Rez Schiopuadrianaantoanela

Rezumat - Imbunătăţirea eficienţei epurării biologice a apelor uzate prin optimizarea
procedeelor de aerare

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
UNIVERSITATEA DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI
FACULTATEA DE HIDROTEHNICĂ
Catedra de Inginerie Sanitară şi Protecţia Apelor
Îmbunătăţirea eficienţei epurării biologice a apelor uzate prin

optimizarea procedeelor de aerare
- Teză de doctorat –
Rezumat
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC, DOCTORAND,
Prof.univ.dr. ing. Alexandru Mănescu ing. Adriana Popescu
BUCUREŞTI, 2009
1


1. Introducere
1.1 Rolul treptei de epurare biologică în procesul de epurare a apelor uzate
Epurarea biologică continuă procesele de epurare din treapta mecanică, contribuie la reţinerea
substanţelor organice coloidale şi dizolvate din apele uzate, dar reţin în mică măsură unele substanţe
denumite „refractare” cum ar fi azotul, fosforul şi compuşi ai acestora. Pentru reţinerea acestor substanţe
este necesară o tratare specială a apelor uzate epurate mecano-biologic, tratare care constituie treapta de
epurare avansată (denumită uneori, în mod impropriu, epurare terţiară) .
Epurarea biologică trebuie precedată de treapta de epurare mecanică a apelor uzate. Epurarea
biologică are loc în instalaţii special prevăzute în acest scop şi reprezintă un complex de fenomene
biochimice realizate cu ajutorul unor microorganisme care mineralizează parţial substanţele organice pe
bază de carbon aflate în apele uzate sub formă coloidală sau dizolvată, transformându-le în material celular
sau biomasă, care este reţinută sub formă de nămol biologic în decantoarele secundare.
Epurarea biologică a apelor uzate orăşeneşti poate fi realizată în mod natural sau artificial.
Epurarea biologică naturală are la bază fenomenul de autoepurare al solurilor (câmpuri de irigare
şi infiltrare) şi fenomenul de autoepurare al apelor de suprafaţă (iazurile sau lagunele biologice).
Epurarea biologică artificială are loc în instalaţii în care sunt intensificate fenomenele de
autoepurare specifice solului şi apei. Aceste instalaţii pot fi clasificate astfel:
■ instalaţii care utilizează procedeul de epurare biologică cu biomasă (peliculă) fixată (filtre
biologice clasice, filtre biologice cu discuri şi alţi contactori biologici rotativi – RBC);
■ instalaţii care utilizează procedeul de epurare biologică cu biomasă în suspensie (bazine cu

nămol activat, şanţuri de oxidare, reactoare biologice cu funcţionare secvenţială – SBR, etc);
■ instalaţii care utilizează procedee de epurare biologică mixte, de tip Stählermatic, în care
epurarea biologică a apelor uzate se realizează atât prin procedeul cu peliculă fixată cât şi prin
procedeul cu peliculă în suspensie.
Ca urmare, schemele staţiilor de epurare cu treaptă biologică vor cuprinde, pe linia apei, construcţii
şi instalaţii (obiecte tehnologice) care să realizeze atât epurarea mecanică minim necesară cât şi epurarea
biologică propriu-zisă.
1.2 Scheme de epurare
Schemele de epurare mecano-biologică pe linia apei [11], cel mai des întâlnite în practică, sunt :
A - Epurare mecano-biologică naturală, cu:
S1– câmpuri de irigare şi infiltrare

S2 – câmpuri de infiltrare
S3 – filtre de nisip
S4 – iazuri (lagune) de stabilizare
B - Epurare mecano-biologică artificială, cu:
S5 – filtre biologice percolatoare (clasice)

S6 – filtre biologice cu discuri sau alţi contactori biologici rotativi
S7 – bazine cu nămol activat şi decantoare primare, fără nitrificarea apelor uzate (epurare
convenţională)
S8 – bazine cu nămol activat, fără decantoare primare şi fără nitrificarea apelor uzate
S9 – bazine cu nămol activat cu aerare prelungită şi stabilizarea aerobă a nămolului
S10 – bazine cu nămol activat, cu nitrificarea apelor uzate
S11 – bazine cu nămol activat, cu nitrificarea şi denitrificarea apelor uzate
S12 – bazine cu nămol activat, cu nitrificarea şi denitrificarea apelor uzate şi stabilizarea
aerobă a nămolului
S13 – procedeu mixt de tip STM
2


1.3. Eficienţa necesară de epurare
Epurarea biologică a apelor uzate orăşeneşti este necesară atunci când gradul de epurare necesar
al întregii staţii este mai mare decât valorile de mai jos:
- 40 – 60 % pentru materii în suspensie;
- 20 – 40 % pentru CBO5
- 20 – 40 % pentru CCO.
Pentru valori intermediare cuprinse între 40 şi 60 % pentru materii în suspensie şi între 20 şi 40 %
pentru CBO5 şi CCO, necesitatea epurării biologice se stabileşte de comun acord de către proiectant,
beneficiar şi organele abilitate ( Companiile de gospodărirea apelor , Agenţiile de protecţia mediului şi
Direcţiile / Inspectoratele Sanitare ).
Epurarea mecano-biologică poate asigura eficienţe de îndepărtare a diferitelor substanţe poluante,
astfel:
- 40 – 95% şi chiar mai mult pentru CBO5 şi CCO funcţie de tehnologiile de epurare adoptate şi de
calitatea apelor uzate supuse epurării;
- 10 – 20% pentru fosforul şi azotul organic;

- 20 – 30% pentru fosforul şi azotul total;
- 70 – 90% pentru bacteriile coliforme totale.
Eficienţa epurării mecano-biologice convenţionale asupra eliminării compuşilor anorganici ai
azotului (amoniu, nitraţi, nitriţi) şi fosforului (ortofosfaţi, polifosfaţi, etc) este practic neglijabilă.
Gradul de de epurare necesar pentru întreaga staţie sau numai pentru treapta biologică,
reprezentând eficienţa de epurare obligatorie aferentă unui anumit poluant, se stabileşte pe baza condiţiilor
de descărcare în receptori, determinate conform NTPA 001/2005 [8] şi a prevederilor cuprinse în avizele şi
autorizaţiile de gospodărire a apelor.
Pentru substanţele reţinute, inclusiv nămolurile primare şi biologice, instalaţiile de epurare mecano-
biologică trebuie să asigure obţinerea de produse finite, igienice, valorificabile şi uşor de integrat în mediul
natural.
1.4. Mijloace de creştere a gradului de epurare biologică
Bazinele cu nămol activat (BNA), denumite şi bazine de aerare, sunt construcţii în care se produce
procesul de epurare biologică a apelor uzate în prezenţa oxigenului introdus artificial prin aerare şi a
nămolului activat de recirculare. Fenomenul este analog celui de autoepurare a cursurilor de apă, dar mult
intensificat prin aerarea artificială şi prin recircularea nămolului activat.
Prin aerarea artificială se înţelege îmbogăţirea cu oxigen a masei de apă din bazin, prin transferul
acestuia de la aer la apă, sau prin introducerea de oxigen pur în apa uzată care conţine substanţe organice
biodegradabile.
În bazinele cu nămol activat se amestecă trei elemente apa uzată, conţinând substanţe organice
care constituie hrana bacteriilor mineralizatoare (aşa numitul substrat organic), aerul, care conţine oxigen
şi care este furnizat prin procedee mecanice, pneumatice, mixte sau cu jet, nămolul activat de
recirculare, care conţine materialul celular viu necesar menţinerii unei anumite concentraţii a nămolului
activat în bazinul de aerare, corespunzătoare unui anumit grad de epurare necesar.
Cele trei elemente trebuie să se găsească într-o anumită proporţie pentru o epurare
corespunzătoare. Mixarea celor trei elemente trebuie să se facă astfel încât, indiferent de procedeul de
aerare să se îndeplinească trei condiţii esenţiale:
- să se introducă oxigenul necesar desfăşurării proceselor biochimice din bazinul de aerare;

- să se realizeze o bună omogenizare a celor trei elemente (apa uzată, aerul şi nămolul activat de
recirculare);
- să fie evitată depunerea flocoanelor de nămol în orice punct din bazinul de aerare.
Bacteriile participante în proces sunt de tip aerob. Ele se găsesc întotdeauna în apa uzată decantată
primar şi se pot adapta sau nu la condiţiile aerobe din bazin. În bazinul cu nămol activat sunt create în mod
artificial condiţii de dezvoltare şi de înmulţire intensivă a microorganismelor care, în procesul lor de viaţă,
transformă substanţele organice biodegradabile pe baza de carbon aflate în apa uzată sub forma coloidală
sau dizolvată, în material celular viu. Acesta se reuneşte în flocoane şi este reţinut în decantoarele
secundare prevăzute în aval.
Procesele biochimice care au loc în bazinele de aerare sunt consumatoare de oxigen, element chimic
care se asigură prin diverse procedee de aerare a apei.
3


Cu cât consumul de energie necesar pentru aerarea apei este mai redus, în condiţiile asigurării unui
grad de epurare dat, cu atât procedeul de aerare este mai avantajos.
Eficienţa de îndepărtare (reducere sau eliminare) a substanţelor organice prin procedeele cu nămol
activat, variază între 60 şi 98 % în funcţie de tipul de epurare adoptat, de procedeele de aerare aplicate, de
natura apelor uzate, etc.
1.4.1. Mijloace de introducere a oxigenului în masa de apă
Echipamentele de oxigenare se pot clasifica după mai multe criterii fundamental diferite, şi anume:
1. Din punct de vedere al procesului de obţinere a unei suprafeţe de contact interfazică

2. După criteriul mişcării organului activ al echipamentului de oxigenare
3. După criteriul gazului folosit la oxigenare
4. După soluţia constructivă
5. După imersia dispozitivului de dispersie
6. După tipul sistemului de introducere
7. După modul de introducere a gazului
Cele mai utilizate în practica epurării sunt procedeele mecanice şi pneumatice.
1.5. Obiectul tezei de doctorat
Problema reţinerii azotului şi a compuşilor acestuia din apele uzate constituie una din problemele de
actualitate ale tehnologiilor de epurare prezente, tehnologii care trebuie să realizeze condiţii de evacuare tot
mai severe. Pentru atingerea acestui scop se impune îmbunătăţirea eficienţei epurării biologice a apelor
uzate. Îmbunătăţirea eficienţei epurării biologice a apelor uzate se poate realiza prin optimizarea proceselor
de oxigenare şi implicit a procedeelor de aerare.
Având în vedere cele menţionate mai sus, teza de doctorat îşi propune analiza pentru:
. creşterea gradului de epurare pentru schema cu 2 trepte cu epurare avansată înglobată,

. eliminarea azotului în treapta avansată,
. eficienţa tehnologică şi economică a proceselor de epurare
. eliminarea fosforului prin treapta biologică,
. retehnologizarea unei staţii de epurare de dimensiuni medii şi cercetarea eficienţei de funcţionare.
Prin realizarea propunerilor enumerate, se doreşte ca teza să constituie un model pentru proiectarea
în domeniul epurării biologice a bazinelor cu nămol activat cu nitrificare denitrificare succesivă.
2. Bazele procesului de nitrificare – denitrificare

2.1. Provenienţa azotului din apele uzate
Azotul este unul dintre componentele cele mai prezente în cadrul celor patru elemente principale care
formează biosfera: atmosfera, hidrosfera, scoarţa terestră şi ţesuturile organismelor vii sau moarte. Fiecare
element conţine azot sub diferite forme. Cantitatea totală de azot rămâne neschimbată, însă stocurile
diverselor forme sub care azotul există se află într-o continuă modificare.
Activitatea umană reprezintă una din sursele de azot cea mai frecvent întâlnită, fiind în acelaşi timp
unul din fluxurile neîntrerupte care modifică continuu stocurile de azot din biosferă. Punctul final, în care
azotul rezultat atât din activitatea umană cât şi din celelalte activităţi se regăseşte este hidrosfera care
constituie un colector pentru cantităţile de azot rezultate în exces. Principalele efecte ale acumulării azotului
în apă sunt: epuizarea cantităţilor de oxigen dizolvat din apele receptoare, stimularea eutrofizării, creşterea
toxicităţii vieţii acvatice, periclitarea sănătăţii publice şi diminuarea probabilităţii ca apele să mai fie
reutilizabile.
2.2. Surse de azot
Înţelegerea surselor de azot precum şi a variabilităţii acestora poate oferi o imagine a contribuţiei pe
care staţiile de epurare o au asupra efectelor cumulative ale azotului în natură. Aceasta poate influenţa
deciziile privind nivelul şi tipul epurării, care de regulă este specific fiecărui caz în parte. În analizarea
problemei poluării cu azot o atenţie deosebită trebuie acordată determinării tuturor surselor de azot posibile
astfel încât cantitatea totală evaluată să fie cât mai exact estimată.
4


Materia cu conţinut de azot poate pătrunde în mediul acvatic fie din surse naturale, fie din surse
cauzate de oameni. Delimitarea celor două surse poate fi adesea confundată deoarece cantităţi aparente
din sursele naturale pot include azotul generat de activitatea umană.
Câteva surse directe prin care azotul pătrunde în mediul acvatic sunt evidenţiate în tabelul nr. 1,
împreună cu principalele mecanisme de transport responsabile pentru existenţa azotului în sistemele de
apă receptoare.
Tabel nr. 1 - Surse directe de azot

Sursă Tipul de transport la sistemele de apă
naturale
Apă uzată neepurată Descărcare directă
Efluent epurat al staţiilor de epurare Descărcare directă, utilizarea pământului
Reziduurile solide ale depozitelor Descărcare directă, utilizarea pământului

controlate
Surse industriale Descărcare directă, deplasarea acviferului,

precipitaţii
Emisii vulcanice sau alte emisii terestre Precipitaţii, vânt şi decantări gravitaţionale
Ferme fertilizate Scurgeri de suprafaţă, deplasarea acviferului
Reziduuri animaliere Volatilizare/precipitaţii, curgere de suprafaţă,

deplasarea acviferului
Descompunerea plantelor şi a ţesutului Scurgeri de suprafaţă, deplasarea acviferului

animal
Bazine septice Mişcarea acviferului
Vapoare/alte nave Descărcarea directă
Suprafeţe urbane Descărcări directe, scurgeri de suprafaţă
Combustibili minerali Precipitaţii, vânt şi decantare gravitaţională
Organisme care fixează azotul In situ
Pământ afânat Vânt şi decantare gravitaţională
Levigatul depozitelor controlate de gunoi Deplasări ale acviferului
2.3. Surse de azot produse de oameni

Sursele de azot provenite din activitatea umană includ apele uzate menajere epurate şi neepurate,
reziduurile urbane, reziduurile industriale, depuneri atmosferice şi scurgeri de suprafaţă.
a. Apele uzate menajere
b. Apele uzate industriale
c. Levigatul produs la depozitele controlate de deşeuri menajere
d. Depozitarea atmosferică
e. Scurgerea de suprafaţă a apelor de ploaie
2.4. Transformările suferite de azot
Nitrificarea este procesul prin care se realizează oxidarea biologică a amoniului. Aceasta se
realizează în două etape, prima la forma de azotiţi şi apoi la forma de azotaţi. Responsabile pentru
aceste două etape sunt două bacterii chemoautotrofe (obţin energie din reacţii chimice, prin oxidarea
compuşilor anorganici asemenea amoniacului, azotiţilor şi sulfidelor), respectiv nitrosomonas şi
nitrobacter.
5


NH4+ + O2 Nitrosomonas NO2- + O2 Nitrobacter NO3- (1)

Amoniu Azotit Azotat
Reacţiile de transformare sunt în general cuplate şi au loc rapid la forma de azotat; nivelul de azotiţi la
un moment dat este relativ scăzut. Azotaţii pot fi folosiţi în sinteză pentru a sprijini creşterea plantelor
sau pot fi substanţial reduşi prin denitrificare.
Denitrificarea este reducerea biologică a azotaţilor la azot gazos. Ea poate fi realizată în mai multe
etape pe cale biochimică, cu producere finală de azot gazos. O gamă largă de bacterii heterotrofe iau
parte la proces, necesitând carbon organic ca sursă de energie.
NO3- + carbon organic NO2- + carbon organic N2 + dioxid de carbon + apa

Azotat Azotit Azot gazos (2)
Pentru ca procesul de epurare biologic să se desfăşoare în condiţii optime, raportul optim C:N:P este
între 100: 10:1 şi 100: 5 : 1.
Principalele transformări pe care azotul le suferă în cadrul mediului înconjurător sunt:

a. Reducere (fixare)
b. Amonificare
c. Sinteză
d. Nitrificare
e. Denitrificare
Reacţiile de amonificare, sinteză, nitrificare şi denitrificare sunt mecanismele primare angajate în

epurarea apelor uzate pentru controlul şi/sau eliminarea azotului.
Condiţiile de mediu care influenţează reacţiile includ temperatura, pH-ul, procesele microbiologice,
potenţialul de oxidare reducere şi disponibilitatea substratului, nutrienţilor şi a oxigenului.
În cadrul procesului de epurare biologică transformările suferite de azot sunt nitrificarea şi
denitrificarea.
2.6. Bazele teoretice ale nitrificării

Procesul în care azotul (sub forma de ioni de amoniu) din apa uzată neepurată sau decantată este
substanţial transformată în nitraţi este cunoscut sub denumirea de "nitrificare biologică".
În procesul de nitrificare au loc două procese importante: reducerea substanţei organice, care se
realizează cu ajutorul unor bacterii aerobe heterotrofe (vezi figura 15a) şi respectiv reducerea azotului
amoniacal (nitrificarea propriu-zisă) care se realizează cu ajutorul unor populaţii de bacterii aerobe autotrofe
(vezi figura 15b), care oxidează amoniul la nitrat cu formarea intermediară a nitritului.
t t
a a
(a) aerobe heterotrofe (b) aerobe autotrofe

Fig. 15 – Reprezentarea schematică a metabolismului bacteriilor implicate în procesul de
nitrificare
Ecuaţia stoichiometrică pentru oxidarea amoniului la nitrit cu ajutorul bacteriei Nitrosomonas este:
Nitrosomonas
+ O2 + 2H+ + H2O (4)
6


Reacţia pentru oxidarea nitritului la nitrat de către Nitrobacter este:
Nitrobacter
+ O2 (5)
Expresia generală a ecuaţiei de oxidare globală a amoniului de către ambele grupuri de bacterii este
obţinută prin adunarea celor două ecuaţii (4) şi (5),
+ 2O2 + 2H+ + H2O (6)
Principalele două specii de bacterii care realizează procesul de nitrificare sunt Nitrosomonas şi
Nitrobacter.
Pentru descompunerea substanţei organice pe bază de carbon sunt necesare:
- condiţii aerobe
- microorganisme heterotrofe aerobe
- mediu bogat in oxigen (min. 1 mgO2/l)
Pentru procesul de nitrificare sunt necesare:
- condiţii aerobe
- microorganisme autotrofe aerobe
- mediu bogat in oxigen (min. 2 mgO2/l)
2.7. Factorii care influenţează nitrificarea
Factorii care influenţează procesul de nitrificare sunt:

-temperatura,
-concentraţia oxigenului dizolvat,
- pH-ul şi alcalinitatea,
-inhibitorii,
-raportul carbon organic influent/ azot
-mediile oxidativ reductive.
2.10. Procese de denitrificare
Transformarea - N la o formă mai uşor de eliminat, este realizată de mai multe tipuri de
bacterii dintre care se pot menţiona: achromobacter, aerobacter, alcaligenes, bacillus, brevibacterium,
flavobacterium, lactobacillus, micrococcus, proteus, pseudomonas si spirillum [2]. Aceste bacterii anoxice
heterotrofe, ce îşi obţin energia necesară dezvoltării din oxidarea carbonului organic (vezi figura 7), sunt
capabile de reducere a azotaţilor în două etape. Prima etapa o constituie transformarea azotaţilor la azotiţi.
Această etapă este urmată de producerea oxidului nitric (NO), oxidului nitros (N2O) şi apoi a azotului
gazos.
NO N2O N2 (42)
Ultimii trei compuşi sunt de natură gazoasă şi pot fi eliberaţi în atmosferă.
Pentru procesul de denitrificare sunt necesare:

- condiţii anoxice (mediu lipsit de oxigen cel mult 0,1 mgO2/l)
- microorganisme heterotrofe anoxice
Transformarea azotaţilor la azot gazos are loc cu producere de alcalinitate, ceea ce va conduce la o
creştere a pH-ului. Valorile optime pentru pH se găsesc în domeniu 7-8 cu diferite valori optime pentru
diferite populaţii bacteriene.
În cazul în care pentru procesul de denitrificare nu este destul substrat organic pentru asigurarea lui
se pot utiliza diverşi compuşi organici ca: metanol, etanol, acid acetic, reziduuri materiale de natură
organică.
Sursele cele mai utilizate ca donori de electroni sunt materia organică din apa uzată şi metanolul.
Alegerea lor se face având în vedere partea economică şi disponibilitatea locală.
7


2.11. Factorii care influenţează denitrificarea
Factorii care influenţează denitrificarea sunt:
- temperatura
- pH-ul şi alcalinitatea,
-inhibitorii
3. Scheme tehnologice de epurare cu reducerea azotului şi fosforului
Tehnologii bazate pe procese bio chimice

Tehnologiile bazate pe procesele bio chimice se grupează în două categorii: preanoxice şi
postanoxice.
Preanoxice
a. Ludzack-Ettinger
Principiul de bază al procesului constă în faptul că azotaţii formaţi în zona aerobă sunt recirculaţi la
zona anoxică sub forma nămolului activat de recirculare.
b. Ludzack-Ettinger Modificat
Azotaţii sunt furnizaţi zonei anoxice direct din avalul zonei aerobe, prin prevederea unei recirculări
interne.
c. Microfiltrare în bazinul cu nămol activat
Avantajul incontestabil al acestei tehnologii inovatoare o constituie eliminarea decantorului secundar
(economisire de spaţiu) şi a liniei de recirculare a nămolului.
d. Step-Feed
Conceptul de preanoxic se poate, de asemenea, utiliza la schemele de epurare cu alimentare
fracţionată (step feed).
e. Bazine cu funcţionare secvenţială (Sequencing Batch Reactors-SBR)
Bazinele cu funcţionare secvenţială pot fi, de asemenea, considerate ca o denitrificare preanoxică.
Ea intervine în etapa de "Umplere" în care contactul dintre debitul de apa uzată influentă şi amestecul lichid
se face prin mixare.
f. Bio-denitro
Schema de epurare Bio-denitro are la bază tehnologia şanţurilor de oxidare izolate pe faze.
Tehnologia presupune utilizarea a cel puţin două şanţuri de oxidare în serie în care succesiunea de operare
a şanţurilor şi exploatarea zonelor aerobe şi anoxice este alternantă.
g. Nitrox
În procesul Nitrox, exploatarea şanţului de oxidare este schimbată de la o operare aerobă la una
anoxică prin oprirea aerării (furnizării aerului) şi pornirea unui mixer submersat pentru a menţine viteza în
canal.
Postanoxice
h. Treapta unică cu nămol
În procesul Treapta unică cu nămol dezvoltat de Wuhrmann [2], eliminarea azotului este realizată în
procesul cu nămol activat prin adăugarea unui bazin anoxic cu mixare după bazinul de nitrificare aerobă.
i. Bardenpho (4 trepte)
Procesul de epurare Bardenpho în 4 trepte [2] se caracterizează prin aceea că are încorporat în el
atât denitrificare preanoxică cât şi postanoxică .
j. Şanţuri de oxidare
La şanţurile de oxidare, funcţie de modul de proiectare şi de lungimea lor, zonele de denitrificare
anoxice pot realiza eliminarea biologică a azotului în acelaşi bazin .
k. Treapta dublă cu nămol activat şi cu sursă externă de carbon
Acest proces se caracterizează prin prevederea unei zone postanoxice cu adăugare externă de
carbon, de regulă metanol. Zona anoxică cu nămol activat este mixată (cu un timp de retenţie de 1 - 3 h),
fiind urmată de o zonă de aerare scurtă (< 30 min) cu scopul de stripare a azotului gazos (separarea bulelor
de gaz de azot de floconul format), pentru a asigura condiţii optime de sedimentare în decantorul secundar,
adică pentru a evita apariţia nămolului plutitor în decantor.
8


Nitrificare / Denitrificare simultană
l. Şanţuri de oxidare cu conţinut scăzut în oxigen dizolvat
Cheia procesului constă în asigurarea unei concentraţii de oxigen dizolvat de sub 0,5 mg/l cu
controlul automat sau manual al acesteia.
m. Procesul Orbal
Procesul Orbal constă în exploatarea a trei canale legate în serie la care concentraţia de oxigen
dizolvat începe de la zero la concentraţii scăzute de oxigen (< 0,3 mg/l) în primul canal, între 0,5 - 1,5 mg/l
în cel de-al doilea canal şi o concentraţie mai ridicată de 2,0 - 3,0 mg/l în cel de-al treilea canal [2].
4. Bazine cu nămol activat cu nitrificare succesivă.Tipuri performante de echipamente de aerare

4.1. Tipuri de echipamente utilizate în procedeele de aerare
Oxigenul necesar proceselor biologice aerobe care au loc în bazinele cu nămol activat este transferat
de la aer la apa prin diverse procedee. Din punct de vedere al fenomenului de transfer al oxigenului de la
aer la apă, procedeele de aerare pot fi: mecanice, pneumatice, mixte, cu oxigen pur, cu jet.
Tabel nr. 13 Performanţele sistemelor de aerare
Procedeu de aerare Randamentul E [ kgO2/kWh ]

transferului ηox
Standard Apa uzată
1. bule fine pe toată adâncimea 20...32 2,4...3,9 1,8...3,0

bazinului
2. bule fine lângă perete 11...15 1,3...1,8 0,9...1,2
3. bule medii mare adâncime 6...8 0,6...1,1 0,8
4. bule medii mică adâncime - 1,5 1,2
5. aerator jet – bule fine 22...27 2,4...3,0 1,7...2,1
6. aerator static (bule medii) 12...14 1,4...1,7 0,9...1,1
7. bule mari - 0,9 0,7
8. aerator mecanic de suprafaţă 10...15 1,9...2,1 1,6
9. perii de aerare 10...15 1,9 1,5
10. ejector 14 0,9...1,5 0,85
Dispozitivele prin care se insufla aerul în apă, sunt de mai multe tipuri, cele mai utilizate fiind:
a) Difuzoare cu discuri sau domuri, tuburi şi plăci din materiale ceramice poroase;
b) Difuzoare cu discuri sau domuri, tuburi, panouri şi furtune prevăzute cu membrană elastică
perforată din elastomer (cauciuc special rezistent la solicitări repetate de întindere) ;
c) Ţevi perforate din oţel, PVC sau alte materiale plastice (polietilena, polipropilena, etc).
Aceste dispozitive se pot amplasa asimetric în secţiunea transversală, lângă unul din pereţi, sau
uniform pe tot radierul bazinului.
4.2. Parametrii tehnologici ai unei instalaţii de aerare sunt:
- CO [ kgO2/h ] capacitatea de oxigenare –reprezintă debitul masic de oxigen transferat din

aer în apă într-o oră
- PO [ kgO2/zi ] producţia zilnică de oxigen –reprezintă un debit de oxigen transferat în timp
de o zi, corelat cu mărimea de mai sus de relaţia PO = 24 CO; ea trebuie corelată cu
necesarul de oxigen stabilit prin cinetica procesului biochimic
- E [ kgO2/kWh ] coeficientul economic –definit prin raportul dintre capacitatea de oxigenare
CO şi puterea absorbită de la reţeaua electrică de alimentare
9


δ [ W/m3 ] indicele energetic specific – definit prin raportul dintre puterea unitară a
-
echipamentului de oxigenare şi volumul unitar al cuvei de aerare
În mod convenţional, echipamentele de aerare sunt evaluate în apa curată şi rezultatele se ajustează
la condiţiile procesului prin factorii de conversie α, β, θ.
- raportul coeficientului de transfer al oxigenului în apa uzată şi cel corespunzător apei

curate (86)
– raportul concentraţiei de oxigen dizolvat în apa uzată şi cea curată (87)
θ = coeficientul de corecţie a valorii capacităţii de oxigenare de la temperatura experimentală la

cea standard
4.3. Factorii ce influenţează cantitatea de oxigen introdus în apă

Factorii ce influenţează cantitatea de oxigen introdus în apă sunt:
- tipul, mărimea şi forma instalaţiei folosite

- debitul de aer
- adâncimea de imersie
- geometria bazinului incluzând distribuţia şi poziţionarea instalaţiilor folosite
- caracteristicile apei uzate
4.4. Comparaţia între diferite sisteme de aerare
Diagramele de variaţie a capacităţii de oxigenare, pierderea de presiune şi încărcarea specifică

pentru diferite difuzoare utilizate în procedeul de aerare pneumatică pentru insuflarea aerului în apă
V a ria tia c a p a c ita tii d e o x ig e n a re s i p ie rd e rile d e p re s iu n e in c o n d itii s ta n d a rd

R
O XYFLEX - M F 650
30 50
p CO
CO [gO 2 /(Nm3 x m sub)]
25 40
p [mbar]
20 30
15 20
10 10
0 2 4 6 8 10 12 14 16
D e b it s p e c ific [N m 3 /h ]
Fig. 40 - Difuzoare plăci cu membrană elastică din EPDM sau silicon
Foto 10 - Difuzor tip panou cu membrană elastică perforată
10



R
O XYFLEX - M T 235
30 50
p CO
CO [gO2 /(Nm3 x m sub )]
25 40
p [mbar]
20 30
15 20
10 10
0 2 4 6
Fig. 41 - Difuzoare discuri cu membrană elastică din EPDM sau silicon
Foto 3 - Difuzor tip disc cu membrană elastică perforată

R
O XYFLEX - M S70
30 90
p CO
25 70
p [mbar]
20 50
15 30
10 10
0 2 4 6 8 10 12 14 16
D e b it s p e c ific [N m 3 /m x h ]
Fig. 42 - Difuzoare tuburi cu membrană elastică din EPDM sau silicon

Foto 4 - Difuzor tip tub cu membrană elastică perforată
11


V a r ia tia c a p a c ita tii d e o x ig e n a r e s i p ie r d e r ile d e p r e s iu n e in c o n d itii s ta n d a r d

R
PERMOX - H
30 50
p CO
25 40
p [mbar]
20 30
15 20
10 10
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18
D e b it s p e c ific [N m 3 /h p e r m ]

Fig. 43 - Difuzoare plăci ceramice

R
PERMOX - R
30 50
p CO
25 40
p [mbar]
20 30
15 20
10 10
0 2 4 6 8 10 12 14
D e b it s p e c ific [N m 3 /h p e r m ]

Fig. 44 - Difuzoare tuburi ceramice

R
PERMOX - T 235
30 50
p CO
25 40
p [mbar]
20 30
15 20
10 10
0 2 4 6

Fig. 45 - Difuzoare discuri ceramice
12

Rezumat - Imbunătăţirea eficienţei epurării biologice a apelor uzate prin optimizarea procedeelor de aerare

Variatia capacitatii de oxigenare si pierderile de presiune in conditii standard
35
0
T2
65
F
-M
-M
PE
X
RM
LE
EX
p YF
OX
CO
FL
OX
Y
-H
OX
0
PER
EX
-M
S7
43.48
FL
MO
Y
PE
OX
X -
RM
OX
OX
T 23
YF
-R
5
LE X
O
XY
5
O
23
XY
-M
FL
EX
-T
FL
T2
EX
-M
X
35
O
21.99
S7
RM
-M
0
F
PE
65
0
CO [gO2 /(Nm 3 x m sub. )]
p [mbar]
20.42 OX
-R
20.22
PE
RM
31.06
19.59 PER
MO
X
-H
25.89
17.38 PERMOX - PERMO
PER R X -H
5 MOX
23 -T2
23.44
T OX Y 35
16.65 EX
-M
LE X
- MF
650
FLE
X - MT
235
OXYFLEX
- MS70
FL XYF
OXYFLEX - MF
O
XY O
0
650
21.25
5 S7
OX
23
-T
PER MO X -R
FL
E X
-M
18.72
RM XY
PE X -H O
P ERMO
0 2 4 5 6 8 10 12 14 16 18
3
Debit specific [Nm /h per m]
Fig. 47 – Variaţia capacităţii de oxigenare şi pierderile de presiune în condiţii standard pe diferite tipuri de difuzoare la un debit mediu
12


Tabel nr. 15 - Variaţia capacităţii de oxigenare şi a pierderilor de presiune pe diferite
difuzoare poroase pentru bule fine la un debit mediu
Capacitatea Coeficient
Nr. de oxigenare Pierdere presiune economic
crt. Tip difuzor CO gO2/Nm3 mbar kgO2/kWh ix
1 Oxyflex - MT 235 16.65 43.48 3.8604 0.10
2 Oxyflex MS 70 20.22 23.44 4.8676 0.18
3 Oxyflex MF 650 19.59 25.89 4.6939 0.16
4 Permox R 20.42 21.25 4.9364 0.19
5 Permox H 21.99 18.72 5.3418 0.22
6 Permox T 235 17.38 31.06 4.1239 0.14
Datele prezentate în fig. 47 s-au centralizat în tabelul nr.15. Pe baza acestor date şi anume capacitatea de
oxigenare CO [ gO2/ Nm3], pierderea de presiune [mbar] şi coeficientul economic [kgO2/kWh] se poate
determina un indice ix pentru fiecare tip de difuzor. Acest indice exprimă raportul dintre capacitatea de
oxigenare CO şi coeficientul economic x mm pierdere de sarcină.
(88)
Se observă că valoarea indicelui ix este mai mare în cazul în care capacitatea de oxigenare este mare,
pierderea de presiune este mică şi coeficientul economic este mare. Pentru alegerea optimă a sistemelor de
aerare se recomandă alegerea acelor tipuri de difuzoare care au indicele ix mare.
5. Cercetări experimentale „ in situ” efectuate pentru nitrificarea denitrificarea succesivă a

apelor uzate la Staţia de epurare a apelor uzate Tg. Frumos
Cercetările experimentale au fost efectuate pe filiera tehnologică a SEAU Tg. Frumos unde autorul
lucrării a participat la proiectarea şi urmărirea execuţiei. Pentru optimizarea procesului s-au cules date atât de
la intrare cât şi de la ieşire, impunându-se condiţii în baza unor criterii. Dintre criteriile utilizate pentru
optimizare s-a ales criteriul calitativ – minimizarea parametrilor poluării reziduale în apa evacuată în emisar.
În cele ce urmează sunt descrise situaţia staţiei de epurare înainte de reabilitare precum şi situaţia
staţiei de epurare după reabilitare care a condus la îmbunătăţirea eficienţei epurării biologice a apelor uzate
precum şi îmbunătăţirea parametrilor la evacuare. ( vezi anexele 15 – 20 ).
Prin lucrările de reabilitare şi modernizare a staţiei de epurare existente s-au urmărit utilizarea în cea
mai mare măsură a construcţiilor existente şi adaptarea noii linii tehnologice la situaţia existentă.
Prin acestea, se asigură:

- realizarea serviciilor de canalizare publică la nivelul standardelor de calitate naţionale şi
europene;
- reducerea pericolului de poluare a apelor naturale prin controlul parametrilor efluentului rezidual;
- protecţia populaţiei şi îmbunătăţirea stării de sănătate prin prevenirea riscului bolilor hidrice;
- stimularea iniţiativelor private în reactivarea şi diversificarea activităţilor economice şi în domeniul
serviciilor.
13


14


15


16


17


18


Dimensionarea procesului de epurare în treapta biologică s-a făcut cu programul de dimensionare

ANAwin 4.0 , program specializat de dimensionare care are la bază standardul german ATV-DVWK-A131
pentru dimensionarea staţiilor de epurare cu o singură treaptă de nămol activat şi care în funcţie de datele de
intrare şi alegerea proceselor de epurare face dimensionarea optimă a obiectelor staţiei de epurare.
Alegerea tipului, mărimii şi numărului de compartimente ale bazinului cu nămol activat, precum şi a
sistemului de aerare, s-a făcut pe considerente tehnico-economice pe ansamblul staţiei de epurare, în funcţie
de debitele şi caracteristicile apelor uzate, de gradul de epurare necesar, precum şi de următoarele
recomandări :
- bazinele cu nămol activat se prevăd la toate staţiile de epurare ale apelor uzate orăşeneşti,
indiferent de mărime;
- la alegerea sistemului de aerare s-au avut în vedere:
o elasticitatea în funcţionare a sistemului de aerare, pentru a urmări cât mai fidel încărcarea
cu substanţe organice a bazinului în decursul a 24 ore;
o consumul de energie electrică să fie cât mai redus posibil;
o posibilitatea creşterii debitelor şi încărcărilor apelor uzate influente în staţia de epurare în
etapele viitoare;
o realizarea unui amestec cât mai omogen al apei, aerului şi nămolului din bazinul de aerare
şi evitarea depunerilor printr-o circulaţie adecvată a lichidului din bazin şi prin realizarea
unor viteze minime necesare menţinerii în suspensie a nămolului activat;
o proiectarea lucrărilor de retehnologizare şi de extindere au ţinut seama de tipul şi
capacitatea instalaţiilor de epurare existente, utilizându-le pe cât posibil la maximum, cu
modificări constructive minime.
Treapta biologică de epurare constă din:
a. Bazin de defosforizare biologică
b. Bazin cu nămol activat, cu nitrificare şi denitrificare
c. Decantor secundar
d. Staţie de pompare nămol recirculat şi în exces
19


Parametrii de dimensionare
Concentraţia Cantitatea Concentraţia Cantitatea Eficienţa de
poluanţilor în poluanţilor în apa poluanţilor în poluanţilor în epurare
apa uzată la uzată la intrarea apa uzată la apa uzată la necesară
intrarea în în treapta ieşirea din SE la ieşirea din treptei
treapta biologică SE biologice
biologică
Suspensii 300 mg/l 1243 kg/zi 33 mg/l 219 kg/zi 88%
CBO5 200 mg/l 1331 kg/zi 20 mg/l 133 kg/zi 90%
NT 45,8 mg/l 305 kg/zi 14,6 mg/l 97,13 kg/zi 67%
PT 10,3 mg/l 69 kg/zi 1,95 mg/l 13 kg/zi 80%
Obiectele treptei biologice s-au dimensionat pentru:
Debit de calcul: Qc = Qu zi.max = 6653 m3/zi = 77 l/s

CBO5 200 mg/l = 1331 kg/zi
Principalele caracteristici ale staţiei de epurare treapta biologică sunt:

- volum existent BNA - 3641 m3
- volum necesar BNA – 3981 m3
- volum blocuri de filtre biologice – 307,2 m3
- volum de nitrificare – 2740 m3
- volum de denitrificare – 1241 m3
- timp de trecere – 13,14 h
- vârsta nămolului – 10 zile
- concentraţia nămolului în BNA - 4,9 kg/m3
- cantitatea de oxigen necesară la debitul orar maxim – 162,97 kgO2/h
- debit de aer necesar – 4822 m3/h
Apa este distribuită prin intermediul a patru stavile reglabile manual, în patru bazine de nitrificare –
denitrificare formate din două grupuri a câte două bazine. Aceste patru bazine s-au obţinut prin transformarea
vechilor bazine de aerare şi de stabilizare a nămolului.
Fiecare din cele patru bazine are forma dreptunghiulară , în care se realizează o circulaţie continuă.
Circulaţia se realizează cu mixere cu ax orizontal şi se obţine v≥ 0,25 m/s.
În fiecare bazin se face o nitrificare denitrificare succesivă. În zona de nitrificare s-au montat panouri de
aerare construite din oţel inoxidabil cu membrane elastice tip furtun pentru realizarea de aerare cu bule fine.
Pentru obţinerea unei circulaţii optime , în bazine s-au montat pereţi deflectori curbi.
În scopul creşterii cantităţii de nămol în bazinele de nitrificare – denitrificare s-au introdus filtre biologice
fixe montate deasupra panourilor de aerare. Aceste filtre biologice sunt o soluţie care permite economii
importante de volum bazin aerare, şi implicit de investiţie. Această soluţie tehnologică s-a adoptat pentru
mărirea încărcării organice a bazinelor de aerare pentru asigurarea denitrificării în volumele bazinelor existente.
Amestecul apă pre-epurată + nămol recirculat este continuu mixat în interiorul fiecărui bazin. Mixarea
continuă permite eliminarea pericolului sedimentării şi realizarea denitrificării în zonele nearate.
Pentru optimizarea consumului de aer, în fiecare bazin s-au montat senzori de O2 dizolvat, care comandă
reglajul vanelor electrice de pe conducta principală a fiecărui bazin de aerare. Debitul de aer de la suflante se
reglează prin măsurarea presiunii aerului de pe bara comună a suflantelor.
Debitul de pe fiecare panou de aerare se poate pre-regla independent prin intermediul vanelor , montate
pe conductele de alimentare a panourilor.
Conductele de aer comprimat s-au montat pe pasarelele de beton existente , pe care au fost montate
anterior aeratoarele mecanice.
Situaţia propusă a avut în vedere eficientizarea procesului de epurare prin adaptarea unei tehnologii de
epurare avansată cu eliminarea compuşilor de azot şi fosfor.
Gradul de automatizare introdus şi utilizarea SCADA permite urmărirea tuturor evenimentelor şi
înregistrarea datelor parametrilor de intrare şi ieşire facilitând o intervenţie în orice moment şi oferind
posibilitatea de reglare astfel încât staţia să funcţioneze optim din punct de vedere al consumului de energie
electrică şi al consumabilelor.
Măsurarea on line a parametrilor de intrare ieşire permite urmărirea, centralizarea şi realizarea
graficelor orare, zilnice, săptămânale, lunare care stau la baza concluzionării rezultatelor şi determinării
funcţionării staţiei în parametrii optimi.
20


Avantajele staţiei retehnologizate faţă de situaţia existentă înainte de reabilitare sunt:
- treapta mecanică a fost îmbunătăţită prin prevederea în fluxul tehnologic a unei site fine şi a unor
instalaţii de deznisipare cuplate cu separatoare de grăsimi
- treapta biologică a fost dimensionată pentru reducerea nutrienţilor N, P deci ca epurare biologică
avansată
- s-a prevăzut o linie de tratare a nămolului prin îngroşare şi deshidratare mecanică
- reducerea consumului energetic pe m3 de apă tratată pe staţia de epurare de la 1,225 kWh/m3 apă
tratată la 0,298 kWh/m3 apă tratată
- reducerea consumului energetic pe m3 de apă tratată pe treapta biologică de la 0,873 kWh/m3 apă
tratată la 0,224 kWh/m3 apă tratată
Funcţionarea staţiei retehnologizate

Programul de cercetare privind îmbunătăţirea parametrilor de epurare în urma retehnologizării
După încheierea montajului şi punerii în funcţiune a tuturor echipamentelor şi reamorsarea treptei
biologice a staţiei de epurare, s-au urmărit parametrii apei epurate.
Cu aparatele on-line montate la intrarea în staţia de epurare se urmăresc următorii parametrii:

- debit – măsurat de un debitmetru electromagnetic DN 200 - fabricaţie DANFOSS
- suspensii - măsurat de un aparat de măsura SOLITAX - fabricaţie HACH LANGE;
- CBO5 - măsurat de un aparat de măsura UVAS - fabricaţie HACH LANGE;
- NH4 – măsurat de un aparat de măsura AMTAX - fabricaţie HACH LANGE;
Cu aparatele on-line montate la ieşire din staţia de epurare se urmăresc următorii parametrii:
- suspensii - măsurat de un aparat de măsura SOLITAX - fabricaţie HACH LANGE;
- fosfor - măsurat de un aparat de măsura PHOSPHAX - fabricaţie HACH LANGE;
- NO3- măsurat de un aparat de măsura NITRATAX - fabricaţie HACH LANGE;
- NH4 – măsurat de un aparat de măsura AMTAX - fabricaţie HACH LANGE;
Având în vedere valoarea de investiţie pentru aparatul de măsură a CBO5 on line, la ieşirea din staţie nu
s-a prevăzut un astfel de aparat. Se consideră că dacă parametrii de amoniu şi azotaţi se încadrează în limitele
de evacuare, atunci limita de evacuare pentru parametru CBO5 este realizată.
Toate datele sunt transmise la un calculator de proces şi sunt înregistrate având facilitatea de a obţine
medii orare, zilnice, săptămânale, lunare sau chiar anuale atât valorice cât şi diagrame care să urmărească
comparativ evoluţia acestor parametrii.
Perioadele de urmărire, înregistrare date şi optimizare a procesului de epurare au fost: luna februarie
2008, luna mai 2008, luna iulie 2008, perioada septembrie –octombrie 2008 şi luna mai 2009. Mai jos sunt
prezentate datele şi graficele realizate pe baza acestor date pentru lunile februarie 2008 şi mai 2009. Urmărind
acelaşi tipic, în lucrare sunt prezentate datele şi graficele şi pentru celelalte perioade studiate.
5.4.1. Februarie 2008
Tabel nr. 22 Date medii zilnice inregistrate luna februarie 2008 la SE Tg. Frumos
Amo- Fos- Amo-
Deb CBO5 niu Susp Oxig1 Oxig2 Oxig3 Oxig4 for niu Susp Nitrati
Int Int Int Int Biolog Biolog Biolog Biolog Ies Ies Ies Ies
Data l/s mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l
02/15/08 54.49 89.20 20.90 191.37 3.11 3.04 2.86 3.08 4.31 3.87 36.74 35.91
02/14/08 54.25 103.66 19.72 178.68 2.50 2.36 2.06 2.44 4.10 1.02 39.81 46.68
02/13/08 51.10 119.10 37.07 340.34 2.01 1.71 0.80 1.47 3.88 4.58 50.19 45.14
02/12/08 51.89 115.40 35.50 340.34 2.88 2.90 2.68 2.81 4.10 4.55 57.05 50.10
02/11/08 52.00 116.80 36.03 338.41 2.88 2.88 2.68 2.80 3.27 2.36 24.02 35.97
02/10/08 55.50 141.53 26.62 181.31 2.74 2.75 2.63 2.75 2.46 2.03 58.54 35.71
02/09/08 52.82 216.91 31.85 239.47 2.74 2.75 2.63 2.75 2.58 2.66 21.13 44.16
02/08/08 47.07 83.07 25.31 317.96 2.54 2.47 1.90 2.73 1.54 4.22 63.59 44.63
02/07/08 55.44 127.52 25.31 341.47 2.54 2.47 1.90 2.73 5.12 4.60 25.02 40.43
02/06/08 56.53 136.38 37.61 234.73 1.37 1.36 1.12 1.22 6.48 6.77 51.25 34.90
02/05/08 58.16 112.18 19.84 99.63 1.90 2.00 1.66 1.91 5.75 3.57 30.0 42.62
02/04/08 46.14 80.74 8.23 315.10 0.68 0.68 1.63 0.62 7.54 1.48 25.5 33.1
Aceste date s-au analizat şi s-au materializat în următoarele grafice:
21


Fig. 50 Variaţia concentraţiei suspensiilor la intrarea şi ieşirea din treapta biologică – luna februarie 2008,
SE Tg. Frumos
Fig. 51 Variaţia concentraţiei NH4-N la intrarea şi ieşirea din treapta biologică – luna februarie 2008,
SE Tg. Frumos
Fig. 52 Nitraţi mg/l la ieşirea din staţia de epurare – luna februarie 2008, SE Tg. Frumos
22


Fig. 53 Eficienţa treptei biologice privind reţinerea suspensiilor – luna februarie 2008, SE Tg. Frumos
Fig. 54 Eficienţa treptei biologice privind reducerea NH4-N – luna februarie 2008, SE Tg. Frumos
23


Fig.55 Variaţia cantităţii de amoniu redus în funcţie de cantitatea de oxigen dizolvat – luna februarie 2008, SE Tg.
Frumos
5.4.2. Concluzii – luna februarie 2008
În luna februarie 2008, pe parcursul perioadei studiate principalii indicatori urmăriţi au variat între valorile:
Fosfor minim 1,54 mg/l maxim 7,54 mg/l valori admise 1 (2) mg/l
Amoniu minim 1,02 mg/l maxim 6,77 mg/l valori admise 2 (3) mg/l
Suspensii minim 21,13 mg/l maxim 63,59 mg/l valori admise 35 (60) mg/l
Nitraţi minim 33,1 mg/l maxim 50,1 mg/l valori admise 25 (37) mg/l
• Comparativ cu limitele de evacuare conform NTPA 001/2005 (valorile admise), se poate observa că
aceste valori nu se încadrează în totalitate în limitele impuse. Aceasta se datorează punerii în funcţiune
a staţiei de epurare reabilitată la sfârşitul anului 2007, perioadă cu temperaturi scăzute, în această
primă perioadă nu s-a format suficient nămol activ în bazine deci procesul de epurare biologică nu s-a
desfăşurat la parametrii proiectaţi.
• Nu s-a utilizat precipitarea chimică a fosforului din cauza lipsei clorurii ferice.
În ceea ce priveşte eficienţa treptei biologice privind reţinerea suspensiilor şi NH4-N, din graficele
prezentate ( fig. 49 şi fig. 50) se poate observa că în medie eficienţa se încadrează în valorile stabilite conform
breviarului de calcul.
În fig. 51 se observă variaţia cantităţii de oxigen dizolvat faţă de cantitatea de amoniu redus. În mod
normal cantitatea de oxigen dizolvat trebuie să varieze în limite restrânse. Datorită depăşirii valorii de intrare la
parametrul amoniu peste limita admisă (30 mg/l), se constată o reducere a cantităţii de oxigen din bazinele de
aerare.
5.4.9. Luna mai 2009
Tabel nr. 26 Date medii zilnice înregistrate în luna mai 2009 la SE Tg. Frumos
Amo- Fos- Amo- Sus-

Deb CBO5 niu Susp Oxig1 Oxig2 Oxig3 Oxig4 for niu pens Nitrati
Int Int Int Int Biolog Biolog Biolog Biolog Ies Ies Ies Ies
Data l/s mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l mg/l
5/4/2009 61.94 137.64 19.25 202.30 1.78 1.87 1.53 1.78 0.60 1.78 30.04 23.88
5/5/2009 68.92 141.53 45.13 77.27 2.00 1.69 0.79 1.47 0.69 1.92 13.20 22.99
5/6/2009 52.48 102.86 37.62 121.75 1.49 1.48 1.23 1.33 0.80 1.89 29.05 23.83
5/7/2009 52.72 75.78 25.33 187.06 2.44 2.36 1.79 2.61 0.83 1.76 34.34 24.34
5/8/2009 52.66 91.09 26.59 180.00 2.74 2.76 2.64 2.77 0.86 1.58 34.94 23.58
5/9/2009 47.51 79.60 20.13 239.77 1.75 1.75 1.49 2.12 0.92 1.82 33.81 23.63
5/10/2009 51.68 114.91 35.61 342.43 2.88 2.89 2.68 2.81 0.94 1.94 22.55 23.24
24


Fig. 74 Variaţia concentraţiei suspensiilor la intrarea şi ieşirea din treapta biologică – luna mai 2009, SE Tg. Frumos
Fig. 75 Variaţia concentraţiei NH4-N la intrarea şi ieşirea din treapta biologică – luna mai 2009, SE Tg. Frumos
Fig. 76 Nitraţi mg/l la ieşirea din staţie – luna mai 2009, SE Tg. Frumos
Fig. 77 Eficienţa treptei biologice privind reţinerea suspensiilor – luna mai 2009, SE Tg. Frumos
25


Fig. 78 Eficienţa treptei biologice privind reducerea NH4-N – luna mai 2009, SE Tg. Frumos
Fig. 79 Variaţia cantităţii de amoniu redus în funcţie de cantitatea de oxigen dizolvat – luna mai 2009, SE Tg.
Frumos
5.4.10. Concluzii luna mai 2009

În luna mai 2009 pe parcursul perioadei studiate principalii indicatori urmăriţi au variat între valorile:
Se poate observa că valorire se încadrează în principal în limitele impuse. Valorile de ieşire la amoniu şi
nitraţi se încadrează în limitele impuse.
Şi parametrul fosfor se încadrează în limitele impuse deoarece s-au remediat toate defecţiunile apărute şi
defosforizarea chimică lucrează la parametrii proiectaţi.
prezentate ( fig. 77 şi fig. 78) se observă că eficienţa asigură parametrii de evacuare prevăzuţi.
26


Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent, luna mai 2008, pentru perioada studiată, luna mai
2009, se constată o îmbunătăţire a funcţionării staţiei de epurare, staţia încadrându-se la toţi parametrii de
evacuare. După o perioadă de aproximativ un an de la data punerii în funcţiune, dacă se compară eficienţele
medii ale treptei biologice în ceea ce priveşte reducerea amoniului şi suspensiilor se concluzionează că
eficienţa medie este în creştere şi anume:
Mai 2008 Mai 2009
Eficienţa reducere amoniu 93,1 % Eficienţa reducere amoniu 93,44 %

Eficienţa reducere suspensii 81,99 % Eficienţa reducere suspensii 84,5 %
Aşa cum se observă şi în tabelul de mai jos, concentraţia de nitraţi la evacuarea din statia de epurare este cea
mai scăzută în perioada septembrie – octombrie 2008 şi luna mai 2009, staţia de epurare fiind amorsată,
funcţionarea se face la parametrii proiectaţi.
Fig. 80 Tabel comparativ cu variaţia concentraţiei de nitraţi la evacuarea din staţia de epurare în lunile februarie,
mai, iulie, septembrie-octombrie 2008 şi mai 2009, SE Tg. Frumos
Tabelul comparativ fig. 80 reprezintă variaţia concentraţiei de nitraţi la evacuarea din staţia de epurare
în lunile februarie, mai, iulie, septembrie – octombrie 2008 şi mai 2009. Rezultatele cele mai bune
s-au obţinut în perioada de vară toamnă, perioada septembrie - octombrie urmărită când sunt cele mai scăzute
concentraţii de nitraţi în apa evacuată.
5.4.12. Concluziile datelor înregistrate într-o zi la un interval de 15 minute, 10 mai 2009

Pentru o urmărire detaliată a rezultatelor zilnice înregistrate, am analizat ziua de 10 mai 2009.
Pe parcursul perioadei studiate principalii indicatori urmăriţi au variat între valorile:
27


Se observă că toate aceste valori se încadrează în limitele de evacuare impuse conform NTPA 001/2005
(valorile admise).
prezentate ( fig. 84 şi fig. 85) se observă că eficienţa asigură parametrii de evacuare prevăzuţi.
5.4.13. Analiza şi interpretarea rezultatelor
Analiza şi interpretarea rezultatelor din exploatarea SEAU TG. Frumos pune în evidenţă cele ce urmează:
a. Apar situaţii în care eficienţa procesului tehnologic nu se realizează la unii indicatori pentru că:
- o serie de parametrii sunt depăşiti în proporţie mare în influentul SEAU prin nerespectarea condiţiilor de
evacuare a unor agenţi economici; aceste depăşiri ale valorilor unor indicatori corelate cu mărimea
debitului de ape uzate influent pun in evidenţă lipsa de rezervă (fiabilitate) a reactorului biologic (
volum mai mic decât cel strict necesar, un sistem mixt de masă organică în suspensie şi sub formă de
peliculă )
- în anumite situaţii lipsa de eficienţa se datorează operării defectuoase a SEAU: nu se dozează corect
FeCl3 pentru precipitarea chimică a fosforului, defecţiuni la utilaje (lipsa de funcţionare a mixerului din
bazinul Bio-P)
b. În ansamblul său SEAU Tg. Frumos realizează obiectivele privind eficienţele estimate prin calcul. Sunt
necesare o serie de măsuri în direcţia:
- instruirii personalului de exploatare astfel încât urmărirea proceselor, intervenţiile, interpretarea datelor
aparatelor de măsură şi control să se realizeze în timp real;
- reglajul elementelor tehnologice fundamentale în operarea ansamblului bio reactor – decantor
secundar
6. Concluzii generale
6.1. Efectele azotului şi ale compuşilor de azot asupra mediului înconjurător

- Scăderea concentraţiei în oxigen dizolvat este unul dintre cele mai importante efecte a prezenţei
compuşilor de azot în apele receptoare.
- Biostimularea creşterii plantelor şi algelor în apele de suprafaţă (eutrofizarea)

Termenul de eutrofizare corespunde supra-alimentării cu nutrienţi (N, P) a apelor, având ca rezultat
dezvoltarea algelor şi macrofitelor în ecosistemele acvatice.
- Efectele azotului şi a compuşilor de azot asupra sănătăţii oamenilor

Azotaţii pot avea şi efecte nocive indirecte asupra organismului, prin scăderea rezistenţei generale şi prin
favorizarea infecţiilor însoţite de producerea unor afecţiuni respiratorii şi digestive. Concentraţia maximă
de nitraţi admisă în apa potabilă este de 50 mg/l (Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile).
Azotiţii nu trebuie să depăşească în apa potabilă 0,5 mg/l.
6.2. Obiectul tezei
Teza de doctorat şi-a propus abordarea următoarelor aspecte:

a-cunoaşterea mecanismului teoretic de eliminare a N din apele uzate,
b-evidenţierea bilanţului de substanţa în procesul de eliminare a azotului,
c-aplicarea elementelor teoretice şi normative pentru retehnologizarea unei staţii de tratare de
dimensiuni mici,
d-verificarea parametrilor de funcţionare în perioada de punere în funcţiune a statiei retehnologizate,
e-deducerea unor elemente care apar în funcţionarea staţiei de epurare
Prin realizarea propunerilor enumerate, s-a dorit ca teza să constituie un exemplu pentru proiectarea
integrată în domeniul epurării biologice a bazinelor cu nămol activat cu nitrificare denitrificare succesivă.
6.3. Conţinutul lucrării
În Capitolul 2 se prezintă bazele teoretice ale nitrificării, denitrificării, metabolismul şi stoichiometria.

Cinetica creşterii biomasei şi utilizarea amoniacului bazată pe ecuaţia Monod şi factorii care influenţează
nitrificarea sunt prezentate în § 2.6 şi 2.7.
Se analizează efectele: temperaturii, concentraţia de oxigen dizolvat, pH, alcalinitate; efectul raportului
carbon organic la azot este analizat în § 2.7.5. În tabelul 2.8. se prezintă parametrii de proiectare şi efectul
factorilor determinanţi asupra proceselor de nitrificare cu peliculă în suspensie.
Procesele de denitrificare sunt analizate prin:
• Bazele teoretice şi caracteristici microbiologice
• Ecuaţiile stoichiometrice teoretice (§ 2.10.2.1.)
28


• Cinetica denitrificării
• Factorii care influenţează denitrificarea: impactul temperaturii, pH şi alcalinitate, efectele
inhibitorilor
În tabelele 11 şi 12 se prezintă principalii factori şi coeficienţi cinetici uzuali pentru procesul de
denitrificare.
În capitolul 3 se prezintă în rezumat tehnologiile actuale de îndepărtare a azotului din apele uzate şi
anume tehnologiile bazate pe procesele bio-chimice:
- Ludzack-Ettinger cu recircularea nămolului în zona anoxică
- Ludzack-Ettinger modificat cu recircularea internă în avalul zonei aerobe
- Reactoare biologice cu membrane UF care prezintă avantajele eliminării decantoarelor secundare
- Tehnologii step feed şi SBR ( cu funcţionare secvenţială)
- Tehnologii perfecţionate ale şanţurilor de oxidare: în serie cu operarea alternantă a zonelor aerobe şi
anoxice (Bio-denitro), Nitrox;
- Tehnologii tip Wuhrmann – proces cu treaptă unică de nămol cu bazin anoxic după reactorul de
nitrificare aerobă
- Tehnologii bazate pe denitrificare preanoxică şi postanoxică – tip Bardenpho
- Procese de nitrificare – denitrificare simultană în şanţuri de oxidare cu conţinut scăzut de oxigen
dizolvat (sub 0,5 mg O2/l)
Capitolul 4, § 4.1. analizează tipurile performante de echipamente utilizate în procesele de aerare şi
bazinele cu nămol activat cu nitrificare denitrificare succesivă ( § 4.2.).
Se analizează performanţele sistemelor de aerare cu bule fine:
Difuzoare cu discuri sau domuri de aerare, parametrii de dimensionare tuburi poroase şi tuburi cu membrană
elastică perforată şi parametrii de proiectare, panouri cu furtune elastice perforate şi panouri de aerare cu
membrană elastică; se prezintă parametrii tehnologici ai unei instalaţii de aerare, o comparaţie între diferite
tipuri de sisteme de aerare se prezintă în diagramele (fig. 40, 41, 42, 43, 44, 45). Tabelul nr. 15 prezintă
principalii parametrii tehnologici ai tipurilor de sisteme de aerare cu bule fine. ( § 4.1.6)
Dimensionarea BNA cu nitrificare denitrificare succesivă a avut la bază caracteristicile de calitate ale
apelor uzate influente în SEAU şi condiţiile de descărcare privind CMA conform NTPA. Dimensionarea BNA şi a
decantorului secundar s-a efectuat cu programul ANA win 4.0 [40], bazat pe normativul german ATV-A 131 [17]
.
Au fost luate în consideraţie elementele:
- Debitul de calcul influent – Quz zi max;
- Cantitatea de substanţă organică influentă: 1331 kg CBO5 / zi
S-a adoptat soluţia cu: bazin de defosforizare biologică amonte BNA, BNA cu nitrificare denitrificare
succesivă, decantor secundar şi staţie de pompare nămol recirculat şi în exces.
Rezultatele cercetărilor experimentale sunt prezentate în Tab.22, Tab.23, Tab. 24, Tab. 25, Tab. 26, Tab.
27; interpretarea şi analiza datelor experimentale se indică în fig. 50 la 86.
Rezultatele determinărilor experimentale pun în evidenţă:
• Se obţin eficienţe conform estimărilor calculelor: 88% la suspensii, 90% la CBO5, 67% la NT şi 80% la
PT în condiţiile respectării valorilor maxime admise în influent şi funcţionării corecte şi permanente a
elementelor şi utilajelor tehnologice prevăzute în filieră
• Există situaţii: defecţiuni la mixerul bazinului Bio-P, debite de recirculare şi concentraţii de nămol activ în
afara domeniului optim, vârfuri de poluări la N şi P când nu se obţin eficienţele estimate prin calcul.
(februarie 2008). Defecţiunile care au apărut în procesul de funcţionare indică necesitatea unor măsuri
de rezervă cum ar fi asigurarea unui mixer pentru bazinul Bio-P ca rezervă rece şi a unui mixer rezervă
pentru BNA .
În ansamblu se apreciază că tehnologia adoptată pentru SEAU Tg. Frumos funcţionează în condiţii optime
şi asigură parametrii estimaţi prin calcul.
6.4. Contribuţii proprii
Contribuţiile autorului în elaborarea lucrării constau în:

1. Elaborarea unei sinteze documentare la zi a proceselor şi procedeelor biologice utilizate în epurarea
biologică a apelor uzate
2. Pe această bază autorul a elaborat elemente tehnice privind:
a- analiza tehnologiilor dezvoltate pentru eliminarea N din apele uzate pe baza cunoaşterii teoretice a
fenomenului
29


b-analiza funcţionării coerente a ansamblului BNA –decantor secundar,
c- implicarea tehnologiei membranelor în epurarea apelor uzate şi în special în modificarea volumului
decantorului secundar,
d- aplicarea elementelor teoretice la dimensionarea concretă a unei staţii de epurare care necesită
retehnologizare,
e- verificarea parametrilor de funcţionare în perioada de punere în funcţiune a staţiei de epurare,
f- estimarea efectului pozitiv pe care îl are supravegherea automată a procesului tehnologic,
g- formularea unor observaţii în vederea cercetării lor viitoare.
3. Culegerea datelor cu ajutorul unui automat programabil, modem GSM conectat la PC, centralizarea şi
analiza datelor înregistrate la staţia de epurare a oraşului Tg. Frumos jud. Iaşi şi elaborarea
concluziilor privind funcţionarea filierei tehnologice.
4. Dimensionarea bazinului cu nămol activat cu nitrificare denitrificare succesivă. Calculele tehnologice

pentru dimensionarea elementelor necesare retehnologizării şi urmărirea punerii în funcţiune a staţiei
de epurare a oraşului Tg. Frumos jud. Iaşi.
7. Bibliografie
[1][2]. Tchobanoglous, G. - Wastewater Engineering: Treatment, Disposal, Reuse.

Second Edition. Metcalf & Eddy Inc., McGraw Hill
Book Co., New York, Editiile III (1993) şi IV (2002).
[3] U.S.EPA - Nitrogen Control EPA/625/R-93/010 Published by United States

Environmental Protection Agency
[4] Bucur, Aurelia - Elemente de chimia apei Editura *H*G*A*,1999
[5] Negulescu, M. - Epurarea apelor uzate orăşeneşti. Editura Tehnică, Bucuresti, 1978
[6] Robescu, D; - Procedee şi echipamente mecanice pentru tratarea şi

Stoianovici epurarea apei, Editura Bucureşti 1982
[7] Robescu, D - Modelarea şi simularea proceselor de epurare, Editura

Verestoy, A Tehnică, Bucuresti 2004
Szabolcs,L
Robescu, Dan
[8] * * * - Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu

poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în
receptorii naturali ”NTPA – 001/2002”, aprobat prin H.G. nr. 188 din
28.02.2002 modificat şi completat prin H.G. nr. 352 din 21.04.2005
[9] * * * - Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate

în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile
de epurare ”NTPA – 002/2002” aprobat prin H.G. nr. 188
din 28.02.2002 modificat şi completat prin H.G. nr. 352 din
21.04.2005
[10] * * * - Normativ privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate

orăşeneşti ”NTPA – 011/2002” aprobat prin H.G. nr. 188 din
28.02.2002 modificat şi completat prin H.G. nr. 352 din 21.04.2005
[11] U.T.C.B. - Normativ pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a

apelor uzate orăşenesti – Partea II: Treapta biologică. Indicativ NP
088-2003
[12] Painter, H.A. - A review of literature on inorganic nitrogen metabolism in

microorganisms Water Res. 4(6):393, 1970
[13] McCarty, P.L. -Thermodynamics of biological synthesis and growth Proceedings of

the 11th Int, 1964
30


[14] Monod, J. - Researches sur la croissance des cultures Paris, Hermann and Cie,
1942
[15] U.T.C.B. - Normativ pentru proiectarea construcţiilor şi

instalaţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti –
Partea IV: Treapta de epurare avansată a apelor.
Indicativ NP 107-2004
[16] * * * Weise Advanced membrane systems for municipal wastewater

treatment
[17] * * * ATV-DVWK –A131. Bemessung von einstufigen Belebungsanlagen.

Mai 2000 ISBN 3-933707-41-2
[18] Ondeo Degremont – Water Treatment Handbook Vol I Sixth Edition, 1991
[19] M.A.P.P.M. - Legea Apelor, nr. 107 / 25.09.1996 – publicată în

Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 244/08.10.1996.
[20] M.A.P.P.M. - Legea Apelor, nr. 310 / 28.06.2004 pentru modificarea şi

completarea Legii Apelor nr. 107/1996
[21] Teodosiu, C. - Tehnologia apei potabile şi industriale, Editura Matrix Bucureşti 2001
[22] Robescu, D. - Tehnologii, instalaţii şi echipamente pentru epurarea apei, Editura

Tehnică 2000
[23] Stelian Ianuli - Optimizarea Instalaţiilor pentru Nitrificarea şi Denitrificarea Apelor

uzate - Teză de doctorat, Bucureşti 2002
[24] Raluca Racoviţeanu - Tehnologii şi instalaţii moderne pentru epurarea avansată a apelor
uzate orăşeneşti -Teză de doctorat, Bucureşti 2003
[25] Kugelman , I.J, Spector ,M. – Aerobic denitrification in activated sludge. Proceeding of the 1991 Env.
Harvilla, A. Eng. Specialty Conference, Reno, NV, 1991
[26] McCarty,P.L., Beck,L – Biological denitrification of wastewaters by addition of organic materials.

Amant, P.S.Proceedings of the 24th Purdue Ind.University Lafayette,
IN, 1969
[28] Stensel, H.D. – Biological nitrogen removal system design. Water Amer.Inst.of
Chem.Engrs.,1981
[29] Mirel, I ş.a. - Construcţii şi instalaţii hidroedilitare, Editura de Vest Timişoara 2002
[30] Stoianovici, Ş. - Calculul şi construcţia echipamentelor de oxigenare a

Robescu, D. apelor, Editura Ceres, Bucureşti 1985
Stamatoiu, D.
[31] Karin Jönsson, - Occurrence of nitrification inhibition in Swedish

Camilla Grunditz, municipal wastewaters Water Research, Volume 34, Issue
Gunnel Dalhammar 9, 15 June 2000, Pages 2455-2462
Jes La Cour Jansen
[32] Pantea-Kiser, L - Effect of Inhibitory Compounds on Biological Nitrification,

Wukasch, RF Proceedings of the 44th Purdue Industrial Waste
Alleman, JE Conference. May9-11 1989, Purdue Univ., West Lafayette, Indiana
[33] J.Gijs Kuenen* , - Combined nitrification-denitrification processes, Kluyver Laboratory

for Lesley A. Robertson Biotechnology, Delft University of Technology, Delft, the Netherlands
[34] * * * - Tehnologia de mediu la scară globală - Huber Technology
[35] M.A. Sánchez-Monedero - Effect of the aeration system on the levels of airborne
31


microorganisms generated at wastewater treatment plants,
Department of Chemical Engineering, Faculty of Chemistry, University
of Murcia, Spain
[36] C.Y. Shaw - Influence of Air Diffuser Layout on the Ventilation of Workstations
Construction Technology Update No. 37, June 2000
[37] * * * - Fine Bubble Aeration, Environmental Dynamics Inc. of Columbia,
Missouri, Technical Bulletin 104
[38] * * * - Fine bubble aeration Design Manual: Fine Pore Aeration Systems.
EPA Center for Environmental Research Information.
Cincinnati, Ohio. EPA/625/1-89/023.
[39] Hach Lange - Optimizing Biological Nutrient Removal trough Instrumentation, 2008
[40] Invent Gmbh &Co.KG - ANAwin Version 4.0
32

Rez Schiopuadrianaantoanela

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rez Schiopuadrianaantoanela

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat - Imbunătăţirea eficienţei epurării biologice a apelor uzate prin optimizarea

UNIVERSITATEA DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI

Catedra de Inginerie Sanitară şi Protecţia Apelor

Îmbunătăţirea eficienţei epurării biologice a apelor uzate prin

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC, DOCTORAND,

Prof.univ.dr. ing. Alexandru Mănescu ing. Adriana Popescu

■ instalaţii care utilizează procedeul de epurare biologică cu biomasă în suspensie (bazine cu

1.2 Scheme de epurare

A - Epurare mecano-biologică naturală, cu:

S1– câmpuri de irigare şi infiltrare

B - Epurare mecano-biologică artificială, cu:

S5 – filtre biologice percolatoare (clasice)

1.3. Eficienţa necesară de epurare

- 10 – 20% pentru fosforul şi azotul organic;

1.4. Mijloace de creştere a gradului de epurare biologică

- să se introducă oxigenul necesar desfăşurării proceselor biochimice din bazinul de aerare;

1.4.1. Mijloace de introducere a oxigenului în masa de apă

1. Din punct de vedere al procesului de obţinere a unei suprafeţe de contact interfazică

1.5. Obiectul tezei de doctorat

. creşterea gradului de epurare pentru schema cu 2 trepte cu epurare avansată înglobată,

2. Bazele procesului de nitrificare – denitrificare

2.2. Surse de azot

Tabel nr. 1 - Surse directe de azot

Apă uzată neepurată Descărcare directă

Efluent epurat al staţiilor de epurare Descărcare directă, utilizarea pământului

Reziduurile solide ale depozitelor Descărcare directă, utilizarea pământului

Surse industriale Descărcare directă, deplasarea acviferului,

Ferme fertilizate Scurgeri de suprafaţă, deplasarea acviferului

Reziduuri animaliere Volatilizare/precipitaţii, curgere de suprafaţă,

Descompunerea plantelor şi a ţesutului Scurgeri de suprafaţă, deplasarea acviferului

Bazine septice Mişcarea acviferului

Vapoare/alte nave Descărcarea directă

Suprafeţe urbane Descărcări directe, scurgeri de suprafaţă

Combustibili minerali Precipitaţii, vânt şi decantare gravitaţională

Organisme care fixează azotul In situ

Pământ afânat Vânt şi decantare gravitaţională

Levigatul depozitelor controlate de gunoi Deplasări ale acviferului

2.3. Surse de azot produse de oameni

2.4. Transformările suferite de azot

NH4+ + O2 Nitrosomonas NO2- + O2 Nitrobacter NO3- (1)

NO3- + carbon organic NO2- + carbon organic N2 + dioxid de carbon + apa

Principalele transformări pe care azotul le suferă în cadrul mediului înconjurător sunt:

Reacţiile de amonificare, sinteză, nitrificare şi denitrificare sunt mecanismele primare angajate în

2.6. Bazele teoretice ale nitrificării

(a) aerobe heterotrofe (b) aerobe autotrofe

+ 2O2 + 2H+ + H2O (6)

2.7. Factorii care influenţează nitrificarea

Factorii care influenţează procesul de nitrificare sunt:

2.10. Procese de denitrificare

Ultimii trei compuşi sunt de natură gazoasă şi pot fi eliberaţi în atmosferă.

Pentru procesul de denitrificare sunt necesare:

3. Scheme tehnologice de epurare cu reducerea azotului şi fosforului

Tehnologii bazate pe procese bio chimice

4. Bazine cu nămol activat cu nitrificare succesivă.Tipuri performante de echipamente de aerare

Tabel nr. 13 Performanţele sistemelor de aerare

Procedeu de aerare Randamentul E [ kgO2/kWh ]

1. bule fine pe toată adâncimea 20...32 2,4...3,9 1,8...3,0

2. bule fine lângă perete 11...15 1,3...1,8 0,9...1,2

3. bule medii mare adâncime 6...8 0,6...1,1 0,8

4. bule medii mică adâncime - 1,5 1,2

5. aerator jet – bule fine 22...27 2,4...3,0 1,7...2,1

6. aerator static (bule medii) 12...14 1,4...1,7 0,9...1,1

7. bule mari - 0,9 0,7

Debit de calcul: Qc = Qu zi.max = 6653 m3/zi = 77 l/s

[4] Bucur, Aurelia - Elemente de chimia apei Editura HGA,1999