Inselatoria inimii - importanta

precautia
E bine să fii precaut? Depinde asta de context? Depinde
de măsura în care se aplică doza de precauție?
Precauția e definită ca fiind o măsură luată în avans
pentru a preveni ceva dezastruos, neplăcut sau
inconvenabil din a se întâmpla.

Un mare pericol care poate fi tăinuit de precauție este

că rațiunea poate pune stăpânire pe tine în așa măsură
că te face să nu acționezi vreodată. Nu acționezi de
dragul de a nu răni sau mai grav te scuzi spunând că a fi
precaut înseamnă a sta și a lăsa ca lucrurile să se
întâmple de la sine. Nu acesta e felul în care precauția
lucrează, pentru că precauția presupune pe lângă
efortul intelectual unul fizic, menit să ne scuture
scuzele.

Nu știu cât de la modă mai e dictonul “Ascultă-ți inima”,

știu doar că e deranjant însă e că de multe ori acționăm
conform indicației din el. „Inima este mai înșelătoare
decât toate lucrurile și este fără vindecare. Cine poate
să o cunoască?“„Eu, Domnul , cercetez inima și încerc
adâncul ființei“ – Ieremia 17. Inima trebuie a fi educată,
pentru că altfel ea are apucături sălbatice, de
nestăpânit, cărora dacă le dăm frâu ajungem să suferim
negreșit. Pe drept sunt numiți nebuni cei care aleg să
se încreadă în inima lor. – Proverbe 28. Simțirile nu ne
pot fi călăuze, ele sunt periculos de înșelătoare. Sunt
atât de multe lucruri trecătoare care ne țin inima într-un
necurmat freamăt și o poarta de la un simțământ la altul.

Dacă aș fi acționat conform indicațiilor inimii mele din

ultimele câteva săptămâni aș fi sfârșit teribil. E drept,
inima are tendințe sofisticate, dar tot ea e egoistă și
acționează ca busola piratului caraibean, adesea. Inimile
noastre nu ne vor salva de ceva anume, noi trebuie să
fim salvați de ele. Inimile noastre nu sunt menite a fi
dumnezei ci de a-L crede pe Dumnezeu cu ele.

Precauția va lucra mână în mână cu dragostea și implicit

curajul. Precauția e izvorâtă din înțelepciune dar foarte
ușor se poate transforma în nebunie dacă nu e mânuită
corespunzător. Din pricina ușurinței inimii și a nepăsării
față de scăderile noastre în evlavie, nu simțim durerile
sufletului nostru, ci adesea râdem zadarnic, pe cînd, pe
drept, s-ar cuveni sa plângem.

Te rog, pentru binele tău acționează precaut, cugetă la

îndemnurile Duhului, nu la cele ale inimii. Lasă-L pe El,
Domnul, să-ți cerceteze inima, și adâncul ființei. El este
Singurul care poate si vrea să ți-o vindece de
încăpățânări puerile și de apucăturile-i, uneori atât de
insesizabile, dar atât de nocive. Nu ai motive să faci
asta? Uite aici unul: Inima îşi va căpăta tot mai mult
curăţia în asemenea măsură că Dumnezeu se va putea
oglindi în ea cu limpezime.