EXAMEN COMUNICARE INTERCULTURALĂ

1.Descrieți două experiențe personale în care comunicarea interculturală a

fost afectată de prejudecăți?

Comunicarea interculturală se ocupă cu comunicarea între diferite culturi și

grupuri sociale sau modul în care cultura afectează comunicarea. Descrie gama
largă de procese și probleme de comunicare care apar în mod natural într-o
organizație sau context social format din indivizi din diferite medii religioase,
sociale, etnice și educaționale. În acest sens, urmărește să înțeleagă modul în
care oamenii din diferite țări și culturi acționează, comunică și percep lumea din
jur. Mulți oameni din comunicarea interculturală de afaceri susțin că cultura
determină modul în care indivizii codifică mesajele, ce mediu aleg pentru a le
transmite și modul în care mesajele sunt interpretate. În ceea ce privește
comunicarea interculturală propriu-zisă, studiază situațiile în care oamenii din
medii culturale diferite interacționează .

Atunci când ne naștem, nu ne naștem nici cu stereotipii și nici cu prejudecăți.

Formarea lor, în viața fiecăruia dintre noi, începe să prindă contur încă de
timpuriu, în primul rând prin interacțiunea cu ceilalți oameni, prin experiențele
pe care le avem alături de aceștia. Evident, stereotipurile și prejudecățile sunt
aspecte negative ale personalității fiecăruia dintre noi, așa încât este important să
le recunoaștem și să le eliminăm.

Prejudecata reprezintă atitudinea unei persoane, deseori negativă, cu privire

la tipurile de persoane sau de grupuri, în funcție de propria apartenență socială.
Îmbrăcând forma unei opinii sau a unui sentiment nedrept, format fără îndeajuns
de multă gândire sau cunoaștere, prejudecățile au ca fundament teama și
ignoranța, determinând apariția unor comportamente discriminatorii față de alte
persoane.

Ca o primă experiență personală este momentul când am plecat în vacanță in

Anglia.Ajungând la un magazin din zona în care stateam și neștiind bine limba,
incercam să îi cer câteva cumparături vânzătorului.După multe explicații si
gesticulatii acesta tot nu mi-a dat ce mi-a trebuit.Intr-un final vine din spate o
doamna care se pare că a văzut și auzit că sunt româncă și a vorbit ea în locul
meu. Primind ajutorul ei am invitat-o la o cafea , iar cand am inceptut sa vorbim
aceasta mi-a povestit ca domunul de la magazin face diferența de naționalitate,
limba, culoarea pielii , gândind că niște însușiri negative pe care el le consideră
despre persoana cu care interacționează. După părerea mea ,el a pus o etichetă
greșită asupra persoanei mele pentru aș-i simplifica gândirea și exprimarea,
devenind dăunatoare în momentul în care el formulează etuchetari nefavorabile
despre o anumită persoană.

Riscul discriminării rasiale este mult prea mare și cu consecințe prea grave în
istoria umanității pentru a fi lăsat la latitudinea fiecărui individ. Aceasta este
problema fundamentală a rasismului, pe care societățile civilizate sunt obligate
să o rezolve. Mergând la o școală din Austria pentru a o vedea pe verișoara mea,
întâmplător trecând pe un hol al școlii, aud tonuri ale vocii ridicate și cuvinte
foarte urâte pe care și le adresau doi profesori reciproc.

Am auzit cum îi spunea că nu voi mai vorbi cu tine pentru că ești

negru.Genul acesta de argumentație induce ideea complet eronată că este corect
să identifici oamenii după rasă. Nu am mai suportat și am mers la ei, încercând
să le explic că nu este bine ce fac și mai ales de față cu copii. După multe
explicații aceștia au înțeles ce greșeală au comis , iar eu am plecat mulțumită că
am ptut să îi ajut și să îi îndrum spre ceva bun.

2.Cum va schimba pandemia actuala ritualul salutului?

Strânsul mâinii este obiceiul care se practică cel mai des când doi oameni se
întâlnesc. Acesta fiind gestul ,,acreditat” în toate societăţile şi în toate
momentele istorice ca fiind: Îmi pare bine să te cunosc, Pace!, Suntem prieteni.
Pentru că în momentul în care doi oameni dau mâna, îşi atestă unul altuia că nu
au nimic în mână cu care să se atace.
De aceea nu este elegant să dai mâna cu mănuşă. Pentru că ai putea să ai
ceva pe mănuşă sau sub mănuşă. Din cauza pandemiei de Covid-19 însă,
strânsul mâinii, sărutul pe obraz sau îmbrăţişările, nu prea mai sunt întâlnite. Ba
chiar te-ai putea trezi într-o situaţie jenantă, dacă eşti refuzat. Ca să evităm astfel
de momente jenante, oamenii au găsit tot felul de moduri „safe” în care să se
salute. În momentul în care înţelegi cu adevărat că este nevoie să te păzeşti, dar
îţi doreşti în continuare să comunici cu cel din faţa ta, vei depăşi mai uşor aceste
piedici, aceste mici piedici. Sunt de părere că ne-au mai rămas două gesturi
importante în ceea ce priveşte salutul: Privirea şi zâmbetul care se vede, chiar
dacă purtăm mască.
Lumea se obișnuiește cu mască și distanțarea socială, iar după trecerea
pandemiei aceștia vor rămâne cu aceleași obiceiuri.
Chiar dacă nu s-au rezolvat încă problemele prezentului, pandemia de
coronavirus ne ține încă în casă și continuă să facă victime, trebuie să ne gândim
totuși și la cum va arăta viitorul. Lumea intră într-o nouă etapă a existenței sale,
iar întrebarea este dacă ar trebui să ne fie frică de ce va veni sau ar trebui să
privim schimbările ca pe niște oportunități. Bineînțeles că fiecare om gândește
diferit, dar dacă ar fi după mine, pentru mie este o nouă cale deschisă, un trecut
aspru din care am avut ce invata si am reusit sa pretuiesc mult mai mult tot ceea
ce se afla in jurul meu.

STUDENT:LENEȘU GEORGIANA-MIRUNA