Africa de Sud - Geografie

Geografie

Africa de Sud este situată în cea mai sudică regiune a Africii, cu o lungă coastă care se întinde pe mai
mult de 2.500 km și de-a lungul a două oceane (Atlanticul de Sud și Indianul). Cu o suprafață teritorială
de 1.219.912 km2, Africa de Sud este a 24-a cea mai mare țară din lume.[51][52] Are aproximativ aceeași
suprafață ca Columbia, de două ori mai mare decât Franța, de trei ori mai mare decât Japonia, de patru ori
mai mare decât Italia și de cinci ori mai mare decât Regatul Unit.[53]

Relieful

Linia groasă urmărește cursul sistemului muntos Marele Povârniș (Great Escarpment) care mărginește
podișurile centrale. Porțiunea de est a acestei linii, de culoare roșie, reprezintă Munții Scorpiei
(Drakensberg). Unele dintre cele mai cunoscute regiuni sunt colorate; celelalte sunt indicate pur și simplu
prin numele lor.

Relieful Africii De Sud se împarte în două zone. Prima este formată din podișuri predominante în roci
bazaltice, cu altitudini medii de 1.000-2.1000 m.[54] Cel mai extins dintre acestea este Podișul Veld
(alcătuit din Highveld în est, cu altitudini medii de 1.500–2.000 m și Marele Karoo în vest, cu altitudini
medii de 500-700m). Părțile de sud și sud-vest ale podișului (la aproximativ 1100-1800 m deasupra
nivelului mării), iar câmpia alăturată (la aproximativ 700 - 800 m deasupra nivelului mării - vezi harta din
dreapta) este cunoscută sub numele de Marele Karoo, care este format din tufărișuri. Spre nord, Marele
Karoo se devine zonă mai uscută și aridă cunoscută sub numele de Bushmanland, care în cele din urmă
devine Deșertul Kalahari chiar în nord-vestul țării.

Dealurile cu vârf plat (numite Karoo Koppies) sunt foarte caracteristice peisajului sudic și sud-vestic a
regiunii Karoo. Aceste dealuri sunt acoperite de silluri dolerite rezistente la eroziune. Aceasta este o lavă
solidificată care a fost forțată sub presiune mare între straturile orizontale ale rocilor sedimentare care
formează cea mai mare parte din geologia regiunii Karoo în urmă cu aproximativ 180 de milioane de ani.
De atunci, Africa de Sud a trecut printr-o perioadă îndelungată de eroziune îndepărtând rocile din Karoo
relativ slabe, cu excepția cazurilor în care sunt protejate de o capacă de dolerită. Această fotografie a fost
făcută lângă orașul Cradock, în provincia Eastern Cape.

Partea de est și partea cea mai înaltă a podișului este cunoscută sub numele de Highveld. Această zonă
relativ bine irigată găzduiește o mare parte din terenurile agricole comerciale ale țării și conține cea mai
mare conurbație (Gauteng). La nord de Highveld, de la aproximativ 25° 30' S de latitudine, podișul se
înclină în jos devenind pădurea subtropicală Bushveld, ceea ce în cele din urmă dă loc spre câmpia
Lowveld (sau câmpia Limpopo).[55] Parcul Național Kruger, situat în provinciile Limpopo și
Mpumalanga din nord-estul Africii de Sud, ocupă o mare parte din Lowveld, având o suprafață de 19.633
km2.[56] La sud de Lowveld, precipitațiile anuale cresc odată cu intrarea în provincia KwaZulu-Natal,
care, mai ales în apropierea coastei, are o climă subtropicală caldă și umedă.[57]

A doua regiune a reliefului este formată dintr-o unitate montană alcătuită din sistemul muntos Marele
Povârniș (Great Escarpment), care mărginește podișurile spre litoral.[55] El se termină cu Munții Scorpiei
(Drakensberg) în est;[58] cele mai însemnate sunt vf. Njesuthi cu 3408 m, și vf. Mafadi - cel mai înalt
vârf montan - cu 3.450 m. În partea de nord a Munților Scorpiei se află canionul râului Blyde, extrem de
spectaculos, al treilea ca mărime pe glob. La nord de fluviul Orange este un sector al deșertului Kalahari -
cu câmpiile lui de dune și cu vegetația săracă - cu altitudini medii de 900–1.100 m. În vestul țării se află o
parte din sudul deșertului Namib. După el se întinde de-a lungul coastei (60 km) o câmpie litorală.
Malurile - de la granița cu Mozambic din est, până la fluviul Orange din vest - sunt în majoritate înalte,
stâncoase și abrupte, presărate din când în când cu golfuri (Sf. Elena) și cu peninsule (Capul Bunei
Speranțe, Capul Acelor).

Clima

Clasificarea climatică Köppen a Africii de Sud.

Africa de Sud are un climat în general temperat, datorat în parte oceanelor Atlantic și Indian, prin
amplasarea sa în emisfera sudică mai blândă din punct de vedere climatic și din cauza cotei medii care
crește constant spre nord (spre ecuator) și mai departe spre interior. Datorită acestei topografii și influențe
oceanice variate, există o mare varietate de zone climatice. Zonele climatice variază de la deșertul arid al
sudului Namibului, pe o fâșie îngustă de-a lungul Oceanului Atlantic în colțul nord-vestic al țării, până la
clima subtropicală luxuriantă din estul țării, de-a lungul graniței cu Mozambicul și Oceanul Indian. Iernile
în Africa de Sud au loc între iunie și august.

Sud-vestul extrem al țării, inclusiv Cape Town, are o climă remarcabil de asemănătoare cu cea a Mării
Mediterane, cu ierni umede și veri calde și secetoase. Regiunea respectivă găzduiește celebrul biom
fynbos compus din tufărișuri și desișuri. De asemenea, regiunea produce o mare parte din vinul sud-
african, și este cunoscută în special pentru vântul său, care suflă intermitent aproape tot anul. Puterea
acestui vânt a făcut trecerea în jurul Capului Bunei Speranțe deosebit de periculos pentru marinari,
provocând multe naufragii. Mai la est, pe coasta de sud, precipitațiile sunt distribuite mai uniform pe tot
parcursul anului, producând un peisaj foarte verde. Această zonă este cunoscută sub numele popular de
Garden Route (tradus, în română, traseul grădinii).

Provincia Free State este deosebit de plat, deoarece se află în mijlocul platoului înalt. La nord de râul
Vaal, podișul Highveld devine mai umed și nu prezintă extremități subtropicale de căldură. Orașul
Johannesburg, în centrul Highveldului, se află la 1.740 m deasupra nivelului mării și primește o
precipitație anuală de 760 mm. Iernile din această regiune sunt reci, deși zăpada este rară. Umiditatea
crește spre est si nord-est, datorită caracterului musonic pe care îl îmbrăcă alizeul de sud-est, ce bate în
timpul verii australe dinspre Oceanul Indian.
Munții Scorpiei (Drakensberg), care formează povârnișul sud-estul al podișului Highveld, oferă
oportunități limitate de schi în timpul iernii. Locul cel mai rece din Africa de Sud este Sutherland în
vestul Munților Roggeveld, unde temperaturile în mijlocul iernii pot atinge până la -15 °C. Insulele Prince
Edward au temperaturi medii anuale mai reci, dar Sutherland are temperaturi extreme mai reci. Interiorul
adânc al țării are cele mai calde temperaturi: o temperatură de 51,7 °C a fost înregistrată în 1948 în
provincia Northern Cape în deșertul Kalahari, lângă Upington, însă această nu este temperatura oficială
fiindcă nu a fost înregistrată cu echipamente standard.[59] Cea mai ridicată temperatură oficială de 48,8
°C a fost înregistrată în ianuarie 1993 în satul Vioolsdrif în provincia Northern Cape, lângă râul Orange.
[60]

Africa de Sud a fost afectată de ninsori în septembrie 2018. Stratul de zăpadă a atins 25 de cm și în unele
zone temperaturile au scăzut sub 0 grade.

Hidrografie

Rețeaua hidrografică este slab dezvoltată și are o scurgere periodică, cu excepția râurilor care drenează
regiunile estice și Cap. Principalele cursuri de apă sunt Limpopo, care se varsă în Oceanul Indian, și
fluviul Orange (1860 Km), cu afluentul Vaal (1128 Km), care debușează în Oceanul Atlantic. Acestea au
repezișuri și cascade, ca urmare, un potențial energetic ridicat.

Vegetație

Vegetația tipică este reprezentată prin plante xerofile, de deșert si semideșert. Savanele se prelungesc din
podișurile estice, unde au ierburi înalte (veld) spre interiorul țării, unde se transformă în stepe cu ierburi
rare și tufișuri. În vest apar fâșii de vegetație dispuse aproape paralel cu țărmul: deșert (Namib), stepe și
asociații de plante suculente (aloe). Regiunea Cap are o vegetație mediteraneană bogată, cu numeroși
arbuști veșnic verzi (fynbos).