Falling in like

Tăcere. Întuneric.

Luminile se aprind pe o FEMEIE la o masă, care stă în linişte. După un minut ne

zâmbeşte.

….apropo, doar aştept. În cazul în care vă întrebaţi. Dacă vă întrebaţi ce fac aici. Aştept.
Mă întâlnesc cu cineva. Da. Nu sunt un om de felul ăla, ştiţi la ce mă refer, la ăia care îşi
cumpără o cafea sau o prăjitură şi dup-aia stau şi o păzesc trei ore şi citesc o carte sau
ziarul sau mai ştiu eu ce. Eu nu sunt aşa. Nu, eu aştept pe cineva. (schimbare) Ăsta e,
cum să-i spun, locul nostru, cred. Rendez-vous-ul nostru, poate. Ei – s-ar putea să nu fie
corect, totuşi, „rendez-vous”. Nu ştiu sigur dacă asta înseamnă un loc sau nu. Asta
înseamnă? Nu sunt sigură; e unul din cuvintele pe care nu le foloseşti prea des într-o
conversaţie obişnuită – chiar deloc. „Rendez-vous”. Aşa că atunci când îl foloseşti şi-l
pui într-o propoziţie ar trebui să fii atent. Cred că e în franceză. Sunt aproape sigură,
oricum. Franceză. Dar nu ştiu dacă pot să-l folosesc în cazul ăsta, chiar dacă e în franceză
sau nu. (schimbare) dar voi ştiţi ce zic, nu? Ăsta e locul unde ne întâlnim… restaurantul
ăsta. E… locul nostru. Sau rendez-vous-ul, sau… mă rog. Îhî.

Aruncă un ochi la ceas, apoi în jur. Zâmbeşte.

E aniversarea noastră, de fapt. E... nu e o aniversare oficială, bineînţeles, dar totuşi,

suntem amândoi la curent cu asta aşa că am hotărât să ne întâlnim aici, să ciocnim pentru
noi, si alte lucrui la fel. Probabil vă încurc cu toate astea, tot vorbesc despre.... uite, e un
mic defect de-al meu, încep să dezvolt câte o parte din poveste şi nu reuşesc să.... mă rog,
înţelegeţi. Nu vroiam să sugerez că venim aici zilnic, sau că de fiecare dată cînd ieşim
pornim de aici, de la masa asta, nu, doar că e... avem o anume legătură cu locul ăsta
pentru că aici ne-am cunoscut. (zâmbeşte) Acum un an şi puţin şi încă suntem... a fost
foarte frumos, atâta tot. E un lucru minunat ceea ce avem noi şi sunt fericită. Sunt chiar
fericită, ceea ce probabil că se vede. Ador asta! (schimbare) Şi nu încercăm să numim
lucrurile sau să spunem că sunt ceva ce nu sunt, o luăm foarte încet... cu viteza melcului,
dacă e să spun... dar e bine, nu, e foarte bine, pentru că aşa oamenii pot să-şi dea seama
dacă lucrurile merg sau nu. Pentru ei şi pentru viaţa lor şi pentru... tot. Şi merge, asta e
tot, iar când lucrurile încep să se lege, viaţa ta devine miracolul care îţi imaginai ca va fi.
Vedeţi? Noi am vorbit despre asta...

Aruncă o privire din nou la ceas. Aşteaptă.

Şi îl iubeşte pe fiul meu, ceea ce e grozav. E absolut fantastic că pur şi simplu l-a acceptat
în viaţa lui instantaneu... e de acord să vină cu noi la film şi îl duce la plajă sau la una
dintre... în parc sau în locuri de felul ăsta – eu merg la un curs de olărit Sâmbăta şi
deseori se oferă el să stea cu băiatul în timpu’ ăla – e foarte reconfortant să vezi pe
cineva, un bărbat, care e atât de sigur de el, atât de confortabil cu pielea lui încât – se zice
„cu” pielea lui sau „în” pielea lui, cum e corect? – nu contează, oricum s-ar spune, el aşa
e. O persoană fericită. O persoană conştientă. O persoană completă. E cel mai bine – nu
ştiu cum să zic – adaptat, cred... cel mai bine adaptat om pe care-l cunosc. Şi e şi drăguţ.
Sexy, ceea ce nu strică niciodată. Nu? Ştiţi că nu... (schimbare) E un vis, asta e. E de vis.

Se uită în jur prin restaurant. Urmăreşte pe cineva cu privirea, apoi se întoarce la noi.

Întârzie puţin. Sau... da, întârzie. Nu există alt cuvânt pentru asta. Întârzie. Vine tardiv,
cel puţin. „ Tardiv”, aşa se spune, nu, când o persoană ajunge undeva, dar mai târziu?
Cred că aşa e. spuneau asta la şcoală şi eu am înţeles-o mereu aşa. Că un elev întârziase.
Venise tardiv. La ore. (schimbare) Şi mereu e atât de drăguţ când face asta, şi e leoarcă
de la alergat pe stradă, şi-mi explică totul, şi mereu are sens, are sens cu totul, pentru că
oraşul ăsta e îngrozitor, şi transportul public e oribil, aşa că ştiu cum e... chiar ştiu. Doar
că acum e o zi specială – am spus asta? – aşa că sper că... o dată sau de două ori n-a venit.
Deloc. Nu. Am stat la cinema de câteva ori, aşteptând, şi vedeam tot filmul, iar el venea
la sfârşit, la... ştiţi ce spun, când apar cuvinte pe ecran şi muzică, şi-i părea atât de rău,
însă avusese de lucru sau alte probleme de genul ăsta, dar se întâmplă rar. Şi pare să se
întâmple tot mai rar în ultima vreme, ceea ce e bine; oricât de jenant ar fi, e bine. Pentru
că noi ne... înţelegem. Asta spune el. „ne înţelegem”. (zâmbeşte) Nu e drăguţ? V-am spus
că el e... el spune lucruri, spune unele lucruri uneori încât ţi se taie respiraţia, sau ţi se
rupe inima... şi aşa e şi expresia asta, „ne înţelegem”, pentru că vroia să fim siguri că ştim
ce facem – că nu suntem doi copii care se fugăresc unul pe altul prin curte în pauză…
suntem adulţi şi ar trebui să facem asta cum trebuie. Aşa cum ar trebui să se facă. Aşa
cum oamenii au procedat de mii de ani. (schimbare) Cunoşti pe cineva, şi se creează o
legătură sau nu, şi dacă da, dacă e menit să fie, atunci te în.... te îndrepţi spre celălalt într-
un mod adevărat şi sincer. Întâi te înţelegi. Şi apoi te în...mă rog, ştiţi voi; nu trebuie să vă
spun cum funcţionează. Sau ce simţi. Şi în situaţia asta suntem noi acum... ne înţelegem
din tot sufletul. (oftează adânc) Dumnezeule! Şi doar să vorbesc despre asta e, e.... da.
Aşa. Uimitor....

Se uită din nou la ceas. Începe să vorbească, apoi se mai uită odată.

Mi-a spus la telefon că... vorbea încet, aproape şoptea, şi mi-a spus că s-ar putea să
întârzie puţin dar că eu ar trebui să... şi e aniversarea noastră, aşa că am să stau aici şi am
să-l aştept. Pentru că ştiu că va veni. Absolut, fără discuţii. (schimbare) Vedeţi? Am
încredere în el. Ca bărbat şi ca prieten şi ca persoană căreia vreau să mă dăruiesc. Nu
pentru că mă simt bine în preajma lui sau pentru că l-a acceptat pe Timmy – fiul meu,
Timothy, dar nu suportă să-i spun aşa, şi atunci îi spun Timmy – nu pentru motivele
astea. Nu. Ci pentru că am încredere în el. Simt că pot, în sfârşit, să am încredere într-un
bărbat din nou, am încredere în el şi ţin la el şi îl... da, e adevărat. Îl înţeleg, îl înţeleg
foarte bine, foarte, foarte mult... şi ăsta e motivul pentru care sunt aici acum, aşteptându-l.
Pentru că îl înţeleg pe bărbatul ăsta, îl... (schimbare) Vreau să spun, în cazul în care vă
întrebaţi ... de asta sunt... da, sunt. Deci...

Zâmbeşte din nou – şi se întoarce puţin ca să vadă uşa.

Vă spun eu ce am să fac: am să-i mai acord încă două minute înainte să plec – am să cer
nota şi-i acord timpu’ ăsta ca să îi mai dau o şansă. Şi va veni, despre asta e vorba, eu ştiu
că va veni! Vine mereu, încă două minute şi va fi aici, vedeţi voi. (îi face semn
chelnerului) hai să zicem trei minute. Trei, ca să fim siguri, cam atât le va lua să facă
nota... în trei minute o să intre pe uşa aia alergând, ascultaţi ce vă zic. Începând de
acum... (se uită la ceas) Nu, aşteptăm până la fix. Bine... de acum. aşa. Trei minute.
Vorbesc serios. Pe ceas... acum începe. Am să număr fiecare jumătate de minut, ca să ştiţi
că nu – o să vedeţi. Vedeţi şi învăţaţi... e pe drum chiar acum... aproape a ajuns. Ştiu asta.
Pot să simt..... el.... vine... da.

Continuă să aştepte în timp ce lumina scade.

Întuneric. Tăcere.