănătatea
nefumătorilor, prin reducerea consumului de tutun în locuinţe şi evitarea fumatului
aproape de copii.
Studiile efectuate în Brazilia, Canada, Singapore şi Thailanda au arătat că
introducerea avertismentelor prezentate pe pachetele de ţigări au avut influenţă
puternică asupra fumătorilor şi asupra opiniei publice cu privire la fumat.
Numai 30 de ţări, adică la 14% din populaţia lumii, îndeplinesc cele mai bune
practici cu privire la avertismentele ilustrate.
Campaniile mediatice ajută la reducerea consumului de tutun prin protejarea
nefumătoriilor şi convingerea tinerilor să renunţe la fumat.
Mai mult de jumătate din populaţia lumii trăieşte în cele 37 de ţări care în ultimii
doi ani au lansat cel puţin o campanie mass-media majoră împotriva fumatului.
Interzicerea publicităţii, promovării şi sponsorizării tutunului ajută la reducerea
consumului. Interzicerea totală a tuturor formelor de publicitate, de promovare şi de
sponsorizare a tutunului pot reduce consumul de tutun cu 7% , iar în unele ţări s-au
înregistrat scăderi de până la 16%. Numai în 24 de ţări (10% din populaţia lumii) a fost
interzis în totalitate orice formă de publicitate sau promovare a produselor de tutun.
Cel mai eficient mod de a reduce consumul tutunului este creşterea taxelor.
Creşterea impozitului implică creşterea preţurilor produselor din tutun, iar în ţările cu
venituri mari consumul s-a redus cu circa 4% - 5%. Impozitarea crescută a produselor
de tutun este o măsură foarte rar folosită. Numai în 32 de ţări (la mai puţin de 8% din
populaţia lumii) fiscalitatea reprezintă 75% din preţul de vânzare cu amănuntul a
produselor de tutun. Conform datelor disponibile, veniturile fiscale din vânzările de tutun
sunt, în medie, de 175 ori mai mari decât suma cheltuită pentru controlul tutunului.
16
Actiuni OMS
OMS [1] este angajată în lupta împotriva epidemiei de tutun la nivel mondial.
Convenţia-cadru a OMS privind controlul tutunului a intrat în vigoare în februarie 2005.
De atunci a devenit cel mai acceptat tratat al Naţiunilor Unite (88% din populaţia lumii
beneficiază influenţa convenţiei). Convenţia-cadru este principalul instrument OMS
pentru controlul tutunului şi este un pas important în promovarea sănătăţii publice.
Tratatul reafirmă dreptul fiecărei fiinţe umane să se bucure de cel mai înalt standard de
sănătate.
În 2008 OMS a lansat un proces de cost / eficienţă pentru a accelera punerea în
aplicare a prevederilor Convenţiei-cadru. Pentru reducerea consumului de tutun "cele mai
bune practici" cele şase măsuri MPOWER sunt:
• Monitorizarea consumului de tutun şi a politicilor de prevenire
• Protejarea oamenilor împotriva fumului de tutun
• Acordarea asistenţei pentru cei care doresc să renunţe la fumat
• Avertizeaza împotriva pericolelor fumatului
• Aplicarea de interdicţii privind publicitatea, promovarea şi sponsorizarea legate de
produsele din tutun
• Creşterea taxelor pe tutun
17
Sursa: Health Behavior in School Aged Children, International Report from 2009/2010 Survey (WHO)
România se plasează pe locul 26 în ordinea descrescătoare a frecvenţelor elevilor
de 15 ani care au început să fumeze înaintea vârstei de 13 ani, frecvenţe înregistrate
într-un şir de 36 state. În numeroase ţări se constată diferenţe semnificative statistic între
sexe (p<0,05).
18
România se situează pe locul 6 în ordine descrescătoare a frecvenţei elevilor de 13 ani
care fumează cel puţin o dată pe săptămână, frecvente înregistrate într-un şir de 38 state.
19
Sursa Health Behavior in School Aged Children, International Report from 2009/2010 Survey (WHO)
România se situează pe locul 11 în ordine descrescătoare a frecvenţei elevilor de

15 ani care fumează cel puţin o dată pe săptămână, frecvente înregistrate într-un şir de
38 state.
20
Cadrul actual al problemei
Prevalenţa fumatului curent la eşantioanele investigate

În funcţie de frecvenţa fumatului s-au delimitat două categorii de fumători:
curenţi şi ocazionali. La nivel naţional a fost înregistrată o prevalenţă de 25,61 % a
fumatului curent la adolescenţi (Fig.4), valoare crescută cu 3,58 faţă de anul precedent.
Analiza datelor, în raport cu aria geografică, a relevat cele mai înalte prevalenţe ale
fumatului curent la adolescenţii în Transilvania, 27,20 %.
28% 27,20%
27%
27%
26% 25,61%
25,27% 25,35%
26%
25% 24,65%
25%
24%
24%
23%
BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMÂNIA
Fig. 4 Frecvenţa elevilor care fumează în mod curent, în

raport cu zona geografică de rezidenţă
.
Numărul liceenilor care fumează în mod curent a avut o evoluţie ascendentă în

raport cu nivelul şcolarizării: 18,68 % la clasa a IX-a, 24 % la clasa a X-a, 27,64 % la
clasa a XI-a şi 31,79 % la clasa a XII-a (Fig. 5).
21
40% 31,79%
27,64%
30% 24,00%
18,68%
20%
10%
0%
IX X XI XII
Fig.5 Prevalenţa fumatului curent în raport cu

nivelul de şcolarizare
Fumatul ca arie de comportament cu risc la elevi

Pornind de la observaţiile conform cărora fumatul precoce poate fi considerat un
predictor al angajării în alte comportamente cu risc pentru sănătate, primul pas în analiza
datelor primare a constat în stabilirea prevalenţei fumatului precoce.
18% 15,63%
16% 14,86%
14%
12%
10%
8% 5,61% 5,66%
6%
4% 3,08% 2,79%
2%
0%
< 9 ani 9-10 ani 11-12 ani 13-14 ani 15-16 ani ≥ 17 ani
Fig.6 Vârsta iniţierii fumatului
Rezultatele au relevat că 3.08 % elevi au fumat prima ţigară sub vârsta de 9 ani,
14.86% între 13 şi 14 ani şi cei mai mulţi, 15.63 % între 15-16 ani (Fig.6).
22
Distribuţia subiecţilor în raport cu vârsta a urmat modelul anului 2012, respectiv
cu vârfuri de frecvenţă la 13-14 şi 15-16 ani.
Fumatul moderat
Sub aspectul numărului de ţigări fumate (Fig.7) situaţia se prezintă astfel: au
fumat între 2-10 ţigări în ultimele 30 zile înaintea aplicării chestionarului 16,28 % liceeni
din România, frecvenţa cea mai redusă fiind observată în Banat, 14,98 %.
50%
40%
30%
20% 14,98% 16,81% 17,30% 17,33% 16,28%
10%
0%
Fig.7 Frecvenţa elevilor care au fumat 2-10 ţigări/zi în ultimele 30 de zile, în

Faţă de anul 2012 frecvenţa naţională a crescut cu 1,74% .
Fumatul intens
La nivel naţional a fost înregistrat un procent de 5,14 % al elevilor care au fumat

mai mult de 10 ţigări pe zi în cursul lunii ce a precedat aplicarea chestionarului,
reprezentând de fapt proporţia celor vizaţi a deveni dependenţi de nicotină, cu 1,21% mai
mare faţă de anul precedent (Fig. 8).
Cei mai mulţi s-au înregistrat în Transilvania 5,67 % şi cei mai puţini în Muntenia
3,04 %.
23
50%
40%
30%
20%
10% 5,66% 5,28% 5,67% 5,14%

3,04%
0%
Fig.8 Frecvenţa elevilor care au fumat mai mult de 10 ţigări/zi, în raport cu zona
geografică de rezidenţă
Fumatul la şcoală
La clasa a XII-a s-a înregistrat un procent de 15,40 % elevi care au fumat la

şcoală, la nivel naţional. Zona geografică în care fumatul frecvent la şcoală a depăşit
media naţională, a fost Moldova (19,52%)
Tabelul nr.1
Distribuţia (%) liceenilor care au fumat în mod frecvent la şcoală în intervalul
standard (în raport cu zona geografică şi nivelul de şcolarizare)
ZONA GEOGRAFICĂ NIVEL

CLASA
NAŢIONAL
BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA
a IX-a 4.77 12.31 4.01 5.66 5.67

a X-a 9.57 9.70 6.39 17.38 10.71
a XI-a 11.22 10.94 6.28 13.51 10.74
a XII-a 16.58 19.52 9.75 15.56 15.40
În ceea ce priveşte relaţia dintre cele două variabile (Tabelul nr.1), respectiv
treapta de şcolarizare şi ponderea liceenilor ce au fumat frecvent la şcoală (în intervalul
standard), se menţine relaţia de directă proporţionalitate: creşte nivelul de şcolarizare
24
creşte şi frecvenţa celor ce fumează la şcoală şi anume de la 5,67 % la clasa a IX-a, la
15,40 % la clasa a XII-a.
Fumatul la băieţi şi fete
Analiza diferenţiată a fumatului în raport cu sexul aduce un plus de informaţie.

Fumatul curent (Tabelul nr.2) este prezent atât la fete cât şi la băieţi, cu o creştere a
frecvenţei de la clasa a IX-a la clasa a XII-a, la nivel naţional, de la 18,45 % fete şi
18,94% băieţi din clasa a IX-a la 29,12 % fete şi 35,58 % băieţi la clasa a XII-a.
Tabelul nr.2
Frecvenţa elevilor care fumează în mod curent (%) în raport cu sexul şi nivelul de
şcolarizare
CLASA SEX
BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA NAŢIONAL
Fete 17.48 24.21 17.88 18.52 18.45

a IX-a
Băieţi 21.59 22.0 16.89 14.53 18.94
Fete 20.47 14.89 20.93 21.12 19.54
a X-a
Băieţi 26.56 28.14 25.52 39.58 29.31
Fete 25.20 20.42 29.46 25.44 25.29
a XI-a
Băieţi 28.29 30.43 28.16 35.93 30.44
Fete 28.70 42.61 26.09 26.62 29.12
a XII-a
Băieţi 34.68 32.63 30.26 44.65 35.58
Sub aspect cantitativ fumatul moderat 2-10 ţigări/ zi (Tabelul nr.3), în intervalul
standard de 30 zile înaintea aplicării chestionarului, se respectă la ambele sexe relaţia de
proporţionalitate între valorile frecvenţei şi nivelul şcolarizării. Astfel, a crescut
frecvenţa, de la 11,11 % înregistrată la fetele din clasa a IX-a la valori de 20,44% la fetele
din clasa a XII-a, şi de la 10,79 % la băieţii din clasa a IX-a la 22,35 % la cei din clasa a
XII-a, pe plan naţional.
25
Tabelul nr.3
Frecvenţa elevilor care au fumat între 2-10 ţigări pe zi în intervalul standard* (%)
în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare
CLASA SEX
Fete 11.18 16.84 9.93 9.47 11.11

a IX-a
Băieţi 10.8 18.0 13.51 5.98 10.79
Fete 10.7 10.64 14.42 11.55 11.58
a X-a
Băieţi 17.86 19.16 18.62 26.04 19.85
Fete 14.34 13.09 19.64 14.47 15.21
a XI-a
Băieţi 15.38 18.84 21.26 27.27 19.87
Fete 18.15 23.48 19.81 24.0 20.44
a XII-a
Băieţi 21.27 23.16 19.74 27.04 22.35
* Intervalul de 30 zile înaintea aplicării chestionarului.
La distribuţia pe sexe a frecvenţelor liceenilor care au fumat mai mult de 10

ţigări pe zi, în intervalul standard (Tabelul nr.4) s-au observat valori mult inferioare celor
înregistrate în cazul fumatului moderat (2-10 ţigări/ zi) şi anume 1,43 % la fetele şi 3,79
% la băieţii din clasa a IX-a şi 5,53 % la fetele, respectiv 11,74 % la băieţii din clasa a
XII-a.
26
Tabelul nr. 4
Frecvenţa elevilor care au fumat mai mult de 10 ţigări pe zi în intervalul standard*
(%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare
CLASA SEX
NAŢIONAL
Fete 1.02 3.16 1.99 1.23 1.43

a IX-a
Băieţi 3.60 7.0 1.35 4.27 3.79
Fete 3.95 2.55 1.86 4.38 3.36
a X-a
Băieţi 4.24 4.79 5.52 12.5 6.2
Fete 4.92 4.71 2.68 5.7 4.6
a XI-a
Băieţi 6.7 7.25 4.02 5.19 5.92
Fete 7.96 6.09 1.93 3.24 5.53
a XII-a
Băieţi 13.67 10.53 5.92 13.21 11.74
Fumatul ocazional la şcoală (Tabelul nr.5) a variat în cazul fetelor între 5,91 % în
clasa a IX-a şi 7,28 % în clasa a XII, iar în cazul băieţilor între 6,54 % în clasa a IX-a şi
7,49 % în clasa a XII-a (valori medii naţionale). Faţă de anul precedent frecvenţa fetelor
care au fumat la şcoală s-a redus în special la clasele terminale.
27
Tabelul nr. 5
Frecvenţa elevilor care au fumat la şcoală 1-5 zile în intervalul standard* (%) în
raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare
CLASA SEX
Fete 5.49 5.26 5.3 7.41 5.91

a IX-a
Băieţi 6.17 12.0 8.11 3.85 6.54
Fete 8.6 2.98 5.12 7.57 6.54
a X-a
Băieţi 7.37 3.59 8.97 5.73 6.62
Fete 7.79 3.66 5.36 3.95 5.84
a XI-a
Băieţi 6.2 7.97 8.62 7.36 7.19
Fete 6.85 10.43 6.76 7.19 7.28
a XII-a
Băieţi 7.09 7.37 7.24 8.81 7.49
În ceea ce priveşte fumatul frecvent la şcoală (aproape zilnic), a fost semnalată o
tendinţă uşor ascendentă a frecvenţelor faţă de anul trecut la elevii din clasa a IX-a şi
clasa a XII-a, pentru ambele sexe (Tabelul nr. 6).
28
Tabelul nr. 6
Frecvenţa elevilor care au fumat la şcoală 20- 30 zile în intervalul standard* (%)în
raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare
ZONA GEOGRAFICĂ
CLAS NIVEL
SEX TRANSILVANI
A BANAT MOLDOVA MUNTENIA NAŢIONAL
A
Fete 3.25 11.58 1.99 3.7 3.98

a IX-a
Băieţi 6.68 13.0 6.08 7.69 7.58
Fete 7.91 7.23 3.72 10.76 7.6
a X-a
Băieţi 11.16 13.17 10.34 26.04 14.39
Fete 10.04 9.42 5.36 10.09 9.02
a XI-a
Băieţi 12.66 13.04 7.47 16.88 12.79
Fete 13.7 20.0 10.14 10.79 12.98
a XII-a
Băieţi 20.51 18.95 9.21 23.90 18.85
Astfel, dintre liceenii fumători, au fumat frecvent la şcoală, în intervalul standard,
3,98 % fete şi 7,58 % băieţi din clasa a IX-a şi 12,98 % fete, respectiv 18,85 % băieţi din
clasa a XII-a la nivel naţional.
Tendinţe şi predicţii ale fumatului curent la liceeni
Prevalenţa liceenilor din România care fumează în mod curent a prezentat o

tendinţă descendentă între anii 2005 -2014, predicţia pentru 2015 este de 21,02%, iar
pentru 2016 este 20,20% (Fig.9).
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2014 2015 2016
34.74 34.15 17.26 24.66 24.24 23.74 26.1 22.03 25.61 21.02 20.20
29
Concluzii legate de obiceiul de a fuma
1. În România o pătrime (25,61%) din numărul total de elevi din ciclul liceal
fumează în mod curent. Frecvenţa este cu 3,58 % mai mare faţă de anul
precedent În rândul acestora predomină cei care fumează moderat.
2. Numărul cel mai crescut de elevi care fumează în mod curent a fost înregistrat în
Transilvania, iar cel mai redus în Muntenia.
3. 3.08 % dintre elevi au început să fumeze la o vârstă mai mică de 9 ani, frecvenţă
crescută cu 0,18 % faţă de cea înregistrată în 2012.
4. Frecvenţa fumătorilor curenţi în anul 2014 a crescut la nivel naţional, creşterea
ceea mai mare s-au înregistrat la clasa a IX-a şi clasa a X-a .
5. La nivel naţional predomină liceenii care fumează 2-10 ţigări pe zi. Elevii
fumează în incinta unităţilor şcolare.
6. Comparând frecvenţele elevilor care au fumat ocazional la şcoală, cu cele ale
elevilor care au fumat frecvent la şcoală s-a remarcat o dominanţă netă a celor
din ultima categorie, observaţie prezentă ca şi în anii precedenţi.
7. Procentul elevilor care au fumat în mod frecvent la şcoală creşte semnificativ la
ambele sexe din clasa a X-a spre clasele terminale.
30
8. Fumatul în incinta unităţilor de învăţământ denotă carenţe în activitatea de
supraveghere a elevilor, pe parcursul derulării activităţilor şcolare zilnice, carenţe
perpetuate din anii anteriori, observaţie ce impune politici noi în ce priveşte
profilaxia primară şi primordială la elevi.
9. Tendinţa fumatului curent în perioada 2005 – 2014 a fost descrescătoare.
31
CONSUMUL DE ALCOOL LA LICEENII DIN ROMÂNIA
Consumul de alcool este influenţat de numeroşi factori sociali, demografici,

economici şi culturali; obiceiurile de consum variază considerabil în funcţie de ţară şi în
cadrul aceleiaşi ţări.
La nivel mondial aproape 4% dintre decese sunt legate de consumul excesiv de
alcool. Potrivit unui raport OMS din 2011, politicile de sănătate publică ar trebui aplicate
pe scară largă, pentru reducerea impactul asupra sănătăţii a consumului excesiv de
alcool.
Consumul excesiv cauzează 2,5 milioane de decese anual, precum numeroase boli şi
traumatisme şi afectează din ce în ce mai mult generaţiile tinere şi consumatorii din ţările
în curs de dezvoltare. [2] (www.who.int/mediacentre/factsheets/fs349/en/)
Consumul excesiv este considerat consumul ce este în detrimental sănătăţii şi are
consecinţe sociale nedorite.
Raportul global privind stadiul consumului alcoolul şi sănătatea analizeaza datele
disponibile privind consumul de alcool, consecinţele şi intervenţiile ce pot fi efectuate în
privinţa politicilor la nivel global, regional şi naţional. Multe ţări recunosc problemele
grave de sănătate publică cauzate de consumul abuziv. Aceste ţări au luat măsuri de
prevenire a consumului excesiv pentru a putea ameliora consecinţele sociale şi acordă
sprijin şi tratament celor care au nevoie, astfel poate fi redus numărul deceselor şi
suferinţelor asociate cauzate de consumul excesiv.
Consumul nociv de alcool are multe implicaţii asupra sănătăţii publice:
• Aproape 4% dintre decese sunt legate de consumul abuziv de alcool. Consumul
excesiv de alcool poate cauza leziuni (traumatisme), cancer, boli cardiovasculare
și ciroză hepatică.
• La nivel global 6,2% dintre decesele de sex masculine sunt legate de alcool, iar la
femei 1,1%.
• În Federația Rusă și țările vecine, unul din cinci oameni au murit din cauze legate
de alcool.
32
• 320.000 de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani mor anual din cauze
legate de alcool, ceea ce reprezintă 9% din totalul deceselor al acestei grupe de
vârstă.
• Prea puține țări aplică politici eficiente pentru prevenirea deceselor, bolilor şi
traumatismelor cauzate de consumul excesiv de alcool.
• Din 1999 de când OMS a început să introducă politici în acest domeniu, 34 de
țări au adoptat un anumit tip de politici formale pentru reducerea consumului
excesiv de alcool. Restricțiile privind comercializarea alcoolului și conducerea
sub influența alcoolului sunt din ce în ce mai numeroase.
Strategia globală pentru a reduce consumul nociv de alcool a fost aprobat în 2010, de
către statele membre OMS şi a pledat pentru o serie de măsuri eficiente de reducere a
efectelor nocive ale alcoolului.
• măsuri fiscale pentru reducerea consumului excesiv;
• măsuri de reducere a disponibilității de alcool prin reducerea numărului de puncte
de vânzare;
• creșterea limitei de vârstă legale pentru a putea cumpăra alcool;
• punerea în aplicare a unor măsuri eficiente împotriva conducerii sub influenţa
alcoolului.
• reglementarea sau interzicerea vânzării de băuturi alcoolice;
• organizarea de campanii de informare și de educare privind consumul de alcool
Potrivit raportului din 2005, consumul global de alcool pur al persoanelor de peste
15 ani s-a ridicat la 6.13 litri. Analiza datelor statistice din perioada 2001- 2005 au arătat
că în America şi în Europa consumul a rămas relativ stabil, creşteri semnificative au fost
observate în Africa şi Asia de Sud-Est.
În ciuda procentului mare de consumatori în exces, majoritatea oamenilor nu
consumă alcool. Potrivit datelor din raport aproape jumătate dintre bărbaţi şi două treimi
dintre femei s-au abţinut de la consumul de alcool în 2005.
33
La nivel global strategia reducerii consumului nociv are ca scop sensibilizarea cu
privire la problemele legate de consumul abuziv şi acordarea de ajutor ţărilor membre
pentru prevenirea şi reducerea problemelor legate de consumul abuziv.
Studiul Demos (2014) din România [3] ( Jonathan Birdwell, Daniela Gheorghe,
Louis Reynolds, Adrian Moraru, Stiluri parentale şi influenţa asupra consumului de
alcool la minori, Raport DEMOS in colaborare cu IPP, Magdalen HOUSE, London,
2014) a furnizat informaţii pentru politicile cu privire la alcool pentru sprijinirea
părinţilor şi familiilor în cadrul cărora este posibil ca alcoolul să cauzeze probleme.
Recomandările cercetătorilor se adresează factorilor de decizie politică din Parlament şi
Guvern dar şi autorităţilor administrative locale şi judeţene, ONG-urilor a căror activitate
îi sprijină pe alcoolici. De asemenea, industria alcoolului are un rol esenţial de jucat în
diminuarea efectelor nocive cauzate de alcool.
În România problema alcoolului este gestionată într-o manieră ad-hoc. În
comparaţie cu ţări precum Marea Britanie, în România alcoolul are parte de mult mai
puţină atenţie din partea factorilor de decizie politică şi din partea mass-media. Un pas
pozitiv în direcţia aducerii în atenţie a problemelor cauzate de alcool ar fi elaborarea şi
comunicarea de către guvern a unei strategii naţionale cu privire la alcool. În această
strategie, guvernul ar trebui să prezinte cele mai recente statistici cu privire la abuzul de
alcool şi să evidenţieze zonele prioritare pentru politici şi investiţii. Cercetătorii studiului
Demos susţin că legătura dintre creşterea şi educarea copiilor şi consumul de alcool de
către copii ar trebui să fie un element cheie în cadrul oricărei strategii naţionale. Acesta ar
trebui să includă mesaje de informare adresate populaţiei în ansamblu, despre creşterea şi
educarea copiilor, ar trebui să ia în considerare adoptarea unor intervenţii de tip Depistare
şi Consiliere Rapidă pentru părinţii cu copii, precum şi acordarea de sprijin mai detaliat
familiilor ce suferă de pe urma abuzului de alcool.
În momentul de faţă, nu există o strategie naţională pentru controlul consumului
de alcool în România. Necesitatea elaborării unei strategii naţionale privind controlul
consumului de alcool a fost afirmată recent cu ocazia desfăşurării Campaniei de
informare despre efectele consumului excesiv de alcool, din luna iulie 2014.
Este posibil să se dorească prioritizarea campaniilor în zonele şi regiunile din
România unde consumul de alcool este deosebit de mare.
34
România se plasează pe locul 14 în ordinea descrescătoare a frecvenţelor elevilor de 15
ani care consumă cel puţin o dată pe săptămână alcool, frecvenţe înregistrate într-un
şir de 38 state. În majoritatea ţărilor se constată diferenţe semnificative statistic între sexe
(p<0,05)
35
Rezultatele privind monitorizarea consumului de alcool
Obiectivul monitorizării consumului de alcool, a constat în stabilirea ponderii
elevilor consumatori de alcool la nivel naţional şi în cele patru zone geografice (Banat,
Transilvania, Muntenia, Moldova); a ritmului consumului, (ocazional 1-5 ori, sau
frecvent 6-30 ori) şi a gravităţii fenomenului, reflectată în consumul de alcool în
incinta unităţilor de învăţământ, a particularităţilor consumului de alcool în raport cu
sexul sau nivelul de şcolarizare.
În vederea unei evaluări cât mai corecte a realităţii, pentru analiza fenomenului,
s-a utilizat un interval standard de 30 zile înaintea aplicării chestionarului.
Consumul ocazional de alcool la elevi
Distribuţia pe zone geografice a elevilor care au consumat alcool o dată sau de
cinci ori în ultimele 30 zile înaintea aplicării chestionarului a evidenţiat următoarele
aspecte (Fig.10): frecvenţa cea mai ridicată a fost înregistrată în Transilvania 35,13 %, iar
cea mai joasă 30,37 % în Moldova şi în Moldova. Media naţională (33,51 %) a înregistrat
o scădere cu 0,75% faţă de anul 2012 .
100
90
80
70
60
% 50
40 34,92 35,13 33,51
30,37 30,27
30
20
10
0
Banat Moldova Muntenia Transilvania Romania
Fig. 10. Frecventa elevilor care au consumat alcool de 1-5 ori in intervalul
standard, in raport cu zona geografica de rezidenta
36
Frecvenţa elevilor consumatori ocazionali de alcool la nivelul celor patru clase de
liceu s-a prezentat astfel (Fig.11): la nivel naţional 29,86 % la clasa a IX-a, 30,48 % la
clasa a X-a, 36,59 % la clasa a XI-a şi la clasa a XII-a 36,94 %. În Moldova s-au
înregistrat frecvenţe superioare celor naţionale, la aproape toate nivelurile de şcolarizare
monitorizate, valoarea maximă fiind de 47,78% la elevii claselor a XII-a.
36,94
36,59
Romania 30,48
29,86
37,53
38,34
Transilvania 31,15
33,54
33,43
Muntenia 33,92
28,61
24,08
35,24
Moldova 38,3
21,89
29,23
38,4
36,25
Banat 34,85
29,97
0 10 20 30 40 50 60 70 80
%
clasa a IX-a clasa a X-a clasa a XI-a clasa a XII-a
Fig.11. Frecventa elevilor care au consumat ocazional alcool ( de 1- 5 ori in

ultimele 30 zile)
Distribuţia elevilor care au consumat alcool în 1-5 zile în intervalul standard în

raport cu sexul, clasa şi zona geografică de apartenenţă, a evidenţiat faptul că atât fetele
cât şi băieţii au consumat ocazional alcool (Tabelul nr.7). Distribuţia în raport cu sexul a
evidenţiat o predominenţă a consumului la băieţi.
37
Tabelul nr. 7
Frecvenţa elevilor care au consumat alcool în 1-5 zile din intervalul standard* (%)
în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare
CLASA SEX
Fete 25.2 21.05 17.22 26.34 23.85

a IX-a
Băieţi 35.99 37.0 31.08 41.03 36.62
Fete 26.28 17.87 23.72 28.29 24.49
a X-a
Băieţi 43.08 27.54 35.86 34.9 37.61
Fete 32.79 36.13 30.36 36.4 33.6
a XI-a
Băieţi 40.45 41.3 38.51 40.26 40.17
Fete 35.56 32.17 28.02 33.09 33.25
aXII-a
Băieţi 42.28 38.95 40.79 45.28 42.2
Vârsta şi consumul de alcool
Sub aspectul vârstei la care elevii au consumat prima dată alcool (Fig.12),
rezultatele evidenţiază faptul că: 6,68 % au consumat prima înghiţitură de alcool sub
vârsta de 9 ani, 4,85 % între 9-10 ani şi 5,37 % peste 17 ani. Frecvenţele înregistrate s-
au redus faţă de anul precedent la vârsta de 15-16 ani cu 3,1%. Creşteri ale frecvenţelor s-
au înregistrat la vârsta de 9 ani de la 6,11% la 6,68 %, la 9-10 ani de la 4,46 % 4,85 % şi
11-12 ani de la 7,79 % la 8,73%.
38
20
17,35 17,04
18
16
14
12
% 10 8,73
8 6,68
4,85 5,37
6
4
2
0
sub 9 ani 9 - 10 ani 11 -12 ani 13 -14 ani 15 - 16 ani peste 17
ani
Fig.12. Varsta initierii consumului de alcool
Consumul de alcool la şcoală

S-a urmărit, de asemenea, consumul de alcool la şcoală. Frecvenţa medie
naţională (Fig.13) a liceenilor care au consumat alcool la şcoală de 1 -5 ori, în ultimele 30
zile înaintea chestionării, a fost de 4,73 %, valoare aproape dublă faţă de anul 2012. Pe
zone geografice, cea mai mare frecvenţă s-a înregistrat în Transilvania 9,03 % şi cea mai
redusă în Muntenia 2,26 %.
30
25
20
% 15
9,03
10
5,02 4,73
3,43 2,26
5
0
Fig. 13. Frecventa elevilor care au consumat alcool de
1- 5 ori in intervalul standard, LA ŞCOALĂ, in raport cu zona geografica de
rezidenta
Distribuţia pe clase a elevilor consumatori ocazionali de alcool la şcoală (Fig.14)

a evidenţiat tendinţa de creştere a frecvenţei de la clasa a IX-a spre clasa a XII-a, la nivel
39
naţional, observaţia fiind valabilă şi pentru cele patru zone geografice. În acest sens se
observă că în Transilvania consumul ocazional la şcoală a fost de 6,92% la clasa a IX-a,
valoarea de trei ori mai mare faţă de anul precedent şi 11,21% la clasa a XII-a, valoare de
patru ori mai mare faţă de 2012; în Moldova frecvenţa la clasa a IX-a a fost de 2,56 %,
iar la clasa a XII-a 2,86 %; în Banat la clasa a IX-a s-a înregistrat 3,521 %, iar la clasa a
XII-a 3,42 %.
5,05
Romania 4,72
5,09
4
11,21
Transilvania 8,28
9,93
6,92
3,06
Muntenia 2,51
1,67
1,67
2,86
Moldova 2,74
9,2
2,56
3,42
4,6
Banat 2,16
3,52
0 5 10 15 20 25 30
clasa a IX-a clasa a X-a clasa a XI-a clasa a XII-a %
Fig.14. Frecventa elevilor care au consumat ocazional alcool
( de 1- 5 ori in ultimele 30 zile) LA ŞCOALĂ
Studiul a relevat că frecvenţa fetelor care au consumat alcool în 1-5 zile, la şcoală,
în intervalul standard de 30 zile, a fost constant inferioară celei înregistrate la băieţi.
(Tabelul nr. 8).
40
Tabelul nr.8
Frecvenţa elevilor care au consumat alcool, la şcoală, în 1-5 zile din intervalul
standard* (%) în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare
CLASA SEX
NAŢIONAL
Fete 2.85 2.11 0.66 5.76 3.16

a IX-a
Băieţi 4.37 3.0 2.7 8.12 4.94
Fete 2.33 6.81 0.47 9.56 4.51
a X-a
Băieţi 2.01 12.57 3.45 10.42 5.78
Fete 1.64 1.57 2.68 10.53 3.63
a XI-a
Băieţi 8.19 4.35 2.3 6.06 6.03
Fete 2.41 0 1.93 14.39 5.0
a XII-a
Băieţi 4.81 6.32 4.61 5.66 5.12
Consumul frecvent de alcool la elevi
Deşi consumul ocazional de alcool în rândul liceenilor nu poate fi neglijat, totuşi

consumul frecvent este cel care defineşte amploarea problemei de sănătate publică
reprezentată de acest comportament.
Frecvenţa medie a liceenilor (Fig.15) care au consumat alcool în 20-30 zile (în
intervalul standard stabilit), la nivel naţional a fost 3,87 %, fiind depăşită numai in
Transilvania (8,09 %).
41
20
15
% 10 8,09
5 3,7 3,87
2,82
1,27
0
20 - 30 ori in intervalul standard, in raport cu zona geografica de
rezidenta
Sub aspectul repartiţiei pe clase (Fig.16) valorile obţinute au fost: 3,19 % la

clasele a IX-a, la 2,93 % la clasa a X-a şi la 4,04 %, iar la clasa a XII-a 5,36%. Valoarea
cea mai ridicată s-a înregistrat în Transilvania, la elevii din clasele a XII-a (11,21 %, cu
7,34% peste valoarea medie naţională).
42
5,36
Romania 4,04
2,93
3,19
11,21
Transilvania 8,06
5,87
7,34
1,11
Muntenia 2,26
0,28
1,34
6
Moldova 2,43
4,23
3,59
4,39
3,37
Banat 1,94
1,48
%
0 5 10 15 20
clasa a IX-a clasa a X-a clasa a XI-a clasa a XII-a
Fig.16. Frecventa elevilor care au consumat frecvent alcool
( de 20 - 30 ori in ultimele 30 zile)
Analiza stratificată în raport cu sexul, a consumului frecvent de alcool (Tabelul

nr.9) oferă următoarele informaţii: la sexul masculin a fost evidenţiată pe plan naţional o
tendinţă ascendentă a consumului la clasa a IX-a de la 1,76 % în anul 2012 la 3,67 % în
anul 2014, în clasa a XI-a de la 4,58 % la 6,24 % şi la clasa a XII-a de la 3,93 % la 6,74
%.
43
Tabelul nr.9
Frecvenţa elevilor care au consumat alcool în 20 - 30 de zile din ultimele 30 zile
înaintea aplicării chestionarului (%)
CLASA SEX
Fete 0.41 1.05 1.32 9.05 2.75

a IX-a
Băieţi 2.83 6.0 1.35 5.56 3.67
Fete 1.4 2.55 0 1.59 1.41
a X-a
Băieţi 2.46 6.59 0.69 11.46 4.73
Fete 1.02 2.09 2.23 4.82 2.21
a XI-a
Băieţi 6.2 2.9 2.3 11.26 6.24
Fete 1.48 1.74 0.97 13.67 4.39
a XII-a
Băieţi 8.35 8.42 1.32 6.92 6.74
Monitorizarea consumului frecvent de alcool la şcoală, şi anume în 20 -30 zile, în
intervalul de 30 de zile înaintea aplicării chestionarului a evidenţiat următoarele aspecte
la nivel naţional (Fig.17): 0,62 % elevi au consumat frecvent alcool la şcoală, iar pe zone
geografice cea mai ridicată frecvenţă s-a înregistrat în Moldova 0.70 % şi cea mai mica în
Banat (0,35%).
%2
0,7 0,62 0,66 0,62

0,35
0
20- 30 ori in intervalul standard, LA ŞCOALĂ, in raport cu
zona geografica de rezidenta
44
Sub aspectul relaţiei dintre nivelul de şcolarizare şi consumul frecvent de alcool la
şcoală (Fig.18), datele naţionale au oferit următoarea imagine: 0,22 % la clasa a IX-a,
0,53 % la clasa a X-a, 0,91 % la clasa a XI-a şi 0,77 % la clasa a XII-a. Valorile medii
naţionale au avut o tendinţă ascendentă de la clasele a IX-a spre clasele mari de liceu.
clasa a IX-a Banat

2 Moldova
1,5 Muntenia
1
Transilvania
Romania
0,5
clasa a XII-a 0 clasa a X-a
Fig.18.Frecventa elevilor care au

consumat frecvent alcool LA ŞCOALĂ
clasa a XI-a ( de 6 - 30 ori in ultimele 30 zile)
Analiza stratificată în raport cu sexul a relevant la sexul masculin (Tabelul nr.10)

o frecvenţă subunitară la aproape toate nivelele şcolare. Proporţia fetelor care au
consumat frecvent alcool la şcoală a fost mult mai redusă.
45
Tabelul nr.10
Frecvenţa elevilor care au consumat alcool la şcoală în 20-30 zile din intervalul
standard* (%) în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare
ZONA GEOGRAFICĂ
NIVEL
CLASA SEX
Fete 0.2 0 0.66 0.82 0.41

a IX-a
Băieţi 0 0 0 0 0
Fete 0.23 0 0 0.40 0.18
a X-a
Băieţi 1.12 0 1.38 1.04 0.95
Fete 0.20 1.57 0 0 0.35
a XI-a
Băieţi 0.99 2.17 0.57 3.03 1.59
Fete 0.19 0 0 0 0.09
a XII-a
Băieţi 3.04 1.05 0.66 0 1.75
Tendinţe ale consumului de alcool la adolescenţi
Tendinţa în perioada 2005 – 2014 a frecvenţei liceenilor români care au

consumat în mod frecvent alcool (6-30 ori în intervalul standard) a fost descendentă, iar
predicţia pentru anii 2015 şi 2016 are valoare negativă (Fig.19 ).
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2014 2015 2016
28.37 28.72 19.27 13.78 11.79 11.17 2.39 2.12 3.87 -5.63 -8.88
46
Concluzii privind consumul de alcool
1. Aproape 4 din 100 elevi din ciclul liceal (3,87 %) din România au consumat
alcool în mod frecvent (de 20-30 ori) în luna ce a precedat aplicarea chestionarul.
2. Din perspectiva sănătăţii publice, consumul aproape zilnic de alcool pune

problema dependenţei.
3. Ierarhizarea celor patru zone geografice în raport cu frecvenţa liceenilor care

consumă în mod frecvent alcool, a situat în prim plan Transilvania (8,09%),
celelalte 3 regiuni sunt sub nivelul naţional.
4. Cuantificarea gradientului de risc regional promovează intervenţiilor profilactice

diferenţiate, în concordanţă cu nivelul de risc.
5. Există pe plan naţional o tendinţă de creştere a frecvenţei consumului ocazional

de alcool de la clasa a IX-a la clasa a XII-a, aspect întâlnit şi în anii precedenţi.
6. Deşi consumatorii de alcool sunt în mod preponderent băieţi, consumul s-a

înregistrat şi la fete.
7. Elevii au consumat alcool şi în incinta unităţilor de învăţământ.
8. Consumul frecvent de alcool la şcoală a fost observat la clasele terminale şi în

mod predominant la sexul masculin.
47
9. Tendinţa consumului frecvent de alcool la elevi este descendentă.
10. Reducerea valorilor frecvenţelor consumatorilor de alcool în perioada 2005 -2014,

sugerează eficientizarea măsurilor profilactice iniţiate.
11. Consumul ocazional de alcool la adolescenţi se rezumă frecvent la experiment.

Numărul elevilor experimentatori de alcool creşte cu înaintarea în vârstă.
12. Mai mult de 3 din 10 elevi (33,51%) au consumat alcool în mod experimental în
ultimele 30 de zile, precedente aplicării chestionarului.
48
CONSUMUL DE DROGURI ILICITE 2014
Peste 230 de milioane de persoane, adică 5 % din populaţia adultă a lumii au

folosit un drog ilicit în anul 2010, în timp ce numărul consumatorilor curenţi de droguri
se ridică la 27 de milioane, reprezentând 0.6 % din populaţia adultă a globului.
Cu toate că, la nivel mondial, situaţia consumului ilicit de droguri pare că s-a
stabilizat, totuşi, în ţările dezvoltate s-a constatat o uşoară creştere.
Heroina, cocaina în special, dar şi alte droguri, omoară anual 0,2 milioane de
persoane, afectând iremediabil familii şi comunităţi întregi.
De asemenea, drogurile ilicite subminează dezvoltarea economică şi socială şi
contribuie la creşterea criminalităţii, a instabilităţii şi la diseminarea infecţiei HIV /
SIDA.
Producţia globală de opiu în anul 2011 a fost de 7 tone. Aceasta este doar a cincea
parte din producţia din 2007, care a reprezentat un vârf semnificativ. Afganistanul este
ţara cu cea mai mare producţie de opiu din lume.
Suprafeţele cultivate cu arbusti de coca , la nivel mondial a scăzut de la 33% în
anul 2000 la 18% între anii 2007 – 2010.
Cu toate eforturile făcute pentru a diminua cultivarea de plante din care se extrag
droguri ilicite, consumul acestora este în creştere datorită creşterii producţiei de produse
de sinteză sau semisinteză.
În anul 2011 a fost creat un oficiu special al Naţiunilor Unite pentru controlul
traficului de droguri numit UNDOC ( United Nation Office on Drugs and Crime), iar în
decembrie 2011 s-a creat o filială a UNDOC pentru Afganistan şi ţările învecinate. Alte
centre importante ale UNDOC au fost înfiinţate şi în Asia de sud-vest, Europa de sud-est,
America Centrală şi Caraibe.[4]
(World Drug Report 2012) http://www.unodc.org/documents/data-and-
analysis/WDR2012/WDR_2012_web_small.pdf
La nivel global, cele mai consumate droguri sunt canabisul, cu o prevalenţă

anuală cuprinsă între 2,6 % - 5 % şi amfetaminele cu 0,3 – 1,2%
49
Tabel A.
Prevalenţa anuală şi numărul de consumatori de droguri ilicite la nivel global ,

în anul 2010
Tip de drog Prevalenţă (%) Număr (x1000)

Canabis
2,6 - 5 119 420 – 224 490
Opiacee
0,6 – 0,8 26 380 – 36 120
Opioide
0,3 – 0,5 12 980 – 20 990
Cocaină
0,3 – 0,4 13 200 – 19 510
Amfetamine
0,3 – 1,2 14 340 – 52 540
Ecstasy
0,2 – 0,6 10 480 – 28 120
Total droguri ilicite
3,4 – 6,6 153 000 – 300 000
În anul 2010, la nivel mondial au existat între 153 şi 300 milioane de persoane cu
vârsta cuprinsă între 15 – 64 de ani care au consumat cel puţin odată un drog ilicit în anul
precedent chestionării.
În acelaşi an, s-au estimat între 99 000 şi 253 000 de decese datorate consumului
de droguri ilicite, adică 0.5 – 1,3 % din totalul de decese la grupa de vârstă 15 - 64 ani.
În anul 2008 existau 16 milioane de consumatori de droguri injectabile, din care 3
milioane erau infectaţi cu HIV sau aveau deja SIDA.
Prevalenţa hepatitei virale de tip C, era în 2010 de 46,7 % în rândul
consumatorilor de droguri injectabile, reprezentând un număr de 7,4 milioane persoane,
în timp ce 2,3 milioane erau infectaţi cu virus hepatitic B.
Aproximativ 69 000 de persoane mor anual prin supradoză de opioide, în ciuda
faptului că există tratament specific cu naloxonă – accesibil în toate unităţile spitaliceşti.
50
MARIJUANA
Conform rezultatelor YRBSS – 2014, aproximativ 4,05 % dintre liceenii din
România au experimentat marijuana de 1-2 ori în viaţă (Fig. 20), distribuţia pe zone
geografice fiind de 4,41 % în Transilvania, 3,25 % în Muntenia, 5,02 % în Moldova şi
3,88 % în Banat. Faţă de anul precedent, frecvenţa naţională a crescut cu 1,05 %.
10
10
88
66
5.02
5.02
4.41
4.41
3.88 4.05
4.05
3.88
44 3.25
3.25
22
00
BANAT
BANAT MOLDOVA
MOLDOVA MUNTENIA
MUNTENIA TRANSILVANIA
TRANSILVANIA ROMÂNIA
ROMÂNIA
Fig.
Fig. 20
20 Frecvenţa
Frecvenţa elevilor
elevilor care
care s-au
s-au drogat
drogat cu
cu marijuana
marijuana de
de
ori pe parcursul vieţii
1-2 ori pe parcursul vieţii
1-2
Consumul experimental de droguri în perioada adolescenţei nu are întotdeauna un

prognostic de viitor rezervat, mulţi dintre adolescenţi rezumându-se doar la un
experiment.
10
10
88
66
%
%
44
1,65
1,65 1,41 1,93
1,93 1,57
1,57
22 1,41 1,06
1,06
00
BANAT
BANAT MOLDOVA
MOLDOVA MUNTENIA
ROMÂNIA
Fig.
Fig.21
21 Frecvenţa
Frecvenţa elevilor
elevilor care
care s-au
s-au drogat
drogat cucu marijuana
marijuana de
de 1-2
1-2 51
ori, în ultimele 30 zile înaintea aplicării chestionarului
ori, în ultimele 30 zile înaintea aplicării chestionarului
Dintre elevii care au încercat de 1-2 ori în viaţă marijuana, 1,57 % au consumat
drogul în intervalul de 30 de zile premergător aplicării chestionarului (Fig. 21).
Este grav faptul că dintre aceşti consumatori aproximativ 0,59 % la nivel naţional
au consumat de 1-2 ori droguri la şcoală în ultimele 30 de zile înaintea aplicării
chestionarului (Fig. 22) cu 0,02 % mai mulţi decât anul precedent.
1.5
1
%
0.64 0.7 0.66 0.59

0.5 0.28
0
BANAT MOLDOVA MUNTENIATRANSILVANIA ROMÂNIA
Fig. 22 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au

drogat cu marijuana de 1-2 ori la şcoală în ultimele 30
zile înaintea aplicării chestionarului
Analiza stratificată a consumului ocazional de droguri în raport cu sexul (Tabelul

nr. 13) a relevat o predominenţă a consumatorilor băieţi pe plan naţional, vizibilă în mod
deosebit la clasa a XII-a.
52
Tabelul nr.13
Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu marijuana de 1 –2 ori în
intervalul standard* (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare
CLASA SEX
NAŢIONAL
Fete 0,20 1,05 0,66 0 0,31
a IX-a
Băieţi 2,31 1 0 1,28 1,49
Fete 1,16 0,85 0 0,8 0,8
a X-a
Băieţi 1,34 3,59 0,69 3,65 2,10
Fete 1,23 0 2,23 2,19 1,41
a XI-a
Băieţi 2,48 1,45 0,57 3,46 2,22
Fete 1,67 0,87 0,97 0,72 1,23
a XII-a
Băieţi 3,29 3,16 3,29 5,03 3,62
Analiza stratificată a consumului ocazional de droguri la şcoală (în intervalul
standard de 30 de zile) în raport cu nivelul şcolarizării şi sexul a evidenţiat situaţii
sporadice, atât în raport cu sexul, cât şi cu nivelul de şcolarizare (Tabelul nr. 14).
Tabelul nr. 14
Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu marijuana la şcoală de 1-2 ori
în intervalul standard* (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare
CLASA SEX
NAŢIONAL
Fete 0 0 0,66 1,23 0,41
a IX-a
Băieţi 0,51 2 0 0,43 0,57
Fete 0,93 0,85 0,47 0,40 0,71
a X-a
Băieţi 1,56 0 0,69 1,04 1,05
Fete 0 0,52 0 0 0,09
a XI-a
Băieţi 1,49 1,45 0 0,87 1,06
Fete 0,56 0 0 0 0,26
a XII-a
Băieţi 0,25 1,05 0,66 1,89 0,75
53
%
%
44
3.5
3.5 3.08
3.08
33
2.5
2.5 2.18
2.18 1.97
1.97
22 1.49
1.49
1.5
1.5 1.2
1.2
11
0.5
0.5
00
BANAT
BANAT MOLDOVA
MOLDOVA MUNTENIA
ROMÂNIA
Fig.
Fig. 23
23 Frecvenţa
Frecvenţa elevilor
elevilor din
din ciclul
ciclul liceal
liceal care
care s-au
s-au drogat
drogat cu
cu
marijuana
marijuana înîn viaţă
viaţă de
de 20-100
20-100 ori
ori
În ce priveşte consumul frecvent de droguri, situaţia s-a prezentat după cum
2 1.85
1.5
1.17
0.97
1
%
0.49 0.39
0.5
0
drogat cu marijuana în ultimele 30 de zile înaintea
aplicării chestionarului, de 10-40 ori
urmează: au consumat marijuana în viaţă de 20 - 100 de ori, aproximativ 1,97 % elevi la
nivel naţional (Fig. 23) frecvenţă mai crescută cu 0,73 % faţă de valoarea înregistrată în
anul precedent.
Din acest grup, la nivel naţional, 0,97 % subiecţi (Fig. 24) au consumat droguri de
10-40 ori în ultimele 30 de zile înaintea aplicării chestionarului, de asemenea frecvenţă
mai ridicată faţă de anul precedent cu 0,41 %.
54
Dintre elevii care au consumat în mod frecvent droguri în intervalul standard de
30 de zile înaintea aplicării chestionarului, 0,78 % s-au drogat la şcoală (Fig.25) cu 0,39
% mai mulţi decât în anul precedent. Moldova a fost zona geografică unde s-a înregistrat
cea mai ridicată frecvenţă a consumului de droguri la şcoală.
2
1.41
1.5
0.99
%1 0.67 0.78
0.5 0.28
0

drogat cu marijuana de 10-40 ori la şcoală, în ultimele
30 zile înaintea aplicării chestionarului
Referitor la procurarea drogurilor s-a evaluat oferta de droguri în incinta

unităţilor şcolare. S-au obţinut următoarele date: dintre elevii care au recunoscut că au
consumat droguri în mod frecvent, 12,18 % au confirmat că li s-au oferit sau vândut
droguri la şcoală (Fig. 26).
55
30 29.75
28
26
24
22
20 18.17
18
16
% 14 12.18
12
10
8
7.14
6 3.18
4
2
0
Fig. 26 Frecvenţa elevilor cărora li s-au vândut droguri

la şcoală, în raport cu zona geografică de rezidenţă
După cum s-a observat, analiza datelor comportamentale a debutat cu evaluarea

globală a fenomenului la nivel naţional şi apoi pe zone geografice. Frecvenţa medie
naţională cu 5,68 % mai mare faţă de anul 2012 pune în evidenţă starea de risc şi
gravitatea problemei de sănătate publică pe care o reprezintă pentru ţară, fiind utilă la
calculul tendinţei şi predicţiilor pentru anii viitori, pe bază cărora se stabilesc intervenţiile
strategice ulterioare. Frecvenţa medie pentru fiecare zonă geografică stabileşte teritoriul
cu risc crescut (în Moldova frecvenţa a crescut de 11,2 ori) şi totodată este necesară
realizării „discriminării pozitive” profilactice şi acordării atenţiei privilegiate regiunilor
cu risc crescut. Analiza datelor comportamentale diferenţiat pentru pe cele 4 trepte de
şcolarizare, clasa a IX-a, a X-a, a XI-a şi a XII-a, stabileşte în ce măsură şcolarizarea
influenţează pozitiv sau nu comportamentul liceenilor şi punctează vârstele cele mai
vulnerabile. Observaţiile sunt importante în stabilirea strategiilor profilactice sau a
măsurilor de combatere ţintite.
Urmărirea diverselor arii comportamentale cu risc în incinta unităţilor de
învăţământ, este obligatorie atât în vederea realizării gravităţii tabloului cât şi pentru
depistarea posibilelor carenţe în supravegherea elevilor.
Referitor la accesul la droguri s-a evaluat oferta de droguri în incinta unităţilor
şcolare. S-au obţinut următoarele date: dintre elevii care au recunoscut că au consumat
56
droguri în mod frecvent, 12,18 % au confirmat că li s-au oferit sau vândut droguri la
şcoală (Fig. 26).
HEROINA
Rezultatele monitorizării consumului de droguri au relevat că au experimentat

drogul (heroina) de 1-2 ori în viaţă 0,52 % liceeni din România (Fig. 27) distribuţia pe
zone geografice fiind de 0,5 % din Transilvania 0,35 % din Muntenia, 0,26 % din
Moldova, 0,67% din Banat.
1,5
%
1
0,67
0,5 0,52
0,5 0,26 0,35
0
Fig. 27 Frecvenţa elevilor care s-au drogat cu heroină de 1-2 ori pe

parcursul vieţii
Consumul experimental de heroină (1-2 ori în viaţă) s-a înregistrat pe plan

naţional predominent la clasele a XI-a şi a XII-a (Tabelul nr. 15).
57
Tabelul nr. 15
Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu heroină de 1-2 ori pe
parcursul vieţii (%), în raport cu nivelul de şcolarizare

CLASA
NAŢIONAL
a IX-a
0,11 0,51 0 0,63 0,27
a X-a
0,8 0,25 0,28 0,45 0,53
a XI-a
0,9 0,30 0,25 0,44 0,58
aXII-a
0,86 0 0,84 0,46 0,67
În ceea ce priveşte consumul frecvent al drogului, situaţia s-a prezentat după cum
urmează: au consumat heroină în viaţă de 10-40 ori, aproximativ 0,52 % elevi la nivel
naţional (Fig. 28).
1.5
1.14
1
%
0.67
0.52
0.5
0.14 0.11
0

drogat cu heroină în viaţă de 10-40 ori
Consumul frecvent de heroină, pe întreg parcursul vieţii a înregistrat frecvenţe

subunitare la clasele a IX-a, a X-a, a XI-a cu o predominenţă discretă la băieţi (Tabelul
58
nr. 16). La clasa a XII-a frecvenţa este mai crescută în rândul băieţilor, cu 1,32 mai mare
decăt cea a fetelor.
Tabelul nr. 16
Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu heroină de 10-40 ori pe
parcursul vieţii (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare
CLASA SEX
NAŢIONAL
Fete 0,20 0 0 0 0,10
a IX-a
Băieţi 1,03 2 0 0 0,69
Fete 0,47 0 0 0 0,18
a X-a
Băieţi 0,45 1,20 0,69 0,52 0,63
Fete 0,2 2,09 0 0,44 0,53
a XI-a
Băieţi 0,74 2,17 0 0 0,63
Fete 0,19 0 0,48 0 0,18
a XII-a
Băieţi 2,53 2,11 0 0 1,50
METAMFETAMINE
Rezultatele monitărizării consumului de droguri ilicite au relevat că au

experimentat drogul (metamfetamina) de 1-2 ori în viaţă aproximativ 0,92 % liceeni din
România (Fig. 29), distribuţia pe zone geografice fiind de 1,21 % din Transilvania,
0,71 % din Muntenia, 0,62 % din Moldova, 0,95 % din Banat.
59
1,5
1,21
0,95 0,92
1
0,71
0,62
%
0,5
0
Fig. 29 Frecvenţa elevilor care s-au drogat cu metamfetamine de 1-2 ori
pe parcursul vieţii
Analiza stratificată a consumului ocazional de metamfetamine în raport cu sexul

(Tabelul nr.17) a relevat pe plan naţional un consum prezent la ambele sexe indiferent de
nivelul de şcolarizare, dar cu o predominenţă netă la băieţi.
Tabelul nr. 17
Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu metamfetamine de 1-2 ori pe
NIVEL
CLASA SEX
NAŢIONAL
Fete 0,61
a IX-a
Băieţi 0,46
Fete 0,09
a X-a
Băieţi 1,47
Fete 0,44
a XI-a
Băieţi 1,27
Fete 0,96
a XII-a
Băieţi 2,50
În ce priveşte consumul frecvent, situaţia s-a prezentat după cum urmează: au

consumat metamfetamine în viaţă de 10-40 ori, aproximativ 0,65 % elevi la nivel naţional
(Fig.30).
60
2
1.5
1.14
1 0.84
%
0.65
0.5 0.28 0.28
0
Fig.30 Frecvenţa elevilor care s-au drogat cu
metamfetamine în viaţă de 10- 40 ori
COCAINA
Rezultatele monitorizării au relevat că au experimentat cocaină de 1-2 ori în viaţă

aproximativ 1,36 % liceeni din România (Fig.31), distribuţia pe zone geografice fiind de
1,54 % Transilvania, 1,06 % Muntenia, 1,06 % Moldova, 1,48 % Banat.
2
1,48 1,54
1,5 1,36
1,06 1,06
%
0,5
0
BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMANIA
Fig. 31 Frecvenţa elevilor care s-au drogat de 1-2 ori pe parcursul vieţii
cu cocaină
De menţionat că în România din grupul de elevi care au încercat de 1-2 ori în

viaţă cocaina, aproximativ 0,69 % au consumat drogul în intervalul de 30 de zile
61
premergător aplicării chestionarului (Fig. 32).
Analiza pe zone geografice a indicat o frecvenţă maximă în Banat 0,86 %
(Fig.32).
1,5
0,86
%
1
0,72 0,69
0,44 0,42
0,5
0
BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMANIA
Fig. 32 Frecvenţa elevilor care s-au drogat cu cocaină

de 1-2 ori în ultimele 30 zile înaintea aplicării chestionarului
Analiza stratificată a consumului ocazional de cocaină în raport cu sexul (Tabelul

nr. 18) a relevat o frecvenţă asemănătoare la ambele sexe.
Tabelul nr. 18
Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu cocaină de 1-2 ori pe
CLASA SEX
NAŢIONAL
Fete 2,03 2,11 0 0,41 1,33
a IX-a
Băieţi 1,54 2 1,35 1,71 1,61
Fete 1,16 0,43 1,40 0,40 0,88
a X-a
Băieţi 1,56 0,60 0,69 1,56 1,26
Fete 1,84 0,52 0,89 0 1,06
a XI-a
Băieţi 0,74 2,17 0,57 3,90 1,69
a XII- Fete 1,67 1,74 1,93 0,72 1,49
a Băieţi 1,01 0 1,32 5,03 1,75
62
Analiza stratificată a consumului ocazional de cocaină (în intervalul standard de
30 de zile) în raport cu nivelul şcolarizării şi sexul nu a evidenţiat diferenţe semnificative
în ceea ce priveşte consumul la cele două sexe (Tabelul nr. 19).
Tabelul nr. 19
Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu cocaină de 1–2 ori în
intervalul standard* (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare
CLASA SEX
NAŢIONAL
Fete 0,41 0 0 0,41 0,31
a IX-a
Băieţi 0,26 1 1,35 0,85 0,69
Fete 1,16 0 0 0,4 0,53
a X-a
Băieţi 0,22 0 1,38 0,52 0,42
Fete 0,61 0 0,45 0 0,35
a XI-a
Băieţi 1,24 1,45 0,57 0,43 0,95
a XII- Fete 1,30 0 0 0,36 0,7
a Băieţi 1,77 2,11 0 3,77 1,87
În ceea ce priveşte consumul frecvent de cocaină, situaţia s-a prezentat după cum
urmează: au consumat cocaină în viaţă de 10- 40 de ori, aproximativ 0,69 % elevi la nivel
naţional (Fig. 33)
63
2
1.5 1.23
1 0.86
%
0.69
0.5 0.35 0.28
0
Banat Moldova Muntenia Transilvania România
Fig.33 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au

drogat cu cocaină de 10-40 ori în viaţă
2
1.5 1.14
1 0.78
%
0.62
0.5 0.21 0.28
0
Fig.34 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au

drogat cu cocaină de 10-40 ori în ultimele 30 zile
înaintea aplicării chestionarului
Din acest grup, la nivel naţional, 0,62 % subiecţi (Fig. 34) au consumat droguri de 10 -
40 de ori în ultimele 30 de zile înaintea aplicării chestionarului.
Consumul frecvent de droguri, pe întreg parcursul vieţii a fost întâlnit la ambele
sexe dar cu o predominenţă la băieţii de clasa a XII-a (Tabelul nr. 20).
64
Tabelul nr. 20
Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu cocaină de 10-40 ori pe
CLASA SEX
NAŢIONAL
Fete 0,41 0 0 0,41 0,31
a IX-a
Băieţi 1,03 1 0 0 0,57
Fete 0,70 0,43 0,47 0,4 0,53
a X-a
Băieţi 0,45 0,60 1,38 0 0,53
Fete 0,20 2,09 0 0,44 0,53
a XI-a
Băieţi 0,50 3,62 0 0,43 0,85
a XII- Fete 0,37 0,87 0,48 0,36 0,44
a Băieţi 3,80 1,05 0,66 0 2,12
ECSTASY
Rezultatele monitorizării la scară naţională au relevat că au experimentat drogul
de 1-2 ori în viaţă aproximativ 1,26 % liceeni din România (Fig.35), distribuţia pe zone
geografice fiind de 1,6 % din Transilvania, 0,78 % din Muntenia, 1,23 % din Moldova şi
1,28 % din Banat.
2
1,6
1,5 1,28 1,26
1,23
%
1 0,78
0,5
0
Fig. 35 Frecvenţa elevilor care s-au drogat cu ecstasy de 1-2 ori

pe parcursul vieţii
65
Analiza stratificată a consumului de ecstasy în raport cu sexul (Tabelul nr. 21) a
relevat o predominanţă a consumatorilor băieţi pe plan naţional. În raport cu nivelul de
şcolarizare există o tendinţă ascendentă de la clasa a IX-a la clasa a XII-a.
Tabelul nr. 21
Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu ecstasy de 1-2 ori pe parcursul
vieţii (%), în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare
CLASA SEX
NAŢIONAL
Fete 0,61 1,05 0 0,41 0,51
a IX-a
Băieţi 1,03 1 1,35 0,85 1,03
Fete 1,16 0,85 0,47 0 0,71
a X-a
Băieţi 0,89 1,20 0,69 4,69 1,68
Fete 0,82 0 1,34 0,44 0,71
a XI-a
Băieţi 1,99 3,62 1,15 2,16 2,11
a XII- Fete 1,30 0 0 0,36 0,70
a Băieţi 2,78 3,16 1,32 6,29 3,25
În ceea ce priveşte consumul frecvent, situaţia s-a prezentat după cum urmează:
au consumat Ecstasy în viaţă de 10- 40 de ori, aproximativ 0,55 % elevi la nivel naţional
(Fig. 36).
66
2
1,5
1,14
%
1
0,59 0,55
0,44
0,5
0,14
0
Fig. 36 Frecvenţa elevilor din ciclul liceal care s-au drogat cu

extasy de 10-40 ori în viaţă
20
15
% 10
5 1.67 1.78 2.26 2.22
0
Clasa a IX-a Clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a
Fig.37. Frecventa elevilor care au folosit droguri

injectabile, pe nivel de scolarizare
Frecvenţa elevilor care au folosit droguri injectabile, are cele mai mari valori la
clasele a XI-a şi a XII-a 2,26%, respectiv 2,22%.
67
44
3.5
3.5
%
% 33 2.37
2.5 2.37
2.5 1.68 1.76
22 1.68 1.76
1.27
1.27
1.5
1.5 0.92
0.92
11
0.5
0.5
00
Banat
Banat Moldova
Moldova Muntenia
Muntenia Transilvania
Transilvania România
Rom ânia
Fig.
Fig. 38
38 Distribuţia
Distribuţia subiecţilor
subiecţilor utilizatori
utilizatori de
de droguri
droguri injectabile
injectabile
în raport cu zona geografică de apartenenţă
în raport cu zona geografică de apartenenţă
Pe plan naţional s-a raportat o frecvenţă de 1,76 % a utilizatorilor de droguri

injectabile (Fig.38) cu 0,17 % mai mare decît valoarea înregistrată în anul 2012.
PREPARATE STEROIDICE
Consumul experimental
Rezultatele au relevat că au folosit steroizi de 1-2 ori în viaţă 0,77 % liceeni din
România (Fig.39), distribuţia pe zone geografice fiind de 0,99 % în Transilvania, 0,42 %
în Muntenia, 0,88 % în Moldova şi 0,75 % în Banat.
1.5
0.99
1 0.88
%
0.75 0.77
0.5 0.42
0
Fig.39 Frecvenţa elevilor care au folosit preparate steroidice de 1-2 ori pe

parcursul vieţii
68
ETNOBOTANICE
Rezultatele au relevat că au experimentat substanţe etnobotanice de 1-2 ori în

viaţă aproximativ 3,07 % liceeni din România (Fig. 40), distribuţia pe zone geografice
fiind de 3,14 % în Transilvania, 2,05 % în Muntenia, 3,87% în Moldova şi 3,18% în
Banat.
4 3,87
3,5 3,18 3,14 3,07
3
2,5 2,05
%
2
1,5
1
0,5
0
Fig. 40 Frecvenţa elevilor care au consumat substanţe etnobotanice de

1-2 ori pe parcursul vieţii
69
2 1.81 1.85
1.65 1.65
1.5
1.06
% 1
0.5
0
Fig. 41 Frecvenţa elevilor care au consumat substanţe etnobotanice

10-40 ori (sau mai mult) pe parcursul vieţii
Consumul frecvent de substanţe etnobotanice a fost de 1,65 % pe plan naţional

(Fig. 41).
CONCLUZII
1. În România drogul cel mai frecvent utilizat de către liceeni a fost marijuana.
2. 4 din 100 liceeni au consumat marijuana în mod experimental (o dată sau de două ori
în viaţă).
3. Consumul experimental al altor droguri (heroina, cocaina, metamfetamine, ecstasy) a
fost mai redus decât consumul de marijuana (frecvenţe în general subunitare).
4. Consumul experimental de droguri (1-2 ori pe parcursul vieţii) creşte spre clasele
terminale.
5. Prevalenţa consumului frecvent de droguri de tipuri diferite a fost în general
subunitară pe plan naţional asemenea anului 2012. Cea mai ridicată valoare a
70
frecvenţei s-a înregistrat în cazul marijuanei. Pentru celelalte droguri respectiv
heroina, cocaina, metamfetamine, ecstasy consumul frecvent a fost mai redus.
6. Au fost înregistrate cazuri de consum de droguri în şcoală.
7. Faţă de anul precedent frecvenţa consumului experimental a crescut ceea ce
sugerează necesitatea axării activităţilor profilactice predominent pe profilaxia
primordială.
8. Consumul frecvent de droguri a crescut. Faptul că tendinţa consumului de droguri
este ascendentă impune diversificarea metodelor de profilaxie şi combatere dublate de
măsuri coercitiv-legislative drastice.
9. Oferta drogurilor în perimetrele şcolare a crescut alarmant, mai mult de unu din zece
liceeni au confirmat că li s-au oferit sau vândut droguri la şcoală.
10. A crescut frecvenţa utilizatorilor de droguri injectabile cu 0,17 % faţă de anul 2012.
11. Aproape 2 din zece elevi au consumat substanţe etnobotanice, în mod frecvent.
71
COMPORTAMENTUL SEXUAL 2014
Conform datelor de pe site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) [5]

(WHO/HIV/AIDS and other sexually transmitted infection – http://www.who.int/ ith/
diseases/hivaids/en/), cele mai mai îngrijorătoare aspecte ale comportamentului sexual cu risc
sunt bolile cu transmitere sexuală ( BTS) şi sarcinile nedorite în rândul adolescentelor.
Bolile cu transmitere sexuală sunt cunoscute încă din antichitate şi rămân şi astăzi , la
scară mondială, o problemă majoră de sănătate publică, mai ales după 1980 când s-a descoperit
virusul imunodeficienţei umane (HIV).
Cele mai importante boli cu transmitere sexuală sunt:
 Infecţia HIV/ SIDA
 Hepatita virală B
 Sifilisul
 Gonoreea
 Infecţia cu Chlamydia
 Infecţia cu Tricomonas
 Şancrul moale (boala Ducreyi)
 Herpesul genital
 Verucile genitale date de human papiloma virus.
Transmiterea BTS
Transmiterea agenţilor patogeni are loc în timpul actelor sexuale neprotejate atât
heterosexuale, cât şi homosexuale, pe cale vaginală, anală sau orală. În cazul HIV, hepatită B sau
sifilis, boala se poate transmite şi de la mama infectată la făt. O altă posibilitate de transmitere
este cea prin instrumente ( siringi, ace, lame) contaminate cu sânge infectat, în cazul infecţiei
HIV şi hepatită B.
Simptomatologia BTS include ulcere genitale, manifestări inflamatorii în zona pelviană,
scurgeri uretrale sau vaginale. Problematic este însă faptul că multe boli cu transmitere sexuală
72
sunt asimptomatice, astfel transmiterea lor este perpetuată, fară nici un control. Pe termen lung,
unele BTS pot da sterilitate, cu consecinţe medicale şi/sau psihologice grave.
Date epidemiologice
Se estimează aproximativ 340 de milioane de îmbolnăviri prin BTS ( Chlamydioză,
gonoree, sifilis, tricomoniază) , la nivel mondial , în fiecare an.
Virusul herpetic de tip 2 este responsabil de infectarea a peste 400 milioane de persoane
din întreaga lume. În anul 2012 prevalenţa maximă a infecţiei cu virus herpetic de tip 2 a fost în
Africa – 31,5%, urmată de continentele americane cu o prevalenţa de 14,4%. Este îngrijorător
faptul că în ultima vreme, persoanele nou infectate sunt adolescenţii. Mai multe femei sunt
infectate cu virus herpetic tip 2, decât bărbaţi; astfel în 2012 numărul de femei infectate era de
aproximativ 267 milioane, faţă de 150 milioane de bărbaţi.[6] (WHO/ Herpes simplex virus –
http://www.who.int/mediacenter/factsheets )
Profilaxia BTS
Informaţiile adecvate despre sexul protejat, cunoaşterea riscurilor şi importanţa folosirii
prezervativului, sunt considerate , încă, cea mai bună profilaxie.
Vaccinarea anti-hepatita B si anti-papiloma virus ( unde este disponibilă) sunt de luat în
consideraţie. De asemenea, profilaxia post-expunere este de folos în cazul hepatitei B şi HIV.
Injecţiile, tratamentele stomatologice, piercing-ul sau tatuajele cu ace sau lame nesterile
trebuiesc evitate.
Sarcinile nedorite la adolescente
Adolescentele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 19 ani, rămân cel mai adesea gravide.[7]
(WHO/ Adolescent pregnancy –
http://www.who.int/maternal_child_adolescent/topics/maternal/adolescent_pregnancy/en/).
Aproximativ 16 milioane de fete de 15 până la 19 ani nasc în fiecare an , cuantumul de
naşteri fiind 11 % din totalul de naşteri la nivel mondial. 95% din naşterile la vârsta adolescenţei
au loc în ţările mediu şi subdezvoltate economic. Frecvenţa naşterilor la această vârstă oscilează
73
în funcţie de ţară sau regiune geografică, astfel este 2% în China, 18% în America de Sud şi
ajunge la peste 50% în Africa subsahariană.
Sarcinile adolescentelor generează o multitudine de probleme atât de ordin medical, cât şi
ordin social sau moral. Dacă în America latină, Caraibe sau Africa subsahariană, sarcinile în
afara căsătoriei nu crează probleme de ordin moral, în Asia, aceste sarcini, sunt criticate de
societate, de aceea multe tinere optează pentru avort.
14% din avorturile efectuate în condiţii neigienice, au loc în ţările subdezvoltate, la fete
cu vârsta între 15 şi 19 ani. Peste 2,5 milioane de adolescente fac asemenea avorturi în fiecare an,
iar complicaţiile post-avort sunt mai grave decât cele apărute la femeile de peste 20 de ani.
În America latină riscul de deces la naştere este de 4 ori mai mare la adolescente decât la
alte femei.
Alte probleme medicale ridicate de sarcina la vârstă mică includ: anemia, malaria,
infecţia HIV, alte BTS, hemoragii post-partum, afecţiuni psihice precum depresia. Naşterea de
feti morţi sau decesul nou-născutului în prima saptămâna sunt cu 50% mai frecvente la mamele
cu vârstă sub 20 ani, decât la cele de 20-29 ani.
Sarcinile nedorite la vârsta adolescenţei afectează indirect şi societatea/ comunitatea, prin
faptul că, aceste fete care ramân însărcinate, de cele mai multe ori abandonează şcoala.
Totuşi, rata sarcinilor nedorite la vârsta adolescenţei a scăzut semnificativ în ultimele 2-3
decenii, la nivel global. Vârsta primei căsătorii a crescut, precum şi rata utilizării de
contraceptive, atât la femeile tinere măritate sau nemăritate. Nivelul educaţiei pentru sănătate cu
privire la BTS şi la sarcinile nedorite a crescut în multe ţări, demonstrând o dată în plus că lipsa
educaţiei sexuale adecvate este asociată cu o rată mare de sarcini la vârstă mică.
74
Sursa: Health Behavior in Scool-Aged Children International Report from 2009/2010 Survey (WHO)
75
România se plasează pe locul patru în ordinea descrescătoare a frecvenţei elevilor
de 15 ani care au avut raporturi sexuale, frecvenţe înregistrate într-un şir de 36 state.
În majoritatea ţărilor se constată diferenţe semnificative statistic între sexe (p<0,05).
Elemente de frecvenţă şi distribuţie

Monitorizarea comportamentului sexual a avut în vedere următoarele aspecte:
frecvenţa elevilor sexual activi, vârsta iniţierii activităţii sexuale, utilizarea metodelor
contraceptive (diversitatea metodelor şi frecvenţa utilizării acestora), numărul de
parteneri. Aceşti itemi, subinclud predictorii riscului înalt, de tipul vârstei timpurii de
iniţiere a activităţii sexuale, partenerii multipli sau raporturile sexuale neprotejate.
Sub aspectul frecvenţei, monitorizarea a relevat că la nivel naţional 42.93 %
liceeni au avut relaţii sexuale. Situaţia pe zone geografice (Fig. 42) se prezintă astfel:
Moldova 57.75 %, Banat 40.98 %, Muntenia 33.69 % şi Transilvania 44.71 %. Valoarea
din anul precedent la nivel de ţară a fost de 35,63%.
100%
80%
57.75%
60%
40.89% 44.71% 42.93%
40% 33.69%
20%
0%
Fig. 42 Frecvenţa elevilor care au avut relaţii sexuale, în raport cu

zona geografică de rezidenţă
În ceea ce priveşte distribuţia pe vârste (Fig.43 ), s-a observat că frecvenţele cele

mai ridicate ale elevilor sexual activi au fost înregistrate la elevii din clasele a XI-a,
48,77% şi a XII-a 59,14 %.
76
100%
80%
59.14%
48.77%
60%
40.28%
40% 22.35%
20%
0%
IX X XI XII
Fig. 43 Frecvenţa elevilor care au avut relaţii

sexuale, în raport cu nivelul de şcolarizare
Utilizarea metodelor contraceptive, sarcinile nedorite şi riscul BTS

Dintre liceenii cu activitate sexuală constantă, au folosit metode contraceptive la
ultimul raport sexual 28.09 % la nivel naţional (Fig.44). În Transilvania frecvenţa a
depăşit media naţională (28.79 %). In anul 2012, procentul elevilor care au utilizat
metode contraceptive a fost de 32,33.
100%
80%
60%
40% 29.85% 28.79% 24.22% 27.20% 28.09%
20%
0%
T
IA
IA
VA
IA
A
N
N
N
VA
Â
TE
A
LD
M
B
O
O
SI
U
R
M
N
A
TR
Fig.44 Frecvenţa elevilor care au utilizat metode contraceptive la

ultimul raport sexual, în raport cu zona geografică de rezidenţă
Metoda contraceptivă utilizată cel mai frecvent a fost prezervativul (Fig.45).

Distribuţia pe zone geografice a fost următoarea: Banat 26.47 %, Moldova 21.74 %,
Muntenia 23,31 % şi Transilvania 26.54 %, iar la nivel naţional 25.25 %, procent cu
1,93% mai ridicat decât cel din anul 2012 ( 23,32%).
77
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
26.47% 23.31% 26.54% 25.25%
30% 21.74%
20%
10%
0%
Fig.45 Frecvenţa elevilor care au utilizat prezervativul la ultimul

raport sexual, în raport cu zona geografică de rezidenţă
Sub aspectul vârstelor (Fig.46), utilizarea metodelor contraceptive a fost mai

frecventă la elevii din clasele a XI-a şi a XII-a, 34.42 % respectiv 43,69 %, pe plan
naţional. Nu s-au înregistrat diferenţe flagrante între băieţi şi fete la itemii monitorizaţi.
100%
80%
60% 43.69%
34.42%
40%
20.84%
12.80%
20%
0%
IX X XI XII
Fig.46 Frecvenţa elevilor care au utilizat metode

contraceptive, în raport cu nivelul de şcolarizare
În raport cu nivelul şcolarizării, cele mai multe sarcini nedorite s-au înregistrat la
adolescentele din clasa a XI -a cu 8,72 % urmate de cele din clasa a XII-a, respectiv
8,40 % (Fig.47).
78
50%
40%
30%
20%
8.72% 8.40%
10% 3.67% 4.75%
0%
IX X XI XII
Fig.47 Frecvenţa sarcinilor nedorite, în raport cu nivelul

de şcolarizare
Relaţiile sexuale şi numărul partenerilor
Procentul adolescenţilor sexual activi care au întreţinut raporturi sexuale cu 1-2

parteneri a crescut gradual cu nivelul de şcolarizare la ambele sexe, de la 10,70 % la
fetele de clasa a IX-a la 36,93 % la cele de clasa a XII-a şi de la 18,71 % la băieţii de
clasa a IX-a la 27,72 % la cei de clasa a XII-a (Tabelul nr. 22). Observaţia este valabilă
pentru toate cele patru zone geografice.
79
Tabelul nr. 22
Frecvenţa elevilor care au avut relaţii sexuale cu 1-2 parteneri (%)

CLASA SEX
Fete 9.35 8.42 9.93 14.81 10.70

a IX-a
Băieţi 18.25 18 9.46 25.64 18.71
Fete 13.49 62.98 15.35 27.89 27.32
a X-a
Băieţi 21.88 43.71 16.55 30.21 26.58
Fete 26.64 57.59 24.11 35.09 33.07
a XI-a
Băieţi 24.57 26.81 24.71 32.03 26.74
Fete 36.48 49.57 31.88 36.33 36.93
a XII-a
Băieţi 30.63 21.05 21.71 30.19 27.72
La nivel naţional, frecvenţa adolescenţilor de sex masculin care au întreţinut

relaţii sexuale cu mai mult de 3 partenere în ultimele 3 luni este mai ridicată decât
frecvenţa înregistrată la fete şi totodată creşte de la o treaptă de şcolarizare la alta, după
cum urmează: de la 10.45 % la băieţii din clasa a IX-a, la 42.45 % la cei din clasa a XII-a
şi de la 1,43 % la fetele din clasa a IX-a la 9.30 % la cele din clasa a XII-a (Tabelul nr.
23). Pe zone geografice sensul evoluţiei în raport de sexul şi nivelul de şcolarizare este
asemănător celui înregistrat pe plan naţional.
80
Tabelul nr. 23
Frecvenţa elevilor care au avut relaţii sexuale cu mai mult de 3 parteneri (%)
CLASA SEX
Fete 1.22 1.05 0.66 2.47 1.43

a IX-a
Băieţi 12.08 15 7.43 7.69 10.45
Fete 2.56 2.13 6.05 0.80 2.74
a X-a
Băieţi 26.34 15.57 15.86 20.31 21.64
Fete 6.56 3.66 8.48 3.95 5.92
a XI-a
Băieţi 34.24 22.46 18.39 20.78 26.32
Fete 10 13.04 13.53 3.42 9.30
a XII-a
Băieţi 45.57 58.95 30.92 35.85 42.45
Comportamentul sexual cu risc, respectiv contactele sexuale neprotejate şi partenerii

multiplii au consecinţe grave sociale sau medicale de tipul sarcinilor nedorite ce cresc frecvenţa
abandonului şi a bolilor cu transmitere sexuală.
În România frecvenţa liceenilor sexual activi care au fost diagnosticaţi cu diverse boli
cu transmitere sexuală a fost de 10,11 %, faţă de 3,37% in anul 2012, raportul pe sexe
băieţi /fete a fost de 1 / 1,36 (Tabelul nr. 24).
Tabelul nr. 24
Distribuţia elevilor diagnosticaţi cu BTS* în raport cu zona geografică (%)
FETE 5.59 33.65 3.14 15.50 11.48
BĂIEŢI 6.48 16.20 3.23 11.52 8.43
TOTAL 6.00 25.97 3.18 13.71 10.11
*BTS - boli cu transmitere sexual
81
Vârsta iniţierii raporturilor sexuale
În România 7,46 % dintre liceenii sexual activi au avut primele relaţii sexuale la
vârsta de ≥17 ani (Fig. 48) .
≥17 ani 7.46
15-16 ani 15.65
11-14 ani 19.48
0 5 10 15 20 25
%
Fig.48 Distribuţia liceenilor sub 18 ani în raport cu vârsta iniţierii raporturilor
sexuale
Consumul de alcool şi droguri înaintea raporturilor sexuale

8,16 % liceeni sexual activi au consumat alcool sau droguri înaintea raporturilor
sexuale (Fig.49) faţă de 3,52% in anul 2012.
40
30
% 20
10.65
8.06 6.57 8.04 8.16
10
0
Fig.49 Frecventa elevilor care au consumat alcool sau droguri inainte de ultimul act
sexual, in raport cu zona geografica de rezidenta
Consumul de alcool sau droguri înaintea raporturilor sexuale s-a înregistrat mai
frecvent la elevii din clasele a XI-a şi a XII-a (Fig. 50).
82
clasa a XII-a 12.31
clasa a XI-a 10.06
clasa a X-a 6.96
clasa a IX-a 3.02
0 2 4 6 8 10 12 14
%
Fig.50 Frecventa elevilor care au consumat alcool sau droguri
inainte de ultimul act sexual, in functie de nivelul scolarizarii
Distribuţia elevilor în raport cu sexul şi nivelul şcolarizării a relevat consumul de

alcool şi droguri înaintea raporturilor sexuale, în mod predominant la băieţi. Pentru
ambele sexe, frecvenţele mai ridicate s-au înregistrat la clasele terminale (a XI-a şi a
XII-a) (Tabelul 25)
Tabelul nr. 25
Frecvenţa elevilor care au consumat alcool sau droguri înaintea raporturilor sexuale
CLASA SEX
Fete 1,83 2,11 0,66 1,65 1,63

a IX-a
Băieţi 7,20 6,00 0 2,56 4,59
Fete 4,19 2,13 3,72 3,19 3,45
a X-a
Băieţi 10,71 11,38 11,03 11,98 11,13
Fete 5,33 15,18 7,59 5,26 7,43
a XI-a
Băieţi 11,66 24,64 8,62 12,55 13,21
Fete 5,56 5,22 9,66 11,87 7,81
a XII-a
Băieţi 21,01 21,05 10,53 19,50 18,73
83
Tendinţe privind frecvenţa liceenilor sexual activi
Tendinţa frecvenţei liceenilor sexual activi (Fig. 51) a fost descendentă în
intervalul 2005-2012, iar predicţia pentru 2015 este de 32.37 %.
Anul 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2014 2015
Sex.activ 41.4 44.9 41.93 55.58 39.46 32.38 40.54 35.63 42.93 32.37
Fig.51 Tendinţe şi predicţii ale frecvenţei liceenilor sexual

activi
60
55
50
45
40
35 y = -1.0581x + 46.397
30
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Concluzii
1. Faţă de anul 2012, frecvenţa liceenilor sexual activi a crescut de la 35,63% la
42,93%.
2. Frecvenţa liceenilor sexual activi creşte de la un nivel de şcolarizare la altul,
triplându-se de la clasa a IX-a la clasa a XII-a.
3. Dintre liceenii sexual activi 28,09 % au folosit metode contraceptive, procent în
scădere faţă de anul precedent 32,33%. Regiunea geografică în care s-a înregistrat
cea mai ridicată frecvenţă a liceenilor care au raportat utilizarea de metode
contraceptive a fost Banatul (29,85 %).
84
4. Dintre liceenii care au utilizat metode contraceptive, aproape o pătrime au folosit
prezervativul ca metodă contraceptivă ( 25,25%).
5. Au utilizat metode contraceptive în mod special elevii din clasele terminale de
liceu, iar numărul celor care au utilizat aceste metode s-a triplat de la clasa a IX-a
la clasa a XII-a.
6. Cele mai multe sarcini nedorite s-au înregistrat la fetele din clasele a XI-a.
Frecvenţa acestora a fost cu 3,12 % mai ridicată faţă de anul 2012.
7. Aproape o pătrime dintre liceenii sexual activi au întreţinut raporturi sexuale cu 1-
2 parteneri.
8. Există un număr destul de ridicat de liceeni, în special băieţi, care au întreţinut
relaţii sexuale cu mai mult de 3 parteneri. Frecvenţa acestora a crescut de patru ori
de la clasa a IX-a la clasa a XII-a.
9. Tendinţa frecvenţei liceenilor sexual activi a fost descendentă în intervalul 2005-
2014.
10. Faţă de anul 2012 a crescut frecvenţa elevilor diagnosticaţi cu BTS, cu aproape 7
procente.
11. Faţă de anul 2012, a crescut frecvenţa elevilor care au întreţinut raporturi sexuale
cu mai mult de 3 parteneri, cea mai mare creştere s-a semnalat la băieţii de clasa a
XII-a, cu 5,59%
12. A crescut frecvenţa liceenilor sexual activi, care au consumat alcool sau droguri
înaintea raporturilor sexuale cu 2,74 %.
85
COMPORTAMENTUL AGRESIV 2014
86
Prevalenţa agresivităţii la elevi
Într-un interval de 12 luni înaintea examinărilor, media naţională a agresivităţii
liceenilor a fost de 23,13% (Fig. 52) cu 2,92 % mai crescută decât valoarea înregistrată în
2012, respectiv 20,21 %.
100%
100%
90%
90%
80%
80%
70%
70%
60%
60%
50%
50%
40%
40%
30% 24.96%
24.96% 22.62% 23.40%
23.40% 23.13%
23.13%
30% 22.62% 18.57%
18.57%
20%
20%
10%
10%
0%
0%
BANAT
BANAT MOLDOVA
MOLDOVA MUNTENIA
ROMÂNIA
Fig.52
Fig.52 Frecvenţa
Frecvenţa elevilor
elevilor care
care s-au
s-au bătut
bătut în
în ultimele
ultimele 12
12 luni,
luni, în
în raport
raport
cu zona geografică de rezidenţă
Valorile naţionale au fost depăşite în Banat şi uşor în Transilvania.

Frecvenţa elevilor care s-au bătut la şcoală a fost de 10,43 % (Fig.53) şi este cu
1,51% mai crescută decât valoarea înregistrată în anul 2012. Frecvenţa actelor de violenţă
fizică a crescut în unităţile de învăţământ faţă de anul precedent ceea ce denotă carenţe în
politicile anti-violenţă în şcoli şi în măsurile de securitate.
87
100%
100%
80%
80%
60%
60%
40%
40%
20%
20%
12.00%
12.00% 8.80% 9.18% 9.31% 10.43%
10.43%
8.80% 9.18% 9.31%
0%
0%
BANAT
BANAT MOLDOVA
MOLDOVA MUNTENIA
TRANSILV ANIA ROMÂNIA
RO MÂNIA
Fig.53
Fig.53 Frecvenţa
Frecvenţa elevilor
elevilor care
care s-au
s-au bătut
bătut în
în ultimele
ultimele 12
12
luni
luni la
la şcoală,
şcoală, în
în raport
raport cu
cu zona
zona geografică
geografică dede rezidenţă
rezidenţă
Portul de arme
Portul de arme (nu de foc) în general, şi în special portul de arme albe la şcoală,
se explică fie prin tendinţele agresive ale unor elevi (posibili agresori), fie datorită
sentimentului de insecuritate trăit de unii elevi. Frecvenţa elevilor care au purtat arme (de
apărare sau atac) în intervalul standard de 30 zile înaintea aplicării chestionarului a fost
de 4,55 % (Fig.54).
100%
100%
80%
80%
60%
60%
40%
40%
20%
20% 4.55%
4.55% 5.37%
5.37% 4.52%
4.52% 4.07%
4.07% 4.55%
4.55%
0%
0%
BANAT
BANAT MOLDOVA
MOLDOVA MUNTENIA
ROMÂNIA
Fig.54
Fig.54 Frecvenţa
Frecvenţaelevilor
elevilor care
care au
au purtat
purtat arme
arme în
în intervalul
intervalul standard,
standard,
în raport cu zona geografică de rezidenţă
în raport cu zona geografică de rezidenţă
88
Frecvenţa elevilor (Fig. 55) care au purtat arme albe la şcoală în intervalul etalon de timp
a fost de 2,05 % la nivel naţional, valoare superioară celei înregistrate în 2012 cu 0,38 %.
50%
50%
40%
40%
30%
30%
20%
20%
10%
10% 2.04%
2.04% 2.47%
2.47% 2.55%
2.55% 1.44% 2.05%
2.05%
1.44%
0%
0%
BANAT
BANAT MOLDOVA
MOLDOVA MUNTENIA
ROMÂNIA
Fig.55
Fig.55 Frecvenţa
Frecvenţa elevilor
elevilor care
care au
au purtat
purtat arme
arme în
în ultimele
ultimele 30
30 de
de zile
zile la
la şcoală,
şcoală, în
în
raport
raport cu
cu zona
zona geografică
geografică de
de rezidenţă
rezidenţă
Actele de violenţă fizică din arealele unităţilor de învăţământ, precum şi portul de

arme, reflectă carenţe în strategia şcolii menită a promova un climat instituţional
securizat.
Asocierea rezultatelor monitorizării comportamentelor cu risc pentru sănătate la
elevi, cu informaţiile oferite de evaluarea climatului psiho-social din unităţile de
învăţământ va evidenţia ariile climatului psihologic deficitar, precum consistenţa
politicilor de ordine interioară.
Comportamentul agresiv în raport cu sexul

Analiza comportamentului agresiv la liceeni în raport cu sexul şi nivelul
şcolarizării (Tabelul nr. 26) a relevat faptul că frecvenţa acestui comportament scade
progresiv cu nivelul şcolarizării de la clasa a IX-a la clasa a XII-a, la nivel naţional, la
ambele sexe. Astfel, această frecvenţă a fost de 17,53 % la fetele şi 28,35 % la băieţii din
clasa a IX-a, faţă de 8,77% la fetele şi 11,57 % la băieţii de clasa a XII-a.
89
Tabelul nr. 26
Frecvenţa elevilor care s-au bătut în ultimele 12 luni (%)
ZONA GEOGRAFICĂ
CLASA SEX BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMÂNIA
Fete 16,67 28,42 11,25 17,69 17,53

a IX-a Băieţi 42,16 40 43,92 35,47 28,35
Fete 12,79 5,54 12,09 14,34 11,5
a X-a Băieţi 41,74 24,55 30,35 43,23 23,33
Fete 12,5 19,37 6,25 11,4 12,21
a XI-a Băieţi 39,45 39,13 33,91 36,79 24,07
Fete 9,08 9,57 5,80 10,07 8,77
a XII-a Băieţi 34,93 35,79 17,11 25,79 11,57
Reducerea agresivităţii în raport cu nivelurile şcolarizării, evidenţiază importanţa

educaţiei în modelarea comportamentală. Şcolii îi revine rolul conturării tiparelor
comportamentale prosociale, deoarece familia poate fi uneori ea însăşi un factor de risc,
datorită actelor de violenţă domestică.
Tendinţe şi predicţii ale comportamentului agresiv
Dintre ariile de risc comportamental abordate, tendinţa agresivităţii a avut cea mai
ascendentă evoluţie în perioada 2005-2014 (Fig. 56) iar predicţia pentru anul 2015 este
de 30,14 % pentru frecvenţa elevilor care comit acte de agresivitate fizică în intervalul
standard de 12 luni înaintea chestionării.
90
2005 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2014 2015 2016
1.02 12.3 10.65 24.04 22.6 23.1 20.21 23.13 30.14 32.51
Fig. 56 Tendinte si predictii ale agresivitatii la liceeni

%
35 y = 2.79x + 4.65
30 R2 = 0.79
25
20
15
10
5
0
2005 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2014 2015 2016
Concluzii
1. Frecvenţa elevilor care au comis acte de agresivitate fizică a crescut cu 2,92 %
faţă de anul 2012.
2. Mai mult de 10 din 100 elevi s-au bătut în incinta şcolii.
3. Aproape cinci din 100 elevi au purtat arme diverse de apărare sau atac.
4. Aproximativ doi din 100 elevi au purtat arme de apărare sau atac la şcoală.
5. Frecvenţa agresivităţii fizice scade spre clasele terminale la ambele sexe.
6. Agresivitatea fizică a fost înregistrată atât la fete cât şi la băieţi, iar raportul fete/
băieţi a fost de aproape1/3.
7. Tendinţa frecvenţei agresivităţii adolescenţilor cu comportament agresiv, în
perioada 2005-2014 este marcat ascendentă. Pentru anul 2015 se prognozează o
frecvenţă de 30,14 %.
8. Agresivitatea adolescenţilor se încadrează într-o tendinţă mondială de exacerbare
a violenţei.
9. Determinismul plurifactorial al agresivităţii impune intervenţia unor echipe
multidisciplinare.
91
COMPORTAMENTUL SUICIDAR 2014
Date epidemiologice
• Peste 800 000 de persoane din întreaga lume se sinucid în fiecare an.
• Mult mai multe sunt cazurile de tentativă de suicid. S-a constatat că o tentativă
de suicid în antecedente este factorul de risc principal pentru suicid, în populaţia
generală.
• Suicidul rămâne a doua cauză de deces la grupa de vârstă 15-29 de ani.
• 75% din totalul cazurilor de suicid pe glob au loc în ţările mediu şi
subdezvoltate.
• Ingestia de pesticide, spânzurarea şi folosirea armelor de foc sunt cele
• mai frecvente metode de sinucidere la nivel mondial.[8] ( WHO/suicid-
http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs389/en)
Fiecare suicid este o tragedie ce afectează atât familiile , cât şi comunitatea şi

există efecte pe termen lung pentru persoanele rămase în urmă.
Suicidul rămâne o problemă de sănătate publică, deşi prevenţia lui s-ar putea face
cu intervenţii necostisitoare.
Persoane la risc
Este bine cunoscută relaţia dintre suicid şi anumite afecţiuni psihice ( în special
depresia şi dependenţa de alcool) în tările dezvoltate economic, totuşi multe acte
sinucigaşe au loc în momente de criză, când abilitatea de a face faţă vieţii stresante este
depăşită, mai precis în crize financiare, despărţiri, divorţuri, boli cronice cu dureri intense
sau boli incurabile.
În plus conflictele geo-politice, dezastrele naturale, violenţa, abuzurile sau
privarea de libertate sunt puternic asociate cu suicidul. Rată înaltă de suicid se
înregistrează şi în cadrul grupurilor populaţionale discriminate, cum ar fi :
• refugiaţii, emigranţii,
• populaţiile indigene,
• homosexualii, bisexuale, persoanele care şi-au schimbat sexul,
• prizonierii.
92
Se estimează că 30% din totalul cazurilor de suicid pe glob sunt prin otrăvire cu
pesticide şi au loc în regiuni rurale, mai ales în ţări slab şi mediu dezvoltate. Alte metode
comune sunt armele de foc şi spânzurarea. Cunoaşterea acestor metode este importantă
pentru alegerea strategiilor de prevenţie, implicit restricţia pentru mijloacele ce ar putea fi
folosite.
Comportamentul suicidar poate fi prevenit. Există numeroase măsuri ce pot fi
luate la nivel de populaţie, sub-populaţie sau la nivel individual de prevenţie a suicidului
sau a tentativelor de suicid:
• reducerea accesului la mijloacele de suicid ( pesticide, arme de foc,
medicamente)
• prezentarea cazurilor de suicid în mass-media într-un mod
responsabil
• politici pentru reducerea efectelor nocive ale alcoolului
• identificarea precoce a persoanelor la risc, tratamentul adecvat al
afecţiunilor psihice, a dependenţei de alcool, droguri, a durerilor
cronice
• urmărirea îndeaproape a persoanelor cu tentativă de suicid şi
suport din partea comunităţii.
La nivel global disponibilitatea şi calitatea datelor despre suicid şi tentativele de
suicid sunt scăzute. Numai 60 de state membre OMS au date reale care pot fi folosite
pentru estimarea ratei sinuciderilor.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii recunoaşte suicidul ca o problemă de sănătate
publica prioritară. De accea în 2014 a fost publicat primul raport OMS denumit
„ Preventing suicide – a global imperativ”. [9] http://www.who.int/mental_health/suicide-
prevention/world_report_2014/en/
De asemenea, OMS mai are în desfăşurare un Plan de acţiune pentru Sănătatea
Mintală ( Mental Health Action Plan) în perioada 2013 – 2020, a cărui principală ţintă
este reducerea ratei suicidului cu 10 % până în anul 2020.[10]
http://www.who.int/mental_health/publications/action_plan/en/
93
Suicidaţia sau ideaţia suicidală
Analiza datelor a relevat că la nivel naţional aproximativ 8,42 % dintre liceenii
investigaţi au prezentat gânduri suicidare în cele 12 luni premergătoare investigaţiei
(Fig. 54).
Distribuţia pe zone geografice au situat Banatul si Transilvania pe primele locuri,
cu o frecvenţă a suicidaţiei de 9,4 %, respectiv 9,14 %, urmată în ordine descrescătoare
de Muntenia cu 7,49 %, si Moldova cu 5,37 %.
30
25
20
% 15 9.4
7.49 9.14 8.42
10 5.37
5
0
Fig.57 .Frecventa elevilor care au avut ideatii suicidale, in raport cu zona geografica de
rezidenta
Analiza stratificată în raport cu sexul a ideaţiei suicidare a relevat la nivel

naţional faptul că aceasta a fost mai frecventă la fete comparativ cu băieţii, la toate
segmentele de vârstă investigate (Tabelul nr. 27), observaţie concordantă cu datele din
literatura de specialitate care indică referitor la repartiţia pe sexe o înclinare a balanţei în
favoarea fetelor. Observaţia se menţine, în general, şi la analiza efectuată pe regiuni
geografice.
94
Tabelul nr. 27
Frecvenţa elevilor care au avut gânduri de sinucidere în ultimele 12 luni în raport
cu sexul şi nivelul de şcolarizare (%)
ZONA GEOGRAFICĂ
CLASA SEX ROMÂNIA
Fete 11.99 13.68 9.93 12.76 12.03
a IX-a Băieţi 6.43 4.00 5.41 2.14 4.82
Fete 11.16 4.26 9.77 12.35 9.73
a X-a Băieţi 5.13 2.99 6.90 7.29 5.46
Fete 11.68 4.71 7.59 12.72 9.90
a XI-a Băieţi 5.71 4.35 6.90 7.36 6.13
Fete 12.59 7.83 8.21 11.51 11.05
a XII-a Băieţi 8.61 5.26 3.95 4.40 6.49
Suicidacţia
Suicidul în rândul adolescenţilor constituie a doua cauză a mortalităţii tinerilor cu
vârste cuprinse între 15 şi 19 ani, ţinând cont numai de sinuciderile declarate oficial şi
excluzându-le pe acelea deghizate în accidente.
La eşantionul investigat frecvenţa adolescenţilor care şi-au conceput un plan
suicidar a fost de 6,61 % (Fig.58).
40
30
% 20
10 7.67 5.02 6.66 6.61

5.16
0
Fig. 58.Frecventa elevilor care si-au facut un plan* de

sinucidere in ultimele 12 luni, in raport cu zona geografica de
rezidenta
* dintre subiecţii cu ideaţie suicidară
95
Analiza stratificată în raport cu sexul şi nivelul şcolarizării a relevat la nivel
naţional, la sexul feminin o frecvenţă mai ridicată a suicidacţiei la clasa a IX-a, şi clasa a
X-a, respectiv 6.92 % si 5.44 % (Tabelul nr.28). La sexul masculin s-au evidenţiat valori
mai reduse ale frecvenţei suicidacţiei, menţinându-se totuşi un vârf, la clasa a XI-a cu
5.78 % .
Tabelul nr.28
Frecvenţa elevilor care şi-au făcut un plan de sinucidere în ultimele 12 luni în raport
CLASA SEX ZONA GEOGRAFICĂ ROMÂNIA

Fete 9.35 13.68 4.64 8.64 8.87
a IX-a Băieţi 5.40 6.00 2.70 1.71 4.02
Fete 9.30 4.68 6.98 9.16 7.87
a X-a Băieţi 6.03 1.20 4.83 5.21 4.83
Fete 7.38 3.14 6.25 6.58 6.28
a XI-a Băieţi 5.46 4.35 6.32 9.09 6.34
Fete 7.59 7.83 4.83 8.27 7.28
a XII-a Băieţi 10.63 4.21 3.29 2.52 6.87
Traumatizaţia
Dintre liceenii care au raportat faptul că au avut planuri suicidare, 6,41 % au
trecut la etapa următoare, de punere în aplicare (Fig.59). Analiza distribuţiei pe zone
geografice a relevat procente superioare valorilor naţionale în Banat 8,23 %.
40
30
% 20
10 8.23 5.19 5.45 6.41

4.03
0
Fig. 59.Frecventa elevilor cu tentative de suicid*, in ultimele 12 luni,

in raport cu zona geografica de rezidenta
* dintre cei cu planuri suicidare
96
La scară naţională, un procent de 2,94 % liceeni (Fig.60) care au avut o tentativă
de suicid în ultimele 12 luni înaintea chestionării, au necesitat internarea în unităţi
spitaliceşti pentru tratamente de specialitate. Procentele cele mai ridicate au fost
înregistrate în Moldova (5, 46 %).
30
20
%
10 5.46
3.1 2.47 1.43 2.94
0
Fig.60.Frecventa elevilor cu tentative de suicid care au necesitat ingrijiri

medicale, in ultimele 12 luni, in raport cu zona geografica de rezidenta
Analiza stratificată în raport cu nivelul de şcolarizare şi sexul a evidenţiat la scară

naţională faptul că tentativa de suicid a prezentat un vârf la fetele din clasa a IX-a, 4.99
% (Tabelul nr. 29).
Tabelul nr. 29
Frecvenţa elevilor care au încercat să se sinucidă în ultimele 12 luni în raport
ZONA GEOGRAFICA
CLASA SEX ROMÂNIA
Fete 5.28 5.26 3.97 4.94 4.99
a IX-a Băieţi 2.83 2.00 1.69 3.42 3.10
Fete 3.72 1.28 1.40 2.39 2.48
a X-a Băieţi 2.01 1.20 2.07 1.56 2.63
Fete 2.25 2.62 2.23 0.44 1.95
a XI-a Băieţi 1.24 4.35 2.87 1.73 2.64
Fete 1.85 0.87 2.90 2.88 2.19
a XII-a Băieţi 3.29 2.73 1.97 0.63 3.62
97
Formele grave de tentative de suicid, care au necesitat internarea în spital s-au
înregistrat în mod predominent la fete şi anume cu o frecvenţă între 5,32 % la fetele de
clasa a X-a şi 3.67 % la fetele de clasa a IX-a. (Tabelul nr.30).
Tabelul nr. 30
Frecvenţa elevilor cu tentative de suicid care au necesitat îngrijiri medicale
în ultimele 12 luni în raport cu sexul şi nivelul de şcolarizare (%)
ZONA GEOGRAFICA
CLASA SEX ROMÂNIA
Fete 4.27 6.32 1.32 2.88 3.67
a IX-a Băieţi 2.06 2.00 1.35 0 1.38
Fete 3.72 6.60 3.86 2.40 5.32
a X-a Băieţi 3.33 0 4.83 0.52 2.42
Fete 1.23 1.05 3.13 2.63 1.86
a XI-a Băieţi 2.98 4.35 1.72 2.16 2.75
Fete 2.79 3.48 2.42 1.80 2.54
a XII-a Băieţi 4.56 3.16 3.29 0.63 3.37
Tendinţe şi predicţii ale traumatizaţiei

Deşi în lume ratele de suicid sunt cauze de deces relativ rare la adolescent, totuşi
sinuciderea este cea mai importantă cauză de mortalitate prematură, fapt ce poate fi
exprimat şi în anii potenţiali de viaţă pierdută. Acest calcul situează fenomenul suicidului
în rândul indicatorilor globali de sănătate publică, urmare a faptului că el ocupă locul trei
în lume printre cauzele de deces la tineri (OMS, 1994)
E posibil ca în anii viitori suicidul la adolescenţi şi tineri să urmeze o traiectorie
de desfăşurare în relaţie cu modelele şi atitudinile culturale care s-au generalizat ca
rezultat al fenomenului de globalizare. Dincolo de factorii sociali care au tendinţa de a se
uniformiza la nivel mondial, nu poate fi trecut cu vederea nici faptul comunicat de
specialişti, că asistăm la o creştere a frecvenţei depresiilor majore la generaţiile cele mai
tinere.
98
Analiza statistică a datelor a relevat că, tendinţa frecvenţei tentativei de suicid a
elevilor care au necesitat îngrijiri medicale, a fost uşor ascendentă în intervalul studiat
( 2005 -2014). Predicţia pentru 2015 se situează la 2,69 % (Fig.61).
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2014 2015 2016
2.75 3.14 1.85 2.14 1.97 2.08 2.31 3.22 2.94 2.69 2.72
3.5
3
2.5
y = 0.0346x + 2.3203
2
% R2 = 0.0571
1.5
1
0.5
0
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2014 2015 2016
Fig.61.Tendinte si predictii ale frecventei liceenilor cu tentativa de

suicid care au necesitat ingrijiri medicale
Concluzii
1. În România mai mult de 8 din 100 liceeni au avut ideaţii suicidale.
2. Ideaţia suicidală s-a înregistrat în mod preponderent la fete.
3. Frecvenţa ideaţiei suicidale scade spre clasele liceale terminale la fete.
4. Pe plan naţional 6 elevi din 100 şi-au făcut un plan de sinucidere; iar dintre
aceştia 6,41 % au avut tentative de suicid.
5. La nivel naţional, dintre liceeni care au avut tentative de suicid 2,94 % au
necesitat îngrijiri medicale.
6. Tentativele de suicid care au necesitat îngrijiri medicale au fost înregistrate mai
frecvent la băieţii şi fetele din clasele a IX-a şi a X-a.
7. Tentativa de suicid incumbă factori şi situaţii predispozante în dezamorsarea
cărora se impune o conlucrare familie - instituţii educative, religioase.
99
8. Este necesară diagnosticarea precoce şi tratarea corecta a tulburărilor psihice cu
debut la vârste tinere.
9. Se impune reconsiderarea manierei de prezentare în media , a cazurilor de suicid.
10. Se impune perfecţionarea identificării subiecţilor cu risc crescut.
100
ACTIVITATEA FIZICĂ 2014
Activitatea fizică în timpul copilăriei şi adolescenţei îmbunătăţeşte forţa

musculară şi anduranţa, ajută la formarea unor oase sănătoase, la menţinerea unei greutăţi
normale, reduce anxietatea şi stresul, creşte stima de sine şi poate normaliza valorile
tensiunii arteriale şi ale colesterolului seric.
Şcoala trebuie să promoveze activitatea fizică atât prin orele de educaţie fizică din
programă, dar şi prin activităţi sportive extraşcolare, cluburi sportive, competiţii. De
asemenea, şcoala trebuie să se asigure că educaţia fizică este accesibilă elevilor de toate
vârstele şi că există profesori specializaţi şi competenţi în acest domeniu.
Trebuie să existe şi o bună cooperare cu comunitatea, care să asigure facilităţi
pentru desfăşurarea activităţilor fizice.
Date epidemiologice
 Insuficienţa activităţii fizice este prima din cele 10 cauze majore de deces la nivel
mondial.
 Insuficienţa activităţii fizice este principalul factor de risc pentru bolile
netransmisibile precum : afecţiunile cardiovasculare, cancerul sau diabetul.
 Activitatea fizică este un beneficiu semnificativ pentru starea de sănătate şi contribuie
la prevenirea bolilor netransmisibile.
 La nivel global 1 din 4 persoane nu face destulă activitate fizică.
 Peste 80 % din adolescenţi nu sunt implicaţi în activităţi fizice, conform
recomandărilor OMS.
 Politicile sanitare care se adresează acestui fenomen, încercând să promoveze sportul
şi activităţile fizice, în general, sunt operaţionale doar în 56% din ţările membre
OMS.
 Statele membre OMS au agreat politici de reducere a inactivităţii fizice cu până la
10% până în anul 2025.[11]
(WHO/ Physical activity – http://www.who.int/mediacenter/factsheets/fs385/en/ )
101
Definiţia activităţii fizice
OMS defineşte activitatea fizică : orice mişcare a corpului produsă de musculatura
scheletică care necesită cheltuială energetică, incluzând şi activităţile din timpul orelor de servici,
joaca, activităţile din gospodărie, călătoriile sau alte activităţi recreaţionale.
Termenul de „activitate fizică” nu trebuie confundat cu „exerciţiile fizice” care sunt o
sub-categorie a activităţilor fizice în general, care sunt planificate, structurate, repetitive şi au ca
scop întreţinerea sau menţinerea condiţiiei fizice. Cele două forme de activităţi, fie că sunt făcute
cu intensitate moderată sau viguroasă, aduc reale beneficii stării de sănătate.
Conform OMS, se defineşte ca şi activitate fizică viguroasă, acea activitate fizică ce
determină creşterea frecvenţei cardiace cu 70% mai mult faţă de frecvenţa de repaus şi care se
menţine la această intensitate ≥ de 20 minute şi se repetă de ≥ 3 zile/săptămână.
Recomandările OMS privind activitatea fizică

Pentru copiii şi adolescenţii între 5-17 ani, OMS recomandă:
 Cel puţin 60 de minute de activitate fizică de intensitate moderată până la viguroasă în
fiecare zi,
 Exerciţii de tonifiere musculară de cel puţin 3 ori pe săptămână.
Pentru adulţi cu vârsta între 18-64 ani, OMS recomandă:

 Cel puţin 150 de minute de activitate fizică de intensitate moderată până la intensă în
fiecare săptămână sau cel puţin 75 de minute de activitate fizică viguroasă pe săptămână,
 Exerciţii de tonifiere musculară ( cel puţin 2 grupe musculare principale) de 2 ori pe
săptămână sau mai mult.
Datele prezentate în continuare provin din Eurobarometrul special pentru

Activitate fizică şi Sport publicat în Martie 2010 [12].
http://ec.europa.eu/sport/news/eurobarometer-survey-on-sport-and-physical-
activity_en.htm . Studiul s-a efectuat în 27 ţări ( EU 27) ale Uniunii Europene, inclusiv
Romania.
Eşantionul investigat – populaţia generală de peste 15 ani. Graficele prezentate mai jos
sunt pentru segmentul de vârstă 15-24 ani.
102
În ce locuri se practică activităţi fizice sau sport:
In parc sau in natura
90 83
76
80
70 64
60
48
50
%
40 29 28 27
30
20
10
0
Slovenia Finlanda Austria EU27 Romania Malta Grecia
In centre de fitnes sau cluburi sportive
20 19
18
16
14 13 13
12 11
% 10
8 7
6 5
4
4
2
0
La scoala sau universitate
8
7
7
6
6 5
5
4 4 4
%4 3
3
2
1
0
103
Care sunt motivele pentru care practici un sport sau faci
activitate fizică - EU 27
Motivul Băieţi 15-24 ani Fete 15-24 ani
Îmbunătăţirea
51% 53%
sănătăţii
Distracţie 57% 39%
Relaxare 34% 33%
Îmbunătăţirea
35% 35%
aspectului fizic
Controlul greutăţii
19% 29%
corporale
Pentru a petrece
43% 27%
timp cu prietenii
Care sunt motivele pentru care NU practici un sport sau

NU faci activitate fizică
EU 27 CIPRU ROMANIA ESTONIA FINLANDA
MOTIVUL
Din lipsă de timp 45% 62% 57% 37% 33%

Din cauza unei
13% 11% 8% 17% 16%
dizabilităţi sau boli
Este prea scump 5% 5% 5% 8% 2%
Nu există
infrastructură
3% 2% 5% 5% 2%
adecvată practicării
sportului
Nu ai prieteni cu
3% 5% 2% 2% 3%
care să faci sport
104
Notă: Se constată diferenţe semnificative statistic între sexe ( p<0,05)
105
România se situează pe locul 27 în ordine descrescătoare a frecventei elevilor de
15 ani care efectuează cel puţin o oră de activitate fizică pe zi, frecvenţă înregistrată
într-un şir de 38 state.
Prevalenţa Educaţiei Fizice în Unităţile de Învăţământ
În România orarul şcolar include un număr de două ore de educaţie fizică, în două
zile pe săptămână, pentru fiecare tip de învăţământ primar, gimnazial sau liceal.
Prevalenţa elevilor care nu participă la orele de educaţie fizică la şcoală
Ghidul de activitate fizică pentru adolescenţi recomandă activitate fizică
viguroasă în minimum 3 zile/săptămână. Pornind de la aceste recomandări şi corelându-le
cu numărul de ore de educaţie fizică săptămânale incluse în programa şcolară, activitatea
fizică este insuficientă, fiind necesară completarea acesteia cu cel puţin o oră/ săptămână
de activitate fizică viguroasă. Cu toate acestea în România există un procent îngrijorător
de elevi care nu participă la orele de educaţie fizică, respectiv 18,04% (Fig. 62).
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30% 23.68%
18.44% 17.16% 18.04%
20% 14.43%
10%
0%
Fig.62. Frecvenţa elevilor care nu au participat la orele de educaţie fizică

din orar, în raport cu zona geografică de rezidenţă
Dintre cele patru zone geografice în care s-a desfăşurat studiul, frecvenţele cele
mai reduse s-au înregistrat în Transilvania 14,243 %şi în Moldova 17,16 %. Motivele
neparticipării elevilor la orele de educaţie fizică sunt diverse şi au un caracter mai mult
sau mai puţin obiectiv. Printre acestea s-au numărat lipsa unei ţinute sportive adecvate,
dotarea şcolii cu material sportiv mediocru, lecţii anoste, profesori neatractivi, etc.
106
Alături de acestea se situează numărul mare de elevi scutiţi medical de educaţie fizică
pentru diagnostice deseori îndoielnice.
Distribuţia frecvenţelor elevilor care nu participă la orele de educaţie fizică pe
nivele de şcolarizare a relevat o relaţie de directă proporţionalitate între valoarea
frecvenţei şi nivelul şcolarizării, altfel spus pe plan naţional, frecvenţele cele mai ridicate
s-au înregistrat la elevii din clasele a XII-a din Moldova - 28,06 % (Fig. 63).
30.0 28.6
26.6
25.6 25.0
23.9
22.1 21.3
19.5
20.0
16.216.7 15.8 15.4
17.3
13.7 16.3
% 15.0
13.5
11.4 12.4
10.0 10.9
0.0
IX X XI XII
Fig.63. Frecvenţa elevilor care nu participă la orele de educaţie fizică
săptămânale, în raport cu nivelul de şcolarizare şi zona geografică de rezidenţă
Prevalenţa elevilor care participă la orele de educaţie fizică la şcoală

Din categoria elevilor care participă efectiv la ore de educaţie fizică la şcoală s-au
diferenţiat două subgrupe: a elevilor care efectuează săptămânal 1-2 ore de educaţie fizică
şi subgrupa celor care fac sport în mod adiţional 4-5 zile pe săptămână.
S-a constatat că pe plan naţional există 59,32 % elevi ce efectuează 1-2 ore de
educaţie fizică/săptămână (Fig. 64). Frecvenţa naţională a fost depăşită în Transilvania cu
65,20 %. În Muntenia s-a înregistrat valoarea cea mai redusă de 54,10%.
107
80%
65.20%
59.00% 57.48% 59.32%
60% 54.10%
40%
20%
0%
Fig.64. Frecvenţa elevilor care au participat la 1-2 ore de educaţie fizică pe

săptămână, în raport cu zona geografică de rezidenţă
In raport cu nivelele de şcolarizare, la nivel naţional, frecventa elevilor care

efectuează 1-2 ore de educaţie fizică /săptămână a fost de 59,5 % la clasa a XII-a, 64,9 %
la clasa a XI-a, 48,0 % la clasa a X-a şi 64,7 % la clasa a IX-a
(Fig.65).
80
64.4 65.6 66.1 65.9 66.263.668.6 64.7
70 62.2 62.0 64.959.5
58.4 60.4 58.2 59.1
60
47.3 48.0
50 44.7
37.7
% 40
30
20
10
0
IX X XI XII
Fig. 65 Frecvenţa elevilor care participă la 1-2 ore de educaţie fizică săptămânale,
în raport cu nivelul de şcolarizare şi zona de rezidenţă
Efortul fizic depus în cadrul orelor de educaţie fizică lasă de dorit din punct de
vedere al efectului protector cardiovascular. Elevii chestionaţi recunosc că activităţile
efectuate în cadrul orelor de educaţie fizică nu îndeplinesc întotdeauna dezideratul unei
108
activităţi fizice viguroase. Astfel că, la deficitul de ore de educaţie fizică înregistrat în
orarul şcolar se adaugă calitatea îndoielnică a efortului fizic depus.
Procentul elevilor din ţară care efectuează activităţi sportive în adiţia orelor de
educaţie fizică este de 7,04% (Fig.66). Cei mai mulţi sunt din Banat (7,62 %) şi
Moldova (6,78 %).
20%
15%
10% 7.62% 6.78% 6.77% 7.04%
6.14%
5%
0%
Fig.66. Frecvenţa elevilor care au efectuat activităţi sportive în 4-7 zile în ultima
săptămână, în raport cu zona geografică de rezidenţă
Pe plan naţional, elevii care efectueaza activităţi sportive 4 -7 ore pe săptămână

sunt majoritatea din clasa a IX-a 8.8 % şi clasa a X-a, 8,2 %
(Fig.67).
20% %
8.8%9.2% 10.3% 10.1%8.5%

10% 8.8%
8.0% 7.1%8.2% 7.6% 8.2%
6.1% 6.8%
4.5% 5.2% 5.4%
4.2% 4.2%
3.6%
2.7%
0%
IX X XI XII
Fig. 67 Frecvenţa elevilor care au efectuat activităţi sportive în 4-7 zile în ultima
săptămână, în raport cu nivelul de şcolarizare şi zona geografică de rezidenţă
109
Prevalenţa educaţiei fizice la băieţi şi fete
Analiza pe sexe a frecvenţei elevilor ce nu participă la orele de educaţie fizică a
evidenţiat faptul că fetele care nu participă la orele de educaţie fizică (Tabelul nr. 31) sunt
mai multe decât băieţii. Astfel la clasa a IX-a frecvenţa acestora este de 16,31 % faţă de
10,33 % cea a băieţilor şi se ajunge la 29,47 % la clasa a XII-a pentru fete şi 18,73 %
pentru băieţi. Observaţia se menţine şi la nivelul zonelor geografice.
Tabelul nr. 31
Distribuţia elevilor care nu participă la orele de educaţie fizică săptămânale în raport cu
sexul şi zona geografică (%)
ZONA GEOGRAFICĂ
CLASA SEX NIVEL
NAŢIONAL
Fete 14.23 30.53 17.22 14.40 16.31

a IX-a
Băieţi 13.11 14 5.41 7.26 10.33
Fete 21.86 37.45 15.81 17.53 22.99
a X-a
Băieţi 10.71 4.79 13.79 12.50 10.50
Fete 20.70 23.04 18.75 14.47 19.45
a XI-a
Băieţi 11.91 18.84 12.07 10.39 12.58
Fete 31.67 34.78 30.92 21.94 29.47
a XII-a
Băieţi 19.75 21.05 18.42 15.09 18.73
Distribuţia elevilor care participă la 2-3 ore de educaţie fizică /săptămână în raport
cu sexul a relevat cea mai mare valoare la nivel national la baietii de clasa a X-a
respectiv 25,00 % si cea mai mica valoare la baietii din clasa a XII-a 8,74 % .(Tabelul
nr. 32).
110
Tabelul nr. 32
Frecvenţa elevilor care participă la 2-3 ore de educaţie fizică pe săptămână (%) în raport
cu sexul şi rezidenţa

CLASA SEX
NAŢIONAL
Fete 14.63 3.16 22.52 9.47 13.46

a IX-a
Băieţi 12.08 5.00 8.78 14.96 11.48
Fete 23.02 28.94 44.19 10.76 24,81
a X-a
Băieţi 31.03 13.17 33.79 14.58 25.00
Fete 5.33 3.14 24.55 13.60 10.43
a XI-a
Băieţi 11.66 11.59 13.79 12.99 12.37
Fete 9.26 0.87 12.08 19.42 11.40
a XII-a
Băieţi 10.38 2.11 8.55 8.81 8.74
Activităţile sportive adiţionale orelor de educaţie fizică s-au înregistrat în mod

predominant la băieţi. Pe plan naţional valorile înregistrate (Tabelul nr. 33) au fost de
13,90 % la băieţii din clasa a IX-a şi doar 4,99 % la fete, iar la clasa a XII-a 6,99 % la
băieţi şi 2,37 % la fete.
Tabelul nr. 33
Frecvenţa elevilor care au efectuat activităţi sportive în 4-5 zile din săptămâna
precedentă investigaţiei (%), în raport cu sexul şi zona geografică
CLASA SEX
Fete 4.07 4.21 4.64 7.41 4.99

a IX-a
Băieţi 13.11 10 16.22 12.82 13.20
Fete 2.56 6.38 3.72 4.78 4.07
a X-a
Băieţi 14.96 10.78 9.66 13.54 13.13
Fete 4.92 3.66 4.46 3.95 4.42
a XI-a
Băieţi 14.39 5.07 6.23 6.93 9.73
Fete 2.78 4.35 1.93 1.08 2.37
a XII-a
Băieţi 6.84 11.58 5.92 5.66 6.99
111
70%
60%
47.03% 46.92% 44.90%
50% 42.66% 41.19%
40%
30%
20%
10%
0%
Fig.68. Frecvenţa elevilor care vizioneaza emisiuni la TV 1 - 3 ore pe zi, în raport

Aproape jumătate dintre elevii chestionaţi, la nivel naţional, afirmă că vizionează

emisiuni la TV între 1 -3 ore pe zi. Valorile pe regiuni geografice sunt asemănătoare cu
media pe ţară ( Fig.68 ).
50%
40%
30%
19.30% 18.83% 17.36%
20% 15.49%
12.08%
10%
0%
Fig.69. Frecvenţa elevilor care vizioneaza emisiuni la TV mai mult de 4 ore pe zi, în
Apoximativ 2 din 10 elevi stau în faţa televizorului mai mult de 4 ore pe zi, ceea
ce denotă un comportament sedentar. Cea mai mare valoare se înregistrează în Banat
19,30 % (Fig.69).
112
CONCLUZII ŞI DISCUŢII
1. În România aproape 2 din 10 elevi din ciclul liceal nu participă la orele de educaţie
fizică. Dintre cele 4 zone geografice situaţia cea mai precară s-a înregistrat în Banat.
2. Mai mult de jumătate (59,32 %) dintre liceeni efectuează 1-2 ore de educaţie fizică pe
săptămână, dar recunosc că activitatea fizică desfăşurată în cadrul orelor de educaţie
fizică nu poate fi calificată întotdeauna ca fiind activitate viguroasă.
3. Raportul pe sexe (fete / băieţi) al elevilor ce efectuează 2-3 ore de educaţie fizică la
şcoală a fost de aproximativ 1 /1,4 pentru elevii din clasa a IX-a şi 1/1,2 la clasa a XII-a,
pe plan naţional. În literatura de specialitate, se citează un raport fete /băieţi de 1/2.
4. Mai putin de 2 din 10 liceeni participă 4-7 zile/săptămână la activităţi sportive în adiţia
orelor de educaţie fizică din programa şcolară.
5. Studiul a condus la concluzia că proporţia liceenilor care depun o activitate fizică
viguroasă este redusă şi scade spre clasele terminale. Faptul se corelează cu observaţia că,
pe măsura înaintării în vârstă, adolescenţii adoptă în proporţie tot mai mare un stil de
viaţă sedentar. Mai puţin de 3 din 100 elevi de clasa a XII-a efectuează activităţi fizice
în adiţia orelor de educaţie fizică la clasă, faţă de aproximativ 5 din 100 elevi la clasa a
IX-a.
6. Faţă de anul 2012, a crescut frecvenţa elevilor care nu efectuează educaţia fizică la clasă
cu doar 0,43 %.
7. S-a înregistrat o crestere de 2,70 % a numărului de elevi ce efectuează 1-2 ore de educaţie
fizică pe săptămână.
8. A scăzut frecvenţa elevilor care efectuează 2-3 ore de sport pe săptămână la toate nivelele
de instruire şi la ambele sexe.
9. Ca o concluzie generală se poate spune că activitatea fizică la şcoală s-a redus atât
cantitativ cât şi afirmativ-calitativ. Sedentarismul ia locul stilului de viaţă activ.
10. Deşi sedentarismul este un fenomen observabil (doar în ultimii ani), se pare că măsurile
întreprinse în ceea ce priveşte profilaxia primordială sunt fie inadecvate, fie insuficiente.
11. Asocierea ponderii ascendente a supraponderalilor sau obezilor cu reducerea activităţii
fizice conturează tabloul de risc ce explică frecvenţa în creştere a evenimentelor
cardiovasculare majore la populaţia tânără.
113
12. Predominenţa comportamentului sedentar la elevii din clasele superioare pledează pentru
promovarea comportamentului pro-activitate fizică încă din clasele primare.
13. Diversificarea formelor de activitate fizică în şcoală şi în adiţia acesteia, promovarea
formelor atractive şi antrenarea familiilor în aceste activităţi, poate fi cheia reuşitei.
114
PARTICULARITĂŢI ALE COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR
Alimentaţia este de mult timp considerată un important factor determinant al

sănătăţii. Progresele din ultimele decenii în domeniul metodelor epidemiologice şi al
disciplinelor ştiinţifice fundamentale au dus la identificarea unor relaţii specifice între
alimentaţie şi riscul unor boli netransmisibile majore. Numeroase componente ale
alimentaţiei sunt asociate cu riscuri privind starea de sănătate dar, în general, ceea ce
contează este proporţia lor relativă. Un risc sporit a fost asociat cu ponderea crescută a
grăsimilor alimentare (mai ales a anumitor grăsimi saturate), cu un aport energetic în
exces (în relaţie cu consumul energetic) şi cu un aport crescut de sare; riscurile scăzute au
fost asociate cu ingestia crescută a hidraţilor de carbon complecşi şi a fibrelor alimentare.
Fructele şi legumele au fost mereu asociate cu un risc scăzut pentru numeroase tipuri de
cancer şi boli vasculare majore (infarctul miocardic şi accidentul vascular cerebral).
Rezultatele unor ample cercetări comparative pe bază de eşantionare aleatoare
privind suplimentarea cu vitamine fac improbabilă ipoteza că efectul protector al
consumării acestor alimente provine din vitaminele antioxidante constitutive, cum ar fi
vitaminele A (din B-caroten şi retinoide), C şi E. Mineralele cum ar fi seleniul, fierul,
calciul şi zincul sunt de asemenea importante. Componentele alimentare care contribuie
la reducerea speranţei de viaţă prin cauze patologice, în ţările cu venituri mijlocii şi mari,
sunt: aportul excesiv de grăsimi totale, grăsimi saturate, colesterol, zahăr rafinat, sare,
alcool şi aportul energetic excesiv (în relaţie cu consumul energetic) precum şi aportul
insuficient de grăsimi polinesaturate, hidraţi de carbon complecşi, fibre, vitamine şi
minerale.
Evaluarea cantitativă a alimentaţiei unor populaţii este un auxiliar important al
evaluărilor antropometrice, clinice şi biochimice.
Principalele metode sunt:
• Estimarea pe 24 de ore;
• Metoda consemnării zilnice (supravegheată sau cu expediere poştală la
încheierea anchetei);
• Chestionarul de frecvenţă a consumului alimentar;
115
• Ancheta privind obiceiurilor alimentare dintr-o zonă;
• Metoda markerilor biologici.
Fiecare dintre aceste metode prezintă avantaje şi dezavantaje.
Datele privind alimentaţia pot fi analizate şi comunicate în termeni de alimente
(frecvenţa şi cantităţile consumate) sau nutrienţi (cantităţi consumate). Valorile
nutrienţilor pot fi obţinute prin analize chimice sau prin consultarea tabelelor de
standarde alimentare naţionale.
Alimentaţia este considerată un factor major în etiologia bolilor cardio-vasculare,
dar există mari incertitudini privind relaţia între componentele specifice ale alimentaţiei
şi riscul de boală cardiovasculară, precum şi îndoieli de natură epidemiologică în legătură
cu valabilitatea ipotezelor clasice privind relaţia dintre alimentaţie şi boala coronariană .
Riscul crescut a fost asociat cu o proporţie sporită în alimentaţie a grăsimilor şi în
special a unor grăsimi saturate, cu un bilanţ energetic scăzut şi cu un aport crescut de
sare. Riscul redus a fost asociat cu un aport crescut de fructe şi legume. Principala
incertitudine nu se referă însă la prezenţa constituenţilor protectori în alimentele vegetale
ci în stabilirea celor mai importanţi dintre aceştia.
O proporţie crescută de grăsimi alimentare totale, mai ales grăsimi saturate, şi un
aport energetic total crescut sunt asociate cu un risc sporit de cancer mamar, al colonului,
rectului, endometrului şi al ovarelor. Consumul ridicat de sare este implicat în cancerul
gastric, în hipertensiune şi accidentul vascular cerebral; aportul scăzut de fibre alimentare
este asociat cu cancerul colo-rectal .
Obezitatea se corelează cu riscuri sporite de îmbolnăvire, în special prin diabet
non-insulinodependent, hipertensiune, accident cerebral şi unele tipuri de cancer. Aportul
de iod este hotărâtor în prevenirea guşei şi a altor sindroame declanşate de deficienţe
alimentare. Osteoporoza este influenţată de un aport scăzut de calciu prin alimentaţie şi
de vitamina D, mai ales în timpul perioadei de creştere din adolescenţă. În sfârşit, aportul
de hidraţi de carbon complecşi poate preveni constipaţia şi diverticuloza intestinală.
În practica sănătăţii publice, procentul aportului energetic total derivat din grăsimi
este utilizat adeseori ca un indicator important al calităţii alimentaţiei unei populaţii.
Conform datelor publicate periodic de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi
Agricultură (FAO), o mare parte a populaţiei Europei traieşte în ţări în care această
116
proporţie este prea ridicată: peste 35%. În cursul ultimilor 20 de ani, în aproape toate
ţările din zona europeană s-a manifestat o creştere a aportului de grăsimi. Doar câteva ţări
din sud nu au depăşit nivelele recomandate. Ţările nordice şi occidentale au atins nivele
de aproximativ 40%, deşi în unele din ele s-a constatat recent o inversare a tendinţei de
creştere. Ţările meridionale şi în special cele centrale, estice şi din fosta URSS, care au
pornit de la nivele mai scăzute ale aportului mediu de grăsimi, par să manifeste o creştere
rapidă. Cantităţi prea mici de fibre şi prea mult zahăr şi sare în alimentaţie sunt probleme
obişnuite în majoritatea ţărilor.
Conform studiului [13] Global Burden of Disease 2000 („Studiul asupra Poverii
Globale a Bolilor pentru anul 2000”), 7% din reducerea speranţei de viaţă determinată de
boli, în Europa, au fost atribuite obezităţii (în analizele care includeau şi inactivitatea), şi
între 2% şi 3% au fost atribuite consumului redus de fructe şi legume. Reduceri ale
speranţei de viaţă atribuite altor factori de risc legaţi de alimentaţie au fost de între 8 –
13% pentru hipertensiune şi 6% pentru valori sub-optimale ale colesterolemiei.
Dimensiunile problemei în ţările sud-est europene (SEE)

Cel mai mare procent datorat grăsimilor calculat din aportul energetic total a fost
constatat în Serbia şi Muntenegru, în Slovenia şi în Bulgaria. Cea mai puţin favorabilă
este situaţia din Bulgaria, unde consumul caloric este foarte scăzut iar peste 30% din el se
datorează grăsimilor.
Cel mai scăzut procent al consumului de grăsimi în cursul ultimilor 5 ani a fost
remarcat în Republica Moldova – sub 20%.
În ţările SEE, evaluarile cantitative au evidenţiat o creştere continuă a consumului
de fructe şi legume pe persoană şi pe an, până la un nivel de 150 – 200 kg. O
disponibilitate tradiţional ridicată a fructelor şi legumelor a fost remarcată în Fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei. Cea mai înaltă şi constantă rată de creştere a
accesului la fructe şi legume (de la 100 kg la 300 kg) a fost semnalată în Albania.
Importanţa alimentaţiei în determinarea multicauzală a principalelor boli cronice

Principalele boli vasculare, în special cardiopatia ischemică şi accidentul vascular
cerebral, sunt principalele cauze ale ratelor ridicate ale mortalităţii premature şi ale
117
reducerii speranţei de viaţă prin cauze patologice [13] în ţările din zona studiată. În
privinţa acestor boli, riscurile derivate din cauzele specifice – hipertensiunea, niveluri
sub-optimale ale colesterolemiei, adipozitatea, aportul scăzut de fructe şi legume,
nivelurile reduse ale activităţii fizice – se combină în mod multiplicativ pentru a
determina riscul general al acestora. Se consideră că structura alimentaţiei şi nivelul
activităţilor fizice sunt cei mai importanţi factori determinanţi ai acestor boli.
Atât în cazul indivizilor cât şi al populaţiilor, aplicarea modelelor multiplicative
uzuale pentru riscurile considerate specifice arată că mărimea absolută a riscului asociat
cu un factor determinant al sănătăţii depinde şi de celelalte cauze cu care acesta
interacţionează. De exemplu, fumatul ţigaretelor aproape că dublează riscurile de infarct
miocardic prezente la nefumători. Aşadar, efectul absolut al fumatului asupra riscului de
infarct este aproximativ de două ori mai mare, în medie, la populaţiile unde riscul de
infarct la nefumători este deja de două ori mai ridicat din alte cauze. Aceeaşi logică se
aplică în privinţa cauzelor alimentare ale bolilor vasculare. Conform studiului [13] se
estimează că prejudiciul absolut determinat de această boală ce poate fi atribuit unor
nivele sub-optimale ale colesterolemiei (exprimat în DALY – ani de viaţă pierduţi prin
incapacitate – la 1000 de locuitori) era de trei ori mai mare în Rusia decât în Europa
Occidentală, deşi nivelele colesterolemiei nu sunt mai mari în Rusia. Implicaţiile acestei
situaţii constau în faptul că acolo unde riscurile absolute sunt mari, efectul absolut al
tuturor cauzelor care contribuie la acel risc sunt şi ele mari şi – faptul cel mai important –
beneficiile scăderii acestor riscuri vor fi mai mari decât la populaţiile cu un risc mai
scăzut. Mesajul practic al „abordării riscului absolut” – atât la nivel individual cât şi
populaţional – este acela că acolo unde riscurile sunt ridicate, sunt necesare eforturi mai
mari pentru a atenua toţi factorii de risc responsabili (pentru o anumită boală), inclusiv
factorii de risc alimentari, indiferent de nivelul lor actual.
În consecinţă, cetăţenii ţărilor din Europa de Sud-Est au mult mai mult de câştigat
prin aplicarea măsurilor de reducere a prevalenţei obezităţii, hipertensiunii sau nivelelor
colesterolemiei, ori din creşterea consumului de fructe şi legume şi a volumului de
activităţi fizice decât cetăţenii ţărilor unde riscurile bolilor vasculare premature sunt mult
mai scăzute.
118
Este necesar ca politicile nutriţionale să recomande o alimentaţie sănătoasă (OMS),
solicitând populaţiei:
• să scadă consumul de grăsimi la un nivel sub 30% dar nu mai puţin de 15% din
aportul energetic total, prin trecerea de la grăsimi saturate (maximum 10% din
aportul energetic total) la cele polinesaturate (maximum 7% din energie), asigurând
un raport de 0,45 între grăsimile polinesaturate şi cele saturate, şi prin reducerea
aportului de colesterol la un maxim de 300mg pe zi;
• să crească aportul de hidraţi de carbon complecşi la un maxim de 70% şi la un
minim de 50% din aportul energetic total şi a consumului de fibre alimentare la un
maxim de 40g şi un minim de 27g pe zi, prin adăugarea legumelor şi a fructelor în
alimentaţie, cu o medie zilnică a aportului de legume de cel puţin 400g;
• să reducă ingestia de zahăr la un maxim de 10% dn aportul energetic (echivalentul
a 60g pe zi)
• să scadă consumul de sare la un maxim de 5g pe zi:
• să scadă consumul excesiv de alcool şi să reducă excesul de greutate la activi fizic.
Evaluarea consumului de lactate
Analiza datelor referitoare la comportamentul alimentar al liceenilor din România

a relevat, în primul rând o frecvenţă redusă a celor ce au consumat lactate în conformitate
cu recomandările din Piramida ghid a alimentaţie, şi anume 61,95% la nivel naţional
(Fig.70).
119
100
90
80 68,93 68,01
70 58,91 58,87 61,95
60
% 50
40
30
20
10
0
Fig.70. Frecvenţa elevilor care au consumat lactate, în ultimele 7 zile, în
Frecvenţa înregistrată în Banat şi transilvania s-a plasat sub valoarea naţională cu

3,04 procente, respectiv 3,08 %.
Pentru o creştere normală adolescenţii au nevoie de multiple elemente nutritive
(Vit. D şi B, Ca, Fe, Zn etc.). Cele mai bogate surse de calciu sunt laptele şi produsele
lactate. Creşterea masei osoase printr-o dietă echilibrată, incluzând Ca, ar putea limita
şansele de a dezvolta mai târziu osteoporoza.
Fructele şi legumele
La nivel naţional, 91.98% elevi (Fig.71) au avut un consum de fructe conform

Piramidei ghid, în intervalul aplicării chestionarului de frecvenţă alimentară. La nivel
regional, în Moldova s-a înregistrat frecvenţa cea mai ridicată a consumatorilor de fructe
94.28 %, iar cea mai joasă frecvenţă de 90.49% a fost în Banat.
120
100 90,4 94,28 91,74 93,83 91,98
90
80
70
60
% 50
40
30
20
10
0
Fig.71.Frecvenţa elevilor care au consumat fructe, în ultimele 7 zile, în
121
122
România se situează pe locul 12 în ordinea descrescătoare a frecvenţei elevilor de
15 ani care consumă fructe zilnic, înregistrate într-un şir de 38 state. În numeroase ţări
se constată diferenţe semnificative statistic între sexe (p<0,05)
Legumele proaspete (sub formă de salate) au fost prezente în alimentaţia a 81 %

dintre subiecţi (Fig.72).
100
86,8
90 80,56 82,2 81
77,31
80
70
60
% 50
40
30
20
10
0
Fig. 72.Frecvenţa elevilor care au consumat legume proaspete, în ultimele 7

zile, în raport cu zona geografică de rezidenţă
O menţiune aparte o constituie cartofii prăjiţi proveniţi din fast food-uri sau
preparaţi la domiciliu, care sunt întâlniţi în preferinţele multor adolescenţi. Consumul de
cartofi prăjiţi a înregistrat pe plan naţional o frecvenţă de 61.85% (Fig.73). Moldova şi
Transilvania au fost zonele geografice unde frecvenţa a depăşit valoarea medie naţională,
ajungând la 67.34 %, respectiv 63,27 %, iar în Muntenia s-a înregistrat frecvenţa cea mai
redusă de 56.92 %.
123
100
90
80
67,34
70 61,34 63,24 61,85
56,92
60
% 50
40
30
20
10
0
Fig.73. Frecvenţa elevilor care au consumat cartofi prăjiţi, în
ultimele 7 zile, în raport cu zona geografică de rezidenţă
Analiza stratificată a comportamentului alimentar

Analiza stratificată în raport cu nivelul de şcolarizare a arătat că frecvenţele
consumatorilor de lactate pe plan naţional a fost cel mai ridicat (64.47 %) la elevii din
clasa a IX-a, 61.98 % la clasa a X-a, 62,35% la clasa a XI-a şi cel mai scăzut (59,09 %) la
clasa a XII-a (Tabelul nr.34).
Tabelul nr. 34
Distribuţia elevilor care au consumat lactate, în raport cu nivelul de şcolarizare(%)
ZONA GEOGRAFICĂ
CLAS ROMÂNIA
A BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA
61.63 69.74 68.56 64.99 64.47

a IX-a
60.02 63.93 67.78 59.37 61.98
a X-a
58.81 76.9 66.33 55.34 62.35
a XI-a
55.4 65.24 69.64 55.38 59.09
a XII-a
Frecvenţa elevilor care au consumat fructe a fost de 91,09 % la liceenii din clasa
a IX-a şi 91,5 % la cei din clasa a XII-a. (Tabelul nr. 35). Frecvenţa cea mai ridicată s-a
124
înregistrat la elevii din clasa a XI-a din Transilvania şi anume 95.86 %, iar frecvenţa cea
mai redusă s-a raportat în Banat la elevii din clasa a XII-a şi anume 89.52 %.
Tabelul nr. 35
Distribuţia elevilor care au consumat fructe, în raport cu nivelul de şcolarizare (%)
CLASA ZONA GEOGRAFICĂ ROMÂNIA
90.58 91.79 90.64 92.03 91.09

a IX-a
91.69 95.02 94.44 92.1 92.89
a X-a
89.9 94.83 91.46 95.86 92.3
a XI-a
89.52 94.29 90.25 95.42 91.5
a XII-a
Consumul de legume neprelucrate termic a înregistrat următoarele cote: 77.11

% la clasa a IX-a şi 81.25 % la clasa a XII-a (Tabelul nr.36)
Tabelul nr. 36
Distribuţia elevilor care au consumat legume crude, în raport cu nivelul de
şcolarizare (%)
ZONA GEOGRAFICĂ
CLASA ROMÂNIA
77.87 77.95 78.93 74.21 77.11

a IX-a
81.89 89.55 82.22 78.1 82.62
a X-a
81.93 88.75 84.67 77.78 82.62
a XI-a
80.53 86.67 82.17 79.41 81.25
a XII-a
La nivel naţional, distribuţia frecvenţelor elevilor care au consumat cartofi prăjiţi

în raport cu nivelul de şcolarizare, a oscilat între 60.42 % la elevii din clasa a IX-a şi
62.72 % la cei din clasa XII-a.
125
Analiza stratificată în raport cu zona geografică de rezidenţă a evidenţiat la toate
treptele de şcolarizare, frecvenţe mai scăzute ale consumului în Muntenia. Un aspect
particular este observat pentru Transilvania, unde s-a înregistrat o frecvenţă mai ridicată
a consumului acestui tip de aliment la elevii claselor a IX-a, a X-a şi a XI-a care au
(Tabelul 37).
Tabelul nr. 37
Distribuţia elevilor care au consumat cartofi prăjiţi, în raport cu nivelul de
şcolarizare (%)
ZONA GEOGRAFICĂ
CLASA ROMÂNIA
a IX-a
73.68 77.0 74.77 80.59 76.41
a X-a
91.88 71.21 77.44 88.79 82.63
a XI-a
91.06 76.24 79.29 86.41 82.49
a XII-a
79.22 81.67 74.36 88.51 79.4
Concluzii privind comportamentul alimentar al adolescenţilor

1. Pe plan naţional screeningul alimentaţiei a relevat un deficit major al consumului
de lactate.
2. Frecvenţa consumatorilor de lactate a scăzut cu 0.23 % faţă de valoarea
înregistrată în 2012.
3. Doar 6 din 10 elevi au consumat lactate în conformitate cu recomandările
„Piramidei ghid”.
4. Cei mai mulţi consumatori de lactate s-au înregistrat în Moldova şi cei mai puţini
în Transilvania.
5. Nu s-a înregistrat un gradient al consumului de lactate în raport cu nivelul de
şcolarizare.
6. În ce priveşte consumul legumelor proaspete frecvenţa consumatorilor a scăzut
faţă de anul 2012 cu 2,27%, 8 din 10 elevi au consumat legume proaspete zilnic în
săptămâna ce a precedat interviul.
7. Consumul produselor fast-food a scăzut cu 18,42% faţă de anul 2012.
126
8. Frecvenţa consumatorilor de fructe a înregistrat valori foarte apropiate (91,98%)
de valoarea înregistrată în 2012 (91,61%).
9. Se impune analiza pragmatică a situaţiei înregistrate în vederea stabilirii ponderii
factorului economic şi a celui educaţional sau elementelor tradiţionale, ce stau la
baza tabloului comportamentului alimentar actual.
CONCLUZII GENERALE
* A SNAPSHOT OF THE HEALTH OF YOUNG PEOPLE IN EUROPA.

REPORT EUROPEAN COMISSION OF YOUTH HEALTH. Bruxel 9-10 iulie
2009 [14]
** HBSC Report 2009-2010 WHO Regional Office for Europa [15]
• În ţările Europene* în anul 2009 rata fumatului curent la tinerii de 15 ani a fost de
9 %. România în acel an avea o prevalenţă de aproximativ 16 %. În anul 2014
prevalenţa la acelaşi grup de vârstă a fost de 18,68 %.
• În ţările UE** consumul ocazional de alcool a fost de 21% la tinerii de 15 ani (în
anul 2009), în România în acelaşi an a fost de 23, 5 % cu 2,5 % mai ridicat. În
anul 2014 consumul ocazional de alcool a fost de 29,86 %, cu aproape 5 % mai
scăzut decât în 2012.
• În Europa* prevalenţa agresivităţii la adolescenţi de la 15 ani (într-un interval de

12 luni) a fost de aproximativ 42% în anul 2009. În anul 2014, prevalenţa
agresivităţii a aceluiaşi segment de vârstă a fost de 17,53 % la fete şi 28,35 % la
băieţi, plasându-se astfel sub media Europeană. De menţionat ca agresivitatea
înregistrată la bâieţi a scăzut cu 8 % faţă de anul 2012.
127
• Rata suicidului în 27 ţări din UE* a fost de 8 la 100.000 persoane de 15-29 ani, în
anul 2005. În România în anul 2014 rata tentativei de suicid la liceeni a fost de
6,41 la 100.000 subiecţi.
• Consumul de cocaină în anul 2008 în ţările UE* a fost de 4,5 % la populaţia de

15-24 ani. În România în anul 2014 consumul la adolescenţi cu vârsta între 15 -18
ani a fost de 1,36 %.
• Consumul de ecstacy a fost de 5,5% în ţările UE* la populaţia de 15-34 ani, în

anul 2008, iar în România 0,5 %. În anul 2014 în România consumul este de
1,26 %.
• Amfetaminele erau consumate în medie de 5,1 % persoane de 15-34 ani în ţările

UE* în anul 2008. În acelaşi an prevalenţa consumului în România era de 0,5 %.
În anul 2014 consumul la elevii de 15 ani a fost de 0,92 %. În Romînia a crescut
la elevi prevalenţa utilizatorilor de droguri injectabile faţă de anii precedenţi cu
0,2 %.
• Există o nouă categorie de consumatori de substanţe cu potenţial adictiv, respectiv

de substanţe etnobotanice, cu o prevalenţă de 1,65 % in 2014.
• În ţările UE* în anul 2009 prevalenţa elevilor de 15 ani, care au avut raporturi
sexuale, a fost de 26 %. În acel an în România prevalenţa acestora era în jur de 31
%, cu 5 % mai ridicată decât media Europeană. În anul 2014 ponderea liceenilor
sexual activi a ajuns la 22,35 %.
• În ţările UE* prevalenţa elevilor sexual activi care folosesc prezervativul ca

metodă contraceptivă, a fost de 78 %. În România în aceeaşi perioadă ponderea a
fost de 70 %.
128
• În anul 2014 prevalenţa utilizărilor de prezervative, ca metodă contraceptivă, a
fost de 25,25 % la nivel de ţară şi de 12,80% la elevii de clasa a IX-a.
• În anul 2007* conform Raportului OMS realizat pentru 28 ţări din UE, prevalenţa
sarcinilor nedorite la elevele de 15-19 ani a avut valoarea cea mai redusă în
Elveţia 7 % 0, iar cea mai ridicată în Bulgaria aproximativ 59 % 0. România se
situează în urma Bulgariei, cu o valoare de 58 % 0 (5,8 %). În anul 2014
prevalenţa saecinilor nedorite la elevele din ciclul liceal a fost de aproximativ
6,38 %.
• Consumul zilnic de fructe în statele UE* la tinerii de 15 ani a fost de 31 % în anul

2009. În acelaşi an în România frecvenţa consumatorilor de fructe a fost de 34,5
%. În anul 2014 consumul de fructe la elevii de clasa a IX-a a fost de 91,09 %.
• În ţările UE* 12,3% elevi efectuează 2 ore de activitate fizică moderată pe

săptămână (în anul 2009). În România în anul 2014 prevalenţa acestora era de
59,33 % la nivel de ţară şi de 64,7 % la elevii de clasa a IX-a.
• Conform raportului OMS 2009*, în Europa aproximativ 24 % tineri de 15-19 ani.

Petrec ≥ 4 ore în faţa televizorului. În România în anul 2014 prevalenţa acestora a
fost de 17,36 % şi de 19,76% la elevii de clasa a IX-a.
129
Bibliografie
1. www.who.int (Fact sheets No. 339, iunie 2014)

2. www.who.int/mediacentre/factsheets/fs349/en/
3. Jonathan Birdwell, Daniela Gheorghe, Louis Reynolds, Adrian Moraru, Stiluri
parentale şi influenţa asupra consumului de alcool la minori, Raport DEMOS in
colaborare cu IPP, Magdalen HOUSE, London, 2014)
4. (World Drug Report 2012) http://www.unodc.org/documents/data-and-
analysis/WDR2012/WDR_2012_web_small.pdf
5. WHO/HIV/AIDS and other sexually transmitted infection – http://www.who.int/
ith/ diseases/hivaids/en/
6. WHO/ Herpes simplex virus – http://www.who.int/mediacenter/factsheets
7. (WHO/ Adolescent pregnancy –
http://www.who.int/maternal_child_adolescent/topics/maternal/adolescent_pregna
ncy/en/).
8. WHO/suicid- http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs389/en)
9. http://www.who.int/mental_health/suicide-prevention/world_report_2014/en/
10. http://www.who.int/mental_health/publications/action_plan/en/
11. WHO/ Physical activity – http://www.who.int/mediacenter/factsheets/fs385/en/
12. http://ec.europa.eu/sport/news/eurobarometer-survey-on-sport-and-physical-
activity_en.htm
13. Global Burden of Disease 2000 („Studiul asupra Poverii Globale a Bolilor pentru
anul 2000”
14. A SNAPSHOT OF THE HEALTH OF YOUNG PEOPLE IN EUROPA.
REPORT EUROPEAN COMISSION OF YOUTH HEALTH. Bruxel 9-10 iulie
2009
15. HBSC Report 2009-2010 WHO Regional Office for Europa
130
131

Comportamente Cu Risc La Tineri YRBSS 2014

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comportamente Cu Risc La Tineri YRBSS 2014

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Str. Dr.A. Leonte, Nr. 1 - 3, 050463 Bucureşti, ROMANIA

CENTRUL REGIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ CLUJ

COMPARTIMENTUL SĂNĂTATE COPII ŞI TINERET

P.N. V. Programul Naţional de Evaluare şi Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru

ACTIVITATEA 1. d) IDENTIFICAREA, CUANTIFICAREA ŞI

SINTEZA NAŢIONALĂ PENTRU ANUL 2014

Legislaţia naţională care transpune aquis-ul comunitar şi asigură implementarea

Cercetarea întreprinsă se individualizează prin câteva elemente specifice:

În 1994 Green L. şi Ottoson structurează factorii determinanţi ai stării de sănătate

În contextul legii privind reforma în domeniul sănătăţii, din anul 2006,

Indiferent de originea informaţiilor, sănătatea este tributară în mod particular

Alegerea adolescenţilor ca segment populaţional pentru cercetarea întreprinsă nu

Din punct de vedere comportamental, adolescenţa se caracterizează prin

Şcoala susţinută de comunitate, conduce adolescentul pe drumul socializării,

În contextul legii privind reforma în domeniul sănătăţii, prevenirea,

Adolescenţa – etapă fundamentală în formarea comportamentelor

Perioadă caracterizată printr-un ansamblu de transformări evolutive, extrem de

timpul adolescenţei. Dezvoltarea biologică se diversifică şi se individualizează,

Perioadă de puternică criză, produsă de ruptura cu vârsta copilărie, adolescenţa implică o

Sociologii consideră adolescenţa nu atât ca o perioadă de creştere biologică cât

mai ales o etapă de achiziţii socio-culturale în cursul căreia conflictele nu au numai o

Variaţiile înregistrate în caracteristicile personalităţii adolescentine (din punct de vedere

O asemenea criză, atunci când apare şi se manifestă prin episoade violente şi

Factorul educaţional în modelarea comportamentală a adolescentului

Adolescenţa ca şi etapă de vârstă a omului se caracterizează, din perspectiva

În această perioadă se înscriu primele responsabilităţi legalizate ale adolescentului

Adolescenţa este apogeul formării individului, adică este perioada de instruire

Tipurile de relaţii se complică progresiv, tânărul integrându-se în grupul social al

PREZENTAREA INSTRUMENTULUI DE SUPRAVEGHERE A

YRBSS - instrumentul utilizat în cercetarea întreprinsă a fost elaborat de CDC (şi

DESCRIEREA LOTULUI DE SUBIECŢI

Fig.1. Distribuţia procentuală a subiecţilor în raport

Distribuţia pe nivele de şcolarizare a fost următoarea: 1852 elevi (23,28 %) în clasa

Clasa a IX-a Clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a

Banat Moldova Muntenia Transilvania

Fig.3.Distribuţia procentuală a lotului pe zone geografice

Judeţele incluse în fiecare zonă geografică luată în studiu, au fost:

BAZA DE DATE ŞI PRELUCRĂRI STATISTICE

Fumatul este una din cauzele majore de îmbolnăvire şi mortalitate în întreaga

Importanţa monitorizării consumului de tutun

Fumatul pasiv ucide

Legile privind mediile fără fum de tutun protejeaza sănătatea nefumătorilor, nu

România se situează pe locul 11 în ordine descrescătoare a frecvenţei elevilor de

Prevalenţa fumatului curent la eşantioanele investigate

Fig. 4 Frecvenţa elevilor care fumează în mod curent, în

Numărul liceenilor care fumează în mod curent a avut o evoluţie ascendentă în

Fig.5 Prevalenţa fumatului curent în raport cu

Fumatul ca arie de comportament cu risc la elevi

20% 14,98% 16,81% 17,30% 17,33% 16,28%

Fig.7 Frecvenţa elevilor care au fumat 2-10 ţigări/zi în ultimele 30 de zile, în

Faţă de anul 2012 frecvenţa naţională a crescut cu 1,74% .

La nivel naţional a fost înregistrat un procent de 5,14 % al elevilor care au fumat

10% 5,66% 5,28% 5,67% 5,14%

La clasa a XII-a s-a înregistrat un procent de 15,40 % elevi care au fumat la

ZONA GEOGRAFICĂ NIVEL

a IX-a 4.77 12.31 4.01 5.66 5.67

Fumatul la băieţi şi fete

Analiza diferenţiată a fumatului în raport cu sexul aduce un plus de informaţie.

Fete 17.48 24.21 17.88 18.52 18.45

Fete 11.18 16.84 9.93 9.47 11.11

La distribuţia pe sexe a frecvenţelor liceenilor care au fumat mai mult de 10

Fete 1.02 3.16 1.99 1.23 1.43