Într-o societate a cărei evoluție, în special tehnologică, cunoaște o accelerare puternică,
utilizarea calculatorului în procesul de învățământ devine din ce în ce mai mult o necesitate. Nu trebuie să ignorăm faptul că lucrăm cu generații de elevi care dețîn abilități digitale construite implicit, prin practici zilnice, generalizate, aproape obișnuite. „Alfabetizarea” digitală începe de la cele mai fragede vârste, difuz, chiar din familie. Globalizarea şi schimbările tehnologice – procesele care s-au accelerat în tandem în ultimii 20 de ani stau la baza unei noi economii mondiale “pusă în mişcare de tehnologii, alimentată de informaţii şi condusă de cunoştinţe. Extinderea acestei noi economii globale are implicaţii majore în structura şi scopurile instituţiilor educaţionale. Deoarece perioada de actualitate a informaţiei se micşorează continuu, iar gradul de acces la ea creşte exponenţial, sistemul educaţional nu mai poate rămâne în continuare axat pe transmiterea unui set rigid de cunoştinţe de la instructor către cursant într-o perioadă fixă de timp. După Alvin Toffler, “analfabetul secolului XXI va fi nu acel care nu poate citi sau scrie, dar acel, care nu poate să înveţe, să se dezveţe şi să reînveţe”. Utilizarea instumentelor IT și a mediilor electronice promovate de TIC pot duce la o îmbunătățire complexă a procesului de învățare. O bună utilizare a acestor instrumente poate eficientiza comunicarea profesor-elev, motivându-i pe cei din urmă pentru studiu. Profesorii au posibilitatea să-şi diversifice activitatea realizând acea diferenţiere mult promovată de didacticieni. Utilizarea instrumentelor TIC în activitatea didactică poate deveni eficientă în măsură în care personalul implicat este un bun utilizator și de asemenea este conștient de modalitatea efectivă de folosire la disciplină predată. Utilizarea mediilor virtuale de învățare îl situează pe elev în centrul formării sale, îl menține mereu activ și conduce la: accentuarea studiului individual la elevi; dezvoltarea gândirii analitice, structurate și de profunzime a elevilor; dezvoltarea înțiativei elevilor; situarea celui ce învață (primește cunoștințe) în controlarea procesului de învățare în vederea îmbunătățirii formei de învățământ; formularea succesivă de întrebări de către elev despre cunoștințele pe care le posedă; construirea procesului de asimilare și înțelegere a cunoștințelor pornind de la cel care învață; dezvoltarea spiritului de gândire și de lucru în echipa a elevului. Pentru a-și atinge scopul mediile de învățare virtuale nu trebuie să se limiteze doar la transferul de cunoștințe pe suport magnetic, prin intermediul Internetului. Acestea trebuie să stimuleze motivația și muncă individuală a elevului, să genereze probleme și să stimuleze rezolvarea acestora în cadrul grupurilor de discuții etc.
Colaborarea virtuală trebuie să fie, însă, completată cu întâlniri fizice, procesul didactic ce are loc în mediul electronic trebuie completat de comunicarea fata in fata; e bine să ştim să comunicăm cu sau prin intermediu calculatorului, telefonului sau tabletei, dar şi cu cei din preajma noastră. Contactul direct si personal cu cei din jur nu poate fi înlocuit de cel virtual cu atât mai puțin atunci când vorbim de vârste fragede Platformele de tip e-learning reprezinta un sistem de învățare și formare accesibil permanent persoanelor active, dinamice și dornince să-și îmbunătățească cunoștințele. Aceste îşi fac destul de repede loc în sistemul de învăţământ deoarece permit utilizarea mai eficientă a resurselor materiale cât şi umane. În zilele noastre este din ce în ce mai greu să ai un management al timpului bine definit. De aceea când vine vorba de învăţământ şi de volumul mare de informaţie, un sistem digital de management al acestuia ne atrage din ce în ce mai mult. Cu toate acestea, pe lângă bine cunoscutele platforme de e-learning de-a lungul timpului s-a identificat necesitatea unor medii virtuale de învățare (Virtual Learning Environment VLE). Un mediu virtual de învăţare este un set de instrumente de predare şi învăţare concepute pentru a extinde experienţa de învăţare a cursanţilor (studenţilor) prin utilizarea instrumentelor TIC. Un VLE sau sistem de management al învățării este conceput pentru a acționa ca un punct central pentru activitățile de învățare ale elevilor și gestionarea și facilitarea acestora, împreună cu furnizarea de conținut și resurse necesare contribuie la succesul activităților. Principalele componente ale unui sistem VLE includ: resursele software pentru cartografierea curriculum- ului cursului (divizarea în secţiuni distincte, care pot fi evaluate separat), urmărirea progresului de învăţare a studentului, asistenţa online pentru studenţi şi profesori, comunicaţii electronice (canale de comunicare pentru e-mail, discuții tematice, chat, bloguri); link-uri la resursele curriculare externe, echipamente hardware: servere de aplicaţii, de conţinuturi, Internet, echipamente de reţea. Utilizatorii VLE au roluri de profesor sau studenţi. Profesorii au acces la aceleaşi materiale ca şi studenţii, dar dispun de drepturii suplimentare pentru a crea sau a modifica conţinuturi de învăţare pentru curs şi de a urmări progresul şi rezultatele studenţilor. În VLE există şi rolul de administrator, dar acesta este rezervat persoanelor care administrează întreg sistemul. Există mai multe VLE comerciale, dar şi în VLE distribuţie liberă.