Făşie Alexandru- Constantin

Glandele paratiroide

Glandele paratiroide sunt organe foarte mici, sunt organe vitale, iar extirparea lor totală duce
la deces. Dacă sunt îndepărtate jumătate din glandele paratiroide, se produc anomalii fiziologice
minore. Dacă vorbim despre extirparea a 3 glande dintre cele 4, se produce o hipoparatiroidie
tranzitorie.
Paratiroidele pot fi comparate cu boabele de grâu sau de linte, având grosimea de 1-2 mm,
lățimea de 2-4 mm și înălțimea de 4-8 mm. O glandă paratioridă cântărește până în 50 mg, iar
totalitatea paratiroidelor au o greutate de maxim de 150g.
Paratiroidele sunt situate alături de tiroidă, de care se diferențiază prin structură, funcție și
origine. În mod normal, glandele paratiroide sunt patru la număr, însă există cazuri cu doar 2
sau 3. Pe lângă paratiroide, mai sunt și paratiroide accesorii, care se găsesc între cartilajul
tiroid și mediastinul superior. În cazul în care glandele paratiroide sunt extirpate accidental în
urma unei intervenții chirurgicale, paratiroidele accesorii pot să o parte din funcția acestora.
Paratiroidele sunt mai deschise la culoare decât tiroida, culoarea putându-se modifica în funcție
de vârstă și debit sanguin (galben-roșiatic și brun-roșiatic). În cazul femeilor însărcinate,
paratiroidele sunt mai mari în volum și au o colorație mai intensă. Glandele paratiroide sunt
ovalare sau lenticulare, au suprafața netedă și o consistență mai moale comparativ cu cea a
tiroidei.
După cum am precizat mai sus, paratiroidele sunt, de obicei, în număr de 4: paratiroide
superioare dreapta, stânga și paratiroide inferioare drapta, stânga.
Paratiroidele superioare
(dreapta, stânga) se
găsesc median pe fața
postero-laterala a lobilor
tiroidieni, pe traiectul
anastomozei dintre arterele
tiroidiană superioară și
tiroidiană inferioară.
Paratiroidele superioare se
găsesc în țesutul conjuctiv
lax dintre capsula
peritiroidiană și capsula
proprie a tiroidei.
Paratiroidele inferioare
(dreapta, stânga) se află
lângă baza lobilor tiroidieni,
în vecinătatea arterei
tiroidiene inferioare și a
nervului laringeu recurent.
Făşie Alexandru- Constantin

Cele inferioare sunt mai superficiale, comparativ cu cele superioare și sunt anexate la capsula
peritiroidiană.

Structura glandelor paratiroide

Fiecare glandă paratiroidă este formată dintr-o capsulă conjunctivă fină și un parenchim. La
nivelul capsulei se găsesc septe subțiri care împart parțial lobulii glandulari. Parenchimul este
format din celule dispuse în cordoane unite între
ele. Celulele pot fi principale și oxifile. Cele
principale au rolul de a secreta parathormonul,
fiind și mai numeroase numeric. Parathormonul
are rol în metabolismul calciului și al fosforului și
menține constant raportul fosfo-calcic din
sânge. Parathormonul este un hiperglicemiant și
stimulează acțiunea osteoclastelor. Referitor la
celulele oxifile, nu se cunosc informații despre
activitatea lor.
Cordoanele de celule sunt separate de țesut adipos
și multe capilare sinusoidale, care asigură
vascularizație bogată paratirodelor.

Vascularizația și inervația paratiroidelor

După cum am precizat, paratiroidele sunt organe abundent vascularizate. Fiecare glandă este
irigată de o arteră provenită din artera tiroidiană inferioară sau din anastomoza acesteia cu
artera tiroidiană superioară. Venele paratiroidelor iau naștere dintr-o rețea subcapsulară, sunt
mici și unice și se varsă în venele tiroidiene.
Nervii paratiroidelor pornesc din lanțul simpatic cervical, formează plexuri perivasculare și
apoi pătrund
în glandă.
Nervii sunt
vasomotori.
Făşie Alexandru- Constantin

Fiziologia

Glandele paratiroide au responsabilitatea de a regla nivelul calciului din organism, ajutând

sistemul nervos și pe cel muscular să funcționeze în parametri optimi. Calciu este un element
care contribuie la contractura musculaturii, se găsește în structura oaselor oferindu-le rigiditate
și ajută la trasmiterea curentului electric de-a lungul nervilor. În situația în care organismul nu
are resurse suficiente de calciu, glandele paratiroide încep să producă hormon paratiroidian, iar
acesta se ocupă de dozarea calciului în organism.
Hormonul care este sintetizat de glandele paratiroide este PTH (parathormonul).
Parathormonul este un hormon polipeptidic, este format din 84 de aminoacizi și are funcția de a
regla calciul și fosforul din organism. Parthormonul se formează în glandele paratiroide în urma
a două clivări proteice succesive din precursori biologici de dimensiuni mai mari. După ce este
eliberat în circulație, hormonul este metabolizat predominant (70%) în ficat, 20% în rinichi, în
sânge, iar eliminarea are loc la nivel renal.
Absorbția calciului și fosforului din oase se produce prin două efecte distincte. Un efect este
foarte rapid și intervine în minute, rezultând din activarea celulelor osoase deja existente
pentru a stimula absorbția de calciu și fosfor. Următorul efect este mai lent, durează zile,
săptămâni pentru a intra total în rol și rezultă din proliferarea osteoclastelor, urmată de
reabsorbția osteoclastică crescută a osului și nu numai de o simplă reabsorbție a sărurilor de
calciu și fosfați din os. Faza lentă activează osteoclastelor, iar faza rapidă realizează osteoliza.

Efectele administrării PTH-ului asupra concentrației calciului și fosfaților în

lichidul extracelular

După ce este administrat parathormonul, concentrația calciului începe să crească și atinge un

platou după aproximativ 4 ore. Pe de altă parte, fosfații scad în concentrație și se atinge un nivel
de platou scăzut într-o oră sau două. Scăderea calciului este dată de efectul direct al
parathormonului de a produce reabsorbția caciului și fosfaților din os și de un efect asupra
rinichiului care scade excreția calciului în urină. Scăderea concentrației fosfaților se datorează
unei acțiuni a rinichiului de a excreta masiv renal fosfații. Aceasta este de obicei suficient de
importantă pentru a depăși absorbția crescută a fosfaților din oase.