Titus Livius - proiect latina

Cine a fost Titus Livius?

Titus Livius (ca. 59 î.Hr. - 17 d.Hr.) a fost istoric roman, autor al unei monumentale istorii
a Romei, Ab urbe condita (De la fondarea Romei).

Numele său de familie nu este cunoscut. S-a născut si a murit la Patavium (azi, Padova)
în nordul Italiei. La vârsta de 28 de ani, după seria de războaie civile, se stabilește în Roma,
unde a petrecut cea mai mare parte a vietii. În capitala Imperiului îsi face o solidă cultură.
Împăratul roman Octavian Augustus i-a încredintat educarea nepotului său, viitorul împărat
Claudius. Spre deosebire de alti istorici romani, cum a fost Gaius Cornelius Tacitus, Titus Livius
nu a avut functii politice sau militare. Către sfârsitul vietii se întoarce la Patavium, unde moare în
anul 17 d.Hr.

Biografia lui Titus Livius este relativ simplu de reconstituit. Ea apartine unui istorigraf,
care, spre deosebire de marea majoritate a predecesorilor, dar si a succesorilor lui, nu a
dispus de o bogata experientapolitico-militara si nu a realizat o sustinuta cariera publica.
Istorigraf de cabinet, consacrat aproape in exclusivitate alcatuirii operei sale, Titus Liviusa
creat probabil cea mai intinsa lucrare istorica redactata candva la Roma. DateleDatele
furnizate de Hieronymus si de alte izvoare par a proba ca Titus Livius s-ar fi nascut in 57
sau in 59 i.e.n. si ca ar fi murit in 19 e.n., la Patavium, azi

Padova, in Galiia Cisalpina, ai carei locuitori au dobandit cetatenia romana, cand

el era inca un copil. Asadar, daca Pompeius Trogus era cetatean roman la a treia
generatie, Titus Livius se afla abia la prima generatie de cetateni ai Romei. Familia sa
apartinea notabililor locali si el a dobandit o educatie solida si ingrijita, intemeiata pe o
buna cunoastere a retoricii si a literaturilor greaca si latina. Titus Livius n-a venit la Roma
decat dupa Actium (31i.e.n.), pentru a strange o parte din materialele necesare
structurarii operei sale si pentru a frecventa curtea imperiala, in curs de constituire.

August, care il simpatiza si il aprecia, fiindca istoricul atesta un puternic

atasament fata de metavalorile traditionale si fata de temele propagandei
imperiale, ironiza totusi opiniile republicane ale lui Titus Livius si il numea
"pompeianul", Pompeianus. TitusTitus Livius a preferat sa lucreze linistit la opera
sa istorica, in sanul familiei, la Patavium, unde si-a sfarsit zilele. Totusi, in cursul
celor cateva deplasari la Roma, s-a angajat, cum am semnalat mai sus, in aprige
polemici cu Asinius Pollio si cu aticistii. Nu era un om bland, ci mai degraba o
fiinta energica si chiar rigida, inclinata sa-si controleze cu atentie pulsiunile. Chiar
daca, probabil, nu a fost niciodata supus unor frustrari reale.

In antichitate, ampla cronică liviană cuprindea o sută patruzeci şi două

de cărţi, care relatau evenimentele petrecute între venirea lui Enea în Italia şi
moartea lui Drusus, fiul vitreg al lui August, fapt survenit în 9 e.n. Este însă
aproape sigur că Titus Livius şi-a conceput opera în o sută cincizeci de cărţi,
care ar fi trebuit să se încheie cu relatarea morţii lui August. Dar boala şi
moartea l-au împiedicat pe istoric să-şi desăvârşească opera 6.

Din nefericire, s-au pierdut trei sferturi din această foarte amplă
cronică. Nu ni s-au păstrat decât treizeci şi cinci de cărţi, la care se
adaugă "periohele", periochae, adică scurte rezumate ale celorlalte cărţi.