INTRODUCERE

Politica de coeziune a Uniunii Europene, deşi este o politică veche de mai bine de
30 de ani, a suferit o serie de transformări în ceea ce priveşte nivelul obiectivelor specifice
cat şi a instrumentelor prin care acestea au fost puse în practică şi alocările financiare.
Uniunea Europenă este probabil cel mai important finanţator mondial ce acordă
statelor membre peste 40 de miliarde de euro anual prin intermediul diferitelor programe şi
instrumente financiare.
Fondurile Structurale sunt generic, a doua investiţie ca pondere, după Politica
Agricolă Comună, din bugetul Uniunii Europene. Pentru anul 2007, bugetul Comisiei
Europene a alocat o pondere mai mare obiectivelor coeziune economic şi social, precum şi
creşterea competitivităţii economice decâţ sectorului agricultură ce a fost , ca pondere, cea
mai mare investiţie din bugetul Uniunii pentru o lungă perioadă de timp.
Prin intermediul Fondurilor Structurale sunt finanţate proiecte care contribuie la
dezvoltarea zonelor mai puţin avansate, prin investiţii pentru coeziune economic şi social,
în domenii precum dezvoltarea resurselor umane, a infrastrcuturii locale şi regionale,
servicii sociale cat şi servicii turistice.
Scopul investiţiilor ce au la bază aceste fonduri este crearea de locuri de muncă,
creşterea nivelului competitivităţii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru populaţia ţărilor
member ale Uniunii Europene. Fondurile Structurale trebuie gestionate şi direcţionate
încât să permit apropierea decalajelor între regiuni şi să nu le adancească.
Nota distinctă pe care UE o realizează, în tot acest peisaj, constă în atenţia pe care o
acordă faptului că nu toate regiunile se bucură de aceleaşi condiţii economice, geografice
şi sociale şi, că urmare a acestei realităţi, nu toate pot concura de pe aceleaşi poziţii. 

Pagina | 1
 CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND FONDURILE STRUCTURALE

1.1. Scurt istoric al Fondurilor Structurale

Odată cu Tratatul de la Roma din 1957 statele semnatare menţionau faptul că este
necesar “ a se consolida unitatea economiilor lor şi de a se asigura o dezvoltare
armonioasă a acestora, reducând astfel diferenţa dintre regiuni.”
În anul 1958 se pune în aplicare 2 fonduri europene sectoriale şi anume: Fondul
Social European şi Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă. La început
politica de coeziune econimică şi socială avea un caracter redistributive. Doi ani mai târziu
se creeză Fondul European de Dezvoltare Regională pentru a se redistribui o parte din
contribuţia statelor către regiunile mai puţin dezvoltate.
Creşterea competenţelor Uniunii Europene a necesitart revizuirea rolului cât şi a
modului de alocare a acestor fonduri. Odată cu accesul unor state mai puţin dezvoltate
(Portugalia, Grecia, Spania) a fost necesară o creştere a sprijinului financiar comunitar
acordat de către statele member în ansamblul regiunilor mai puţin dezvoltate.
De-a lungul istoriei integrării europene postbelice s-a acordat tot mai multă
importantă coeziunii. Însă, pe măsură ce Uniunea se extindea, realizarea coeziunii econo-
mice si sociale a devenit mai dificilă, deoarece statele membre deveneau tot mai
eterogene.
Aceste considerente au dus la modificări succesive ale regulilor şi procedurilor de
alocare ale acestor fonduri. O primă reformă a început în anul 1987 şi a fost finalizată în
anul 1992 prin introducerea propunerilor formulate de “pachetele Delors”.
În perioada 1989 – 1993 s-a realizat o reformă a fondurilor de solidaritate ce a fost
decisă de către Consiliul de la Bruxelles. Începând cu această dată fondurile de
solidaritate sunt denumite fonduri structurale1.

1
Profiroiu Marius, Alina, Popescu Irina – Instituţii şi politici europene, Editura Economică, Buc., 2008, pag. 561.
Pagina | 2
 Etapele procesului de integrare a unor state cat şi de extindere a Uniunii Europene
au menţinut obiectul coeziunii şi au extins numărul fondurilor structurale.

1.2. Noţiuni conceptuale

Deşi Fondurile Structurale ţin de bugetul Uniunii Europene, modul în care acestea
sunt cheltuite se bazează pe o împărţire a responsabilităţilor. Această împărţire se
efectueză între Comisie şi Guvernele statelor membre. Astfel pentru fiecare program
operaţional statul desemnează o autoritate de gestionare, o autoritate de certificare cat şi o
autoritate de audit.
Fondurile structurale sunt instrumente financiare ale politicii de coeziune
economică şi socială prin care se sprijină reducerea decalajului între nivelul de dezvoltare
ale diverselor regiuni din statele membre Uniunii şi promovarea coeziunii economice şi
sociale2.
Fondurile Stucturale sunt rezultatul negocierilor complexe la nivel european.
A gestiona un fond structural semnifică efectuarea unui ansamblu de operaţii
privind primirea, păstrarea şi utilizarea eficientă a resurselor obţinute.

1.3. Tipuri de instrumente structurale ale Uniunii Europene

La baza Fondurilor Structurale erau până în anul 2007 cinci fonduri şi anume:
 Fondul European de Dezvolatre Regională (FEDER);
 Fondul Social European (FSE);
 Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă;
 Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP) ;
 Fondul de Coeziune.
Perioada 2007-2013 nu cuprinde decât 3 fonduri şi 2 acţiuni complementare şi
anume:
1. Fondul de Coeziune (FC) - Fondul contribuie la întărirea coeziunii economice şi
sociale a Comunităţii, în vederea promovării unei dezvoltări durabile. Prin acest

2
Bârgăoanu Alina – Fonduri europene, strategii de promovare şi utilizare, Editura Tritonic, Buc., 2009,pag.66
Pagina | 3
 tip de fond se finanţează proiectele mari de infrastructură precum: construcţia şi
modernizarea coridoarelor transeuropene de transport şi investiţiile majore în
infrastructura de mediu precum şi proiecte ce vizează îmbunătăţirea
managementului traficului aerian şi rutier, modernizarea transportului rutier etc. 3
Cu alte cuvinte, Fondul de Coeziune susţine măsurile din domeniul reţelelor de
transport. El este deschis acesului statelor membre ce au un venit naţional mai
mic de 90% din media conumitară. În perioada 2007_ 2013, Fondul de Coeziune
susţine alături de Fondul European de Dezvoltare Regională programe multi-
anuale de investiţii gestionate în mod descentralizat decât proiecte individuale ce
necesită aprobarea Comisiei Europene.
2. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) - Este cel mai important
fond structural în termeni de resurse, acordând ajutoare financiare zonelor
defavorizate, find astfel un important instrument de corecţie a dezechilibrelor
regionale. Fondul susţine investiţii în diferite tipuri de infrastructură de unităţi de
cercetare, învăţământ, îmbunătăţirea calităţii mediului, dezvoltarea reţelelor
locale şi regionale de transport etc.
3. Fondul Social European (FSE) - FSE este principalul instrument al politicii
sociale a Uniunii Europene. Acesta sprijină investiţiile ce contribuie la creşterea
adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor, îmbunătăţirea accesului la
ocupare şi participare pe piaţa muncii, îmbunătăţirea nivelului de incluziune
socială prin combaterea discriminării şi facilitarea accesului pe piaţa muncii a
persoanelor dezavantajate etc.
Acest fond este implementat în conformitate cu Strategia Europeană de Ocupare a
Forţei de Muncă şi se concentrează pe 4 domenii4:
a) Integrarea în muncă a şomerilor prin formare profesională şi diverse măsuri
privind piaţa de muncă;

3
Dobrescu Emilian – Fondurile structurale: cunoaştere şi implementare de către toţi cei interesaţi, Editura Eurolobby, Buc.,
2008, pag.27.
4
Constantinescu Codruţ - Să vorbim altfel despre Fondurile Structurale, nr. 1_ 26, 2007.
Pagina | 4
 b) Sprijinirea întreprinzătorilor şi măsuri de îmbunătăţire a abilităţilor şi
productivităţii persoanelor angajate;
c) Implementarea de acţiuni care să vizeze incluziunea social a persoanelor din
grupurile dezavantajate;
d) Îmbunătăţirea sistemelor de învăţământ, inclusive a învăţământului professional
şi tehnic.
Acţiunile complementare ce stau la baza Instrumentelor Financiare sunt:
 Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) - Fondul
European Agricol pentru Dezvoltare Rurală contribuie la îndeplinirea
obiectivelor de creştere a competitivităţiii agricole şi forestiere, de management
agricol şi mediu de îmbunătăţire a calităţii vieţii şi diversificarea activităţilor
economice în perimetrele ce variază de la zone rurale cu populaţie redusă până la
zonele rurale periurbane aflate în declin sub presiunea centrelor urbane.
 Fondul European pentru Pescuit (FEP) - Fondul European pentru Pescuit va
implementa Politica Comună de Pescuit care se referă la asigurarea pe termen
lung a activităţilor de pescuit printr-o exploatare eficientă a resurselor acvatice,
la dimensionarea flotelor de pescuit, precum şi dezvoltarea şi îmbunătăţirea vieţii
marine, a lacurilor si zonelor de coastă afectate de activităţile intensive de
pescuit si acvacultură.
Toate aceste instrumente finanţează proiecte de dezvoltare similar celor din
perioada de pre_aderare (PHARE, ISPA, SAPARD), însă cu o anvergură financiară mult
mai mare.
Printre principalele diferenţe faţă de fondurile de pre-aderare se regăsesc:
Fondurile se alocă pe baza unor programe multianuale (7 ani).
Spre deosebire de fondurile de pre-aderare, Fondurile Structurale şi de Coeziune
Economică finanţează programe de dezvoltare multianuale, trasate împreună de regiuni,
state mebre şi de Comisie pentru întreaga Uniune. Alocarea acestor fonduri se face pe baza
principiului programării ce implică diagnosticarea situaţiei existente, formularea unei
strategii multianuale coerente şi definirea obiectivelor concrete care trebuie atinse.
Pagina | 5
 Managementul descentralizat al fondurilor
Fondurile Structurale sunt principalele instrumente ale Uniunii destinate promovării
coeziunii economice şi sociale precum şi a solidarităţii. Statele membre poartă principal
responsabilitate pentru dezvoltarea zonelor lor aflate în dificultate, Uniunea ajutându-le să
atingă rezultate mai bune decât dacă ar acţiona pe cont propriu.
Responsabilitatea managementului Fondurilor - aparţine statelor membre,
Comisia asigurând doar controlul ex-post. Responsabilitatea elaborării şi gestionării
Programelor Operaţionale aparţine instituţiilor desemnate ca Autorităţi de Management,
chiar dacă o parte din atribuţiile lor pot fi delegate Organismelor Intermediare.

1.4. Obiectivele Fondurilor Structurale

Fondurile Structurale se concentrează pe trei obiective prioritare şi anume:
1. Convergenţă - Promovează dezvoltarea şi ajustările structurale ale regiunilor ce
înregistrează întârzieri în dezvoltare. În baza acestui obiectiv este avut în vedere
PIB - ul pe cetăţean. Acest indicator se calculează la nivelul întregii Uniuni dar
şi la nivelul fiecărei regiuni. Astfel regiunile ce au un indicator mai mic decât
75% din media comunitară sunt considerate a fi defavorizate şi devin eligibile
pentru asistenţa financiară prin Fonduri Structurale europene5.
2. Competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă - Pentru 2007-2013,
regiunile acestui obiectiv poartă denumirea de regiuni “competitivitate”, fiind
vorba de regiunile cele mai bogate ale Uniunii. El sprijină regiunile care nu sunt
eligibile pentru obiectivul Convergenţă.
3. Cooperare teritorială - Acţiunile finanţate vizează cooperarea transnaţională,
transfrontalieră şi cea interregională.
În perioada 2007 - 2013 suma alocată fondurilor este de 308,041 miliarde de euro,
din care:
 81% vor fi dedicate obiectivului “Convergenţă”;
 15,95% obiectivului “Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”;

5
Profiroiu Marius, Alina, Popescu Irina – Instituţii şi politici europene, Editura Economică, Buc., 2008
Pagina | 6
  2,52% obiectivului “ Cooperare teritorială europeană”6.
Extinderea Uniunii Europene a agravat problema atingerii obiectivului coeziunii,
datorită diversităţii crescute din interiorul “Uniunii celor 27” dar şi faptului că noile state
nu au politici regionale naţionale bine dezvoltate.

1.5. Principii de implementare şi gestionare a Fondurilor Structurale

Toate instrumentele financiare trebuie să se supună unui sistem de reguli, ele
derulându-se astfel în coformitate cu câteva principii.
Principii de acordare a fondurilor structurale sunt:
 Principiul adiţionalităţii - Adiţionalitatea reprezintă nivelul cheltuielilor publice
pe care statul membru al UE îl realizează din surse proprii, pe parcursul
perioadei de programare, pentru aceleaşi tipuri de măsuri finanţate din fonduri
structurale. Instrumentele structurale ale UE nu acţionează singure, ele sunt
cofinantate din resursele publice ale statului membru, însă, în multe domenii este
necesară şi contribuţia financiară privată.
 Principiul rambursării - Spre deosebire de PHARE şi ISPA, fondurile
structurale operează pe baza principiului rambursării. Aceasta implică faptul că
beneficiarii finali efectuează plata furnizorilor de lucrări şi servicii din fonduri
proprii, iar ulterior, pe baza facturilor plătite şi a ordinelor de plată în baza cărora
s-a făcut plata, se solicită rambursarea cheltuielilor efectuate.
 Principiul dezangajării automate - Potrivit acestui principiul fondurile alocate
pentru un interval de timp trebuie cheltuite până la sfărşitul anului sau perioadei
respective, în caz contrar, sumele necheltuite în intervalul menţionat odată cu
alocarea acestor fonduri se pierd.
 Principiul parteneriatului - Acest principiu joacă un rol fundamental în
implemnetarea Fondurilor Structurale. Astfel statele member ale UE şi Comisia
trebuie să traseze acţiuni comunitare în strânsă consultare, iar în timpul tuturor

6
Idem, pag. 565.
Pagina | 7
 fazelor ( programare, monitorizare, evaluare) trebuie şa se implice cele mai
representative organisme la nivel naţional, regional dar şi local.
 Respectarea reglementărilor naţionale privind: ajutorul de stat, achizițiile
publice, protecţia mediului şi egalitatea de şanse7.

7
Dobrescu Emilian – Fondurile structurale: cunoaştere şi implementare de către toţi cei interesaţi, Editura Eurolobby, Buc.,
2008, pag.30-31
Pagina | 8
 CAPITOLUL II
ANALIZA CU PRIVIRE LA GESTIUNEA
FONDURILOR STRUCTURALE

2.1. Conturarea Fondurilor Structurale

Fondurile structurale sunt rezultatul negocierilor complexe la nivel naţional 8. În
cazul unor astfel de negocieri este necesar a se parcurge mai multe etape esenţiale pentru
constituirea şi totodată atragerea lor.
Comisia europeană formulează propunerile generale în vederea perioadei viitoare de
programare a Fondurilor Structurale. Ele iau forma unui document politic. Aceste
propuneri fac obiectul discuţiilor în cadrul instituţiilor europene , guvernele naţionale şi
regionale îşi fac cunoscute punctele lor de vedere. După această etapă Comisia propune
reglementări pentru a da efect propunerilor. Odată cu aprobarea acestora de către Consiliul
de Miniştri, de Parlament şi de Comisie ele capătă forţă legală.
Statele membre fac publice proiectele cu privire la utilizarea fondurilor, aceste
documente purtând denumirea de “Planuri naţionale de dezvoltare”.
Negocierile cu privire la fonduri se realizează între Comisie şi statul membru pentru
a decide modul în care fondurile vor funcţiona la nivel naţional. Comisia poate refuza
planurile sau programele operaţionale ce nu sunt conforme cu obiectivele şi priorităţile
comunitare. Odată ce aceste probleme sunt soluţionate părţile semnează un document
legal. Sunt puse la punct pentru a veghea la verificarea, controlul, la evaluarea şi la
urmărirea fondurilor.
Deşi fondurile structurale provin de la Bruxelles maniera în care ele sunt cheltuite
face obiectul negocierilor între Comisie şi guvernele statelor membre.

8
Brezoianu Petre - Finanţe europene, Editura C.H. Beck, Buc., 2007, pag.333
Pagina | 9
 2.2. Modalităţi de atragere şi alocare a Fondurilor Structurale
Modul în care Fondurile Structurale sunt atrase şi cheltuite se bazează pe o
împărţire a responsabilităţilor între Comisie şi guvernele statelor membre. Astfel Comisia
negociază şi în cele din urmă aprobă programele de dezvoltare propuse de către statele
membre şi alocă credite, statele şi regiunile acestora gestionează programele, asigură
aplicarea acestora şi selectează proiectele pe care le controlează şi deasemenea le
evaluează.
Funcţionarea Fondurilor structurale se bazează pe o serie de obiective, de fonduri şi
de programe. Pentru perioada 200-2006 statele membre au fost invitate să elaboreze un
plan naţional de dezvoltare în care era prezentată maniera în care statele ar fi dispus de
fonduri structurale potrivit priorităţilor şi estimărilor stabilite.
Ca urmare a primei etape, era încheiat un acord oficial între Comisie şi fiecare stat
membru în care erau precizate într-o manieră detaliată modalitatea de alocare a fondurilor;
documentul poartă denumirea de Cadru Comunitar de Sprijin sau Documentul Unic de
Programare. Acestea conţineau priorităţile, programele şi măsurile ce detaliau maniera în
care Fondurile Structural ear fi fost cheltuite.
Sistemul de atragere a fondurilor pentru perioada 2007 – 2013 este diferit. Pentru
atragerea de Fonduri Structurale fiecare stat membru trebuie să ceară şi să înainteze
Comisiei Europene un plan de priorităţi de investiţii pentru Fondurile Structurale. Aceasta
constituie baza negocierilor dintre Guvernul statului membru şi Comisia Europeană cu
privire la alocarea fondurilor europene.
Comisia publică Orientările Strategice Comunitare ce dau marile obiective ale
Fondurilor Structurale în toate statele membre. Ca răspuns fiecare stat membru elaborează
un Cadru de referinţă Strategică naţional ce prezintă cum vor fi cheltuite fondurile. Aceste
documente sunt mai scurte decât Cadru Comunitar de Sprijin sau Documentul Unic de
Programare. Statele membre beneficiază de un plus de libertate în ceea ce priveşte
administrarea Fondurilor Structurale, însă este o libertate limitată bineînţeles de
reglementări şi de Oriectările statistice comunitare.9

9
Dobrescu Emilian – Fondurile structurale: cunoaştere şi implementare de către toţi cei interesaţi, Editura Pag.335 - 337
Pagina | 10
 Comisia transferă fondurile statelor membre doar atunci când programele de
dezvoltare adoptate sunt implementate.
Astfel, pentru fiecare program, statul membru al Uniunii desemnează o autoritate de
conducere ce este responsabilă cu selectarea proiectelor. “Autoritatea care plăteşte” este
responsabilă de cheltuielile atestate şi cu cererea plăţilor Comisiei. Autorităţile care
plătesc trebuie să garanteze că toate cheltuielile ce sunt declarate Fondurilor Comunitare
satisfac cu regulile comunitare. In cazul în care Comisia consideră verificările naţionale ca
fiind inadecvate sau dacă se găsesc neregularităţi, se pot suspenda plăţile sau chiar se
poate cere returnarea plăţii totale.
Fondurile structurale nu sunt alocate direct pentru proiectele alese de Comisie. In
timp ce principalele priorităţi ale un program sunt definite în cooperare cu Comisia,
alegerea
proiectelor cât şi a conducerii lor sunt responsabilitatea autorităţilor naţionale şi regionale.
Odata selectate, proiectele sunt finanțate.
Statele membre suportă principala responsabilitate pentru dezvoltarea regiunilor
aflate în dificultate. Uniunea le ajută să câştige mai mult şi să obţină un rezultat mai bun
decât în cazul în care ar acţiona singure, aceasta fiind adevarata valoare adaugată a
Fondurilor Structurale.

2.3. Procesul de planificare, concepţie şi parteneriat

La începutul unei perioade de programare (de regulă de 7 ani), Uniunea Europeană
decide cu privire la bugetul dedicat Fondurilor Structurale şi defineşte regulile ce se aplică
în utilizarea lor.
Procedura de planificare a unui ciclu de fonduri structurale durează aproximativ 2
ani.
Reglementarea actulă stipulează faptul că:
 Pregătirea operaţiunilor Fondurilor Structurale în fiecare stat membru va fi
resortul unui parteneriat între autorităţile locale şi regionale, a autorităţilor

Pagina | 11
 publice competente, partenerii economici şi sociali şi orice alt organism
competent.
 Parteneriatul se va referi la pregătire, punere în aplicare, urmărire şi evaluare.
 Statele membre vor supune Comisiei un plan elaborat de autorităţile competente,
după consultarea partenerilor, care vor trebui să dispună de timpul necesar pentru
a face parte din punctul lor de vedere 10. Cadrul comunitar de susţinere trebuie să
enunţe o strategie şi priorităţi.
Marile proiecte (mai mari de 50 milioane de euro) trebuie să fie supuse unei analize
cost –beneficiu precum şi a unei analize a avantajelor socio-economice.
Incurajarea participării societăţii civile la formularea şi punerea în practică a
politicilor publice precum şi ameliorarea interacţiunilor în cadrul comunitătilor, toate
acestea reprezintă mijloace ce contribuie la crearea capitalului social şi uman, factor a
forţei de muncă, de creştere şi de dezvoltare durabilă. Statul desemnează partenerii cei mai
reprezentativi la nivel naţional, regional şi local şi în domeniul economic, social fiind
denumiţi “parteneri”. Statele membre asociază fiecare dintre parteneriaţii adecvaţi şi, în
special, regiunile, în diferitele stadia ale programării prin respectarea termenului fixat
pentru fiecare etapă.
Proiectul de regulament al Fondului Social European propune ca statele membre şi
autoritatea de gestiune a fiecărui program operaţional să vegheze la participarea
partenerilor sociali şi la consultarea actorilor neguvernamentali, la nivel teritorial, în
cadrul programului, al punerii în operă şi al urmăririi susţinerii Fondului.
In Belgia, Fondurile Structurale sunt planificate prin 3 Ministere ale folosirii forţei
de muncă şi a muncii. In cazul ONG-urilor, pentru ca acestea să fie recunoscute ca
parteneri ai Fondurilor Structurale, numai un număr mai mic dintre ele sunt selecţionate
(sindicatele, organizaţiile legate de partidele politice).
In Cipru, Fondurile Structurale sunt planificate prin Biroul de planificare al
guvernului. ONG-urile de incluziune sociala nu au fost associate într-un proces de
parteneriat.

10
Brezoianu Petre – Finanţe europene, Editura C.H. Beck, Buc., pag.346.
Pagina | 12
 In Republica Cehă, Ministerul dezvoltării regionale este cel mai responsabil de
planificarea Fondurilor Structurale. Pentru perioada de programare 2004-2006, ONG-urile
naţionale sectoriale şi ONG-urile intermediare care nu aveau implementare regional au
fost invitate să participe în calitate de parteneri.
In Germania, Fondurile Structurale sunt planificate prin ministere federale
competente. Pentru ONG-uri singurul mod de a se exprima constă în a comenta în cadrul
reuniunilor Comisiei de urmărire a fondurilor pe care le-au primit. In Germania nu există
decât 5 mari organizaţii de caritate ce sunt recunoscute ca parteneri ai Fondurilor
Structurale. ONG-urile de incluziune social au solicitat acest parteneriat însă fără success.
In Spania, aceste fonduri sunt definite prin diverse ministere în concordanţă cu
regiile autonome. De regulă ONG-urile nu sunt consultate, chiar dacă uneori unele
organizaţii sociale sunt consultate de Programul de iniţiativă comunitară, mai mult cu titlu
de informare decât pentru elaborarea lor.
In Estonia, Fondurile Structurale sunt planificate de ministerele responsabile, sub
egida Ministerului afacerilor financiare. Foarte puţine ONG-uri sunt consultate cu privire
la Fondurile Structurale. Consultarea acestora se referă de regulă la chestiuni sociale sau
sectoriale şi nu asupra întregului plan. ONG-urile sunt recunoscute ca parteneri dar, în
realitate, ele nu reprezintă decât 5% din participanţii la proces. 11
In Ungaria, Comisia interministerială de coordonare a politicii de dezvoltare este
cea care planifică şi coocrdonează Fondurile Structurale. ONG-uri;e nu sunt binevenite ca
parteneri ai Fondurilor.

2.4. Accesarea Fondurilor Structurale

Regulamentul Fondurilor Structurale nu răspunde la întrebarea “cine ar trebui să
pună în operă Fondurile Structurale?” 12 Astfel punerea în practică a acestor fonduri este
11
Brezoianu Petre – Finanţe europene, Editura C.H. Beck, Buc., 2007, pag. 348-350
12
Bârgăoanu Alina – Fonduri europene, strategii de promovare şi utilizare, Editura Tritonic, Buc., 2009, pag.150.
Pagina | 13
definită ca relevând responsabilitatea statului membru al Uniunii Europene. Ele trebuie să
fie distribuite de autorităţile de gestiune, ce sunt organe publice sau private la nivel
naţional, regional sau local.
Accesarea Fondurilor acordate de către Uniunea Europeană, fie că este vorba despre
sprijin direct (implementare centralizată) sau indirect (implementare descentralizată) se
poate realiza sub două modalităţi şi anume:
1. primă modalitatea o constituie participarea la apelurile pentru propuneri de
proiecte în vederea obţinerii unei finanţări nerambursabile.
2. prin participarea la licitaţii în vederea obţinerii unui contract.

2.5. Monitorizarea Fondurilor Structurale

Fondurile Structurale sunt gestionate de către Comisia Europeană şi au ca şi
destinaţie finanţarea măsurilor de ajutor structural la nivel comunitar în scopul promovării
regiunilor slab dezvoltate, combaterea şomajului, promovarea dezvoltării rurale etc.
Pentru a asigura o utilizare cât mai eficientă a acestor fonduri fiecare stat are
obligaţia de monitorizare, evaluare şi de control asupra efectuării cheltuielilor din
intrumentele financiare precum şi să informeze şi să facă publice informaţii cu privire la
sistemul de implementare.
In cazul alocării de fonduri structurale monitorizarea utilizării eficiente a fondurilor
este realizată de un comitet de monitorizare ce este constituit în termen de 3 luni de la
aprobarea unui program operaţional. Comisia participă deasemenea la monitorizarea
programelor şi plăteşte cheltuielile certificate şi verifică sistemele de control instituite. Un
reprezentant al Comisiei Europene participă la reuniunile Comitetului de monitorizare, cu
rol consultative având rolul de a asigura eficacitatea şi calitatea implementării proiectelor
finanţate.
Programul Operaţional de Asistenţă Tehnică are un rol important în acest proces de
monitorizare a fondurilor. Astfel, axele prioritare de asistenţă tehnică din cadrul fiecărui
program trebuie să ofere asistenţă specifică pentru pregătirea de proiecte, monitorizare şi
control. Această asistenţă răspunde necesităţilor tuturor structurilor precum şi actorilor
Pagina | 14
implicaţi în gestiunea şi implementarea Fondurilor Structurale dezvoltând un sistem de
management al transparenţei informaţiei privind absorbţia fondurilor şi întărind totodată
importanţa atragerii de fonduri pentru statele membre ale Uniunii.

2.6. Controlul Fondurilor Structurale

In cadrul reglementărilor, organismele de gestiune sunt formal responsabile de
eficacitatea şi corecţia sistemelor de urmărire şi evaluare. Organismele de control trebuie
să întocmească sisteme de urmărire statistic şi financiară, să trimită rapoarte anuale
Comisiei şi să asigure conformitatea politicilor Uniunii.
Autoritatea ce exercită control asupra gestiunii fondurilor structurale europene este
autoritatea de audit de pe lângă Curtea de Conturi. Aceasta este “trimisul” Comisiei
Europene în statele membre cu scopul de a verifica modul în care sunt gestionate şi
utilizate fondurile europene.
Comitetul de control trebuie să existe pentru fiecare cadru de susţinere şi să fie
stabilit de statul membru.
Comitetul de control are rolul :
1. De a alege criteriile pentru proiect;
2. Evaluarea progreselor, examinarea rezultatelor punerii în operă precum şi
realizarea obiectivelor propuse;
3. Modificarea dezvoltării financiare cu acordul autorităţii de gestiune.

Pagina | 15
 CAPITOLUL III
FONDURILE STRUCTURALE ÎN ROMÂNIA

Fondurile europene constituie un subiect dezbătut la nivelul societăţii româneşti şi

europene, considerat a fiind important pentru evoluţia României în contextual integrării
europene.
Prin Fondurile Structurale se finanţează progremele multi – anuale de dezvoltare
regional, elaborate de către regiuni, statele membre şi Comisie prin:
 Planuri de dezvoltare;
 Cadrul strategic naţional de referinţă;
 Programele operaţionale.
În Cadrul Strategic Naţional de Referinţă România a stabilit o serie de obiective,
precum:
 Indicarea direcţiei de dezvoltare a stretegiei României pentru implementarea
operaţiunilor ce vor fi finanţate din Fondurile Structurale şi de Coeziune, în
conformitate cu obiectivele Comisiei;
 Ilustrarea felului în care România intenţionează să orienteze Instrumentele
Structurale spre realizarea priorităţilor majore naţionale şi de coeziune
europeană;
 Abordarea problemelor majore cu care se confruntă ţara şi reflectarea
potenţialului de dezvoltare a regiunilor şi oraşelor;
 Demonstrarea legăturilor şi concordantei cu priorităţile din Orientărie Strategice
de Coeziune, Agenda Lisabona şi Programele Operaţionale.
La nivelul României prin FEDR se finantează Programul Operaţional Sectorial -
Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE) şi Programul Operaţional Regional13.

13
Oprea Dumitru, Meşniţă Gabriel – Fonduri euroepene pentru România în perioada 2007 – 2013, Editura Sedcom Libris,
2007, pag.51.
Pagina | 16
 Fondurile structurale ale UE sunt gestionate de către Comisia Europeană şi au ca
destinaţie finanţarea măsurilor de ajutor structural la nivel comunitar, în scopul promovării
regiunilor cu întârzieri în dezvoltare, reconversia zonelor afectate de declinul industrial,
combaterea şomajului de lungă durată precum şi insertia profesională a tinerilor sau
promovarea dezvoltării rurale
Cu privire la accesul fondurilor structurale comunitare, România are posibilitatea de
a dezvolta regiunile mai puţin favorizate, de a moderniza infrastructura de transporturi şi
mediu, de a asigura o dezvoltare rurală, de a crea noi oportunităţi de ocupare a forţei de
muncă şi totodată de a promova noi politici sociale care să ducă la standardele superioare.
Absorbţia fondurilor structurale a ajuns să preocupe atât de mult încât ea a împins în
plan secund problema rostului acestor bani. Astăzi se vorbeşte despre miliardele de euro
pe care România le primeşte de la Uniunea Europeană. România este o ţară marcată de
decalaje economice şi sociale, de sărăcie, de lipsa resurselor financiare, aceste sume au
ajuns să aprindă imaginaţia public14.
În perioada 2007 – 2013 Romania a beneficiat de fonduri structurale de circa 28-30
miliarde de euro din partea UE în perioada 2007-2013.
România poate pierde fondurile europene atât din cauza faptului că, până acum, au
fost absorbite sume foarte mici, dar şi pentru că, în încercarea de a recupera, autorităţile se
concentrează doar pe faza iniţială a procesului
Fondurile structurale care vor finanţa măsuri de politică regională trebuie astfel
gestionate şi direcţionate încât să permită apropierea decalajelor între regiuni şi nu să le
adâncească.
România are nevoie de programele structurale, atât pentru a recupera decalajul
existent faţă de ţările membre ale Uniunii Europene, cât şi pentru o dezvoltare durabilă.
Preocuparea României capăţă noi valenţe datorită faptului că România are nevoie de
un nivel ridicat de absorbţie a finanţării comuitare nerambursabile pentru a contracara
efectele presiunii create de criza economic.

14
Bârgăoanu Alina – Fonduri europene, strategii de promovare şi utilizare, Editura Tritonic, Buc., 2009, pag.8.
Pagina | 17
 România trebuie să folosească fondurile structurale pentru a ajunge la standardele
europene în domenii cheie precum transportul, formarea profesională, mediu, cercetare
etc.

Pagina | 18
 CONCLUZII

Principalele obstacole cu care se confruntă noile state membre ale UE constau în

abilitatea redusă de a folosi fondurile structurale într-un mod cât mai eficient, având
rezultate favorabile şi gestionând sumele alocate în limita timpului bine stabilit, slaba
capacitate a structurilor instituţionale de a gestiona fondurile cât şi de slaba posibilitatea a
autorităţilor centrale şi regionale de a participa la co-finanţarea proiectelor ce beneficiază
de finanţare prin acccesarea diferitelor surse de finanţare publice şi private.
Fondurile europene se cer a fi văzute ca o mare provocare. Aceşti bani vin însoţiţi
de o somaţie cu privire la proiect, la strategie etc. In absenţa unei strategii clare de utilizare
şi orientare, fondurile europene pot reprezenta un risc major deoarece ele pot duce şi la o
cheltuire ineficientă a fondurilor.
Necesitatea absorbţiei de fonduri reiese din faptul că un stat trebuie să cheltuie bani,
iar în cazul în care nu dispune de aceşti bani trebuie să implementeze proiecte viabile
pentru a obţine fonduri de la Uniunea Europenă. Ideile unor asftel de proiecte pleacă
deseori de la nevoile statului, a societăţii.
Raportându-ne la România, Fondurile Structurale pentru coeziune econimică şi
socială au o inportanţă majoră deoarece aceasta este o ţară slab dezvoltată iar viziunea
îmbunătăţirii nivelului de trai, dispariţia sau diminuarea problemelor economice fără un
ajutor din partea Uniunii Europene nu este tocmai cea mai optimistă.
România are posibilitatea atragerii de fonduri structurale însă este necesară o
contribuţie şi din partea ţării noastre, constând fie într-un interes mai mare pentru
utilizarea cât mai eficientă a fondurilor atrase în scopurile propuse dar şi a unei contribuţii
financiare din partea României.
Conjunctura economică, dezvoltarea socio-economică, gradul de descentralizare a
fiecărei ţări a Uniunii Europene, toţi aceşti factori determină o diferenţiere a ţărilor care,
deşi sunt membre ale Uniunii Europene, nu au aceeaşi structură, dezvoltare şi nu se bucură

Pagina | 19
de fonduri structurale în mod unitar ci în funcţie de priorităţi, de statele mai puţin
dezvoltate ce au nevoie de ajutor.
Premisele succesului implementării fondurilor structurale sunt legate de capacitatea
instituţiilor administrative publice de a gestiona cât mai eficient fondurilor obţinute.
Aşadar, Fondurile Structurale sunt acordate pentru ca un stat membru să atingă un
nivel minim de dezvoltare impus de Uniunea europeană. Parcurgerea paşilor gestiunii
financiare de către un stat membru tinde să determină o creştere economică a statului în
cauză, o creştere a locurilor de muncă şi a dezvoltării regiunilor şi totodată duce la
înlăturarea slăbiciunilor structural de la nivelul regiunilor mai puţin dezvoltate.
În opinia mea, ţările membre ale Uniunii Europene au nevoie de asistenţă pentru a
depăşi deficienţele structurale din ce în ce mai frecvente şi pentru a-şi dezvolta
competitivitatea pe piaţa internă şi externă, numai astfel reuşind să prospere şi să îşi atingă
obiectivele propuse.

Pagina | 20
 BIBLIOGRAFIE

1. Profiroiu Marius, Alina, Popescu Irina – Instituţii şi politici europene, Editura

Economică, Buc., 2008;

2. Dobrescu Emilian – Fondurile structurale: cunoaştere şi implementare de către

toţi cei interesaţi, Editura Eurolobby, Buc., 2008;

3. Profiroiu Marius, Alina, Popescu Irina – Instituţii şi politici europene, Editura

Economică, Buc., 2008;

4. Brezeanu Petre – Finanţe europene, Editura C.H. Beck, Buc., 2007;

5. Oprea Dumitru, Meşniţă Gabriela – Fonduri euroepene pentru România în

perioada 2007 – 2013, Editura Sedcom Libris, 2007

6. Constantinescu Codruţ - Să vorbim altfel despre Fondurile Structurale, nr. 1_

26, 2007

7. www.fonduri-structurale.ro

8. www.inforegio.ro

Pagina | 21