Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tema și viziunea
“Vremurile caragialiene au trecut, omul descoperit de scriitor a ră mas, nu în
culorile și gesturile de epocă , ci în esența lui tipologică ; nu în portretele din
cadrele pră fuite ale odă ilor din mahala cu miros de scă pă tare, ci în tentațiile
lor înșelă toare” afirma Vasile Fanache.
Un prim episod sugestiv pentru temă este ilustrat chiar în actul I al operei
câ nd Ș tefan Tipă tescu și Ghiță Pristanda dialoghează pe marginea calomniilor
aduse de Cațavencu prefectului, apoi discuția este transferată la sarcina
polițaiului de a așeza cele patruzeci și patru de steaguri la marile instituții ale
localită ții. Acest context va scoate în evidență faptul că oamenii politici sunt
corupți și acoperă cu bună știință faptele ilegale la care se dedă înșuși omul
legii. Ironia lui Tipă tescu întâ lnește minciuna și lingușirea angajatului servil
care știe cum ”să tragă condeiul” pentru a avea grijă de ”famelia mare” în
condițiile ”renumerației mici, după buget”. Critica autorului se îndreaptă atâ t
asupra acestor personaje câ t și a altora, cum este Trahanache, ”prezidentul de
comitete și comiții”, care vine de la Cațavencu unde află de scrisoare amoroasă
adresată soției sale de prefect, însă o consideră plastografie, el fiind cel care
încearcă să îl liniștească pe Tipă tescu, pe care vestea îl înfuriase teribil.
Un alt episod relevant pentru satira autorului este finalul operei care va
demasca multe caractere, caracteristice societă ții pe care o construiește
acțiunea. Astfel, festivitatea organizată cu ocazia numirii lui Agamemnon
Dandanache în funcția din Camera deputaților, va reuni toată comunitatea
pestriță a tipologiilor umane care nu mai luptă , ci se resemnează în fața unei
hotă râ ri venite de la București. Opoziția nu mai are obiectul șantajului,
scrisoarea compromiță toare, așa că renunță la amenință ri și acceptă
conducerea oficialită ților serbă rii, umil și resemnat. Partidul aflat la putere
respiră ușurat că marele secret nu a fost dezvă luit și astfel imaginea acestora
nu a avut de suferit, iar Zoe și Tipă tescu își pot continua liniștiți amantlâ cul.
Demagogia, pretinsa erudiție și incultura evidente la cei doi contracandidați –
Cațavencu și Farfuridi – vor fi mult depă șite de Agamiță Dandanache, ”mai
prost ca Farfuridi și mai canalie decâ t Cațavencu”.