Tema 4 Identificați și descrieți etapele tehnicii medicale aferente investigației

hematologice: puncția osoasă, puncția ganglionară *

PUNCȚIA OSOSASĂ

Definiție
Puncția osoasă reprezintă crearea unei comunicări între mediul extern și zona spongioasă
a osului străbătând stratul sau corticala prin intermediul unui ac.

Scop:
Explorator: pentru măduva osoasă hematogenă în vederea stabilirii compoziției
măduvei precum și studierii elementelor figurate ale sangelui în diferite faze ale dezviltării lor
în cursul îmbolnăvirii organelor hematopoetice.
Terapeutic: se face în vederea administrării unor medicamente, transfuzii de sange
(câns celelalte căi de administrare nu sunt posibile ex: arsuri, obezitate, aparate ghipsate).
Puncția osoasă se poate executa și la oamenii sănătoși pentru recoltarea de măduvă în vederea
transfuzării ei la bolnavii cu patologii ale organelor.

Materiale necesare:
 2 ace de punție care sunt formate dintr-un trocar confecționat din oțel foarte
rezistent de lungimea a circa 5 cm cu calibrul de 1-2mm și cu un vârf scurt și
foarte ascuțit. Acul este prevazut cu mandren;
 extremitatea externă a acului se lățește sub formă de disc pe care se adăpostește;
mandrenul, pe această extremitate se va sprijini palma medicului care execută
puncția;
 acul este prevăzut cu un disc reglail, apărător; acest disc are rolul de a împiedica
pătrunderea acului dincolo de cavitatea medulară în compacta posterioară a
sternului;
 seringă de 10-20 ml pentru aspirarea țesutului medular;
 seringă de 2-5 ml cu ace pentru anestezie cu Novocaină;
 lame sau lamele;
 materiale pentru dezinfectarea regiunii puncționate
 mănuși sterile;
 tifon steril pentru pansament și leocoplast;
 soluții medicamentoase care trebuie administrate ;
 măsuță acoperită cu un câmp steril.

Pregătirea pacientului:

a) Psihică: se informează pacientul cu privire la necesitatea puncției, obținându-se colaborarea

b) Fizică: se controlează înainte cu o zi de puncție următoarele: - timpul de sângerare
- timpul de coagulare
- timpul Quick
Pacientul se așează în poziția adecvată a locului de puncție și anume :
~ pentru puncția sternală pacientul este așezat în decubit dorsal cu trunchiul ușor ridicat,

1
 ~ pentru puncția în creasta iliacă pacientul este așezat în decubit ventral pe un plan dur
sau decubit lateral cu genunchii flectați.

Loc de elecție:

Este de obicei la nivelul oaselor superficiale, ușor accesibile, cum ar fi:

~spina iliacă postero-superficială
~ creasta iliacă
~ maleolele tibiale
~ calcaneul
~ apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale și primelor vertebre lombare

Tehnica puncției
– Se face de către medic ajutat de asistentă;
– Se așează pacientul în decubit dorsală;
– Se spală locul și se dezinfectează;
– Medicul efectuează anestezia locală;
– Se protejează locul puncției cu un câmp steril;
– Se introduce trocarul traversând periostul și apoi medicul retrage mandrenul;
– Se aspiră un eșantion din măduvă cu ajutorul unei seringi;
– Se pune mandrenul înainte de a retage acul;
– Produsul extras se pune pe o sticlă de ceasornic;
– Asistentul medical preia produsul recoltat și realizează un frotiu din eșantion care va fi
examinat între lamă și lamelă;
– La locul înțepăturii se face dezinfecție și se aplică un pansament;
– Măduva extrasă se duce la laborator pentru analize.

PUNCȚIA GANGLIONARĂ

Definiție
Reprezintă introducerea unui ac de punctie intr-un organ parenchimatos pentru
recoltarea unui fragment de tesut ganglionar.
Scopul este de examenul histopatologic a tesutului ganglionar.
Locul puncției se alege în funcție de masă ganglionară sau tumorală selectionată pentru
examenul histopatologic.

Materiale necesare
– Mușama, aleză

2
 – Alcool sanitar, betadină
– Seringi de 5-20 ml
– Ace pentru anestezie
– Câmpuri chirurgicale
– Mănuși , comprese, tampoane
– Trusă perfuzie, pense hemostatice
– Lame de microscop, hârtie de filtru, vas cu 50 ml ser fiziologic
– Tăviță renală
– Medicamente: tonice-cardiace, hemostatice, sange izogrup, izoRh
Pregătirea pacientului

– pregătirea psihică: se informează asupra necesitații puncției, a poziției în care va sta,

se asigură că durerea este înlăturată prin anestezie, se instruiește cum să se comporte
în timpul puncției.
– pregătirea fizică: se controlează, cu câteva zile mai înainte, timpul de sângerare, timpul
de coagulare, timpul de protrombină, numărul trombocitelor.
– se asigura poziția în funcție de localizarea și mărimea ganglionilor.

Tehnica

– Este făcută de către medic ajutat de două asistente .

– Se desfășoară în sala de tratament .
– Personalul își spală mâinile, le dezinfectează.
– Medicul alege locul puncției
– Asistenta II- așază pacientul în poziție corespunzătoare locului puncției ,
– Asistenta I -pregătește locul puncției, dezinfecție tip III.
– Medicul face anestezia locală.
– Asistenta II- menține poziția pacientului,
– Asistenta I -servește medicului seringa cu acul pentru anestezie;
– Asistenta I -servește câmpul chirurgical, mânușile chirurgicale sterile,
– Medicul protejează locul puncției cu câmpul chirurgical steril.
– Asistenta I -servește acul de puncție , asistenta II menține poziția pacientu-
lui, medicul executa puncția.
– Asistenta I servește seringa pentru aspirație , asistenta II supraveghează pacien-
tul pentru a sta în inspirație profunda , supraveghează pulsul, respirația, culoarea feței.
– Medicul aspira țesutul (cu excepția puncției efectuate cu acul Vim-Silverman
care este prevăzut cu obturator despicat) ; îndepărtează acul prin aspirație.
– Asistentele : – badijoneaza locul puncției cu tinctura de iod
– Aplică pansament uscat compresiv fixat cu benzi de leucoplast.
– Se supraveghează pulsul, tensiunea arteriala, pansamentul timp de 24h.
– La locul puncției se aplică pungă cu gheată.
– Se administrează calmante ale tusei, daca e cazul
– Se controlează urina 3-4 zile după puncția renală pentru a sesiza apariția hema-
turiei.
– Pregătirea materialelor extrase pentru trimiterea la laborator prin etichetarea pro-
bei .
– Fragmentele de țesuturi se îndepărtează din ace prin insuflare de aer cu seringa
și sunt pregătite de medic sub formă de amprente pe lama de sticlă sau sub formă de frotiuri.

3
 – Se întocmește buletinul de trimitere la laboratorul de anatomie patologică.
– Acele de puncție se sterilizează numai prin căldura uscată (umezeala alterează
țesuturile).
– Mișcarea pacientului în timpul puncției poate duce la ruperea acelor și lezarea
organelor puncționate.