Sunteți pe pagina 1din 146

(БВЫ 9 7 3 - 9 3 0 8 - 1 3 - 9

Elisabeth Hill

E D IT U R A N A Ţ IO N A L 1997
A fo s t o d a tă o p rin ţe s ă a d evă ra tă ...

P o veste a e i s -a sc ris p a g in ă cu p a g in ă , cu vâ n t cu cu vâ n t, în că d e la

n a ştere. N ic i u n p a la t în ca re a fo s t îîic h isă n u i-a p u tu t fe re c a ch ip u l,

n ic i u n tu rn n -a fă c u t-o in zn zib ilă : to ţi ştia u cum a ră ta , cum creştea ş i

cum s -a fă c u t m a re ş i fru m o a să D ia n a , to ţi a u in tra t în via ţa e i, a şa

cum to ţi a u fo s t d e fa ţă câ n d a u u cis-o .

U rsito a rele i-a u p re z is în c ă d e la n a ştere c ă o s ă a /u n g ă reg in ă , d a r

F ă t-F ru m o s, a tu n ci câ n d i-a p u s c o ro n iţa p e fru n te , era cu o c h ii le g a ţi:

stă tea în tr-o a ltă p o veste, cu g â n d u l la o a ltă m irea să .

...F iin d sfâ rşit d e vea c, d e u n m ilen iu ş i d e o lu?7ie,p o ve ste a D ia n e i

a fo s t p o ve ste a u n u i vea c, a u n u im ilen iu ş i a u n e ilu m ig ră b ite s ă -ş iştie

d estin u ld e n eştiu t, aznde s ă a fu tig ă p e o cu lm e d e n ea tin s, d o rn ice s ă se

e lib e rez e d in la n ţu ri ca re n u c a d n iciod a tă .

fn ă lţâ n d u -se dea su pra la b irin tu lu i în ca re ş i-a că u ta t în za d a r

fe r ic ire a , p rin ţe s e i i s-a u to p it a rip ile ca lu i /ca r, d a r n u p e n tru c ă s -a

a p ro p ia tp r e a m u lt d e so a re : o c h iilu m iis-a u fă c u t m ănu?u:hid e scâ n tei

o rb ito a re, a u a li/ts -o , a u o rb it-o ş i a u d o b o râ t-o .

C a s ă -ş i cea ră ierta re, d in co lo d e f lo r i ş i la crim i, lu m ea a cea sta

trecă toa re i-a să p a t m orm â n t în tr-o p o ve ste .


. .

.
Partea I

O
p CJI/& / *

C o r te g iu l f u n e r a r în a in te a z ă în c e t că tre ca te d ra la
Westminster. în fa ţa lu i tin e ri din garda regală, călare. Caii,
înaintea D ia n ei, c a ii de care i-a fo s t m ereu atât de fric ă .
S em n u l distinctiv a l p restig iu lu i regal. Solem n, ca la paradă,
ei păşesc cadenţat în fa ţa s icriu lu i închis, în care odihneşte
deja Lady D iana de Wales. îm b ră ca ţi în u n iform e de gală
soldaţii au fir e tu r i a u rii p e p iep t şi ch ip u ri tinere, aproape la
f e l de tinere cu ce l al p rin ţu lu iW illia m ,fiu l ce l m are a l D ianei.
O sută de camere de luat vederi ale celebrului B B C urmăresc
pas cu pas înaintarea tăcută a cortegiului pentru circa două
miliarde şi jum ătate de telespectatori din lumea întreagă.
D e o parte şi de alta a sicriului, soldaţii galezi, cu tunica
roşie, batpas de paradă. Lum ea întreagă îşi ţine răsuflarea privind
înfricoşată cum trece cutia aceea îngustă în care D iana stă
ascunsă de privirile lor. Pentru prim a datăprinţesa este aplaudată
fă r ă să-i fie văzut chipul surâzător, fă r ă să-i fie auzite cuvintele
calde, fă ră să-i fie admirată ţinuta sau eleganţa.
T o tu l se p e tre c e cu în c e tin ito r u l, în fa ţa a m ilio a n e
de o a m e n i în m ă r m u r iţi de u im ir e . D is p a r iţia D ia n e i,
com entată de o săptămână de toate postu rile de televiziune şi
p u b lica ţiile lum ii, p a re în că incredibilă.
Este o am iază a u rie de toamnă, m ohorâta L o n d ră p a re
să-şi f i alu nga t special ceaţa cenuşie, pregă tin du -se p en tru
cea m ai im p orta n tă cerem on ie fu n e ra ră a s e colu lu i de la
în m o rm â n ta re a lu i K ennedy în co a ce. E soare m u lt, este
lum ină, f lo r ile împânzesc străzile, sunt aruncate asupra c o r ­
te g iu lu i sau a şteaptă în c ă în m â in ile tre m u ră to a re ale
m ilio a n e lo r de oa m en i care o p etrec p e D ia n a p e u ltim u l ei
dram. O zi ca un surâs a l naturii, un semn de la D um nezeu
ca dragostea şi fru m u seţea p o t schim ba fa ţa lu m ii. S corţoşii
englezi plâng pe străzi după regin a in im ilo r lor, în tim p ce
regina Elisabeta a II-a , strivită de imensa popularitate a fo s te i
ei n u rori, iese în fa ţa p a la tu lu i H uckingham să-şi p lece ca pu l
în fa ţa sicriu lu i.
M oartea netezeşte orice asperitate, stinge pasiunile, c o ­
boară p â n ă şi re g ii p e pământ. în fa ţa m o rţii toţi înţelegem cât
de p u ţin contăm , cât de im p la ca b il ne apropiem fie c a re şi
îm preu nă de acelaşi deznodământ.
Ciudat şi trist, la trecerea sicriu lu i, londonezii sau m iile,
m ilioan ele de oam eni veniţi de p retutindeni la înm orm ântarea
D ia n ei... aplaudau. A m in tire a ce le b rită ţii ei, g estu l acela
in stinctiv a l a tin g e rii p a lm e lo r de fie c a re dată când D ia n a
trecea p rin m ulţim e se repetă acum, ca un ecou a l bu cu riei de
altădată. P orn ite dintr-o dragoste atât de adâncă încât clătinau
acum tro n u l celei m ai serioase m o n a rh ii din lume, aplauzele
acestea sunt de o tristeţe sfâşietoare.

8
C ortegiul însoţit de tinerii chipeşi poleiţi în auriu şi roşu trece
încet p rin inimile întregii lum i caprintr-o baie de soare. în aplauze.
Ia r tristeţea se împleteşte cu bucuria la fe l de adânc cum s-a împletit
de-a lu n gu l celor 36 de ani ai vieţii prinţesei de Wales.

*
* *
Diana Frances Spencer a intrat cu stângul în viaţa
părinţilor ei. La 1 iulie 1961, când s-a născut ea, în
ca sa fa m ilie i S p e n c e r n -a fo s t n ici pe d e p a rte o
sărbătoare. Johnny Althorp, fiul contelui Spencer şi
Lady Frances Roche, fiica celui de-al patrulea baron
Ferm oy aveau deja două fete şi aşteptau cu sufletul la
gură un băiat. Moştenitorul, purtătorul titlului, urmaşul
norm al şi firesc al oricărei fam ilii aristocratice engleze,
înaintea Dianei m am a sa pierduse o sarcină şi căsnicia
ei nu era dintre cele mai fericite. Aşa că Diana a venit
pe lume ca ceva în plus, adăugând prezenţa sa la cea a
surorilor, deja prea multe: Sarah şi Jane.
A bia la trei ani după naşterea sa, fam ilia Spencer
a avut fericirea să prim ească fiul m ult dorit, pe care
l-au botezat, culmea, Charles.
Lipsită de glorie, n aşterea Dianei a fost urm ată de
clipe ale unei copilării la fel de întunecate. Surorile
erau m ai m ari şi nu acceptau întotdeauna prezenţa ei
în jocu rile lor, părinţii se certau des şi în cele din urm ă
s-au şi despărţit, fratele m ai mic, singura ei alinare,
i-a fost destul de curând luat din preajm ă.

9
în c ă de m ică îi plăceau cop iii şi an im alele. îl
îm b răca pe C harles ca pe o păpuşă, îl d ădăcea şi
încerca, după plecarea m am ei (copiii au fost câştigaţi
la proces de tată), să se ocupe de el ca şi cum ar fi
trebuit să-i ţină acesteia locul.
Park House, locuinţa din copilărie a D ianei era o
reşed in ţă de ţară, a m p la sa tă în S an d rin gh am , în
vecin ătatea dom eniului regal, în zona Norfolk. A ici a
învăţat Diana cum să suporte şi să accepte diferenţa
dintre realitate şi aparenţă. Pentru că, deşi existau
nenumărate încercări de a învălui într-o aură bucolică
tihnita viaţă de pe domeniu, în spatele uşilor celor zece
dormitoare de la Park House se petreceau lucruri pe care
un copil de câţiva ani nu avea cum să nu le audă. Divorţul
părinţilor, care a incriminat-o urât şi definitiv pe mama,
luându-i chiar posibilitatea de a-şi creşte copii, ascunde,
se pare, scene violente între părinţi, un comportament
deloc aristocratic al tatălui şi o teribilă însingurare a
c e lo r p a tru copii. D ar cum fa m iliile a ris to c ra tic e
englezeşti ţineau încă - chiar în deceniul şase al acestui
secol - m ai curând la strălucirea blazonului decât la
corectitudine. Diana a primit la numai şase ani, odată
cu despărţirea de mama sa, prima lecţie de dureroasă
făţărnicie. Dacă o fi fost sau nu de faţă când Johnny
Althorp şi-a lovit soţia este greu de ştiut. Dar că surorile
ei ştiau şi i-au spus asta este sigur. I-au spus şi adevărul
şi cum să îl ascundă şi mai ales de ce. Pentru că această
prim ă lecţie avea să o ţină minte pentru totdeauna. Şi

] 10
ÎWa
să fie un fel de semn al destinului sub care s-a aflat
Diana ? O viaţă întreagă a fost obligată să se ascundă în
spatele aparenţelor, mai importante decât orice senti­
ment, decât orice trăire.
Cine şiie dacă nu cum va rezultatele m ediocre ale
Dianei in şcoală n-au fost un rezultat al acestei prim e
confruntări între realitatea de dinăuntru şi din afara
zidu rilor castelului. O întâm plare petrecută pe când
avea zece ani va m arca existen ţa prin ţesei de m ai
târziu. încercând să înveţe călăria, ca orice odraslă
aristocratică, dintr-o fam ilie care se respectă, D iana a
căzut de pe cal şi şi-a fracturat un braţ. Frica de călărie
a în so ţit-o în trea ga viaţă, cu toa te că u n a d in tre
obligaţiile sale m ajore de m ai târziu era şi aceea de a
se ţine m aiestos în şa. A n i în şir după aceea se scula
noaptea trem urând de frică num ai la gându l că v a fi
o b lig a tă să călărească. T e ro a re a în d e p lin irii u n or
obligaţii care îi erau străine şi care nu-i făceau nici o
plăcere i-a tulburat de m ulte ori, după acest accident
din copilărie, somnul.
Nu bu năvoinţa îi lipsea Dianei. N ici atunci când
avea zece ani şi dintr-o întâm plare a căzut din şa, nici
m ai târziu, când trebu ia să se ach ite exem p lar de
obligaţiile pe care le avea ca soţie a viitoru lu i rege al
Angliei. Era în ea ceva mai putenic decât orice etichetă,
care se opu nea u n or m işcări obligatorii. A şa, ca o
fâlfâire de aripi. D iana sim ţea. A vea m ai m u lt suflet

11
} m

decât se cerea u nei m oşten itoare de titlu nobiliar.


C rescută anapoda, lipsită de îndrum are şi n eînvăţată
să respecte decât reguli de bun simţ, Diana se născuse
în să cu o u riaşă capacitate de a iubi, de a spune
adevărul în faţă, de a se devota şi de a fi cinstită cu ea
însăşi. Sunt m ai curând defecte pentru cineva care
in tră în fam ilia regală a A n gliei în deceniul opt al
secolului douăzeci...
Cei care îşi mai amintesc ceva despre copilăria Dianei
accentuează numai asupra calităţilor ei afective, fie că ele
se răsfrângeau asupra motanului Marmelade, a cobaiului
Peanuts sau a micuţului Charles, fratele ei. în şcoala
Riddlesworth, singura distincţie primită se referă la grija
pentru copiii mai mici şi pentru o bătrână din împrejurimi.
Notele erau mici, examenele de la W est Heath pentru
continuarea studiilor nu le-a luat. Plecată în Elveţia, la un
colegiu particular, n-a rezistat mai mult de şase săptămâni
departe de casă şi singurul câştig a fost că a învăţat să
schieze. La 15 ani, Diana era o adolescentă timidă şi dezo­
rientată, singură, complexată şi cu o mamă vitregă pe care
o detesta. Frances Shand Kydd (numele mamei sale bune,
după ce se recăsătorise) era departe, nu avea cum să
îndrume atent şi constant fetele, care sub bunăvoitoarea
dar stângacea îndrumare a tatălui deveniseră fiecare
altceva, după temperamentul şi forţa de adaptare a fiecăreia.
Apariţia unei mame vitrege nu limpezea cu nimic cerul
întunecat al existentei acestei familii.

12
în 1975, când cel ce-al şaptelea conte S p en cer a
m urit, tatăl D ianei a m oştenit titlul şi m icul Charles
a d even it vicon te de Althorp. Fam ilia s-a m u tat la
reşed in ţa străm oşească de pe dom eniul de la A lth orp
H ou se (opt mii c in ci su te de acri) din N o rth a m -
tonshire, grevată de u riaşe datorii. D atorii pe care
R ain e, m am a v itr e g ă s-a s tră d u it să le a c o p e re
scoţând la vânzare obiecte din casă, care aparţineau
dc gen eraţii fam iliei. C ei patru copii n-au ierta t-o
n iciodată pentru în străin area com orilor de artă ale
fam iliei Spencer, cu toate că dom en iu l a fost salvat.
Prăpastia se adâncea, su rorile m ai m ari îşi găsiseră
drum ul, tâ n ă ra D iana, ob liga tă să se refu gieze la
Londra, fără studii şi total n eaju torată în faţa vieţii,
era la fel de sin gu ră ca la în cep u t şi p robabil la fel de
speriată ca întotdeauna.
*
* *

Cu trei zile înainte de înmormântare, londonezii îşi ocupau


deja locu rile p e traseul anunţat pentru procesiunea funerară.
Sute de oam eni dormeau în stradă sau în Hyde Park, preocupaţi
num ai la gândul să fie , în clipa trecerii tru pului neînsufleţit al
Dianei, cît mai aproape de aceasta. Fusese o săptămână de calvar
pentru englezi, zguduiţi de teribila veste a p ie rd erii Prinţesei
Poporului, a frum oasei şi tinerei Diana, cea care a spart barierele
rigide ale obiceiurilor Casei Regale, cea care a împrospătat aerul
greu al în că perilor de muzeu din Palatul Buckingham .
D ia n a i-a o b lig a t p e en glezi să-şi arate sentim entele,
începuse să fa c ă asta în tim pul vieţii şi a câştigat bătălia cu ei
dincolo de moarte. Pentru săptămâna dinaintea înm orm ântării
ferm ecă toa rei Lady D i şi pentru sâmbăta în care m ilioane de
oam eni au însoţit cortegiul, A n glia a im portat flo r i, cantităţi
uriaşe de f l o r i pentru cea mai p reţioasăfloare a sa pe care, abia
după pierdere, înţelegeau exact cum şi cât trebuie să o preţuiască.
în goana lo r după extraordinar, dar m u lt mai decente decât
altă dată, camerele de luat vederi urmăreau chipurile oam enilor
în aşteptarea sau la trecerea sicriu lu i Dianei.
Una dintre im agini, păstrată câteva clipe în plus, proba bil
şi din cauza em oţiei celu i care film a a surprins o tânără blondă,
cu faţa um flată de plâns, hohotind nestăpânit, ruptă de cei din
j u r p rin intensitatea durerii ei, singură în durerea ei şi frumoasă,
in credibil de frum oasă. Era îm brăcată în roşu. O fa tă blondă,
îm brăcată în roşu, plângând în m ijlo cu l m u lţim ii pentru o altă
fată, Diana, prinţesă de Wales, fosta soţie de viitor rege, mamă
de viitor rege, celebritate incontestabilă a secolului, fem eia cea
m ai dorită, cea m ai bârfită, cea m ai curtată, cea m ai elegantă,
cea mai.... plecată dintre cei vii la num ai 36 de ani, când părea,
în sfârşit, să-şi f i găsit fe ricire a . L a crim ile acelei tinere nu
curgeau în zadar. D iana merita să fie plânsă. Ia r fa ta aceea ştia
exact, m a i exact decât toate îm pietritele f ig u r i ale fa m ilie i re­
gale, ce pierduse A n g lia p rin despărţirea definitivă de Lady D i.

*
* *

Pentru că nu avea nici o calificare, la Londra a făcut


de toate. A îngrijit de copiii unor fam ilii înstărite, a fost

] 14
i u
m en ajeră, ca apoi să lu creze în tr-o grăd in iţă. Cu
ajutorul mamei sale, la care a locuit mai întâi, şi-a
cum părat un apartament şi. ca sa se descurce cu banii,
a subînchiriat din spaţiu unor tinere dc vârsta ei.
Probabil că perioada de început a vieţii ei din
Londra a fost una dintre cele mai fericite din viaţa
IMutici, fa p tu l ca se ocupa de copii era simplu, îi făcea
p lăcere şi il adu cea sa tisfa cţii ziln ice. F etele care
locuiau cu ea îi erau prietene, aveau îm preună o viaţă
plină de veselie, de m ici distracţii nevinovate şi lipsită
de griji. Flirtau uşor şi fără com plicaţii. Diana, timidă,
se înroşea uşor şi nu m ergea niciodată m ai departe de
un sim plu sărut. Londra era precum raiul cu îngeri în
com paraţie cu tristeţea şi m onotonia vieţii de la ţară.
D iana iubea m u zica şi dansul, m ergea la teatru şi la
cinem a, se uita la televizor şi visa. Pentru că o viaţă
întreagă D iana n-a încetat să viseze. Nu trebuie să
existe nici o dovadă a acestui lucru. E uşor de im aginat
cam ce vorbea D iana cu cobaiul ei, singurul prieten
adevărat din tim pul şcolii, ce visa D iana în sin gu ră­
tatea cam erei sale, unde, în lipsa m am ei, num ai doica
sau guvernanta m ai intrau, şi la ce privea D iana prin
ochii prim ei tinereţi, la Londra, pe când asculta la căşti
m elodiile preferate cântate de Dire Straits. La ce visează
şi la ce speră orice tânără de 17, 18 ani. La bărbatul
perfect, la prinţul din poveşti, la iubitul rom antic şi
frum os din film ele cu happy-end.

15
Să nu uităm că dreptul la caleaşca rom anelor de
dragoste este m ai m are în A n glia decât în oricare colţ
al lumii. Anglia, o insulă apărată de ape, în care istoria
nu a reu şit să în vin g ă m on arh ia, în care titlu rile
nobiliare şi prinţii din poveste au rămas încă o realitate,
m ai dă şi astăzi dreptul la legendă. Cu pretenţiile ei
nobiliare, cu titlurile ei fabuloase, cu recepţiile ei din
lu m e a b u n ă , A n g lia e ra c a d r u l p e r fe c t p e n tr u
înfierbântarea im aginaţiei unei tinere dintr-o veche
fam ilie aristocratică. Mergând încă la sfârşitul anilor
'7 0 pe principiul îm păratului W ilh elm care spunea:
“m onarhia este precum virginitatea - o dată pierdută,
nu m ai poate fi regăsită” , familia regală conserva - cât
putea - această romanţă. Deasupra tuturor, veghind
asupra tradiţiei, regalitatea engleză părea să nu ţină
cont de schimbările ce se petreceau în lume şi să se
com porte în aceleaşi condiţii ca la începutul secolului.
Cu foarte m ultă grijă pentru păstrarea aparenţelor.
Pentru englezul de rând, regina era sacră, m oştenitorul
in ta n gib il iar id eea de regalitate aproape la fel de
im portantă ca cea de Dumnezeu. Dincolo de porţile
palatului Buckingham valeţii, secretarii şi doamnele de
com panie îşi predau titlul din tată în fiu, m esele erau
luate la aceleaşi ore iar toaletele alese cu aceeaşi grijă.
în m ijlocu l unei Londre vesele şi sprinţare, stăpâ­
nită de rock şi cu cerită deja de pastilele anticoncep­
ţion ale, D ian a tră ia în tim p u l zile i ca orice tâ n ă r

16
normal, dar îşi puica permite să viseze noaptea, ca
toate tinerele de vârsta ei, la cel mai dorit bărbat al
momentului, prinţul moştenitor, necăsătorit încă, deşi
împlinise 30 de ani.

( And s-a alăturat cortegiu lu i funerar, Charles, acum fo s tu l


sa( al Dianei, era însoţit de cei doi f i i ai săi, W illiam şi Harry,
precum şi de tatăl său, p rin ţu l consort Philip. în tre ei, lord Spen-
cer, fra tele m ai m ic a l Dianei, părea aproape stingher. Copiii,
u n u l de 15 şi a ltu l de 12 ani, cu capetele plecate, îm pietriţi de
durere, mergeau ca două păpuşi m ecanice de o parte şi de alta a
tatălui lor. P rin ţu l consort, nebăgat în seamă de camerele de
luat vederi, încheia una dintre laturi. Lo rd u l Spencer, înalt, tânăr,
fru m os şi fu rios, de pa rcă s-ar f i p u tut răzbuna p e moarte, săgeta
din când în când obiectivul cu o p rivire disperată. N u m a i Charles,
la 49 de ani încă viitor moştenitor, destul de ambiguu, a l tronului
Angliei, mergea adus de spate, oferindu-şi obiectivelor începutul
de chelie, fa ţa posacă şi nem ulţum irea perpetuă care l-a însoţit
m ai tot tim pul vieţii.
Ce-o f i fos t în mintea şi sufletul celui cu care Diana dăruise
doi f i i fa m ilie i regale, ce o f i simţit în urma sicriului ei fo s tu l soţ
(cei doi erau deja divorţaţi, cu toate eforturile Casei Regale de a
a scu n d e în spatele a p a re n ţe lo r d ezm em b ra rea f a m i lie i
moştenitorului la trorîjeste greu de ştiut. O dată în plus, mândra şi
frum oasa Diana îl îngenunchia, obligându-l să meargă în urma
ei, să-i asculte numele strigat de milioane de oameni, săplece capul

17
la auzul num elui ei, să tacă şi să înghită cu noduri uriaşele valuri
de iubire dezlănţuite de cea de care abia după 12 ani de căsătorie
avusese cu ra ju l să se separe şi, abia în urm ă cu un an, să se
despartă legal. D in cauza Dianei avea doi copii, din cauza ei nu
era încă rege, din cauza ei era contestat de englezi şi tot din cauza
ei mergea încet, obosit şi mai bătrân decât întotdeauna în urma
unui sicriu. Un sicriu în care fosta sa soţie se odihnea purtând pe
deget in elul de logodnă dăruit de un alt bărbat.
P r in ţu l C harles n -a v orb it la ce re m o n ia din b iserica
Westminster. A ascultat num ai cum vorbeau alţii despre Diana
ca despre fem eia secolului. Pe când el, între f i i lui, în picioare,
corect, englez şi trist, îmbătrânea încet dar sigur, mereu acelaşi.
Un viitor... fost.

*
* *
Naşterea lui Charles a fost o sărbătoare naţională.
Prinţul a ven it pe lum e într-o dum inică (pe 14 n oiem ­
brie 1948) şi în treg poporul i-a sărbătorit apariţia.
C urgeau felicitările şi cadou rile din în treaga lume.
N um ai am ericanii i-au trim is noului născut o tonă şi
ju m ă ta te de scutece în dar. Era sortit să fie în centrul
atenţiei, nu trebuia decât să existe pentru a i se oferi
totul şi să se supună regu lilor pentru a deveni p er­
fect. A vea doici, servitori, valeţi, secretari, o m are de
persoane care se ocupau de toate nevoile lui, de la
cele fizice la cele intelectuale. N um ai părinţi nu avea.
Pentru că părinţii lui erau în acelaşi timp, şi mai presus
de toate, “părinţii” poporului. M a m a sa, regina, nu-1
vedea decât de două ori pe zi c â te o ju m ătate de oră,
iar tatăl, prinţul consort, germ an rece şi auster, ţinea
la o educaţie rigidă, lucru p en tru care i-a şi ales şcoli
aspre, bine organizate, care ofereau tinerilor o educaţie
spartană. La 13 ani pleca din Cheam , o şcoală internat,
pentru a se duce în Scoţia, la şcoala Gordonstone,
unde învăţase şi tatăl său. A tre c u t apoi prin Tim ber-
trop, o şcoală din A u stralia şi, bineînţeles, a urm at
cu rsu rile co legiu lu i u n iv e rs ita r C am b rid ge. Iu b ea
sporturile - călăria, vân ătoarea, pescu itu l - a urm at
cursuri de aviaţie, a sărit ch iar cu paraşuta şi a făcut
cursuri navale, trăind efectiv pe ap ă şi conducând chiar
tim p de zece luni vasu l “B ro n in gto n ” , un distru gător
de mine, una dintre cele m ai m ic i nave ale Royal Navy,
cu patru ofiţeri şi 33 de oam eni.
S-ar putea spune că nimic nu i-a lipsit vlăstarului
regal pentru a se dezvolta aşa cum naţiunea aştepta,
adică perfect. Era renumit în tinereţe pentru curajul său
şi îndemânarea la jocuri, era instruit, răspundea perfect
la solicitările oficiale şi prom itea. V a răm âne însă o
promisiune până în al cincilea deceniu al vieţii sale.
C ei care în d ră gesc m o n a rh ia p â n ă d in colo de
lim itele logicii spun şi astăzi c ă Charles a fost şi este
tot ceea ce îşi poate dori poporu l englez pentru a ocupa
tronul. Dar, realitatea, p re c u m şi întâm plările deja
publice ale m ariajului dintre C h arles şi Diana, sunt
mai curând argum ente ale u n e i opinii contrare.

19
Interiorizat şi înclinat către preocupări m ai curând
filozofice, prim ul fiu al reginei E lisabeta a Il-a a fost
forţat de steaua sub care s-a născut şi de locul pe
care îl ocupa în ierarhia regală să păşească pe un alt
drum decât cel pe care probabil şi l-ar fi ales dacă ar fi
fost o sim plă persoană particulară. Lipsit de atenţia
expresă a părinţilor şi de afecţiunea lor m anifestată
direct, Charles a căutat toată viaţa lui un tată şi chiar
o m amă. Prietenii lui cei m ai dragi au fost persoane
m ature, oam eni care au întruchipat rolul tatălui ab­
sent. Cel m ai im portant, lordul M ountbatten, a ju ca t
un ro l decisiv în evoluţia prinţu lu i. Charles a fost
distrus, suferind chiar o cădere psihică, în 1979, când
lord u l a m u rit asasinat. O in flu en ţă sem n ificativă
asupra prinţului a m ai avut-o şi Arm ând Hammer, un
octogen ar m agnat al petrolului, precum şi filozofu l
L a u re n s v a n d e r P ost, n a ş u l p r in ţu lu i W illia m .
Filozoful, care fusese prieten apropiat cu psihanalistul
Cari Jung, a alim entat se pare o serie de gânduri ob­
scure ale lui C harles, ca şi p reo cu p ă rile a cestu ia
p en tru b u d ism sau m ed icin a altern ativă. B iserica
anglicană nu părea prea fericită de aceste preocupări
şi de înclinaţia viitorului rege către credinţe care nu
aveau nim ic com un cu religia ţării.
E ducaţia inflexibilă la care a fost supus viitoru l
prinţ, în clin at m ai curând către arte, poezie, filozofie,
cu un tem peram ent m ai degrabă m olatec şi cu un

20
c a ra cter d estu l de slab, a d at rezu lta te n u m ai în
aparenţă. Charles executa la com andă ordinele dar
ră m â n e a în to td e a u n a cu im p re s ia că nu fu s e s e
su ficient de bun. Tatăl său, om aspru şi rigid, nu a
găsit niciodată metodele prin care să-l încurajeze, să-i
alim enteze încrederea în el, ci numai m ijloacele prin
care să-i arate cum se păstrează aparenţele. D uplicita­
tea - care m ai ales în relaţiile am oroase nu i-a lipsit
niciodată prinţului consort - s-a instalat com od şi în
ob iceiu rile fiu lu i său. Când nu era sigu r de ceva,
Charles prefera să dispară, iar când nu-i plăcea ceva
se retrăgea de la locul cu pricina. N um ai în cazuri
extrem e reacţiona şi atunci cu văd ită neplăcere. O
atitudine care nu avea cum să fie pe placu l unei fiinţe
directe, im pulsive şi altruiste precum Diana. D ar asta
se v a întâm pla ceva m ai târziu.
Deocamdată, după o tinereţe com entată în paginile
tu tu ror ziarelor englezeşti, cu satisfacţia unor cuceriri
tem porare la fem ei frum oase, blonde şi cu picioare
lungi, C harles era, în pragul m aturităţii, cel m ai dorit
celibatar al regatului.
D upă m oartea lordului M ountbatten care îl sfătu ­
ise ca m ai întâi să se distreze şi apoi să caute fem eia
potrivită pentru însurătoare, Charles se sim ţea singur
şi părăsit. Era agasat chiar de perm anenta presiune
exercitată asupra lui pentru încheierea unei căsătorii,
de care îi era frică.
Ce-/) f i fo s t în mintea şi m ai ales în sufletul lu i Charles
atunci când drapelul britanic a coborât în bernă, om agiu pe
care p ro to c o lu l n u -l îngăduie n ici m ăcar în cazul suveranilor ?
în tăcerea grea care însoţea cortegiu l funerar, clopotele de
la catedrala Westminster păreau că bat im placabil pentru auzul
celu i care n-a fo s t capabil să iubească fiin ţa pe care o lume
întreagă a adorat-o. Pentru că prinţesa de Wales a spart p rin
moartea sa tiparele rigidului p ro to co l a l casei regale, beneficiind
de fu n e ra rii organizate strict şifastuos ca pentru pu tern icii lumii,
dar şi de o asistenţă de suflet de peste şase m ilioane de oameni,
cum num ai cei iubiţi cu disperare au parte. Cum o f i p riv it p rin ţu l
Charles, p rin ochii săi de un albastru şters şi alunecos, revărsarea
aceasta de dragoste care nu semăna cu nim ic din ceea ce el
însuşi prim ise vreodată de la englezi ? Se dărâmau toate percep-
tele cu care el crescuse, pe care le respectase şi care îi jalonaseră
viaţa. Se m odifica tradiţia, se încălca eticheta... în ziua de 6
septembrie 1997, când îşi conducea îm preună cu f i i săi pe ultim ul
drum fosta soţie, plângând-o fă r ă lacrim i, de och ii lum ii, aşa
cum n -a r f i plâns-o p rob a b il niciodată după divorţ, dacă Diana
a r f i avut şansa să m ai trăiască, p rin ţu l Charles trebuie să f i
înţeles ce r o l decisiv a avut D iana în viaţa sa.
Ş i-o f i am intit p rin ţu l m ăcar o singură clipă, sub ceru l
senin a l acestui septembrie, lum ina Lond rei din ziua căsătoriei
sale cu Diana ? O f i simţit că aceeaşi căldură a soarelui şi aceiaşi
londonezi, supuşii majestăţii sale, erau de j u r îm preju ru l său
acum ca şi atunci ? Iu b in d -o însă la f e l de p u tern ic p e ea, pe
Diana. M a i m u lt decât îl iubeau p e el...

*
* *

Când n aţiu n ea a ajuns la capătul răb d ării tot


aşteptând ca prinţul să găsească printre partenerele
sale viitoarea soţie, fam ilia regală avea deja în vedere
câteva pretendente. Problem a era că viitoarea soţie a
lui Charles trebuia să fie virgină. Să nu fi avut legături
serioase cu nici un bărbat, căci ea urm a să dea naştere
unui m oştenitor la tronul Angliei. Trebuia să facă parte
dintr-o fam ilie bună, dacă era posibil o fam ilie de viţă
nobilă şi mai trebuia să-şi poată îndeplini cu sârguinţă
obligaţiile care-i reveneau în urm a in trării în Casa
Regală.
D acă la ultim ele cerinţe se m ai putea răspunde,
problem a virginităţii sau m ăcar a unei reputaţii care
să nu dea naştere la nici un fel de interpretări era
destul de greu de găsit în anii'80. Cu atât m ai m ult cu
c â t p r in ţu l n u e ra la p rim a tin e r e ţe , d e c i n ic i
partenerele lui nu erau chiar adolescente. Pe de altă
parte, prinţul care se afişa destul de des cu frum useţi
blonde, avea o legătură constantă cu C am illa Parker
Bowles, pe care o întâlnise în 1972 (pe atunci se num ea
C a m illa S h an d ), în a in te de c ă să to ria a c e s te ia cu
căpitanul A n drew Parker Bowles, prietenul său. Gurile
rele spun că această întâlnire m em orabilă ar fi debutat
cu im p e r t in e n t a în t r e b a r e a C a m ille i: “ Ş tii că
străbunica mea a fost amanta străbunicului tău ? ” Ceea
ce era perfect adevărat; doam na George Keppel, străbu ­
nica foeoasei Cam illa fusese am anta regelui Edw ard
al V ll-lea. Iar strănepoata părea hotărâtă să-i urm eze
exem plul, chiar înainte ca Charles să urce pe tron.
Legătura dintre cei doi, bazată pe o puternică atracţie
sexuală (înregistrările date publicităţii acum câţiva ani
au dem onstrat clar care erau relaţiile dintre Cam illa şi
Charles), dar şi pe o serie de preocupări comune ca:
interesul pentru sport, pasiunea pentru viaţa la ţară,
i-au făcut să fie nedespărţiţi până astăzi. Şi poate că
această pasiune nici nu ar fi stârnit atâtea comentarii,
ci adm iraţia pentru consecvenţa afectivă a prinţului
Charles, dacă legătura s-ar fi term inat printr-o căsăto­
rie. în să n erăbdătoarea C am illa s-a căsătorit când
prinţul era pe mare, a avut copii cu Parker Bowles, iar
prinţul a făcut din inocenta şi încrezătoarea Diana
victim a obligaţiei sale de a asigura continuitatea la
tronul Angliei. Fără să renunţe la relaţia cu Camilla...
Charles a fost în totdeau n a un m are nehotărât, iar
Cam illa prea dornică să-l păstreze pe amantul său re­
gal pentru a avea decenţa de a se da la o parte.
în perioada de tatonări pentru căsătoria prinţului
i s-au prezentat deci lui Charles câteva tinere prom iţă­
toare precum A m an da Knatchbull, nepoata contelui
M ountbatten, Jan e W ellesley, A n n a W allace precum

24
şi sora Dianei, Sarah Spencer. D intr-un m otiv sau
altul, nici una nu a întrunit toate condiţiile, ba, despre
u nele din tre cele în cau ză se spune ch iar că ar fi
refuzat, prinţul nefiindu-le pe plac. Se povesteşte, de
exem plu, că nepoata contelui se am uzase teribil pe
seam a cererii în căsătorie a lui Charles, pe care îl
cunoştea din copilărie, sau că A n n e W allace i-a făcut
o scen ă în public pentru că prinţu l nu i-a acordat
s u fic ie n tă aten ţie. B in eîn ţeles că şi a tu n ci crem a
interesului Prinţului de W ales era luată tot de Camilla,
doam na Parker B ow les exercitând asupra lui Charles
o in flu en ţă care nu a încetat de fapt niciodată. C hiar
şi viitoarele pretendente la titlul de soţie a Prinţului
de W ales trebu ia să prim ească girul Cam illei, care
părea cu m ult m ai sever decât cel al sfătuitorilor de la
curte sau al fam iliei regale. Cel puţin pentru Charles...
Când Diana a intrat în scenă, ziarele au înfrum u­
seţat povestea întâlnirii dintre cei doi dându-i o aură cât
mai rom antică. Se pare că interesul D ianei pentru
Charles n-a apărut peste noapte şi nicidecum după o
întâlnire întâmplătoare cu el. Insuccesul surorii sale Sa­
rah, care fusese în graţiile prinţului şi chiar sperase la o
căsătorie regală, trebuie să fi trezit interesul tinerei de
19 ani pentru celibatarul mult discutat. Pe de altă parte,
cealaltă fiică a lordului Spencer, Jane, devenise soţia
secretarului particular al reginei, Robert Fellowes. Deci
se afla în miezul evenimentelor de la curte şi cunoştea

25
toată agitaţia creată în jurul problemei de interes naţional
al mariajului. Putea visa la Charles, fiind mai aproape
de el decât multe alte fete de vârsta ei.
O pinia pu blică îl voia pe Charles om la casa lui.
M oştenitoru l tronului avea deja 32 de ani, o vârstă
când nu m ai ai voie să aştepţi. N im eni din fam ilia
regală nu avea voie să-şi trăiască viaţa cum credea de
cuviinţă şi să copilărească după pofta inimii, la infinit.
U rm aşu l E lisabetei a Il-a la tron, cu atât m ai puţin...
J a n e a ch em at-o deci pe D ian a să vin ă în tim pu l
vacan ţei de vară la Balm oral, reşedinţa regală, pentru
a avea grijă de fetiţa ei nou născută, Laura. A şa că
D iana a apărut în calea prinţului, pe m alul eleşteului
sau în ju ru l bălţilor unde acesta se refugia la pescuit,
petrecân d ceasu ri lu ngi cu acesta şi consolându-1
pentru pierderea ultim ei sale prietene, A n n e W allace.
Blândă, cum inte şi dulce, D iana părea că se potriveşte
perfect scenariului pe care îl scriseseră deja prietenii
şi sfătuitorii prinţului în privinţa căsătoriei acestuia.
A ş a că, înainte ca presa să se lăm urească de fapt care
era situaţia, la curte se ţesea atent pânza pe care să
fie aşternută povestea prinţului ferm ecat şi a frum oasei
lui prinţese necunoscute.
Logodna a fost scurtă şi cum inte. D iana părea
îndrăgostită, căci se îndrăgostise sincer de prinţul ei
din poveste, iar Charles, întrebat scurt de un reporter,
m ărturisea acelaşi lucru, adăugând: “D epinde ce se

26
înţelege prin dragoste” . Nimeni nu a sesizat atunci ex-
aet sensul acestei inutile precizări. Poate num ai Camilla.
Oricum , pe 29 iulie 1981 a fost cu siguranţă la
Ixm dra nunta secolului. O am enii ven iseră cu câteva
zile înainte în capitala regatului pentru a ocupa un
loc unde să poată vedea m ai bine spectacolul fastuos
al celei m ai celebre nunţi din lum e. E ra o desfăşurare
de m ăreţie care am intea de basm ele cu zâne. Fata
m odestă, educatoarea blân dă şi cu chip inocent, urca
către tronul Angliei la braţ cu prinţul ei m atur şi serios,
care o alesese să-i fie soţie şi să-i dăruiască urm aşi.
R egalitatea avea nevoie de acest spectacol. R egin a
E lisabeta avea nevoie de această căsătorie ca să poată
încredinţa fiului său tronul, poporul englez avea nevoie
de această poveste frum oasă ca să creadă în valorile
tradiţion ale. D iana treb u ia să fie la în ălţim e şi să
m u lţu m e a s c ă pe to a tă lu m ea. Şi a fost. P â n ă şi
scorţosul Prinţ consort părea m ulţum it că fiul său a
găsit o fată frum oasă şi cum inte, care să-i scoată din
cap lui Charles ifosele intelectuale. Soseau daruri din
toate colţurile lumii, secretarul particular al prinţului,
Edw ard Adeane, îm preună cu funcţionarii de la biroul
lo rd u lu i şam belan, cu trezo rieru l p a rticu la r şi cu
m ajordom ul lucrau non stop pentru pregătirea în cele
m ai m ici detalii a festivităţii.
în noaptea de dinaintea nunţii un uriaş foc de artificii
a colorat cerul deasupra Hyde Park-ului şi un lanţ de o

27
sută de ruguri de semnalizare au fost aprinse pe dealurile
din toată Anglia, Scoţia şi Ţara Galilor. A fost un spectacol
feeric încheiat cu proiectarea figurilor scânteietoare ale
lui Charles şi Dianei pe cerul Londrei, ca intr-o izbucnire
de entuziasm nepământean. Londonezii şi toţi cei veniţi
din altă parte pentru a participa la nuntă au petrecut
toată noaptea. în zorii zilei catedrala St. Paul, locul unde
s-a oficiat cununia, era asediată.
Nici un nor nu a um brit cerul acelei zile. Diana,
îm brăcată în rochia special creată pentru ea de soţii
Emanuel, arăta senzaţional. Trena de opt metri, brodată
cu dantelă foarte scum pă şi uriaşa crinolină bufantă îi
dădeau aerul uşor insolit al unui personaj din film ele
de odin ioară. P rin ţu l era îm b răcat în u n ifo rm ă de
com andant al Royal Navy, îm podobită cu o superbă
eşarfă albastră de m em bru al “Order o f the Knights of
the Garter” . în prezenţa m ajorităţii capetelor încoronate
din Europa, Asia, Orientul Mijlociu şi Africa, a 160 de
preşedinţi de state şi sub ochii nesăţioşi ai întregii lumi,
cei doi şi-au unit destinele. Episcopul de C an terbu iy a
fo st a u zit sp u n â n d :“Ia tă p erso n a jele u n ei p o veşti
frumoase: prinţul şi prinţesa în ziua nunţii lor... Cei
care s-au căsătorit trăiesc mereu fericiţi şi după ziua
nunţii, dacă perseverează în exercitarea îndatoririi de
a-şi dărui iubire unul altuia şi împreună, lum ii întregi.”
Care dintre cei doi nu a perseverat ? Diana a dăruit
iubire pentru milioane de oameni. Şi mai putea încă dărui.

28
Când trupul neînsufleţit a l D ianei stătea acoperit de drapelul
casei regale în m ijlo cu l catedralei Westminster, A rh iepiscopu l
de C anterbury a vorb it din nou. D u p ă 16 a n i de la nunta
secolului, la înmormântarea cea m ai fastuoasă a aceleiaşi vremi.
Prea repede şi p rea devreme p en tru o înm orm ântare. Prea
aproape o cuvântare de cealaltă. Gândul acesta trebuie să-l f i
frăm ântat şi pe arhiepiscop, altfel n -a r f i vorbit, lumeşte aproape,
despre râsul Dianei. Ca şi cum o m u l bisericii regretă că num ai
Dumnezeu se va bucura de acum înainte de râsul acela argintiu,
de bunătatea acelui râs încântător al Dianei. în cru n ta t şi singur
în tr-o existenţă din care putea avea totu l şi din care nu s-a ales
de fa p t aproape cu nim ic. Charles trebuie să-şi f i am intit şi el
m ăcar o singu ră clip ă râsul acela din p rim ele c in c i lu n i de
logodnă şi din p rim ele lu n i de căsătorie. Râsul acela şi bucuria
D ia n ei de a trăi aproape c ă -l schimbaseră pe seriosul prinţ,
aproape că -i rupseseră legătura întortocheată cu Camilla. D a că
Charles a fo s t cândva tânăr, atunci trebuie să f i fost.
Camere de luat vederi n-au urm ărit în tim pul cerem oniei
fu n era re din catedrala W estm insterfigurile suitei regale. C hipul
lu i Charles n-a fo s t surprins de ele când E lto n John cânta în
m em oria D ia n ei: “ Cuvintele noastre nu p o t cuprinde bucuria
pe care ne-ai adus-o tu. Urm ele pa şilor tăi vor exista întotdeauna
în sufletul nostru... Adio, trandafir a l A n g lie i! “
Se poate ca în acel m om ent Charles, tatăl ce lo r doi cop ii ai
Dianei, să-şi f i am intit p a rfu m u l acestui trandafir... D u p ă cum
se poate să nu-şi f i am intit decât spinii. D e pe soclu l pe care s-a
urcat, s-a tot urcat, fă r ă să se uite înapoi, e greu de crezut că
p rin ţu l de Wales m ai poate f i atins de ceva. Că a r m ai putea
sângera. Aşa cu m sângerează de d urere oa m en ii din ju r u l
catedralei, cei din Australia, din China sau din Canada şi Franţa,
care în 6 septembrie 1997 au plâns pentru D iana însoţind-o cu
sufletul lo r p e u ltim u l său drum.

*
* *
îndrăgostită de prinţul ei, cu optim ism ul specific
tinerilor căsătoriţi, Diana era convinsă că va putea
câ ştiga d ragostea soţului său. De altfel atunci, la
început, nici nu ştia atât de m ulte lucruri încât să se
team ă cu adevărat. Ce tânără de num ai 20 de ani,
frum oasă şi proaspătă, n-ar fi convinsă că-1 va putea
despărţi pe soţul cu 13 ani m ai m are decât ea de o
am antă de aceeaşi vârstă cu el ? Cam illa avea cu un
an m ai puţin decât Charles şi o căsnicie de dus în
lim itele civilizate ale aparenţelor lum ii bune engleze,
întâlnirile ei cu prinţul de W ales, dintre care una era
să-i fie fatală Dianei, răm ăseseră încă necunoscute
pentru publicul larg.
D ar D iana avea să facă destul de curând legătură
între necazurile ei şi perm anenta prezenţă a Cam illei
în via ţa lui Charles.
în perioada când D iana şi Charles se vedeau su ­
ficien t de des pentru a se face o legătură între num ele

] 30
lor, când toţi ochii se îndreptau deja către tânăra de [
19 ani ca spre aleasa prinţului, pe 16 noiem brie 1980,
ziarul Sunday M irror a pu blicat un articol în care re ­
lata că tânăra inocentă l-a vizitat în secret pe Charles
în trenul regal, tras pe linie m oartă în tim pul nopţii.
Im aginea pură a ferm ecătoarei Diana, fecioara în care
îşi punea speranţele poporul englez pentru perpetuarea
regalităţii am eninţa să se m aculeze înainte de nuntă.
C redibilitatea tinerei era am eninţată, n unta putea fi
com prom isă înainte de a i se hotărî m ăcar data. Regina
însăşi a ripostat, Charles a dezm inţit, D iana a adus
drept probe m ărturiile colegelor de cam eră cu care îşi
petrecuse seara. D ar editorul s-a ţinut tare, convins
că inform aţia lui venea dintr-o sursă dem nă de toată
încrederea. Cineva îl văzuse în noaptea cu pricina pe
prinţ în trenu l regal. P ovestea a p lu tit un tim p în
incertitudine şi apoi s-a stins, datorită con vin gerii
generale că nu D iana putea fi vizitatoarea. D ar nici
nu s-a spus cine a fost. Şi fusese Cam illa. Pe care
prinţul o frecventa chiar în perioada logodnei sale.
A sta era situaţia cu care trebuia să se confrunte o
lanără şi ferm ecătoare soţie de 20 de ani, când s-a
Instalat alături de m oştenitorul tronului în reşedinţa
ce le-a fost oferită pentru prim a parte a lunii de miere,
la Broadlands. La început, în voiajul pe m are şi im ediat
după întoarcerea acasă, D iana părea fericită. Părea
numai... Tabieturile lui Charles nu se schim baseră
cu nim ic. Tin ereţea Dianei îi descreţea din când în
când fruntea, îi ascuţea um orul şi probabil îi m ăgulea
o rgo liu l de b ă rb a t m atu r. D ra go stea ei p ro a sp ă tă
trebu ie să-i fi aprins puţin sângele rece, regal, din
m om ent ce a fost capabil să râdă în prezenţa reginei
(pe care o venera) la o cerem onie oficială sau să o
ciu pească pe D iana de fund în faţa fotografilor...
D ia n a e ra n e s tă p â n ită , c u rio a s ă , n e o b o s ită .
A d u cea un suflu proaspăt în rigiditatea vieţii fam iliei
regale şi atrăgea ca un m agnet privirile publicului. La
în toarcerea din luna de m iere D iana era radioasă şi
fericită şi nu ştia ce o aşteaptă la Balm oral, unde
rigiditatea etichetei şi severitatea ţinutei dădea fam iliei
regale un aer de teatru de m arionete.
Era toam nă deja şi cenuşiul zilelor mohorâte ale
anotim pului părea să se răsfrângă şi asupra proaspetei
prinţese. Charles nu-şi schimbase cu nimic obiceiurile.
Se ducea la vânătoare iar Dianei nu-i plăcea să-l vadă
omorând animale. Orice goană sângeroasă după fazani
sau vu lpi îi dădea fiori blândei Diana. Servitorii nu
înţelegeau nevoia prinţesei de a com unica cu cineva şi
încălcarea pragului dintre nivelele de la care m em brii
fam iliei regale nu coborâseră niciodată li se părea o
im p ietate. D ian a era sin gu ră şi d ezorien ta tă . M ai
dezorientată decât niciodată. Num ai nopţile, nopţile ei
cu Charles m ai păstrau ceva din farm ecul poveştii de
la început. în aceste nopţi a fost zămislit William, primul

......~l
------1 32
copil al Dianei, speranţa şi şansa ei. Şansa pe care
şi-o acorda singură. Pentru că m ai credea încă în flacăra
pe care ar fi putut să o aprindă în sufletul soţului său.
A suportat cu stoicism greţurile şi răul care au durat
luni de zile. Importanţa sarcinii l-a ţinut parcă m ai mult
pe Charles alături de ea. M iza viitorului m oştenitor era
prea m are ca să rişte. A şa cum nu risca să-şi supere
mama, de la care aştepta invitaţia pe tron, la fel nu
risca acum Charles buna dispoziţie a soţiei sale, care
aştepta naşterea unui copil. în luna a opta a sarcinii
cei doi s-au mutat la Kensington Palace, având în sfârşit
propria lor locuinţă. Se obişnuia ca fem eile din fam ilia
regală să aducă pe lum e copiii în reşedinţa străm o­
şească. Diana s-a opus. Soţul a acceptat deci, după
discuţii cu apărătorii tradiţiei şi cu regina, ca Diana să
nască la spitalul St. Mary, unde pe 20 iunie 1982 a
ven it pe lum e prim ul său fiu. D ecisă să-l alăpteze
singură, Diana a luptat din greu pentru a-şi păstra
prerogativele de mamă, de care femeile din familia regală
se lipseau de bună voie im ediat după naştere. Cu greu
s-a obişnuit cu ideea că avea totuşi nevoie de o gu ver­
nantă, şi a luat-o în ajutor pe Baba, de care s-a lipsit
apoi când a înţeles că aceasta devenise m ai apropiată
de băieţii ei decât ea.
C harles însă nu în ţelegea să se schim be cu nici
un preţ, ch iar dacă datorită D ianei obţin u se m o ş­
tenitorul m ult dorit. El fusese altfel crescut. A acceptat
cu greu prezenţa copilului, alături de m amă, în vizita
făcu tă de fam ilia regală în Australia. încerca, datorită
cerinţelor im perative ale soţiei, să petreacă ceva mai
m ult tim p cu fam ilia sa, m om ente în care D iana exulta
de fericire. D ar aceste clipe de bucurie erau atât de
rare, ia r D ian a avea atâta nevoie de dragoste. Revărsa
asu pra m icu ţu lu i W illiam toată afecţiu n ea de care
fusese ea însăşi lipsită, pretinzând de la m orocănosul
ei soţ să facă acelaşi lucru. D in nefericire, Charles,
educat să păstreze distanţa, nu reuşea să înţeleagă
sim plitatea cererilor D ianei şi de m ulte ori le socotea
neserioase. Prinţesa slăbea văzând cu ochii, arăta rău
şi p ărea că v a abandona lupta. C hiar presa începuse
să fie în grijora tă de evolu ţia m ariaju lu i regal. D ar
lucrurile erau încă departe de a exploda. T o ţi sperau
că este num ai o perioadă de tatonări, că cei doi soţi
vo r găsi o cale de m ijloc pentru a netezi asperităţile
dintre ei.
U n a c c id e n t s e m n ific a tiv , ca re d e m o n s tre a z ă
c la r r ă c e a l a cu care C h a r le s în g h e ţa to a te
în c e r c ă r ile de a p ro p ie re a le tin e re i sa le s o ţii, s-a
p e tre c u t im e d ia t d u p ă n a ş te re a c e lu i d e -a l d o ile a
fiu , p rin ţu l H a rry (15 s e p te m b rie 1984). D ia n a a
fo s t v iz ita tă de fiu l său m ai m a re şi de soţ. C h a rle s
a ră m a s ze c e m in u te la s p ita lu l St. M ary, d u p ă
care s -a du s să ia m asa. S -a în to rs ap oi, ş i-a lu a t
s o ţia şi pe fiu l său n ou n ă s c u t şi i-a dus la c a s te lu l

34
= Im =
K e n s in g to n , d u p ă c a re s -a re tra s lin iş tit să jo a c e
p o lo to t re s tu l zile i.
Cei doi copii au fost însă pentru D iana sprijinul
de care avea nevoie. C reşterea lor, care o preocu pa în
prim ul rând, îi ocupa suficient timp. Le citea poveşti,
se ju c a cu ei, îi ducea şi îi aducea de la şcoală, participa
la con cu rsu rile sportive, la serb ă rile şco la re şi la
întrunirile părinţilor. A insistat să-i dea la grădin iţă şi
la şcoală cu copii norm ali, să iasă în public ca orice
persoană particulară şi contrar obiceiurilor din fam ilia
regală şi-a perm is gesturi de afecţiune naturale, fireşti,
în văzu l lum ii. Copiii erau fericiţi şi o făceau fericită.
C harles nu.

In urm a s icriu lu i p rin ţesei de Wales, pleca tă p rin tre în g e ri


la num ai 36 de ani, d oi cop ii, u n u l adolescent, a ltu l aproape,
păşeau cu ca pu l p leca t de o pa rte şi de alta a tatălui lor. Pe sicriu
o coron iţă de trandafiri a lb i pu rta m esajul lo r către cea care le-a
fo s t cea m ai apropiată fiin ţă , D iana de Wales, lady D i, mama
lor. W îlliam şi H arry n-au rid ica t n ic i m ăcar o singu ră dată capul
din păm ânt, nu se vedea dacă plângeau sau erau îm p ie triţi de
durere. P a sul lor, m ăsurat şi egal, se p otrivea din când în când
după ce l a l tatălui sau a l u n ch iu lu i, lo rd u l Spencer. C el care în
biserică, în că fu rio s p e destinul nedrept care îi răpise sora, le
prom itea b ă ieţilor s p rijin u l ru d elor de sânge. F am ilia Spencer
va avea de luptat cu regina şi cu fo s tu l soţ a l D ia n e i p en tru a

35
salva inocenţa şi naturaleţea acestor băieţi. P en tru a -i creşte ca
p e nişte oam eni n orm a li, nu ca p e nişte m arionete din c irc u l
regal. în co n ju ra ţi de dragostea m am ei lor, ei n-au avut cum să
sim tă rigiditatea care domnea în fa m ilia regală. N -a u fo s t educaţi
după aceeaşi schem ă matem atică, p recum tatăl lor. P en tru ei,
revolta D ia n e i îm potriva etich etei şi a fa ls ită ţii ei a însem nat o
salvare. D a r D iana a p leca t p en tru totdeauna. Fem eia celebră
care nu accepta să colin d e lum ea în tim p u l vacanţelor p en tru că
trebuia să stea cu f i i i săi, care nu accepta turneele o ficia le m ai
lu n g i de o săptămână p en tru că trebuia să-şi vadă băieţii, nu
m ai exista. Cea care se în torcea seara înainte de ora opt p en tru
a -i c iti lu i H arry o poveste a dispărut fă ră veste. Ia r băieţii,
ob lig a ţi să se reculeagă câteva zile înainte de a -şi vedea p en tru
ultim a oa ră mama, ob lig a ţi să accepte prezenţa b u n icii regine,
pe care abia dacă o cunoşteau a ltfe l decât restul supuşilor englezi,
au rămas singuri. S in g u ri cu tatăl lo r şi cu teribila lu i ra n ch iu n ă
îm potriva ce lei care le-a dat viaţă.

*
* *
A p a riţiile D ia n ei în p u b lic erau ca un v a l de aer
proasp ăt. D in n efericire p en tru fa m ilia regală, u n a
d in tre cele m ai v e c h i şi m ai re n u m ite d in lu m e,
m em b rii ei aveau, m ai toţi, figu ri d estu l de şterse
s a u fă r ă a c e a a u r ă d e p o p u la r it a t e n e c e s a r ă
t im p u r ilo r m o d e r n e . A n ii o p t z e c i şi n o u ă z e c i
a d u seseră pe p rim ele p a g in i ale p u b lica ţiilo r ved ete
la m odă, sta ru ri celeb re şi p erso n a lită ţi cu ltu rale

] 36
1<Wi l=^
sclip itoa re, pe lân gă care m em b rii fa m iliei rega le nu
m ai p ăstrau d ecât a eru l u şor p ră fu it al legen d ei.
Nici Charles, nici surorile lui nu aveau acel m ag­
n etism n ecesa r a p a riţiilo r de su cces în pu blic. în
com paraţie cu strălucirea naturală a Dianei, mem brii
fam iliei W indsor păreau şterşi şi decoloraţi. Anne, Mar-
garet şi prinţesa Michael erau posace ca şi fratele lor şi
cu toate încercările, lăudabile de altfel, de a se im plica
în op ere de b in e fa c e re sau în a c ţiu n i s o c ia le de
am ploare, efectu l asu pra p u b licu lu i la rg era unul
mediocru. Pe lângă această lipsă de m agnetism specifică
fam iliei, Charles, pentru că despre el este vorb a în
prim ul rând, nu avea acel sim ţ al m omentului, acea
reacţie prom ptă care să-l servească în situaţiile cheie.
Iar relaţia lui cu Camilla, singura constantă a existenţei
lui particulare, îl trăgea înapoi cu o greutate de blestem.
Ironia soartei este că cele m ai mari greşeli pe care le-a
făcut Charles în relaţia lui cu Diana dar şi cu publicul,
pentru că nimic din această relaţie n-a fost ascuns, au
fost tocm ai cele legate de rolul său de tată. Rol pe care
se străduia să-l joace cât putea el de bine.
în m a i 1988, c â n d C h a rle s , fo a r te p r o b a b il
în s o ţit de C a m illa , se a fla în tr-o c ă lă to rie în Ita lia
a fo s t în ş tiin ţa t că m ic u l H arry, de n u m a i tre i ani,
fu s e s e d u s de u rg e n ţă la s p ita l p e n tru o o p e ra ţie
de h e rn ie . S -a o fe rit s ă ia a v io n u l şi să v in ă la
L o n d ra , d a r D ia n a l-a re fu za t. N -a in s is ta t. D ia n a
= 1 ' =

în s ă ş i-a p e tre c u t n o a p te a la c ă p ă tâ iu l fiu lu i său ,


în s p ita lu l G re a t O rm o n d S tre e t, lu c ru p e c a re
p re s a l-a fă c u t im e d ia t c u n o s c u t în tre g ii lu m i. A p o i
în 1991, W illia m a s u fe rit u n a c c id e n t gra v, fiin d
lo v it la cap cu o c ro s ă de g o lf de u n u l d in tre c o le g ii
lu i de ş c o a lă . A n u n ţa ţi, a m b ii p ă r in ţi au v e n it
im e d ia t, ia r D ia n a l-a re p e z it p e s o ţu l ei în p u b lic
p e n tru c ă a c e s ta se p ie r d u s e şi n u lu a d e c iz ia
p o t r iv it ă p e n t r u a a c ţ io n a im e d ia t (e r a v o r b a
d e s p re lo c u l u n d e c a p u l s p a rt al tâ n ă ru lu i tre b u ia
o p e ra t). A p o i C h a rles, in c a p a b il să ia o d e c izie ,
nu s-a în d u ra t să ren u n ţe la p rim ire a u n ei d eleg a ţii
şi a p ă r ă s it s p ita lu l. D ia n a a ră m a s în s p ita l,
în a in t e , în t im p u l ş i d u p ă o p e r a ţ ia c o p ilu lu i,
re p u rtâ n d ia r o v ic to r ie d e c is iv ă a s u p ra s o ţu lu i
său . Z ia re le au ţip a t în c o r a d o u a zi la C h a rle s ,
acu zându -1 c ă n u e s te u n ta tă g riju liu .
D in ce în ce m ai des, viitoru l rege era pus în situ a­
ţia de a constata că soţia sa este preferata publicului,
că ieşirile sale nu sunt la fel de im portante pentru
oam enii sim pli ca ale Dianei, că farm ecul acesteia nu
poate fi egalat.
în c ă d e la p rim e le a p a riţii de fa m ilie în fa ţa
ca m erelo r de lu at vederi, C h arles a în ţeles cât de
captivaţi erau reporterii de Diana. în cet dar sigur, în
sufletul lui, cel care se ştia unic, m ereu în centrul
atenţiei tuturor, s-a strecurat invidia. Iar cea pe care

38
} u

o invidia nu era alta decât m am a copiilor săi. D e altfel,


în ultim ii ani, între cei doi, chiar după separare, a
început un fel de război al cuceririi publicului, o lu ptă
pentru popularitate care nu avea cum să servească
nim ănui...
în 1987, Diana m ai încerca încă să salveze în ochii
presei aparenta aură strălucitoare a căsniciei sale,
glum ind: “Când ne-am căsătorit, pentru toată lum ea
reprezentam cuplul ideal. A cu m se spune că trăim
separat. Nu m -ar m ira ca în curând să citesc în ziare
că am un am ant de culoare” . D ar relaţia lor nu m ergea
deloc bine. La un an după această declaraţie îi era tot
m ai greu să ascundă declinul căsniciei sale. E ra deja
pe deplin co n ştien tă de legătu ra din tre C am illa şi
Charles, ca şi de înfrângerea ei.
Prinţul, n em ulţum it de ceea ce socotea el excesele
D ianei - ieşiri izvorâte din dorinţa de a trăi în lum ea
reală - se autoizola la B alm oral sau se în tâln ea cu
Kanga, o veche prietenă, în Scoţia. Diana ieşea singură
sau cu prietenele şi, în sem n de frondă, accepta să fie
însoţită de unul sau doi dintre apropiaţii ei. Cuplul
care um pluse inim ile englezilor de speranţă şi fericire
se d e s tră m a sub o c h ii n e p u tin c io ş i ai s u p u ş ilo r
m ajestăţii sale. C ălătoriile oficiale erau organizate din
ce în ce m ai des separat şi D iana presu pu nea că de
cele m ai m ulte dintre deplasările prinţului, Cam illa
nu era deloc străină. Şi chiar aşa şi era. D in ‘90, după

39
Iu
accidentul de pe terenul de polo, în care prinţul şi-a
rupt piciorul, iar Cam illa l-a îngrijit o va ră întreagă,
doam na Parker B ow els a devenit gazda perm anentă
la reşedin ţa prinţului din G loucestershire. O rganiza
petreceri, făcea plajă, adm ira grădina în care prinţul
cultiva legume. E ra deja prea m ult pentru Diana. Soţia
lui Charles avea dreptul să pretindă m ăcar discreţie
asupra acestei obsedante relaţii.

în sâmbăta fu n e r a r iilo r p rin ţe s e i de Wales, la L o n d ra


dom nea o linişte apăsătoare. M agazinele erau închise, serviciile
p u b lice nu fu n cţion a u . Cu o seară înainte, regina ţinuse a l doilea
discurs în d irect din tim p u l dom niei sale. E ra însă p rim a oară
când Elisabeta a 11-a se arăta om eneşte em oţionată de ceva ce i
se întâm pla în lunga sa dom nie. A răspuns ch ia r u n or interpelări,
explicând n a ţiu n ii de ce nu se arătase m ai devrem e şi m oti-
vându-şi absenţa de c in c i zile după decesul D ia n ei p rin dorinţa
de a sta cu n ep oţii săi, f i i i neconsolaţi a i fo s te i sale n u rori. A
ceru t n a ţiu n ii engleze să-i înţeleagă ro lu l de bunică. Ş i răbdători,
ie rtă tori, en g lezii au înţeles. Cu câteva m om ente în a in te ca
sim p lu l şi im presionantul cortegiu fu n e ra r să treacă p rin fa ţa
P a la tu lu i B uckingham , regina îm preună cu întreaga fa m ilie a
ieşit, înveşm ântată în negru, în fa ţa p o rţilo r, p en tru a-şi pleca
fru n te a la trecerea P rin ţes ei P o p oru lu i. N im e n i din fa m ilia
regală n-a vorb it însă în catedrala Westminster.
D a că în c e rc ă rile de p ro to c o l, fă c u te ca o co n cesie la

40
'= ^
im presionanta şi în cele din urm ă periculoasa afecţiune populară
p en tru D iana, putea includ e coborârea steagului de p e pa la tu l
reg a l în bernă, acestea nu aveau însă voie să a tin gă sacrele
persoane ale fa m ilie i dom nitoare. D iana se despărţise de ei şi ei
au înţeles să o sancţioneze pâ nă şi p e u ltim u l drum .
C h ia r dacă en g lezii au ierta t im ediat, nu v o r uita p rea
cu râ nd că n im en i din fa m ilia regală, n ic i m ăcar c o p iii D ianei,
nu au fo s t lăsaţi să spună un sin gu r cuvânt lâ n gă ca ta fa lcu l
ce le i m ai iubite fe m e i a secolu lu i douăzeci.
Pe g a rd u l p a la tu lu i scria m are “D iana o f Iove". Dragostea
cu i cuprindea ca în tr-o îm brăţişare zidurile maiestuoase p e lângă
care s ic riu l tăcut trecea încet, în soţit de soldaţii din reg im en tu l
galez ? în n ic i un caz dragostea fa m ilie i de W indsor, fa m ilia
rega lă din A nglia. Aceasta a arătat în tre g ii lu m i că se simţea
învinsă de D iana în clipa m o rţii acesteia, la f e l de dureros cum
fusese învinsă şi când prinţesa de Wales trăia.

*
* *
La început, chiar înaintea căsătoriei, când D iana
a locu it la B u ckin gh am Palace, era n u m ai o fetiţă
n eştiu toare în p rivin ţa ţinutei, a alegerii toa letelor
potrivite. Sora sa, Jane, convinsă deja că D iana va
in tra în fam ilia regală, a sprijinit-o efectiv, a învăţat-o
ce şi cum să facă. A tu n ci a intrat D iana pentru prim a
dată în contact cu lu m ea m odei: în redacţia revistei
Vogue, dusă de sora ei. Se născuse în să cu u n gust
desăvârşit şi cu o naturaleţe de-a dreptul prin ciară în

41
a purta orice veşm ânt. De aceea a şi devenit preferata
m arilor creatori de modă. Şi a fotoreporterilor, care
au urm ărit-o toată viaţa pentru că aveau nevoie de
scandal, dar şi pentru că ieşea excelent în fotografii.
A paratele de fotografiat o iubeau aşa cum o iubeau şi
oam enii.
D ian a avea 1,73, bustul şi şoldurile de 89 cm,
piept (în diferite perioade) între 72 şi 76 cm, 38-39 la
picior (după cum num ărul la pantofi era european sau
am erican, se ştie că aceste num ere diferă) şi cântărea
(tot du pă cum a înaintat în vârstă sau după diferitele
even im en te petrecute în via ţa ei) între 57 şi 62 de
kilogram e. Evident că în perioadele de depresie psihică
scădea şi sub 54 de kg sau în cele de bulim ie greutatea
ei era dificil de controlat. Probabil că pasiu nea D ianei
pentru m odă s-a născut tot din dorinţa de a fi pe placul
soţului său. C asa R egală ţinea foarte m ult la m odul în
care erau îm brăcaţi m em brii ei. U n decolteu, ca cel al
rochiei de nuntă, putea genera interm inabile discuţii.
Diana, proaspăta prinţesă de W ales, trebuia să înveţe
să poarte cele m ai elegante şi de bu nă calitate haine.
C eea ce a şi făcut. Cu o statură care o avantaja, nişte
picioare lu n gi şi frum oase, o greu tate pe care şi-o
controla şi întreţinea (în anii ‘86, ‘87, când căsătoria
era deja com prom isă, faptul că D iana frecventa cen ­
tre de întreţinere sau se antrena pe terenul de tenis a
generat cele m ai m ulte discuţii şi interpretări).

42
Prinţesa reprezenta idealul oricărui creator de modă,
al celor m ai buni m achiori şi coafori. Puteau, aveau
materialul pe care să-şi probeze talentele. Singurul lucru
pe care Diana îl detesta la propria ei persoană era nasul,
pe care îl socotea cam lung şi despre care glum ea uneori
spunând că tare i-ar m ai trebui o operaţie estetică.
B ineînţeles că n-a făcut niciodată nim ic în această
direcţie. Intrată în familia regală şi confruntată cu răceala
aristocratică a soţului său, Diana a făcut m ai întâi crize
de nervi, apoi a slăbit îngrozitor, sub presiunea rigidelor
obligaţii de protocol a căzut uneori chiar în stări de
depresie psihică. Dar lady Di era o fiinţă prin excelenţă
optim istă şi se născuse să fie o luptătoare. Relaţia ei cu
lum ea m odei a fost una dintre arme. Putea şi voia să fie
m ereu m ai fru m oasă, m ereu m ai in teresan tă, m ai
atrăgătoare. Şi a reuşit.
L a în cep u t, d in c a u za c o s tu lu i e x o rb ita n t al
toaletelor şi pentru că afişa bijuterii fabuloase (chiar
dacă asta făcea parte din obligaţiile ran gu lu i său),
presa a poreclit-o D ynasty Di, aluzie la un popular
serial de televiziune. Cu timpul, întreaga lum e a înţeles
că p rin ţu l C h arles, d acă n u -i p u tea d ăru i m am ei
copiilor săi iubire, era obligat să-i plătească m ăcar
veşm intele cu care ieşea în lume, reprezentând de fapt
A n glia şi fam ilia regală.
în prim ii ani de căsnicie, toaletele Dianei erau cre­
ate de A n n a Harvey, apoi a trecut la B ruce Oldfleld,

43
}u
V ic to r E d elstein , C aterin e V alk er, M u rra y A rb eid ,
Jacqu es A zagu ry şi alţi creatori de m odă englezi. I-a
p r e fe r a t în to td e a u n a p e C a r o lin a W a lk e r şi pe
pălărieru l Philip Som erville. A sprijinit m ereu creaţia
industriei britanice de m odă, lucru care n -a îm pie-
dicat-o în să să folosească, m ai ales pentru garderoba
ei particulară, creaţiile Chanel, Yves Saint Laurent,
M oschino, V ersace sau M ondi.
M a r e a m a jo r ita te a c r e a t o r ilo r de m o d ă îş i
a m in te s c r e la ţia cu D ia n a ca fiin d u n a d in tre cele
m a i p lă c u te . E ra u n in te r lo c u to r a g re a b il, cu m u lt
g u st, r e s p in g e a cu ta c t c e e a ce n u -i p lă c e a , s c o te a
în e v id e n ţă cu e le g a n ţă c a lită ţile veşm â n tu lu i. U n ii
d in tre a c e ş ti o a m e n i i-a u d e v e n it p rie te n i. C in e nu
s -a r fi îm p r ie te n it cu D ia n a , c a re tr e c e a p rin v ia ţă
o fe rin d zâ m b e te şi s trâ n g e ri de m â n ă , ca re r id ic a
to ţi c o p iii în b ra ţe, ca re ş te rg e a la c rim i şi îm p ă rţe a
îm b ră ţiş ă ri. E ra în s ta re să se e x ta z ie z e sau să
p lâ n g ă la f e l c a o r i c e m u r ito r de râ n d . La
în m o rm â n ta re a lu i G ia n i V e rs a c e , D ia n a nu s-a
s fiit să a ra te c â t de greu a lo v it-o d is p a riţia u n u ia
d in tre cei m ai c e le b ri o a m en i d in lu m e a m o d e i şi
c â t de a fe c ta tă este de p ie rd e re a lui.
A ş a era D ian a şi de aceea au iu b it-o to ţi cei care
au cu n oscu t-o sau care n u m a i au a u zit desp re ea.
Ş tia să fa că totu l cu n a tu ra leţe şi în ţeleg ea exact
cu m o ved ea u oam en ii sim pli, cei cu care stătu se

44
câ n d va la rân d la su p erm a rk et sau p rin tre care se
p lim b a se cu b ic ic le ta p rin L on d ra a n ilo r ‘70.
Când, din cauza şomajului şi a recesiunii economice
din Anglia anilor 1980, garderoba ei a devenit pentru
p lă tito rii de taxe un su b iect de discu ţie, sp ecu la t
tendenţios de presă, Diana a făcut să am uţească toate
criticile apărând la o faim oasă gală de la Scala din
Milano, cel mai important eveniment al anului din Italia,
într-o rochie purtată cu doi ani înainte în Canada.
Pentru turneele oficiale, când o reprezenta form al
pe regină, toaletele D ianei erau plătite de trezoreria
regală, iar pentru toaletele particulare, plătea Charles
din venitu rile sale proprii. Cert este că D iana era cea
m ai bine îm brăcată fem eie din Anglia, lu cru firesc
deoarece era şi cea m ai tânără, m ai fru m oasă şi m ai
renum ită fem eie care îi reprezenta pe englezi.
D ian a nu se dădea, de exem plu, în vâ n t după
bijuterii. Şi totuşi, în virtu tea poziţiei şi a obligaţiilor
pe care le avea şi-a creat o form idabilă colecţie de
bijuterii, care va deveni subiect de dispută la divorţ.
Această colecţie a început o dată cu nunta sa, când
regina i-a dăruit un colier de smaralde valorând o sumă
uriaşă şi o diadem ă cu perle şi diamante. M ai avea una,
m oştenire de fam ilie. D ar nu -i plăcea să le poarte.
Spunea că îi dă un aer caraghios, îi trag părul sau îi
cad pe frunte. Charles i-a dăruit tot cu ocazia nunţii o
brăţară A rt Deco cu smaralde şi diamante, la care Diana

45
ţinea foarte mult. T o t ce venea de la Charles avea o
valoare deosebită pentru tânăra care îşi văzuse visul
cu ochii. Cadourile prinţului ei erau nepreţuite. Regina
i-a m ai dăruit o broşă uriaşă cu un safir, înconjurat de
diamante, atât de grea încât trăgea în jo s corsajul pe
care era prinsă. D ar prinţesa a prim it în dar bijuterii şi
de la arabi, şeici, sultani, omagiu pentru frum useţea şi
zâm betul ei care aducea căldura în sufletele oamenilor.
Şi totuşi Diana, aceeaşi Diana, purta în casă blugi
şi pulovere largi, se ducea să-şi ia băieţii de la şcoală
îm brăcată ca orice m am ă norm ală şi ieşea la cum pără­
turi în m agazine m odeste, încercând să nu se d eose­
b ească prin nim ic de cei din ju ru l ei.
într-o zi, pe când stătea cu băieţii la rând la Mc.
D onald’s, a fost recunoscută de unul dintre patroni.
D iana şi-a dus degetul la buze, calm ându-i agitaţia şi
a răm as răbdătoare unde era, savurând din plin locul
ei în m ulţim e, alătu ri de oam en i ca ea, obişn u iţi,
norm ali, sim pli. A şa a devenit pentru totdeau n a Lady
Di, Prinţesa Poporului.

în urma cortegiului fu n era r au mers către Westminster, dar


num ai dintr-un anum it pu nct a l drum ului, cei cin ci bărbaţi: fo s tu l
soţ cei doifii, p rin ţu l consort şi fra tele D ianei. D e o parte şi de alta
a drum ului se înşirau, dincolo de coordonatele de securitate sau de
gardul viu, m ilioane de oam eni veniţi special să o conducă p e Diana

46
pe u ltim u l ei drum . P ro to c o lu l nu perm itea altceva. Ş i totuşi
prevederile stricte ale p rotocolu lu i au fos t încălcate, cu perm isiunea
Casei regale, de cei pe care D iana i-a iu bit ce l m ai m u lt şi pe care i-
a ajutat cum nim eni altcineva nu o făcuse vreodată. Reprezentanţii
ce lor 110 organizaţii umanitare cu care Diana lucra efectiv. S-a
perm is ca 50 de persoane din fieca re organizaţie să însoţească sicriul
prinţesei. Veneau tăcuţi, îngreuiaţi de povara unei p ierd eri pentru
ei ireparabile, venită nedrept după toate pierderile pe care le-au
m ai avut deja de suferit, loviţi de soartă şi îngenunchiaţi de tristeţe...
în p rim u l rând erau cei în cărucioare de invalizi, apoi alţii, mereu
alţii, dezmoşteniţi soartei pentru care lady D ifusese speranţa. Raza
de lum ină, şansa unei salvări, mâna întinsă către un p osib il viitor.
Poate în afară de cei doi cop ii a i Dianei, oam enii aceştia sunt
cei care sim t cel mai adânc ce au depierdut. N ic i o acţiune caritabilă,
fă cu te în scopul scu tirii de taxe de către oricin e altcineva, nu va
putea în lo cu i dăruirea cu care D iana se afla în rândurile lor,
bunătatea cu care D iana îi înconjura, frum useţea p e care Diana
le -o dezvăluia. O am en ii aceştia trişti, s in g u rii care au p ă şit
neîntrerupt în urma cortegiuluipână la catedrala Westminster, ştiau
exact cât de im ensă este pierderea suferită de ei şi de to ţi cei
asemenea lor. în ju r, m ilioane de persoane norm ale aruncau cu
flo r i peste sicriu l prin ţesei E i mergeau cu capul plecat, cu cele
câteva cărucioare de invalizi în p rim u l rând, cu pecetea disperării
pe fru nte, arătând lu m ii întregi adevărata f a ß a du rerii şifăcând-
o să se sim tă m ä ru n ß neputincioasă şi atât de inutilă. E i, loviţi de
soartă, o pierduseră pentru totdeauna p e Prinţesa in im ii lor. F ă ră
Diana până şi soarele încălzea m ai puţin trupurile lo r chinuite.

47
U n u l dintre secretele su pravieţu irii de aproape
1000 de ani a dinastiei, în M area Britanie, a fost şi
s itu a re a m e m b rilo r ei d e a s u p ra m u lţim ii, p e un
piedestal, iar atunci când coborau, poporul se sim ţea
aproape la fel ca şi cum ar fi fost m ângâiat pe creştet
de divinitate. Dar, chiar cu o continuitate istorică atât
de gen eroasă, d in a stia a ş tiu t să su p orte rig o rile
tim pului, să se adapteze. Ca să reziste. După cele peste
patru decenii şi ju m ătate de când sta pe tronul Angliei,
regina E lisabeta ştie deja cât au costat-o m om entele
de rigiditate şi cum a reuşit să treacă prin situaţii
dificile num ai acceptând com prom isul, reuşind să se
adapteze. F u n eraliile D ianei de W ales sunt ultim ul
exem plu al acestui efort regal de adaptare la realităţile
m om entului. A n ii 1992 şi 1993, n-au fost u şor de
trecu t p en tru casa de W indsor. N ici diferen ţele de
op in ie d in tre reg in ă şi D oam n a de F ier (M argaret
T h a tch er) n-au lo v it în reg a lita te cu m au fă cu t-o
întâm plările, din aceeaşi perioadă, din căsnicia fiului
său cu Diana. Separarea dintre cei doi acceptată şi
anunţată în Parlam ent era în prim ul rând o lovitu ră
dată speranţei m onarhiştilor conservatori în păstrarea
in s titu ţie i regale con form p rin c ip iilo r trad iţion ale.

48
Se pare că obligată să declare, contrar dorin ţelor ei,
că v a dom ni până la m oarte, E lisabeta a Il-a este, şi
se sim te responsabilă de eşecul acestui m a ria j, ca de
tot ce se în tâm plă în Anglia. O bu nă bucată de timp,
regina l-a făcut pe Charles vinovat de tot ce se întâm pla
în că sn icia acestuia. Şi l-a ch em at la ceai pen tru
discuţii şi lăm uriri necesare, dar Charles era pierdut
din m ân a m am ei sale regale încă din copilărie.
Iar Diana i-a scăpat şi ea Elisabetei din mână. I s-a
strecurat printre degete. Devenind, aproape pe nesim ­
ţite, m ai populară decât regina. Cum ? Prin naturaleţea
cu care ştia să dăruiască nu din obligaţie, ci dintr-o
pornire interioară. Sinceritatea se simte, iar Diana era
sinceră în ceea ce făcea. înclinaţia Dianei către ajutorarea
tuturor celor năpăstuiţi nu poate fi negată nici m ăcar de
cei m ai înverşunaţi duşmani ai ei. De copilă se oferea în
ajutor, tânără fiind, s-a pus la dispoziţia copiilor, iar
devenind prinţesă a învăţat să fie la dispoziţia întregii
lumi. Fam ilia regală avea certe şi obligatorii îndatoriri
sociale. Dacă în politică nu trebuia să se implice, Casa
Regală trebuia totuşi să patroneze cele mai semnificative
opere de binefacere. Prinţesa Anna, de exemplu, a strâns
fonduri importante pentru Organizaţia “Salvaţi copiii” şi
pentru “Crucea Roşie”. Regina era prezentă la marile
manifestări de binefacere, ca şi la evenimente tragice sau
la m om entele de bucurie ale englezilor. Totul, însă,
cântărit, organizat, discutat şi în perfectă concordanţă
cu rigorile rangului.
In trată în fam ilia regală, D iana a fost obligată să
se su pu nă protocolului. D e cele m ai m ulte ori ceea ce
era obligată să facă nu îi convenea, uneori se revolta
(a în târziat la o m anifestare până după ven irea reginei
din cauza unei discuţii cu soţul său), dar a învăţat să
reprezinte Casa Regală, a suportat să i se spună cu
cine să dea m âna şi cu cine să vorbească, devenind
din ce în ce m ai cuceritoare. A vea un farm ec care trecea
peste orice obstacole.
R eporterii au ajuns să-i vân eze tristeţile, ca şi
bucuriile. încruntarea de pe faţa Dianei se poate vedea
în fotografiile vremii la fel de bine ca şi surâsul ei. Relaţia
conjugală regală era interpretată şi sim ţită aproape fizic
de supuşii M arii Britanii. Când Charles şi D iana erau
certaţi, lum ea sim ţea acest lucru din tensiunea care
plutea peste chipul Dianei, din capetele întoarse nefiresc
ale c e lo r doi. P erech ea seco lu lu i era p ro p rie ta te a
englezilor, şi-o însuşiseră şi o cunoşteau perfect. Nu
puteau fi înşelaţi.
E nglezii m ai întâi, şi apoi întreaga lume, a aflat
cât de m ult poate să m u ncească Lady Di pentru o
idee şi ce balsam poate fi ea pen tru su fletu l celor
năpăstuiţi. Şi toţi au crezut în ea.
în 1987, deja m am ă a doi copii, D iana s-a hotărât
să se im plice în lu pta îm potriva SIDA, inaugurând
prim ul centru englez pentru îngrijirea bolnavilor de
SIDA, la Spitalul M iddlessex din Londra. Ştirea a şocat
pe toată lum ea, atât din interiorul cât şi din afara
Palatului Buckingham . B oala era încă considerată
u n a co n ta gio a să la sim p la atin gere şi im p lica rea
D ianei era văzu tă ca un pericol chiar şi pentru cei doi
prinţi.
D iscu ţiile au fost fu rtu n oase, im agin ea D ianei
ridicând în braţe un copil boln av de S ID A a generat
adevărate furii şi, în m od sigur, o fu rtu nă în viaţa
fam iliei regale. D iana însă ştia despre această, boală
m ai m u lt decât regalele ei rude şi m ai m ult decât p o ­
pulaţia îngrijorată de securitatea şi sănătatea u rm a­
şilor la tron. A luptat cu toată lum ea pentru a-şi con ­
tin u a a ctivita tea , ia r m u n ca ei p en tru a ju to ra rea
b o ln a v ilo r de S ID A a d a t ro a d e. C ân d , în 1990,
îm preu n ă cu B arbara B u sh făcea acelaşi lu cru în
Am erica, în treaga lum e aflase deja că poţi aju ta un
b oln a v de SID A, fă ră a fi în p ericol şi n u m eroase
personalităţi îi urm aseră exem plul, punându-şi p res­
tigiul în slujba strângerii de fonduri pentru bolnavii
năpăstuiţi. Lady Di a extins apoi aria preocu părilor
sale a su p ra sterilită ţii, a p ro b lem ei a vortu rilor, a
fam iliilor cu problem e, pu nându-se cu generozitate la
dispoziţia celor care treceau de fapt prin calvarul unor
căsnicii destrăm ate, la fel ca şi ea. A intrat în centre
de dezintoxicare, i-a ajutat pe cei care se drogau, pe

51
]
orfani, pe hipoacuziei (a învăţat gesturile prin care
putea com unica cu ei), a fost în ju n g la indoneziană
sau în Nigeria pentru a da m ân a cu boln avii de lepră,
a m ers în B o sn ia p en tru a m ilita c o n tra m in elo r
antipersonale. N ici unul dintre gesturile sale nu era
fals, nu se temea, nu se dădea la o parte şi m ulte
din tre ideile p recon cepu te au fost alu n gate n u m ai
pentru că D iana avea curajul să strângă o m ână, să
ridice în braţe un copil, să se aşeze pe un scaun la
căpătâiul unui m uribund.
Im aginea publică a prinţesei D iana a începu t să
capete o consistenţă total diferită de cea a fam iliei re ­
gale şi, din nefericire pentru ea, de cea a soţului său,
care nu putea să-i ierte acest lucru. Iată ce scria despre
ea Cam illa Paglia, una dintre cele m ai active luptătoare
pen tru dreptu rile fem eilor, du pă v izita din 1993 a
D ianei într-o colonie de leproşi din Nepal: “A devăru l
este că, în prezent, D iana e m ai pu ternică decât soţul
ei. Prin contactele ei cu m ilioane de oam eni din lum ea
întreagă, săraci şi needucaţi, a dobândit un statut
de-a dreptul m itic.”
A c o lo unde soţu l ei pu n ea n u m ai o p asiu n e m o ­
d erată, o b lig a to rie în d a to ririlo r sale, D ian a p u n ea
com pasiu n e. Iar oam en ii sim ţeau. Program u l D ianei
a d even it foa rte în că rca t, p rezen ţa ei la un din eu
de b in e fa c e re în ze c e a cifra d o n a ţiilo r, te le fo a n e le
ei că tre un m u rib u n d sau un d is p e ra t a d u cea u o
= =

ra ză de sp eran ţă. P rin ţesa de W a les îş i g ă sise în


s fâ rş it m en irea.
D in im aginea unei m am e tinere care îşi petrecea
tim pul jucându -se cu copii sau privind la televizor, n-a
m ai răm as decât foarte puţin. Casa Regală a încercat
să încorseteze acest zel al D ianei şi să-i pună hăţurile
rigide ale protocolului. D ar prinţesa Diana devenise un
bun public, o speranţă de care prea m ulţi dezm oşteniţi
ai sorţii îşi legau ultim a lor speranţă. Ea le aparţinea
acum , aşa cum regina aparţinea poporului său. îşi
găsise drumul, pe care fam ilia regală a fost obligată, la
divorţ, să îl accepte. Recunoscând în Prinţesa de W ales
u n am b asad or al p ăcii şi om eniei, care reprezen ta
Anglia, chiar dacă nu m ai putea locui la Buckingham .
E ra m am ă de viitor rege, lucru pe care nu i-1 putea lua
nimeni. D ar era şi o putătoare de cuvânt pentru înlă­
turarea suferinţei din viaţa celor loviţi de soartă. Nici
această calitate nu-i pu tea fi luată. Pentru că şi-o
câştigase singură printr-o reală şi infinită omenie.
*
* *
Aşa încât, la fu n e ra liile ei, Casa W indsor a m ai fă c u t o
concesie. A acceptat ca steagul ei să fie pus p e s icriu l D ianei.
C h ia r dacă, p en tru Lady D i, asta conta în 6 septem brie 1997
atât de p u ţin .
N u m a i 2000 de persoane au încăput, în con d iţiile acceptate
de p ro to c o l, în catedrala W estm inster. L a in tra re, fie c a re

==■ 53 c=
prezenta invitaţia. F u n e ra liile D ia n e i au fo s t ceva cu to tu l şi
cu to tu l sp ecia l, aşa în câ t fa p tu l că cineva d in tre n u m ele
răsunătoare ale lu m ii a p rim it sau nu această in vita ţie va f i
su b iect de co m e n ta rii m u ltă vrem e de a cum în a in te. D u p ă
cum v o r f i com en ta te şi absenţele. S p rijin it de o p a rte şi de
a lta a im e n s u lu i său tru p , P a v a ro tti a in tra t p lâ n g â n d în
ca ted rală. E lto n Joh n i-a trim is s ic r iu lu i a co p e rit o d u lce
sărutare. F e rg i, fo s ta soţie a p rin ţu lu iA n d re w p ă rea co m p le t
p ie rd u tă ş i strângea m â in ile c e lo r d ou ă fe tiţe a le ei, K is s in -
ger, fo s tu l s e creta r de stat a l S U A arăta îm b ă trâ n it şi trist.
Tony B la ir p r im u l m in is tru a l A n g lie i se în cru n ta la destin.
A u fo s t cu vâ n tă ri p u ţin e fa ţă de câ t s -a r f i p u tu t spune despre
D ia n a şi fa ţă de câ ţi a r f i d o rit p ro b a b il să -i vorbească p e n tru
u ltim a oară.
S u ro rile ei, Sarah şi Jane au spus fie c a re câte o poezie. î i
a leseră câ n te cu l p re fe ra t a -i f i câ n ta t ş i-i aduceau acum
om a g iu l în versu ri sim ple, de o cu trem u ră toa re sin cerita te:
“ P en tru dragoste tim p u l înseam nă eternitate.” Asta a r f i treb u it
să se scrie p e in vita ţiile la fu n e ra liile ce le i m a i iu b ite d intre
fe m e ile acestui secol: “ B u cu ra ţi-vă p en tru m ine ! A m căutat
iu birea, am plâns după ea şi când, în sfârşit, m i s-a p ă ru t c -o
găsesc am p le ca t să o trăiesc veşnic în a ltă p a rte.”

*
* *

E ra o cop ilă când s-a că să to rit cu C harles. V o ia


să fie ţin u tă în braţe, să fie m ân gâiată, să-l aib ă
m ereu p e iu b itu l ei, pe p rin ţu l ei alătu ri. îi p lăceau
d a n su l şi m u zica, v e s e lia şi şotiile, se m ai ju c a în că
cu u rsu leţu l ei de pluş. C alcu lele făcu te pe seam a
a cestei tin ere p otrivite p en tru a în d ep lin i sa rcin a de
m a m ă a c o p iilo r lu i C h a rle s nu in c lu d e a u în s ă
ex terio riza rea u n or p orn iri a tât de p u ţin elegan te.
Nu in clu d eau n ici m ăcar o revoltă la adresa rela ţiilor
e x tr a c o n ju g a le a le s o ţu lu i. D ia n a tr e b u ia să fie
re ţin u tă şi dem n ă, c a lc u la tă şi rece, să n u a ib ă
sen tim en te, ia r dacă, d in greşea lă , s im ţe a to tu ş i
ceva, treb u ia să nu arate. F u sese pu să pe fru n te a ei
ştam pila: sim plă, fru m u şică şi fă ră p reten ţii. A ş a
fu sese cu m p ă ra t prod u su l, aşa treb u ia p ăstrat.
R evolta D ianei a stricat m ulte socoteli. Nu se cade
ca o prinţesă regală să m eargă la petreceri cu prietenii,
să se ascundă într-un cufăr pretinzând că este fru ­
m oasa din păd u rea adorm ită şi cel care o v a găsi
prim ul are dreptul la un sărut, pe care l-a şi oferit.
D ar era atât de înduioşător tânără şi avea atâta nevoie
de afecţiune. D upă apariţia nebunaticei Fergie în fa­
milia regală, Diana a avut impresia că şi-a găsit, în sfârşit,
o prietenă (abia mai târziu s-a lămurit cam ce rău îşi făcea
singură). S-au îmbrăcat în costum de poliţiste şi s-au dus
să-l caute pe Andrew, fratele mai mic al lui Charles, într-un
club. A ltă dată s-au bătut cu perne. Făceau prostii
copilăreşti care scandalizau mutrele lungi ale palatului,
dar care, într-o casă de englezi norm ali ar fi trecut
neobservate. Diana a dansat la Covent Garden cu un

55
balerin celebru, avea talent, avea stil, mustea de viaţă,
era unică. Ce părinte englez nu şi-ar fi dorit o astfel de
fiică ? Ce bărbat n-ar fi dorit o asemenea soţie ? Poate şi
din acest motiv, pe seama Dianei presa de scandal a pus
nenumărate aventuri galante şi legături vinovate. Cu
fiecare dintre bărbaţii al căror nume este alăturat celui al
Dianei, şi cu care aceasta a ieşit în lume, a fost fotogra­
fiată, a petrecut clipe de intimitate într-un loc sau altul.
Este însă greu de probat şi chiar de presupus că prinţesa
şi-ar fi înşelat soţul cu aceşti tineri. Nici Philip Dume, fost
student la Eton, bancher, nici David Waterhouse, un
chipeş maior de cavalerie, nici James Hewitt, comandantul
unui escadron de tancuri în războiul din Golf, cel care
reuşise să-i alunge Dianei teama de călărie, nu păreau
altceva decât arma pe care Diana o îndrepta ostentativ
către Charles, dorind să-i arate că este curtată, că
frumuseţea ei găseşte apreciere. într-un fel, spontan şi,
bineînţeles, uneori necugetat, Diana încerca să-l facă gelos
pe Charles, să-l aducă lângă ea, să-i atragă atenţia asupra
a ceea ce pierde. Şi apoi, era încântător de tânără iar patul
conjugal nu mai avea încă din primii ani ai căsniciei decât
un singur ocupant.
Şi totuşi planează o um bră asupra uneia dintre
aceste relaţii. Aceea din 1988 cu Jam es Gilbey, în vârstă
de 31 de ani, cel m ai bun vânzător de maşini al anului
(era com erciant de BMW-uri). A şa cum opinia publică a
putut asculta şoaptele telefonice de amor ale lui Charles

56
şi ale Camillei, tot aşa o bandă a unei convorbiri între
Diana şi Gilbey a fost făcută publică. însă, din benzi
reiese num ai că cei doi frecventau restaurantul unei
prietene comune şi poate fi trasă concluzia că ar fi avut
o relaţie intim ă, fără ca această situaţie să fie clar
dovedită. Siropul sexualist şi direct din convorbirile
prinţului cu Camilla nu se compara deloc cu disperarea
din glasul Dianei, cu decenţa convorbirilor ei. Intelec­
tualul rasat, care se plângea de nivelul redus al educaţiei
soţiei lui, cu care nu avea puncte comune de discuţie, a
fost încă o dată învins de realitatea acestei diferenţe.
Chiar dacă Diana a întreţinut o relaţie fizică cu Gilbey,
acest lucru nu apărea într-o lumină atât de crudă ca
legătura soţului ei cu Camilla. Diana avea 28 de ani, era
o femeie tânără şi sănătoasă, o mamă afectuoasă, corectă
şi grijulie şi era în mod clar lipsită de afecţiunea fizică
soţului ei de cel puţin trei ani de zile.
C hiar în urm a tuturor acestor scandaluri, Charles
n-ar fi acceptat poate să se despartă. Pierdea prea mult.
T ro n u l este o m iză în sem n ată pen tru cel care s-a
pregătit o viaţă întreagă să-l ocupe. Iar supoziţia că ar
fi ju ra t strâm b la cununie, în faţa preotului, când el
avea o legătură cu altă fem eie, îl pu nea într-o situaţie
delicată în faţa bisericii anglicane, al cărui ş e f ar fi
trebu it să devină. A ş a încât, el părea m u lţu m it cu
căsn icia sa, atâta tim p cât putea păstra legătu ra cu
Cam illa. D ar această stare de lucruri era inacceptabilă

57
p en tru D ian a. A c e a s ta în ţelesese, m ai a les d u p ă
repetatele hărţuieli din presă, că nu se poate trăi aşa.
G rija ei (provenită din experienţa propriei copilării) ca
desfacerea m ariajului să nu-i afecteze pe cei doi copii
nu m ai avea rost. V ia ţa în com u n era un calvar,
încercările de reconciliere nu duceau nicăieri.
La aniversarea a zece ani de la căsătoria regală,
Luciano Pavarotti le-a cântat celor doi m elodia prefera­
tă, aducând zâm betul am intirii pe buzele lor. D ar totul
nu era decât o sim plă şi trecătoare amintire.
M om en tu l an u n ţu lu i separării în fapt, du pă 12
ani de zb u ciu m ată şi n ereu şită experien ţă com ună,
a con stitu it atât pentru Prinţul Charles, cât şi pentru
D ia n a o d escătu şare. A p a ren t, nu d u cea n icăieri.
Pentru că p rin ţu l nu se p u tea căsători cu o fem eie
divorţată (presupunând că iubita sa dintotdeauna s-ar
fi d e s p ă rţit de soţ) ia r p rin ţe s a nu se p u te a gâ n d i
la o a ltă că să to rie, fiin d n u m a i s e p a ra tă de soţu l
său în fap t. îi elib era, în să, p e am ân d oi, de n e v o ia
p erm a n en tă a m in ciu n ii şi de in trig ile şi in sin u ă rile
p resei.
Am ândoi ţineau foarte m ult la copii şi voiau să-i
obişnuiască treptat cu realitatea dureroasă a despărţirii
dintre ei. Aşteptau, spun ziarele prin 1993, majoratul
lui W illiam pentru a legaliza ruptura. Divorţul n-a putut
fi însă evitat. Şi a survenit mai repede decât şi-ar fi dorit
toată lumea. Familia regală a fost greu încercată de acest
eveniment, petrecut în 1996.

58
==. Im =
D in punctul de vedere al regalităţii, situaţia Dianei
şi a lui C harles este fără precedent. Faptul că, după
divorţ, ea şi-a păstrat titlul de prinţesă de W ales nu-i
dădea dreptul de a transm ite acest titlu viitoru lu i soţ.
D acă însă, dintr-o altă căsătorie ar fi rezultat copii,
aceştia ar fi purtat titluri de nobleţe corespunzătoare
înru dirii lor ca fraţi vitregi cu viitoru l rege. Pentru că
W illiam asta este, m ai ales după dizgraţia tatălui său,
viitoru l rege al Angliei.
D u p ă divorţ. D ian a s-a în d ră gostit de D odi A l
Fayed, fiu l unui m iliardar egiptean. M usulm an. Şi
arab. întortocheatele pretenţii şi obligaţii ale înrudirilor
cu fam ilia regală trebu ia să fi sărit în aer, chiar în faţa
specialiştilor în istoria m onarhiei, în m om entu l aflării
u n ei astfel de veşti.
*
* *
în cuvântarea la moartea Prinţesei, arhiepiscopul de Canter-
bury a spus: Diana a influenţat această naţiune... ne uimea pe toţi,
grija eipentru a lţii era copleşitoare... p rin moartea ei a trezit simpatia
m iilo r de oameni... Curios, dar m ai toţi vorbitorii s-au întors ia r şi
ia r la dragoste. D in EpistolaApostolului Pavel către corintieni, Tony
B la ir cita despre credinţă, nădejde, dragoste, cea m ai mare fiin d
cea din urmă. Plu tea p a rcă în aer un sentim ent de vinovăţie.
Dragostea pentru Diana nu venise decât de la p u ţin i dintre cei care
stăteau acum, la moartea ei, în catedrală. Vocile cristaline ale cop iilor
din cor, risipeau între două cuvântări, sentim entul că feţele cernite

59
ale invitaţilor poa rtă masca unei responsabilităţi comune. Fam ilia
regală a d orit să nu fie film a tă în tim pul cerem oniei din catedrala
Westminster. Ca să nu li se vadă chipurile ?

*
* *

A m erica n ii făceau, du pă bu n u l lor obicei de a


transform a totul în cifre, o apreciere aproape am uzantă
a situaţiei de W ales, după despărţirea ei în fapt de
m oştenitorul tronului. Analizau de ce a răm as aceasta
am basadoarea Angliei şi de ce tradiţionalista fam ilie
regală a făcut concesii dându-se un pas înapoi în faţa
p reten ţiilor D ianei. A rgu m en tele am erican ilor su n t
grăitoare. Ei calculau, de exemplu, că num ai în 1985
tra n za c ţiile co m ercia le im p u ls io n a te de p e rs o a n a
prinţesei au înregistrat o cifră de afaceri de 650 milioane
de dolari. Şi dădeau câteva exem ple concrete: în 1981
a purta un pulover cu un m ieluşel şi pentru că l-a purtat
ea, producătorul respectiv a vându t pulovere identice
de un m ilion de dolari. în 1982 a lansat m oda pantofilor
cu toc plat şi com pania Clark a vândut 2,8 m ilioane de
perechi în valoare de 63 de m ilioane de dolari. Jam es
W hitaker afirma, în cartea sa despre Diana şi Charles,
că: “Din punctul de vedere am erican, de la Beatles
încoace, D iana şi im aginea ei erau cel m ai bun articol
de im port din M area B ritanie.” Th e Book o f M oney îi
atribuise prinţesei o valoare turistică în beneficiul M arii
Britanii de aproxim ativ zece m ilioane de dolari, puţin

60
m ai m ult decît Blackpool Tower, Trafalgar Square şi
Parlam entul, luate la un loc. Pentru m oda britanică,
D iana constituia cea m ai bună publicitate. Creşterea
incredibilă a vânzărilor de ciorapi, de pălării sau de
alte produse englezeşti se datora Dianei.
D iana a făcu t încă de la începu t reclam ă M arii
B ritanii şi produselor ei cât n-ar fi reuşit să facă toate
com paniile publicitare la un loc. Când D iana a vrut,
în 1992, un M ercedes Benz 500 SI, roşu strălucitor,
pe care l-a şi cumpărat, dar la care a trebuit să renunţe
după scurt timp, englezii s-au sim ţit jign iţi. Nu era o
m aşin ă producţie proprie.
N aţiu n ea avea nevoie de D iana num ai pe num ele
ei, ea le aparţinea, o foloseau cum voiau şi înţelegeau
să o aibă în totdeau n a pe num ele lor. Este greu de
crezu t că fam ilia regală n -a înţeles exact cît era de
p re ţio a s ă D ian a. C um le p u tea sp ori p restig iu l şi
veniturile. D e aceea nici n-au ren u n ţat definitiv la ea.
A cceptân d com prom isuri peste com prom isuri, num ai
să poată dispune în continuare de câştigurile clare
care se puteau obţine de pe urm a Dianei.
F ru m oasa D iana era şi o investiţie a fam iliei re ­
gale. în ţelegeau să se bu cu re de profit de pe u rm a ei.
D ar pân ă când ? Şi cât m ai durează o afacere, atunci
când ai scăpat-o din m â n ă ? Când nu m ai ştii cine
*
* *
M oh a m ed A l Fayed, tatăl lu i Dodi, ce l care a m u rit alături de
D iana în accidentul de la Paris, a fo s t şi el invitat la cerem onia din
catedrala Westminster. M u lţi credeau că nu va veni A sosit însă,
masiv şiputernic, cu capul ridicat în fa ţa m ulţim ii pe care o hrănise
gratis tim p de două zile cu cafea şi biscuiţi din magazinele sale.
M ilia rd a ru l egiptean, care sta de o viaţă în A nglia, fă ră s ă fi p rim it
cetăţenia engleză, răsplătise în acestf e l răbdarea cu care mulţim ea
semna în cărţile de condoleanţe şi aştepta fu n era liile Dianei. Fa­
m ilia regală a tăcut. C e-arf i pu tut să spună ? M oh am ed A l Fayed
a anunţat că donează asociaţiilor de caritate cu care lucrase Diana
suma de 5 m ilioane de lire sterline, p e care fiu l său o prom isese
fru m oa sei lu i logodnice. Fam ilia regală a tăcut. M ilia rd a ru l a
anunţat că în maşina avariată com plet după accident s-a găsit
in elu l de logodnă pe care D od i l-a dăruit D ianei şi că doreşte ca
aceasta să fie înm orm ântată cu e l p e deget. Fam ilia regală a tăcut
din nou. O pla că de m arm ură pe care erau scrise câteva versuri
închinate de D od i D ianei a r fi fo s t găsită de M oham ed şi trim isă să
însoţească p e frum oasa prinţesă din adâncuri, fa m ilia regală n-a
spus n ici un cuvânt... ce etichetă ar f i perm is com entarii ?
N eg ri din cap şipână în picioare, drepţi la trecerea cortegiului
p rin fa ţa Palatului Buckingham sau ţinând în m ână fo ile textelor
de la cântecele pe care le-au intonat în Catedrala Westminster,
m em brii fa m ilie i regale tac. Apărându-şi cu sfinţenie dreptul la
sângele lo r albastru şi la întâietate. E i sunt p rim ii între cei de pe
pământ. Ş i D iana a încercat să le uzurpe acest loc. Diana, care
acum este prim a între îngeri...

3 62
= =

*
* *
Pentru că din m om entul în care a intrat în fam ilia
regală D iana n-a m ai fost părăsită nici o clipă de presă,
prezentă m ereu pe urm ele ei, este foarte greu de făcu t
presu pu neri asupra vieţii ei particulare. D iana a fost
cinstită şi sinceră în relaţiile cu m iile de nenorociţi ai
lum ii, pe care i-a ajutat. în rest, e greu de spus pe
cine a iubit cu adevărat, în cine a avut încredere şi cât
d in c e e a ce a ră ta c a m e r e lo r de lu a t v e d e r i sau
ap aratelor de fotografiat era adevărata ei faţă. N -a
în văţat u şor să se ferească de indiscreţia presei, iar
p en tru fii ei a luptat- d in ră sp u teri să-i a p ere de
cu riozitatea boln avă a ziarelor de scandal. Cu puţin
tim p în urm a m orţii se plângea de răul pe care i l-a
făcut presa. D ar tot presa a fost cea care a propulsat-o
pe prim u l loc în inim ile m ilioan elor de oam eni din
în trea g a lum e. R ela ţia ei cu D odi A l F ayed a fo st
deconspirată im ediat după ce legătu ra lor devenise
m ai strînsă. A u fost urm ăriţi şi fotografiaţi ch iar pe
iahtu l m iliardarului în tim p ce îşi petreceau vacan ţa
pe M editerană.
Despre Dodi, ziarele spun că era un fel de play-boy.
Putred de bogat, proprietar de hoteluri (Ritz) şi m aga­
zine de lux (Harrod’s), înconjurat de femei frum oase în
nenum ăratele sale reşedinţe fastuoase şi realizator de
filme cu prem ii celebre, Dodi a fost vânat de presă ca şi
Diana. Dar nu era nici pe departe atât de celebru ca ea.

63
1= | j
C ăsătoria lui, pentru că a fost şi căsătorit, n -a [
durat decât câteva luni. Im ediat după ce au aflat de
p rin ţesă alte fem ei şi l-au dispu tat, un m an ech in
celebru l-a dat chiar în ju decată. Pentru prim a dată
în să de când fiul său se ocupa şi el de paginile ziarelor
de scandal, bătrânul M oham ed A l Fayed a luat poziţie.
El a d ecla ra t p u b lic că în tre cei doi este o relaţie
firească, de dragoste, că sunt doi oam eni care se iubesc
şi trebu ie lăsaţi să-şi consum e în linişte legătura.
C ân d au lu a t m a sa la h o telu l R itz din Paris,
fotografii erau pe urm ele lor. D iana am eninţase cu
dezvăluiri care vor ului presa, prietenii lui Dodi vorbeau
în şoaptă despre apropiata căsătorie. Teribilul accident
a cu trem u rat în treaga lum e. Ş oferu l şi D odi şi-au
p ierd u t pe loc v ia ţa ia r D ia n a a m u rit în sp italu l
Salpetriere din Paris, după câteva ore. Cauzele acci­
dentului sunt încă discutate, com entate şi interpretate,
în ziua fu n eraliilor Dianei, se am ânase înm orm ântarea
şoferului pe m otiv că probele de sânge, care atestau o
alcoolem ie ridicată, n -ar fi fost corecte. Ideea unei
conspiraţii răzbătea din teritoriile arabe. Casa Regală
britanică nu prezentase propria sa versiune la condiţiile
în care a fost posibil accidentul de la Paris. Unele ziare
aruncau pe piaţă, pentru am atorii de senzaţii tari, chiar
zvonul că prinţesa şi-ar fi înscenat m oartea pentru a se
retrage undeva în linişte alături de noua sa dragoste.
Cert este că fotografiile cu Dodi, un bărbat frum os
şi cu ochi arzători, o arătau pe D iana cu zâm betul ei n

64
cel autentic pe buze. Prinţesa părea fericită. Faptul că
renunţase la orice reţineri şi se afişa deschis cu om ul
pe care-1 iu bea dem onstra clar adâncim ea şi nevoia ei
de a-şi clarifica situaţia. Cu atât m ai ciudat este faptul
că m aşin a cu cei doi fugea de ziarişti, atâta tim p cât
perechea nu -şi m ai ascundea intenţiile.
Totuşi, la Paris, în pasajul subteran de la Pont
d ’A lm a, m a şin a cu cei doi în d ră gostiţi avea să se
strivească de un stâlp, devenind un m orm an hidos de
fiare şi închizând în ea viaţa a trei oam eni. D intre care
doi form au deja o pereche. D in care unul era prinţesa
sufletelor poporului englez. Diana, cu inelul de logodnă
pe deget avea să treacă în lum ea celor fără de păcate
abia pu ţin după ce iubitul ei îşi dădea sufletul.
*
* *
Vorbind despre sora sa în catedrala Westminster, contele Spen-
cer a încălcat aproape toate regulile etichetei E l a spus clar că nu ai
nevoie de un titlu regal pentru a străluci. Acuza chiar, deşi nu
precizează exactpe cine, declarând că bunătatea unui om ca Diana
pare să transforme într-o mască chipul celor care nu au această
calitate. Recunoaşte căsora sa, cea botezatăcu numele zeiţei vânătorii,
afost cea mai vânatăfiinţădin lume. în catedralăşi în afarăei oamenii
au izbucnit în aplauze dupăce Charles Spencerşi-a încheiatdiscursul
Furia lui în faţa nedreptăţii care îi răpea posibilitatea de a se mai
bucura de farmecul magic al Dianei era împărtăşită cu aceeaşi
intensitate de milioane de oameni După ce, la aflarea morţii şi a
condiţiilor în care s-a petrecut accidentul, lordul Spencer acuzase

65
fotografii şi editorii revistelor de scandal că sunt mânjiţipe mâini cu
sângeleDianei, în discursulfinal Fratele Prinţesei deWales strecura,
sub cupolele austere ale catedralei, un sentimentgeneral de vinovăţie
care se revărsa asupra tuturor celor defaţă
Mulţimea, îngrămădită pe străzile Londrei să vadă cum
pleacă Diana, a rostit împreună cu p re o tu l, Tatăl nostru. în
diferite colţuri ale lum ii oameni cu flo ri în mâini priveau pe
ecrane uriaşe înmormântarea şi rosteau, la rândul lor Tatăl
nostru. Nim eni însă nu a văzut-o pe Diana, nu i-aprivit mâinile
încrucişate pe piept, nu i-a plâns genele plecate peste minunaţii
ei ochi şi n-a tremurat la imaginea zâmbetului ei îngheţatpentru
totdeauna.
Un sicriu a trecut printre milioanele de oameni, înde-
părtându-se către o insulă din m ijlocul unui lac de pe domeniul
Althorp, proprietatea fam iliei Spencer.
Acolo, în singurătatea şi liniştea unui domeniu particular,
sicriul Dianei afost coborât în pământ, între rădăcinile copacilor
seculari. De acolo, din străfunduri, cea mai celebră femeie a
secolului va asculta mereu murmurul liniştit al apelor. Candel
in the wind, cânta Elton John. O lumânare în vânt. Peste care
cineva, (cine anume ?) atât de devreme, atât de nedrept, a suflat ?
S ă fi fost vântul spaimelor cuiva ? Săfie numai vina noastră, a
tuturor, că n-am meritat-o pe Diana, că n-am ştiut s-o păstrăm ?
Cine poate şti ? Lumânarea s-a stins pentru noi definitiv.
Num ai imaginea ei, curată şi sclipitoare ne mai zâmbeşte
din fotogra fiile fastuoase, în care prinţesa din poveste întinde
elegant o m ână... speranţei.

66
Partea а П-а

S U 0& ГУЫ Ы Л. à IÆ C .

^ .Q r b c o r 'o r v c c t c e < ^ ty o a ууго


COPILĂRIA ŞI ADOLESCENŢA

în a m u rgu l zilei de 1 iu lie 1961, în reşed in ţa


fam iliei Spencer, Park House, din Sandringham , N or­
folk, se aştepta cu înfrigurare venirea pe lum e a celui
de al treilea copil. Contele Edw ard Joh n al VU I-lea de
S pen cer se lu pta cu sentim entele contradictorii ce îl
încercau: bucuria venirii pe lum e a unui copil, team a
şi îngrijorarea pentru soarta soţiei şi a bebeluşului,
speranţa nem ărturisită că, poate, de data aceasta, nou
n ăscutul va deveni într-o zi cel de al IX -lea conte de
Spencer. Nu vom şti niciodată dacă a fost, m ăcar p en ­
tru o clipă, dezam ăgit de faptu l că, în acea după-
am iază, a devenit tatăl a trei fete. D in acea zi şi până
când va muri, dragostea sa pentru fiica cea m ai m ică
a fost atât de puternică şi de profundă încât nici chiar
apariţia m ult doritului fiu - Charles, în 1964, cu trei
ani m ai târziu - nu a putut micşora am plitudinea acelui

69
] u c= ^
sentiment. Nu trebuie să ne m ire că un tată poate avea
astfel de gânduri chiar în ziua naşterii copilului său
dacă ne gândim că, în urm ă cu puţin timp, fiul pe care
îl aşteptase a m urit la naştere. în m arile fam ilii engleze,
s im b o lu l le g ă tu r ii d in tre tr a d iţie şi v iito r a fo s t
în totdeau n a prim ul născut. Tim p îndelungat, m ulţi
dintre m em brii fam iliei Spencer au servit interesele
Casei Regale: vicontele de Althorp (viitor conte al VUI-lea
de Spencer) a fost ofiţer de ordonanţă al regelui George
al V l-le a şi apoi al reginei E lisabeta a Il-a iar lady
Ferm oy, b u n ica pe lin ie m a tern ă a D ianei, fu sese
doam na de com panie şi prietena apropiată a reginei-
m am ă. C ăsătoria u lterioară dintre D iana şi prinţu l
Charles nu v a reprezenta un început al relaţiilor dintre
cele două familii, ci o continuare.
Cu toate acestea, legendarul calm britanic poate
fi cu greu găsit în firea şi tem peram entul lui Joh n
Spencer. Se pare că vu lcanu l care a clocotit în el a
spart crusta lustruită a convenienţelor aristocratice
d e te rm in â n d u -1 , n u de
puţine ori, să se com porte
m ai degrabă grosolan cu
soţia şi cu tatăl său pe care
1-a urât în anii m aturităţii.
U m ilinţele şi, uneori, chiar
v io le n ţa fiz ic ă au d e te r ­
Diana la 1 an. m in at-o pe Lady Frances

70
1 l u

J Roche, soţia sa, să se separe de soţul său şi să se


mute, pentru o perioadă de timp, într-u n apartam ent
din Londra îm preu nă cu D iana şi Charles şi, în final,
s ă -l p ă r ă s e a s c ă p e n tr u P e te r S h a n d K y d d , u n
c o m e r c ia n t d in in d u s tr ia ta p e tu lu i. S e p a r e că
insu ccesu l său nu s-a reflectat num ai în plan fam i­
lial, ci şi în cel al carierei care a fost fără ascensiuni şi
fără rezultate strălucite. A urm at colegiul Eton, s-a
înrolat apoi în Cavalerie, iar ulterior a devenit m em bru
al consiliului regional şi prefect. Deşi pentru urechile
noastre toate acestea sunt sonore, luând în considerare
poziţia sa socială şi posibilităţile care ar fi decurs din
aceasta, pentru aristocraţia britan ică realizările sale
nu se puteau încadra decât în lim itele m ediocrităţii.
Lady Frances Spencer, fiica celui de al IV -lea lord
Ferm oy, deşi crescută în spiritul tradiţiei engleze, deşi
foarte apropiată de copiii ei, a fost pusă în situaţia de
a pierde nu num ai titlul şi poziţia socială, ci şi lucrul
cel m ai p reţios p en tru o m am ă - copiii. în tim pu l
u m ilitoru lu i proces de divorţ, s-a trezit atacată din
toate părţile - paradoxal, de chiar m am a ei, care nu
concepea ca fiica sa să părăsească un conte pentru
un ban al com erciant - fiind pusă în im posibilitatea de
a se apăra şi de a dem onstra, atât din lipsă de probe
cât şi din cauza preju decăţilor societăţii an ilor ’60, că
adulterul, care a constituit principala arm ă a acuzării,
a fost rezultatul tratam entului inum an la care a fost
supusă. A stfel, în 15 aprilie 1969, la pron u n ţarea
divorţului, a fost obligată să plătească cheltuielile de
ju d eca tă (3000 lire sterline) şi să renunţe la custodia
celor patru copii.
A ceastă scurtă incursiune în istoria fam iliei Spen-
cer a fost n ecesară pentru a pu tea înţelege cadrul şi
atm osfera în care s-a form at viito a rea p rin ţesă de
W ales. Su nt m ulte din acţiunile şi declaraţiile viitoare
ale D ianei care ne trim it înapoi în tim p la perioada
copilăriei şi adolescenţei. Este evident că pe toţi copiii
S p en cer fră m â n tă rile din sân u l fam iliei, certu rile
violen te şi divorţul ulterior i-a m arcat şi a lăsat urm e
adânci. U nii com entatori afirm ă chiar că anorexia lui
Sarah şi bu lim ia D ianei sunt un răspuns în tim p la
presiunile psihice suferite în copilărie.
D u p ă d iv o rţ, fo s ta L a d y F ra n c e s S p e n c e r s-a
c ă s ă to r it cu P e te r S h a n d K yd d . în c iu d a a c e s tu i
lu c ru c o p iii au răm as în c o n tin u a re la fe l de a p r o ­
p ia ţi de m a m a lor.
J oh n S pen cer s-a recăsătorit la rân du l său cu
Raine, fiica cunoscutei scriitoare B arbara Cartland.
Se pare că acest lucru i-a nem u lţu m it pe copiii S pen ­
cer care, de-a lungul tim pului, nu au pierdu t nici un
prilej de a o um ili pe nou a contesă. în ciuda anilor
care au trecut, ura nu s-a dim inuat. Fiecare în parte
avea m odul său de a-şi m anifesta aversiunea: m icul
C harles a am eninţat-o făţiş, Sarah şi Jan e schim bau
ordinele d a te de ea servitorilor iar Diana - in ajunul
căsătoriei fra telu i ei Charles cu Victoria Lockwood. in
1989, la reşed in ţa de la Althorp - a ajuns chiar, după
relatărilor servitorilor, să o îm pingă pe scări creând
astfel o s c e n ă penibilă pentru toată lumea. Pe de alta
parte, R a in e a încercat din răsputeri şi folosind toate
m ijloacele s ă se apropie de ei, în să fără succes. Sunt
foarte m u lte m otive, acum ulate pe o perioadă care
începe cu căsătoria şi se încheie cu m oartea lordului
Spencer, ca re au am plificat răceala copiilor faţă de
tatăl lor, cu lm inând, în viitor, cu certuri violen te între
Charles şi conte. în prim ul rând, im aginea m am ei lor
u m ilită şi agresată, apoi divorţul, m ariajul contelui
cu R aine p e care o suspectau de dorinţa de a parveni,
afacerile în d oieln ice în care a fost im plicat num ele
întregii fa m ilii (cum ar fi îm prum utarea num elui S pen ­
cer unui clu b de go lf care avea să se num ească “Royal
S pen cer G o lf C lub”), com ercializarea de su ven iru ri
pentru tu rişti, toate acestea au fost cu greu acceptate
atât de fa m ilia sa cât şi de către aristocraţia engleză.
Iată de ce, m ai târziu, Diana a evitat să răspundă la
in vitaţiile tatălu i ei, Charles a renunţat la locu inţa de
la A lth orp , iar după m oartea contelui, Raine a fost
nevoită s ă părăsească dom eniile familiei.
L itera tu ra care s-a ocupat de acest subiect a fo s t,
d in n e f e r i c i r e , în t r - o p e r m a n e n tă c ă u t a r e de
senzaţional, de picanterii, cu o aviditate m orbidă, ex

73 I
cluzând aproape în totalitate m om entele frum oase care
nu credem că nu au existat. Totuşi, punând aceste
informaţii cap la cap, se poate crea o imagine a copilăriei
u
Dianei care, după toate aparenţele, a fost zbucium ată,
plină de evenimente nefericite care îşi vor lăsa am prenta
asupra personalităţii ei de m ai târziu.
La 9 ani, Diana a început studiile la Riddlesworth
Hali, o şcoală cu internat din sudul Angliei. Pentru a păstra
tradiţia familiei, tatăl său a transferat-o în anul 1974 la
şcoala publică de fete W est Heath, de lângă Sevenoaks,
Kent, pe care o urmase şi mama Dianei. Deşi informaţiile
despre această perioadă sunt foarte sumare, un lucru
este cert: Diana nu se va putea conforma programului de
studiu, astfel că, la numai 16 ani, va părăsi şcoala. Nu
ştim în ce măsură putem crea un paralelism între aceşti
opt ani şi cele opt clase acceptate de învăţământul din
ţara noastră dar ceea ce cunoaştem cu siguranţă, referitor
la această perioadă din viaţa
ei, este că nu a excelat la nici
o materie de studiu.
în anul 1978, o regăsim
pe tânăra Diana în Elveţia
unde fusese trimisă pentru
a-şi completa educaţia. Aici
urm ează In stitu tu l A lp in
V id e m a iie iie din R ou ge-
mont.
Putem spune că situaţiei familiale a Dianei i se dato­
rează eşecul educaţiei sale, dar putem, în acelaşi timp, să
observăm că încă de mică, viitoarea prinţesă de Wales refuza
orice fel de constrângeri ce i-ar fi putut îngrădi libertatea.
După insuccesul din Elveţia, în 1979, Diana se mută
în apartamentul din Colheme Court, Londra, cumpărat
de tatăl ei şi, pentru o perioadă scurtă de timp, se ocupă
de copilul unui cuplu american. încă de atunci, chiar înainte
de a deveni o persoană publică, dragostea şi grija pe care
ea le-a aratat-o copiilor şi celor defavorizaţi de soartă s-au
materializat într-o preocupare permanentă. Presa şi mai
toţi biografii ei au încercat să explice şi să argumenteze
această activitate susţinută pe tot parcursul vieţii. Astfel,
au fost lansate numeroase teorii dintre care unele susţin
că tendinţa de a-i ajuta pe cei slabi ar fi provenit din
necesitatea de a-şi demonstra sieşi că este puternică,
iar altele au căutat să întunece nobleţea gesturilor sale
presupunând că acestea ar fi mijlocul de a-şi câştiga
faim a şi simpatia oamenilor. Sunt puţini cei care au
crezut în bunătatea reală şi dezinteresată a viitoarei
prinţese de Wales.
Revenind la acea perioadă, Diana era încă o anonimă
care iubea copiii, şi nimic mai mult. Prezenţa copiilor în
jurul său o făcea să simtă din plin bucuria dăruirii, sub
sem nu l căreia s-a situat în treaga ei viaţă. E nergia
debordantă, vivacitatea, dar şi momentele de tristeţe, mai
mult sau mai puţin vizibile, sunt atitudini contradictorii
care o definesc pe Diana în toate momentele biografiei sale.

= 1 75 * =
DRAGOSTEA

C ăsătoria surorii sale m ai m ari Jan e cu Robert


Fellowes, asistent al secretarului particu lar al reginei,
a însem nat o adâncire a relaţiilor dintre tânăra D iana
de Spencer şi Fam ilia Regală, şi în special cu prinţul
C harles. C eea ce era im p resion a n t cu ad evă ra t la
acesta era, făcând abstracţie de originea şi de titlurile
sale, educaţia, cultura şi pasiunea sa pentru valorile
spirituale. Hill House School, Knightsbride Londra -
în 1957, Cheam School Headley, B erkshire - în 1962,
G o rd o n s to n e , M o r a y s h ir e , S c o ţ ia - în 196 6 ,
Tim bertrop, lân gă M elbou m e, A u stralia - în 1966, din
n ou G o rd o n s to n e - în 1967 (u n d e d evin e ş e f de
prom oţie cu 10), în toate aceste instituţii Charles şi-a
făcu t doar prim a parte a studiilor. Urm ând tradiţia,
se înscrie în 1967 la Cam bridge şi term ină în 1970 cu
titlul de “B achelor o f A rts ” şi, în acelaşi an, la Trin ity
C ollege devine “M aşter o f A r t s " . în 1969, este învestit
ca Prinţ de W ales la Caernarvon Castle. O latură m ai
p u ţin cu n o scu tă a p e rs o n a lită ţii lui C h arles este
preocuparea sa pen tn î a rh 11eci u i a , mediul încojurător
şi problem ele tineretului Ulmi im plicat in peste 200

76
de astfel de organizaţii. Se ştie m ai puţin faptul că, pe
lâ n g ă p rogra m ele de televiziu n e având ca su b iect
arhitectu ra sau m ediul înconjurător, în 1980 a scris o
carte pentru copii - The O ld M an ofL och n a ga r - tradusă
în 13 limbi.
In te re s u l pe ca re tâ n ă ra de 19 an i l-a tre z it
b ărb a tu lu i aflat la m atu ritate pare rezu ltatu l unei
a t r a c ţ i i fa t a le . D ia n a , ca re avu sese o v ia ţ ă
zbuciu m ată, dar ben eficiase de o libertate totală, era
a tra să de sta b ilita tea şi ech ilib ru l pe care p rin ţu l
C h arles ar fi pu tu t să i le ofere. Pe de altă parte,
“atra cţia ” pe care prinţu l C harles o sim ţise pen tru
tânăra înaltă, blondă şi cu o privire inocentă, ar putea
fi in terp reta tă d rept un calcu l în ved erea obţin erii
tron u lu i A ngliei, dar şi d rept concesie făcu tă regin ei
care în cep u se să im pu n ă p resiu n i asu pra fiu lu i său
m oştenitor. în m od cert, o căsătorie era necesară,
d ar alegerea D ianei drept m ireasă nu fu sese în nici
u n fel im p u să de E lisabeta a Il-a.
P o v e s te a de d ra g o ste d in tre D ia n a şi p rin ţu l
C h arles a în cep u t în anul 1980 şi a răm as n eştiu tă
pân ă când, într-o d u p ă-am iază de vară, un zia rist a
dep istat pe m alul râu lu i D ee de la B alm oral (reşe­
d in ţa tra d iţio n a lă de va ca n ţă a regilor A n gliei) un
cu plu ce m erita toată atenţia: el era prin ţu l Charles,
iar ea, necunoscută încă presei, era Lady D iana Spen-
c e r. A c e s t ta b lo u , ce în fă ţ iş a o s c e n ă p e r fe c t

77
a rm o n io a s ă , fe rm e c ă to a re a tâ n ă ră u rm ă rin d u -ş i
iu bitu l care pescuia, nu a pu tu t răm âne fără u rm ări
în rân du l opin iei publice. A u apăru t astfel, prim ele
zvonuri despre o eventuală căsătorie a m oştenitorului
tron u lu i cu Diana. B ineîn ţeles că reacţiile adverse
ale C asei Regale nu s-au lasat aşteptate. Lu m ea bu n ă
o considera pe D iana nepotrivită cu rolul pe care urm a
să-l jo a c e în faţa su pu şilor britanici, dar aceasta avea
aliaţi pe m ăsu ra ad versarilor săi. Printre su sţin ătorii
ei se n u m ăra ch iar R egina-M am ă, vech e p rieten ă cu
b u n ica Dianei. A rgu m en tele îm potriva u nei eventuale
u n iu n i în t r e c e i d o i c â n tă r e a u g r e u în o p in ia
a p rop iaţilor reginei: caracteru l in tem p estiv al D ianei
(c a r e n u r e u ş e a s ă s e c o n fo r m e z e e t ic h e t e i
apăsătoare), im p etu ozitatea şi strălu cirea acesteia.
D ar ch ia r reg in a a d m itea că a le g e re a u n ei tin ere
inocen te (fără un trecu t care să apară povestit, spre
d electarea publicului, pe prim a p a gin a a ziarelor) ca
soţie pen tru prin ţu l Charles este o con diţie n ecesară
con servării im agin ii cu greu m en ţin u tă până în acel
m om en t de către Fam ilia Regală.
A ş a stând lucrurile, m otivele pentru care prinţul
C h arles a h otărât ca D iana să-i fie soţie su n t greu de
determ inat. P robabil că aceasta va răm âne o enigm ă
p e n tru o a m e n ii o b iş n u iţ i, al c ă r o r a c c e s la
m ecan ism ele istoriei este lim ita i.

] 78
T

A n u n ţu l oficial al lo ­
god n ei a fost făcu t pe data
d e 2 4 f e b r u a r ie 1980,
d u p ă ce D ia n a d even ise
ţin ta a p a ra te lo r de fo to ­
g r a fia t a le z ia r iş t ilo r şi
subiectu l lor preferat. A s i­
d u ita tea cu care aceştia o
u rm ă re a u în d ru m u l ei Logodna.

spre ca să a avut, p en tru în cepu t, rezu lta te b en efice:


D ian a era cu n oscu tă lu m ii in tregi, care în cep u se să
o a d m ire în că de pe atu nci. V e s te a că C h arles Ph ilip
A rth u r G eorge, p rin ţ de W ales, con te de C h ester,
d u c e de C o rn w a ll, d u c e de R o th e s a y , c o n te de
C arrick, b a ron de R en frew , lord al In su lelor, prin ţ
şi M are In ten d en t al S coţiei şi v irtu a l rege al M arii
B rita n ii s-a lo g o d it cu L a d y D ian a S pencer, tân ăra
de n u m ai 19 ani, a şocat o p in ia p u b lică retrezin d
in te re s u l p re s e i p en tru m o n a rh ia b rita n ică , d eja
co n sid era tă a n ostă şi in tra tă în tr-u n con de um bră.
M ai m ult, D ian a era p rim a en glezoa ică în trei sute
de ani care se căsătorea cu un m oştenitor al tronului.
L a vre m e a aceea, acest tab lou p ărea ap roap e
p erfect. Dar, în cet, în cet, câ ţiva nori în cep u ră să
a p a ră a n u n ţâ n d , p a rcă , fu rtu n a te rib ilă de m ai
târziu . în tâi, a ex ista t su sp iciu n ea că D ian a l-a r fi
v iz ita t pe C h arles în tr-u n m om en t în care nu ar fi

79
treb u it să existe nici cea m ai m ică b ă n u ia lă asu p ra
p u r ită ţii ei. F e m e ia ca re fu s e s e v ă z u tă in tr â n d
n o a p te a în tren u l rega l n u p u tea fi D ia n a - care
fu sese, fără în d oială, în cu totu l a ltă p a rte - şi s-a
p resu p u s, deşi C h arles a d ezm in ţit acest lu cru , că
a cea fem eie ar fi fo st C am illa. A poi, când D ian a a
avu t certitu d in ea că C harles, ch iar cu p u ţin tim p
în a in te de n u n tă, în c ă o fre c v e n ta pe C am illa, a
a m en in ţa t că v a ru pe logodn a. T oa te aceste zvon u ri,
însă, p ă lea u în faţa g ra n d io su lu i even im en t ce avea
să vină.
P rin ţu l C h arles, b ă rb a tu l cu care a vea să se
căsătorească Diana, face parte din dinastia W in dsor
a le c ă r e i r ă d ă c in i s u n t a d â n c în fip te în is to r ia
zb u ciu m a tă a A n gliei. In sta u ra rea d in a stiei Saxa-
Coburg-Gotha, W indsor abia din 1917, are loc în 1901,
când pe tronu l A n gliei s-a u rcat E duard al VH -lea
(1841-1910) care a dom nit până la m oartea sa (1910)
fiind urm at de George al V -lea (1865-1936). Până în
1952, când E lisabeta a Il-a, actuala regină a M arii
Britanii, a fost încoronată, s-au succedat regii Eduard
al V lII-lea şi G eorge al Vl-lea.
D acă până la Elisabeta a Il-a m onarhia britanică
era, cu toate frăm ântările istoriei, intangibilă şi ocupa
un loc bine definit în inim a oricărui englez, a doua

80
ju m ă ta te a secolului XX, pe m ăsură ce tehnica şi, m ai
târziu, explozia inform aţională prindeau teren, stâlpii
de n e z d ru n c in a t ai m o n a rh ie i d e v e n e a u to t m ai
şubrezi, iar vocile care considerau fam ilia regală - şi
tot ceea ce reprezenta ea - de dom eniul trecutului se
auzeau tot m ai tare. R egina E lisabeta s-a văzu t pusă
în situaţia de a căuta, cu disperare, o soluţie pentru a
apropia din nou C asa R egală de supuşii săi. O altă
problem ă care se ridica era necesitatea ca Charles,
având în ved ere vâ rsta lui, să se căsătorească o
acţiune indispensabilă pentru succesiunea sa la tron.
Soluţia, care ar fi putut rezolva dintr-un foc am bele
problem e, era să găsească o soţie pentru Charles care,
pe lângă puritate şi un trecut ireproşabil, să nu provină
nici din înălţim ile izolate ale caselor regale, dar nici
d in tr-u n m ed iu ca re a r fi fă c u t im p o s ib ilă orice
apropiere. Iată de ce, pentru regină şi consilierii ci,
alegerea lui Charles părea ideală.
CĂSĂTORIA

Pe 29 iulie 1981, sute de m ilioane de oam eni au


urm ărit fastuoasa cerem onie de la C atedrala St. Paul
din Londra. N u în tâ m p lă tor a fost n u m ită “n u n ta
secolului”. Grandoarea, strălucirea, luxul, fru m u se­
ţea a p ro a p e ire a la a D ia n ei, ţin u ta im p e c a b ilă a
prinţului au stârnit entuziasm ul englezilor care şi-au
adus am inte de frum useţea cerem oniilor de odinioară.
Proaspăta prinţesă de Wales s-a comportat prea puţin
regeşte încă de la început. Era inevitabil ca, mai devreme
sau mai târziu, diferenţele dintre cei doi să iasă la iveală.
Aristocraticul polo şi patinele cu rotile, Brahms şi muzica de
discotecă, sobrietatea m aiestuoasă a lui C harles şi
exuberanţa vestimentară a Dianei, toate aceste disonanţe
definind parcă distanţa dintre două generaţii diferite. Ca un
făcut, ce dispreţuia Charles,
o amuza pe ea şi ce plăcea
prin ţu lu i o lăsa rece pe
Diana. Toate aceste amă­
nunte, aparent nesem ni­
ficative într-un mariaj per­
fect, cum părea al lor, au
adâncit treptat prăpastia ce
se căsca ireversibil între ei.

82
L u n a de m iere şi-au
început-o laB roadlands, în
r e ş e d in ţ a c o n t e lu i de
M o u n tb a tte n , u n d e p r e ­
o c u p a r e a de b a z ă a lu i
Charles se pare că ar fi fost
pescuitul de păstrăvi. Dar,
c o n tra r a p a re n ţe i de Diana împreună cu Elisabeta a ll-a.
p e rm a n e n tă r ă c e a lă a
căsniciei lor, se pare că prinţul îşi m anifesta deseori
a fe c ţiu n e a fa ţă de D ian a, u n eo ri ch ia r în p u b lic,
ajungând până acolo încât să se lase fotografiaţi într-
un m om ent în care Charles o ciupea. D espre a doua
parte a lunii de miere, petrecută la bordu l yah tu lu i
regal “B ritannia” într-o croazieră pe M editerana, se
cunosc prea puţine am ănunte.
Diana, ca prinţesă de W ales dar şi ca soţie a lui
Charles, şi-a luat rolul în serios şi, cu conştiinciozitate,
a în cercat m ereu să se integreze şi să-şi în su şească
via ţa de m em bru al Casei Regale. Bineînţeles că gafele
şi greşelile, care au atras iritarea reginei, au fost
im e d ia t p r e lu a te şi a m p lific a te de r e p o r te r ii ce
în cep u seră deja să o u rm ărească pas cu pas. Mai
târziu, într-un interviu acordat postului britanic BBC.
D iana spunea: “Nu am fost şi nu sunt copleşită de
responsabilităţile pe care le crează acest rol. A fost o
p ro v o c a re , este o p ro v o c a re . în ceea ce p riv e ş te
p o s ib ilita te a ca eu să d evin regin ă, acesta a fost

83
în to td e a u n a u n gân d foa rte în d e p ă rta t. C e l m ai
deranjant şi sâcâitor aspect a fost atenţia exagerată a
m ass-m ediei. M ie şi soţului m eu ni s-a spus, când n e ­
am logodit, că presa va păstra tăcerea, dar nu a fost
aşa; şi apoi, când ne-am căsătorit m i s-a spus că
aceasta nu va face vâlvă, şi nu s-a întâm plat aşa; apoi,
presa a începu t să se concentreze foarte m ult asupra
m ea şi se părea <că eram pe prim a pagină a ziarelor în
fiecare zi ceea ce, vă asigur, este o experienţă care te
izolează. Cu cât m ass-m edia te ridică m ai sus cu atât
căderea este m ai du ră”. D iana a fost considerată cea
m ai fotografiată fem eie din lume. V ân ată literalm ente
de arm ate în tregi de rep o rteri şi fo to gra fi, tâ n ă ra
p rin ţesă de W ales a fost în p erm an en ţă n evoită să
facă u n pericu los slalom printre blitz-u rile ziariştilor.
U n fo to g ra f in teligen t a surprins pe pelicu lă nu pe
D ia n a , c i m u lţ im e a de
fotorep orteri ce se îm b u l­
zeau să prin dă un loc cât
m a i a v a n ta jo s . C e e a ce
im p re s io n e a ză , este n u ­
m ăru l de aparate de fo to ­
grafiat ce se alin iază într-
un şir, al căru i capăt de
abia se vede, ce te trim ite
cu gândul la o adevărată
baterie de coastă.

84
în acea perioadă, Diana părea extrem de fericită
alături de Charles şi erau puţini cei care puteau să
prevadă un eşec pe toată linia. “îm i iubeam cu disperare
soţul şi doream să împărtăşim totul. Credeam că formăm
o echipă foarte bună”, îşi descria Diana sentimentele
pentru Charles în perioada de început a căsniciei lor.
D in n e fe r ic ir e , C h a rle s , n ă s c u t su b s e m n u l
scorpionului, trăia dram a prinţului cu inim a sfâşiată
de im posibilitatea de a trăi alături de fem eia pe care o
iubea, Cam illa Parker Bowles. O bligat de etichetă şi
de vigilen ţa presei, Charles a în cercat o vrem e să-şi
înăbu şească sentim entele sale faţă de ea dar această
com binaţie, de fruct interzis cu o pasiune profundă, a
făcut ca dragostea lor să izbucnească cu şi m ai marc
forţă. E ra inevitabil ca, m ai devrem e sau m ai târziu,
D ian a să realizeze acest lucru. D eşi a în cercat cu
disperare, cum a spus m ai târziu, “să facă lucrurile
să m eargă” , s-a izbit în perm anenţă de un zid de gheaţă
ce îl înconju ra pe soţul ei. Acesta, deşi se părea că
face întotdeau na ce se aştepta de la el să facă, nu era
dispus sub nici o form ă să renunţe la nici unul din
tabieturile sale, cu atât m ai puţin la Cam illa. Răceala
lui C harles faţă de soţia lui a fost accentuată de chiar
lucrul ce o făcea pe D iana să aibă încredere în viitoru l
ei. Prinţul, obişnuit să fie în perm anenţă în centrul
aten ţiei şi să i se în d ep lin ească in stan tan eu orice
d o rin ţă , n u p u te a ie rta pe c in e v a care îl p u n e a

85
)<WI
sistem atic în um bră. Diana, oriunde apărea, strălucea
cu p u te re şi a tră g e a a s u p ra ei to a te p r iv ir ile şi
comentariile. Cu felul ei de a fi, cu zâm betul ei luminos,
cu m odul în care făcea pe
cei din jurul său, oricât de in­
signifianţi ar fi fost aceştia,
să s im tă că p rin ţe s a de
W ales şi-a coborât cu b u ­
năvoinţa privirile asupra lor,
Diana eclipsa nu numai pe
o r ic e fe m e ie a fla t ă în
preajm a ei, ci chiar, ceea ce
e ra de n e im a g in a t, pe
Charles. Nimeni, cu atât mai
p u ţin C h a r le s , nu s -a
a ş te p ta t c a D ia n a , d in
tânăra timidă, să devină în
Diana, prinţesă de Wales.
scurt tim p o personalitate
care strălucea independent şi care punea totul în umbră.
Inversarea situaţiei - Charles deja devenise soţul Dianei
şi nu invers - nu putea să nu deranjeze. “E ram o
problemă, punct”, spunea Diana citând un m em bru al
Casei Regale, “Nu se mai întâmplase niciodată, ce facem
cu e a ? ”. Că viaţa lui Charles, care detesta luarea de
decizii im portante şi care avea reţineri pentru orice
schimbare foarte radicală, urma să reintre pe făgaşul bine
determinat dintotdeauna, era numai o chestiune de timp.

86
Paradoxal, atenţia cu care a fost privită Cam illa
Rosem ary Shand a fost foarte redusă. Faptul că s-a
născut la 17 iulie 1947, că era strănepoata Alicei Keppel,
am anta regelui Edward al VH-lea, că provenea din fa­
m ilia lordului Ashcombe, că tatăl ei a fost decorat de
două ori în tim pul celui de al doilea război mondial, nu
p ărea că in teresează pe nim eni. Dar, din pu ţin ele
materiale care s-au ocupat de ea, deducem că ar fi fost o
personalitate complexă, cu un simţ al umorului deosebit,
că avea o inteligenţă sclipitoare şi un bun gust desăvârşit.
Atu-ul ei era însă un magnetism căruia cu greu i se
putea rezista şi, în ceea ce îl privea pe Charles, un sex-
appeal greu de ignorat. M ai mult, iubea vânătoarea şi
armele, călăria şi jocu l de polo. Mulţi au încercat să
explice dragostea încăpăţânată a lui Charles pentru
Camilla uitând că, de fapt, pasiunea pur şi simplu nu se
poate explica. Ea există sau nu.
Cu timpul, căsătoria de basm se transforma, pentru
Diana, într-un calvar care începea să apese greu asupra
nervilor ei. Descoperea că palatul de cleştar, în care
crezuse că intră, nu existase niciodată şi că prinţul ei
din poveste se dovedea a fi un bărbat care se distanţa de
ea tot m ai mult. Nici copiii pe care ea i-a dăruit, nici
încercările ei disperate de a fi frumoasă şi de a-1 recâştiga,
nici chiar presiunile reginei asupra lui Charles nu au
reuşit să oprească distrugerea definitivă a unei relaţii în
care mulţi îşi puseseră speranţele.
Bulimia Dianei, consecinţă a vieţii pe care era nevoită
să o suporte, a fost bine mascată, pentru o bună perioadă
de timp. De abia în 1995, în celebrul interviu acordat lui
Martin Bashir pentru postul BBC, Diana îşi recunoaşte
cu francheţe boala şi vorbeşte pe larg de ceea ce a trebuit
să îndure în tăcere. ‘T e simţi fără valoare şi nedemn, îţi
pierzi respectul faţă de tine însuţi, iar faptul că mănânci
de patru-cinci ori, sau chiar m ai des, te relaxează. E ca
şi cum ai fi cuprins de nişte braţe ocrotitoare, dar este
n u m ai tem porar. A p oi eşti dezgu stat de goliciu n ea
stomacului tău şi simţi cu disperare nevoia de a-1 umple
din nou. Aceasta este o situaţie care se repetă la nesfârşit
şi care îţi macină nervii. [...] Eşti ruşinat de tine însuţi şi
te urăşti, iar oamenii cred că risipeşti mâncarea, astfel
încât eşti nevoit să mănânci pe ascuns. Spre deosebire
de anorexie, în cazul căreia slăbeşti vizibil, greutatea
răm âne relativ constantă, ceea ce te poate ajuta să-ţi
ascunzi boala. Nu există nici o dovadă. [...] Bulimia era
un sim ptom a ceea ce se întâm pla în căsnicia mea.
Strigam după ajutor, dar dând semnale greşite şi oamenii
au d e c is : D ia n a e s te la b ilă ” . D ia n a , fă r ă să se
autocompătimească, a ştiut întotdeauna să-şi ţină capul
sus. Iată ce declara, la un spectacol de caritate din
Londra, în noiembrie 1983: “Doam nelor şi domnilor, se
aşteaptă de la mine să fiu cu capul plecat şi oamenii în
halate albe să m ă ridice imediat ce părăsesc această
adunare. Dar, dacă sunteţi de acord, m -am gândit că aş
putea să-mi amân puţin căderea nervoasă.”
Cu toate greutăţile, Diana a fost nevoită, urm ând
exem plul lui Charles, să revină la preocupările ce îi
e ra u a tâ t de d r a g i. M u z ic a , m o d a , o p e r e le de
bin efacere... V ieţile lor au d even it paralele şi total
diferite, fiecare continuându-şi viaţa aşa cum credea
de cuviinţă. T ân ăra şi ferm ecătoarea prinţesă nu putea
sta nepăsătoare privind cum Charles o frecventa pe
Cafnilla. La rândul ei avea nevoie de cineva care să-i
ofere m ăcar o fărâm ă din ceea ce aşteptase cu atâta
ardoare de la prinţul de W ales. D rept pentru care,
asaltată şi urm ărită de presă şi neavând experienţa lui
Charles de a se strecura neobservat atunci când vroia,
aventurile ei au devenit, în scurt timp, publice. Philip
D unne (1987), Jam es H ew itt (1988), Jam es G ilbey
(1988), W ill Carling (1994)... Aventuri pe care Diana
le-ar fi putut cu greu ţine ascunse. O rană adâncă i-a
provocat Hewitt care a contribuit la publicarea, în 1994,
a cărţii Prinţesa îndrăgostită de A nna Pastem ak, în care
relaţia lui cu Diana este am ănunţit povestită. Ea spune
despre această carte: “A m fost absolut distrusă când a
apăru t pen tru că am avu t în cred ere în el şi eram
îngrijorată de im pactul acesteia asupra copiilor mei.
Da, există lucruri adevărate în carte dar m ulte dintre
ele vin din altă lum e şi nu corespund cu ceea ce s-a
întâm plat în realitate.”
Fără a intra prea mult în nişte amănunte care ar
friza speculaţiile de presă pe care Diana le-a urât atât de
mult, am putea spune că aceste legături, dar mai ales
publicarea conversaţiilor Dianei cu Hewitt şi Gilbey (pe
25 august 1992) şi ale lui Charles cu Camilla, au marcat
începutul sfârşitului acestei controversate căsnicii.

89
DE CE ATAT DE CELEBRA ?

Ce a făcu t ca Diana, prinţesă de W ales, să fie atât


de iubită, atât de adorată, atât de celebră ? Ce a făcut
ca ea să devină, în scurt timp, “Regina inim ilor” ? Firea
şi actele ei de caritate, frum useţea şi eleganţa sa, faptul
că era soţia celui m ai curtat bărbat al Angliei, m ass-
m e d ia ? M u lţi spu n că D ian a este în exclu sivitate
creaţia presei, că ziariştii au creat-o pe “Lady D i” şi că
tot ei au distrus-o, în fatala urm ărire din Paris. Totuşi,
oricum am privi-o, D iana nu ar fi pu tu t fi ceea ce a
fost dacă ar fi lipsit m ăcar unul dintre aceste elemente.
Să ne închipuim că D iana nu ar fi fost prinţesă de
W a le s , ci o a n o n im ă d e s c e n d e n tă a u n e i fa m ilii
aristocratice. Grija pentru năpăstuiţi şi presa ar fi fost,
oare, suficiente ? Sau, dacă ar fi aparţinut, totuşi, Casei
Regale, dar s-ar fi lim itat la frum useţea sterilă a unei
păpuşi scum pe şi a unei vieţi obişnuite, ignorând viaţa
şi s u fe rin ţe le o a m e n ilo r ? Sau, d a c ă vre ţi, să ne
închipuim că presa ar fi lăsat-o, pur şi simplu, în pace ?
Pe m ăsură ce adâncim aceste supoziţii ne dăm seam a
că tot ce a reprezen tat Diana, ch iar şi nefericirea,
d iv o r ţ u l; in d ife r e n ţ a lu i C h a r le s , a c o n d u s la
Im
spectaculoasa ei ascensiune atât în lum ea întreagă
cât şi în inim ile oam enilor.
P r im a ei a p a r iţie în p u b lic a a v u t lo c la
aproxim ativ un an de la debutul idilei celor doi. în
Scoţia, la adunarea de la Braem ar, D iana a apărut
pentru în tâia oară ca prinţesă de W ales. D ar sim patia
oam enilor a fost cucerită când D iana a petrecut trei
zile lărgind oarecum eticheta şi strângând neobosită
m â in ile a m ii de oam en i, îm p ă rţin d p re tu tin d e n i
zâm bete şi cuvinte frum oase. M ulţim ea în delir a făcut
C asa R egală să spere că în sfârşit găsiseră soluţia:
m onarhia britanică era îm bogăţită cu o nou ă n este­
m ată care lucea atât de tare în căt era im posibil să nu
o observi.
D em n de toată atenţia este faptul că, în 1982,
D iana, sin gu ră, a rep rezen ta t fa m ilia rega lă şi pe
Regină la funeraliile prinţesei Grace de Monaco, m oartă
într-un accident de m aşină (stranie coin ciden ţă!). însă,
prim a ei ieşire oficială din ţară a fost în 1983 când,
îm preună cu prinţul de W ales, au vizitat Australia,
N ou a Z eelan dă şi, im ediat după asta, Canada. A cesta
a fost m om entul în care D iana s-a transform at din
frum oasa fem eie adm irată şi invidiată într-un m esager
oficial al M arii Britanii. D eşi faim a şi atenţia cu carc­
era înconju rată îi făceau plăcere, D iana şi-a păstm l
m odestia şi prospeţim ea.

91
în 1993, D iana anunţă oficial, intr-o conferinţă
de presă, că îşi va reduce din apariţiile publice şi se
va ocupa m ai m ult de viaţa privată. A ceasta se referea
în să num ai la prezenţele oficiale şi nu la operele de
binefacere sau călătoriile în acest scop.
în august 1996, a fost invitată de Centrul Antican-
cer de la Universitatea de Nord-est din Chicago. “Mulţi
dintre noi au cunoscut persoane suferinde de această
boală care pare să vină de nicăieri şi distruge viaţa”, a
spus cu un ton grav Diana, la tribuna universităţii. în
timpul unui dineu de gală care a avut loc la Field Mu-
seum, Diana a stat la masă cu nouă invitaţi care s-au
lăsat ferm ecaţi şi convinşi de prinţesă să plătească
40.000 de dolari. în totalitate, ea a reuşit să adune, de
la cei peste 1300 de invitaţi, în două zile, peste un milion
de dolari pen tru trei fu n daţii care lu p tă îm p otriva
cancerului. Renee Crown, cel care se ocupa cu strângerea
fondurilor, a spus despre aceste două zile: “Adun fonduri
de mai bine de 35 de ani, dar nu am întâlnit niciodată
un asem enea succes într-un timp atât de scurt.”
A n u l 1997, pe lângă cam pania îm potriva m inelor
anti-persoană din Angola, care va declanşa o serie de
controverse, este un an în care Diana a avut o activitate
su sţin u tă în ceea ce priveşte actele de caritate. în
acelaşi an, pe 25 iunie, a patronat o licitaţie la care
s-au vân du t celebrele ei rochii, totalul sum ei strânse
rid icân d u se în ju ru l cifrei de 3.000.000 de dolari.

92
A c e ş ti b a n i au fo s t, de
asemenea, donaţi în sco­
p u r i u m a n ita re , ia r u n
m ilio n de d o la r i M a ic ii
Tereza. Pe 8 august D iana
soseşte în Bosnia pentru a
continua cam pania îm po­
triva minelor. Aversiunea şi
furia ei îm potriva acestora
a fost declanşată în A n gola
când, într-un spital, a văzut
cutremurată o fetiţă, victimă
a uneia din minele ucigaşe,
cu abdomenul sfâşiat. Dar, Inspectând un camp
de mine din Angola.
din păcate, presa a dat o
im p o r ta n ţa m ai m a re
rela ţiei ei cu m iliard aru l
arab Dodi A l Fayed, decât
e fo r tu r ilo r ei a lă tu r i de
Crucea Roşie şi de fundaţiile
pe care le patrona.
Ţările pe care ea le-a
v iz it a t , s in g u r ă s a u în
com pania lu i Charles, se
adună în tr-o listă im p re­
sionantă: A u stralia, B ra ­
zilia, India, Corea de Sud, SUA, 1985. Dansând
cu John Travolta.
C a n a d a , N ig e r ia , C a m e ro n , In d o n e z ia , S p a n ia ,
Portugalia, Japonia, Norvegia, Germania, Statele Unite,
Pakistan, Elveţia, Ungaria, Egipt, Belgia, Franţa, A f­
rica de Sud, Zim babwe, Nepal, Angola, Bosnia, încât
apare întrebarea firească dacă prinţesei i-a m ai răm as
vreu n loc nevizitat.
C eea ce a im p resion at în totd eau n a la D ian a a
fo s t d r a g o s te a ei p ro fu n d ă p e n tru cop ii, p e n tru
oam en ii chinuiţi, pentru b oln avii de SIDA, de ca n ­
cer, în tr-u n cuvânt, pen tru toţi cei care tânjeau cu
d isperare du pă ajutor. Uneori, acţiu nile ei au fost
ca ta lo ga te ca in u tile: a în vă ţa t lim b a ju l sem n elor
p en tru a se p u tea a d resa su rd o-m u ţilor, le scria
fam iliilor p acien ţilor pe care îi în tâln ea în spitale, îi
îm b r ă ţ iş a pe cei ca re
aveau S ID A p e n tru a
dem on stra că aceasta nu
rep rezin tă nici un pericol
pen tru cel ce o face, dar
ea ştia cât de m u lt co n ­
tează, pentru un suferind,
un gest, un gând frum os,
u n z â m b e t. în a c e a s t ă
privinţă a fost neobosită şi,
cu to a te că v ia ţ a e i se
d e s c o m p u n e a , în to td e a ­
una şi-a găsit tim p pentru

94
cei din ju ru l ei. Uneori, cum ch iar ea spunea, sim pla
ei prezen ţă putea determ ina dublarea sum ei colectate
la o acţiu ne sau o licitaţie de binefacere.
Lady D iana a făcut parte din peste 150 de fu n ­
daţii um anitare şi a patronat aproxim ativ 70 de astfel
de fu ndaţii din M area Britanie şi alte 12 state. Printre
acestea se află Reiate, T h e British Lung Foundation,
N ational A ID S Trust, Centrepoint, T u m in g Point, Help
the Aged, B am ard o’s, Foundation for Conductive Edu-
cation, Serpentine G allery din Londra şi casa de copii
Ţ y H afan din South G lam organ. D upă divorţul din
1996, D iana s-a retras din cele 100 de organizaţii aflate
sub egida fam iliei regale atrăgându-şi astfel o serie de
critici. A ceastă acţiune a fost interpretată drept un
act de răzbunare fără rost când de fapt ea nu a vrut
decât să se desprindă în totalitate de tot ce o lega de
C asa R egală. R ela ţiile ei cu C ru cea R oşie au fost
periclitate de decizia prinţesei dar, m ai târziu, i s-a
recunoscut contribuţia “im ensă” pe care Diana a avut-o
în cam pania îm potriva m inelor.
A r fi im posibil de cuprins, într-un singur capitol,
m iile de ore de zbor dintr-o parte într-alta a lumii,
zecile de m ii de oam eni care au beneficiat de bunătatea
şi com pasiu nea ei, sutele de program e iniţiate sau
conduse de Diana.
U n a d in tr e r e la ţ iile
sp ecia le ale p rin ţe s e i de
W a le s a fo s t cu M a ic a
Tereza. Legătura dintre cele
două fem ei a fost profundă,
aproape neobişnuită, d in ­
colo de patim ă şi ură. Este
fo a r t e p r o b a b il c ă u n a
Roma 1992, alături din tre revela ţiile care au
de Maica Tereza.
s c h im b a t c u r s u l v i e ţ i i
D ianei să fie întâlnirea acesteia cu M aica Tereza la
Rom a. V ed erea acelei m ăicuţe pline de dragoste şi de
lum ină, cu sufletul vibrând la durerile lumii, a produs
în prinţesa de W ales o schim bare. D upă discuţia cu
M aica Tereza, problem ele ei personale i-au apărut m ult
dim inuate în com paraţie cu necazurile cu care se luptă
bolnavii incurabili, copiii fără căm in şi toţi cei pentru
care suferinţa şi durerea reprezintă o a doua natură.
Personalitatea D ianei intră acum într-o fază nouă,
de m aturizare. T oate greutăţile prin care ea a trecut,
suferinţa um ană pe care a văzut-o în nenum ăratele ei
călătorii, toate acestea au întărit-o, i-au adus m ai
m u ltă forţă spirituală şi, paradoxal, au făcut-o din ce
în ce m ai greu de doborât.

96
iu

COPIII

în a in te de p ro d u cerea ru p tu rii d in tre p rin ţu l


Charles şi frum oasa sa m ireasă, la un an de la “nunta
de b asm ” , s-a anunţat că D iana este însărcinată (pe
data de 5 noiem brie 1981), ceea ce a produs o relaxare
în rândul englezilor. Puteau spera din nou.
în anul 1982, pe 21 iunie, W illiam A rth u r Philip
Louis, viitoru l m oştenitor al tronului, avea să fie prim it
cu bu curie de către fam ilia regală. D iana a in sistat ca
n aşterea să aibă loc la spitalul St. Mary, Paddington.
în interviul binecunoscut de acum avea să m ărtu ri­
sească angoasele, n elin iştile şi starea fizică foarte
p ro a stă p rin care trecu se câ t fu sese în să rcin a tă .
A ceastă perioadă, foarte dificilă din viaţa oricărei femei
s-a înrău tăţit în cazul D ianei care, în plus, trebuia să
se acom odeze la viaţa începută alături de Charles şi
de fam ilia regală. îşi dorea tandreţe şi com pasiune,
dar soţul său nu avea să i le ofere nici atunci şi nici
m ai târziu. Eticheta regală interzicea izbucnirile de
pasiune, dar aceasta era deja palidă şi transferam
asupra iubitei de la început: Cam illa.

97
Intr-o atm osferă tensionată, în parte creată de
Charles, în parte rezultat al propriilor proiecţii asupra
realităţii, ba m ai mult, apăsată de responsabilitatea
de a dărui A n gliei un fiu, D iana nu putea avea o
evoluţie psihică normală. Această încordare a dispărut
după ce a aflat că avea să nască un băiat (va declara
apoi, că în tim pul travaliului, “era ca şi cum toată
ţara ar fi fost în durerile facerii alături de m ine !“), dar
răm âneau celelalte problem e care au devenit din ce în
ce m ai acute pe m ăsura trecerii tim pului.
T recerea prea bruscă, de la trecutul său în care
îşi luase viaţa în m âini, la statutul de soţie a prinţului
de W ales şi m am ă a viitoru lu i rege, trebuia să aibă
urm ări. A cestea au fost discutate pe larg şi erau prea
adeseori folosite ca arm e îm potriva ei de către presă,
dar şi de către apropiaţii lui Charles.
Deşi tânără (avea num ai 21 de ani când l-a născut
pe W illiam ), D iana a avut m aturitatea să-şi im pună
punctul de vedere în faţa etichetei care prevedea ca,
odată născut, copilul să fie îngrijit de o doică.
Nu, ea, m am ă desăvârşită, fără să fi avut vreun
m od el d em n de u rm a t în fam ilie, a in s is ta t să-şi
alăpteze singu ră copilul, rezistând argu m en telor şi
răbu fnirilor lui Charles care nu putea înţelege dorinţa
soţiei sale. Crescut de o m am ă care nu-i putea acorda
decât două întâlniri de câte o ju m ătate de oră pe zi,
oprit de prevederile protocolului Curţii Regale să o
atin gă , m u lţu m in d u -s e cu o strâ n g e re de m ână,
C harles a putut interpreta decizia D ianei ca gest de
fron d ă fa ţă de va lorile trad iţion ale rep rezen tate în
ultim ă instanţă de el, deşi în final D iana a acceptat-o
pe A lexan d ra Legge Bourke (supranum ită Tiggy) ca
guvernantă, din 3 august 1993.
La num ai cinci luni de la n aşterea lui W illiam ,
întrebat ce crede despre viaţa de fam ilie, Charles a
răspuns: “Este bine, num ai că îm i încurcă vânătoarea."
în urm a depresiei post-natale, D iana a căpătat o
etichetare nouă: “D iana este dezechilibrată psihic".
N aşterea copilului nu putea să nu o facă pe D iana
să se bucure din nou de viaţă. C onştientă de viitorul
m oştenitorului, ea se sim ţea direct răspunzătoare de
educaţia acestuia. D e aici, precu m şi din dragostea
aproape irea lă pen tru p rim u l său născut, va veni
perm anenta ei im plicare în viaţa acestuia.
în luna septem brie a anului 1983, vestea că Diana
era din nou însărcinată constituia un m otiv de m are
bucurie. C hiar regina participa la euforia generală,
iar Charles îşi dorea cu ardoare să poată avea o fetiţă.
D ar aceste m om ente de veselie nu au fost de lungă
durată. La o săptăm ână de la anunţ, vestea că Diana
a pierdu t sarcina readucea tristeţea în inim ile lor. D ar
până spre sfârşitul anului. Prinţesa de W ales răm âne
d in n ou în s ă rc in a tă , ia r în 1994, pe d a ta de 25
septem brie avea să nască cel de-al doilea fiu.
Charles sperase din nou că următorul copil va fi o
fetiţă. în m omentul în care a văzut copilul şi a aflat că
este băiat, nu şi-a putut ascunde dezamăgirea, excla­
mând: “Oh, este un băiat şi are şi părul roşcat”, cuvinte
ce au creat, după mărturisirea Dianei, ruptura: “din acel
m om ent am simţit că a murit ceva din m ine”, mărturisea
ea prietenilor apropiaţi. La numai trei ani de la căsătorie,
problemele erau foarte bine conturate şi încet-încet vor
deveni insurmontabile. Acestea au aruncat-o din nou pe
Diana într-o stare psihică instabilă, cu accese de bulimie
şi crize periodice de nervi. Charles învăţase de la naşterea
lui H ariy să-şi ascundă adevăratele sentimente, astfel că
se ascundea în spatele obligaţiilor regale.
Singurele refugii ale Dianei erau educarea copiilor
şi îndeplinirea obligaţiilor oficiale. A început să se dedice
tot mai mult vizitelor oficiale (cu sau fără prinţul Charles),
dar nici un moment nu şi-a abandonat copiii. Dimpotrivă,
a încercat să îm bine cele două direcţii ale preocupărilor
sale încă din 1983, când împotriva tradiţiei regale engleze,
l-a convins pe Charles să îl ia pe prinţul W illiam în turul
pe care l-au făcut în Australia. Şi apoi, această situaţie
a devenit permanentă, astfel că, în 1985, atât W illiam
cât şi Harry i-au însoţit pe Lady Diana şi pe prinţul
Charles în turul întreprins de aceştia în Italia.
Ceea ce este demn de remarcat este grija pe care ambii
părinţi au avut-o pentru copii. Disensiunile din interiorul
cuplului regal nu s-au exercitat asupra celor doi prinţi.

100
Presa, însă, a contribuit m ajor la presiunea pe
care au suferit-o W illiam şi H arry în urm a num ărului
m are de publicaţii despre via ta părinţilor lor în care
au fost dezvăluite întâm plări ce aveau să contribuie
la m aturizarea forţată a prinţilor.
In ciu da acestei situaţii, relaţia D ianei cu copiii ei
a fost aproape norm ală. A încercat din toate puterile
să le ofere un echilibru fam ilial şi condiţii norm ale,
precum şi să-i ţină departe, pe cât posibil, de blitz-urile
aparatelor de fotografiat.
A in sistat ca prinţu l W illia m şi, m ai apoi, prin ţu l
H arry să u rm eze o şcoală n orm ală, an u n ţân d u -şi
in ten ţia de a-i fam iliariza pe aceştia cu via ţa reală.
A fo st pe deplin con ştien tă de im p ortan ţa acestu i
lu cru p en tru edu carea prop ice a viito ru lu i rege al
A n gliei, în spiritu l în ţelegerii faţă de cei oropsiţi şi
neaju toraţi. E a d eclara în noiem brie 1995: “A m dus
copiii în tr-o m u lţim e de locu ri unde sunt sigu ră că
n im en i din această fam ilie, la vâ rsta lor, nu a fost
vreodată. A şa d a r au o cu n oaştere pe care probabil
că nu o v o r folosi niciodată. C red în să că în tr-o zi va
da roade, d eoarece cu n oaşterea în seam n ă putere.
V r e a u c a ei s ă a ib ă în ţ e le g e r e p e n tr u e m o ţiile
o a m e n ilo r , p e n tru n e s ig u r a n ţ e le lo r , p e n tr u
speran ţele şi visele lo r” .
C ei d o i c o p ii, p rin ţu l W illia m şi p rin ţu l H arry.
s u p r a n u m iţi p r in tr - u n in g e n io s jo c de c u v in te

101
i
greu de redat:
‘T h e h eir and
th e sp a re”
(“ M o ş t e n it o ­
ru l şi r e z e r ­
v a ”), au bene­
ficiat încă din
c o p ilă r ie de
to a tă a ten ţia
şi d r a g o s te a
părinţilor lor,
care chiar şi în situaţiile de criză se întâlneau spre a
lu a îm preu nă decizii asupra viitoru lu i celor doi copii.
S p re d e o s e b ire de C h a rle s (ca re p ă s tre a z ă o
atitudine m ai curând rezervată faţă de cei doi fii, m ai
ales în prezenţa presei), D iana nu a ezitat să-şi ducă
fiii în locu ri publice (cum ar fi Mc. D on ald’s), să îi
provoace la întreceri pe patine cu rotile. D espre relaţia
dintre ea şi W illiam nu se
ştiu prea m ulte lucruri dar
d in d e c la r a ţ iile D ia n e i
re ie s e că a c e s ta era un
p r ie t e n de n ă d e jd e al
p r in ţ e s e i ş i, în c iu d a
vârstei, consilierul ei p en ­
tru delicatele sale p rob le­
m e. Pe de a lt ă p a rte ,
— C h a r le s în c e r c a s e să
între ei, bărbaţii...

102
stabilească o relaţie ca de la bărbat la bărbat cu W ill­
iam, astfel încât băiatul împărtăşeşte pasiunea tatălui
pentru vânătoare, iar în vacanţele pe care le petrec
îm preună la Balmoral, Scoţia, legătura dintre cei doi
cap ătă profu n zim e. De altfel, p rin ţesa de W ales îl
caracteriza pe William drept “un copil care gândeşte mult”.
W illiam , viito ru l rege
W illiam al V-lea, îm bină în
m od fericit calităţile celor
doi p ă r in ţ i ai s ă i: a
d o b â n d it m a t u r it a t e a ,
înţelepciu n ea şi responsa­
bilitatea, dar şi farm ecul,
blândeţea şi com pasiunea.
La a c e s te a se adaugă
studiile intensive începute
în 1989 la Ludgrose School
şi c o n tin u a te u lte rio r la
Eton College, o adevărată W illiam .

şcoală de personalităţi publice, unde a fost înscris dc


părinţii săi pe 7 septem brie 1994. V iaţa zbucium ată a
ferm ecătorului prinţ, rezultat al războiului prinţilor
de W ales, se desfăşoară sub sem nul echilibrului în
E ton College. Program ul este încărcat (se trezeşte la
ora 8, frecventează în m od obligatoriu m esa de după
m icul dejun, urm ează apoi program ul de studiu, după
prânz o lungă şedinţă de sport iar apoi, până la ora 4,

103
}u
din nou program de studiu. Colegii săi nu sunt cu
r=^
m ult diferiţi de condiţia lui, astfel încât problem ele
sale fam iliale nu au nim ic deosebit, iar prezenţa unei
gărzi de corp nu este disonantă. Am bianţa arm onioasă
e s te p ă s tr a tă cu s tr ic te ţe la E to n O o lle g e u n d e
s c a n d a lo a s a lu m e a p r e s e i n u a re a c c e s , ia r
adolescenţii, viitoare personalităţi m ondiale, se pot
ocupa cu problem ele specifice vârstei. în plus, C asa
R egală a cerut presei să-l lase pe W illiam în pace, m ai
ales du pă separarea oficială a părinţilor săi.
“La Eton, W illiam este atât de asem ănător celorlalţi
pe cât poate fi un personaj de rangul său asem enea
altuia” declară istoricul David Storkey. “M ulţi elevi sunt
mai bogaţi decât el şi foarte mulţi au situaţii familiale chiar
mai complexe decât a lui”, continuă acesta. într-adevăr,
la Eton College, W illiam are libertatea de a se com porta
ca un copil norm al, dar cu o personalitate puternică,
m atu r şi dornic de a plăcea, conştient de faptul că
num eroase reviste pentru adolescenţi îl proclam ă drept
“foarte sexy” şi că de la vârsta de 13 ani, W illiam era
considerat de 75% dintre m icuţele englezoaice, drept
foarte frumos.
în schimb, din când în când, i se ream inteşte că
într-o zi v a fi desem nat rege al Angliei. în că din 1991
(23-29 octom brie), W illiam a participat la prim a sa
călătorie oficială în străinătate (în Canada), ocazie cu
care a devenit “noul am basador al C oroan ei”. A p oi în
1995, pe data de 7 mai, îl regăsim pe W illiam în tri- [
bu n a oficială în tim pul cerem oniilor de la Hyde Park,
asistând la faim oasa “îm brăţişare de reconciliere" a
p ărinţilor săi.
Fără îndoială, ar fi interesant de urm ărit rapor­
turile adolescentului prea m atur pentru vârsta lui. dar
insuficient pregătit în că pentru rolul oficial pc care îl
va ju c a într-o zi în palatul Buckingham , cu fiecare
dintre părinţii săi, serios şi disciplinat în vacanţele
petrecute cu Charles în Scoţia, tandru, protector şi
plin de veselie în prezenţa m am ei sale şi în tim pul
v a c a n ţ e lo r p e t r e c u t e îm p r e u n ă cu a c e a s ta , la
Sandrigham sau în vreo ţară europeană.
D upă teribilul eşec al m ariajului prinţului Charles
cu lady Diana, n aţiu n ea britan ică pierduse speranţa
în viabilitatea m onarhiei. Dar, pe m ăsură ce tim pul
trece, privirile reginei E lisabeta a Il-a se opreau tot
m ai des asupra nepotului, sperând că el va aduce ceea
ce-i lipsea monarhiei: o legătură perm anentă şi sinceră
cu ei, oam enii de rând. Deşi declarase că va sprijini
eforturile lui Charles şi ale Casei Regale de a-1 form a
pe W illiam în perspectiva încoronării lui ca rege al Marii
Britanii, tot Diana, în interviul acordat postului BBC
în noiem brie 1995, discutând situaţia prinţului W ill­
iam ca viitor rege, răspundea printr-o întrebare: “Ei
bine, vedeţi, W illiam este foarte tânăr în prezent, aţi
vrea ca o asem enea povară să fie aşezată pe um erii n

105
unui copil la o vârstă atât de fragedă ?” Aceste vorbe
dovedesc un lucru: prinţesa de W ales avea să fie sfâşiată
între datoria de m am ă a viitorului rege şi cea de m am ă
care nu vrea să-şi vadă copilul nefericit. Cea din urm ă
ipostază poate părea im probabilă dacă ne gândim că,
în urm ă cu m ulţi ani, ea şi prinţul Charles hotărâseră
în m od oficial să se separe, ba mai mult, îşi recunoşteau
în faţa copilului de num ai 13-14 ani adulterele comise
aşteptând de la acesta înţelegere. Surprinzător, W ill-
iam a trecut destul de bine peste aceste problem e şi se
putea bucura de com pania fiecăruia dintre părinţii săi
în parte. încă din septem brie 1993, Diana îşi anunţa
intenţia de a se dedica în exclusivitate copiilor ei “care
au nevoie de toată dragostea, afecţiunea şi atenţia pe
care le-o pot oferi” , iar înainte cu o săptăm ână de
transm iterea interviului acordat BBC pe posturile de
televiziune (20 noiem brie 1995), încerca să îi explice
lui W illiam m otivele care au determ inat-o să facă acest
pas, mărturisind: “ Fiul m eu m -a asaltat cu întrebări.
Voiam să-l protejez şi să fiu cinstită faţă de el”.
D ar W illiam beneficiază şi de atenţia bunicii sale,
regina E lisabeta a Il-a, în aceeaşi măsură. Prin poziţia
geografică potrivită (Eton College este în vecinătatea
Palatului W indsor), contactul dintre internul de la Eton
şi regină era înlesnit, astfel că în fiecare dum inică
W illiam era invitat să ia ceaiul îm preună cu bunica
sa, petrecând îm preună aproape două ore.
“Bătălia” tacită dusă de prinţul şi prinţesa dc W ales
pentru a câştiga afecţiunea lui W illiam ii determ ină
pe aceştia să accepte com prom isuri şi chiar să apară
din când în când îm preună în public pentru a fi alături
de el dar şi pentru a dem onstra lum ii întregi că îşi lac
până la capăt datoria de părinţi. Astfel, am bii au lbst
prezenţi la cerem onia din C apela St. George, pentru
prim a dată îm preu nă din 1994, pentru a asista la
m om entul în care era adm is în rândurile bisericii al
cărei A părător al Credinţei va fi într-o bu nă zi.
în ceea ce-1 priveşte pe
m ic u l H a rry, în c ă de la
naştere a fost considerat de
c ă tre C h a rles c o p ilu l de
rezervă. A sta nu a îm pie­
dicat-o pe D iana să îi arate
aceeaşi afecţiune ca şi lui
W illia m , m ai a le s că
m icuţul se pare că îşi adora
m am a. D a r el nu era la
vrem ea aceea decât un copil
normal, deşi poziţia de frate
al regelui îşi are dezavan­
tajele sale; Diana nu putea
decât să-l iubească, pe când între ea şi W illiam exista o
relaţie bazată pe sinceritate, iar problemele erau discutate
cu maturitate. O astfel de ocazie a fost iniţiativa Dianct

107
de a-şi vinde rochiile care făcuseră deliciul a m ilioane
de oam eni în scopul adunării unor fonduri pentru în tr­
ajutorarea celor în nevoie. Este ştiut faptul că W illiam
a fost cel care i-a sugerat acest lucru; ulterior, m am a
sa declara plină de bucurie: “Nu m ai trebuie să spun
că sunt încântată că aceste rochii, care m i-au dăruit
m ie atâta plăcere, pot să fie o bucurie şi pentru alte
fem ei”.
D ra g o stea d iviza tă a copiilor, dar m ai ales a lui
H arry, p en tru cei doi părin ţi, avea să fie evid en tă în
m ăsu ra în care pe pagin ile revistelor din toată lu m ea
ap ăreau fo to gra fii înfăţişându-1 pe W illia m cu tatăl
său - d estin s şi vesel, în p ara lel cu im a gin ea D ian ei
şi a fiu lu i cel m are - zâ m b itori şi fericiţi. Se pare
to tu şi că W illia m n u trea o d ragoste m ai p u tern ică
p en tru tată l său, fap t care o în d u rera pe p rin ţesa
de W ales, care avea n evoie de u n acord ta cit din
p a rtea p rim u lu i născut.
Cum am putea interpreta totuşi afirm aţia lui W il­
liam citată de renu m ita revistă franţu zească "Paris
M atch ” din 19 decem brie 1996: “M am ă, când voi fi
W illiam al V-lea, vă voi reda t it lu l!” Din păcate nu
vom şti niciodată, pentru că relaţia dintre prinţesa de
W ales şi viitoru l m oştenitor al A n gliei a fost întreruptă
cu violen ţă înainte de a ajunge la m aturitate.
DIVORŢUL

Sfârşitul nu poate fi altul decât divorţul, care s-a


im pus acut, m ai ales după apariţia cărţii lui A n d rew
Morton. D iana avea cele m ai îndreptăţite m otive să se
opună cu îndârjire acestei soluţii: „M ai ales câd treci
prin divorţul părinţilor, cum am trecut eu, ai vrea să
încerci şi m ai m ult să faci ca lucrurile să m eargă bine
şi nu vrei să recazi într-un m odel pe care l-ai văzu t
petrecându-se în fam ilia ta“ .
Angajam entele luate de fiecare dintre ei pentru a
salva, ceea ce m ai răm ăsese de salvat: fericirea copiilor
lor, nu s-au finalizat. în cele din urmă, după îndelungi
discuţii cu prim ul m inistru şi cu regina, au ajuns, în
sfârşit, la un trist acord: separarea legală. Diana insistă
ca Charles să anunţe separarea înainte de vacan ţa de
C ră ciu n a c o p iilo r, câ n d a c e ş tia v e n e a u a ca să ,
deoarece această veste cum plită nu ajungea la şcoala
nude învăţau, şi se m ai câştiga un răgaz.
A fost desem nat însă Prim ul m inistru să anunţe
oii« lai. la 9 decem brie 1992, în faţa m em brilor Cam erei
i hi nunelor, această veste şocantă:
„Suntem anunţaţi de la Palatul B uckingham că,
Ip ic regretul tuturor, Prinţul şi Prinţesa de W ales au
lini Arât să se despartă.

i
109
]
î n ă lţ im ile lo r R e g a le n u in t e n ţ io n e a z ă s ă
d iv o rţe ze , ia r p o z iţiile lo r c o n s titu ţio n a le ră m â n
n ea ltera te. A c e a s tă h o tă râ re a fo s t lu a tă în m od
a m ic a l şi a m â n d o i v o r c o n t in u a s ă se o c u p e
în deaproape de edu caţia copiilor lor. în ălţim ile lor
R egale v o r con tin u a să desfăşoare activităţi pu blice
in d iv id u a le şi v o r p a rtic ip a d in câ n d în câ n d la
sărb ători fam iliale naţionale îm preună.
D eşi în tristaţi, regin a şi du cele de E d in b u rgh
în ţeleg şi au toa tă com pasiu n ea faţă de P rin ţu l şi
Prinţesa de W ales. M aiestatea sa şi înălţim ea Sa Regală
speră că m ai ales de acum înainte am estecul în viaţa
particu lară a prinţului şi prinţesei v a înceta. Sunt de
părere că este necesară respectarea şi înţelegerea vieţii
particulare a înălţim ilor lor Regale, pentru ca să poată
asigura o viaţă fericită şi sigură copiilor lor, paralel cu
îndeplinirea cu devotam ent a îndatoririlor lor pu blice“ .
S-ar câştiga astfel un tim p preţios când copiii vor
creşte şi vo r suporta m ai uşor şocul divorţului. Şi s-ar
putea m onta o concertată acţiune de „restaurare a
im agin ii“ prinţului Charles, realizată de specialiştii în
relaţii publice de la Buckingham Palace.
Tristeţea D ianei este im ensă: „ A m auzit vestea la
radio şi m i se părea foarte, foarte tristă. într-adevăr
tr is tă ! Basm ul ajunsese la final şi, cel m ai im portant,
căsătoria noastră luase o întorsătură diferită“ .
Şi totuşi, persistă o rază de lum ină: D iana arc
dreptul de a reprezenta, în continuare, M area Britanic,
fapt care v a avea urm ări dintre cele m ai fericite. S-a
făcut, nu o dată, referire la concluzia cărţii „ Th e B ook
o f M oney“ , care îi atribuie prinţesei D iana un beneficiu
în favoarea M arii Britanii de aproape 10 m ilioane de
d o la r i „p u ţin m a i m u lt d e c â t B la c k p o o l T o w e r,
Trafalgar Square şi Parlam entul luate la un loc“ .
Se declanşează dianomania: tot ce poartă prinţesa
are un im pact deosebit în rândurile m arelui public şi
tot mai m ulţi îi recunosc m eritele deosebite în calitate
de „ambasadoare a comerţului exterior al Marii Britanii“.
D o ved in d o in tu iţie fă ră greş în a-şi p e rfe c ţio n a
im a gin ea p u b lică, D ia n a aju n ge o b iectu l a d m ira ţiei
g e n e ra le , d e v e n in d c e l m a i p o p u la r m e m b ru al
fa m iliei regale.
O forţă de atracţie irezistibilă o ajută să creeze
ceva unic pe plan m ondial: „prinţesa-star“ .
A cest lucru nu are însă şi un im pact fericit asupra
căsniciei ei. Diana traversează şi o perioadă depresivă,
când plânge în public, ia prea m ulte tranchilizante şi
încearcă cu d isperare să se salveze p etrecân d u -şi
l Impui în organizaţii de caritate. îi dă târcoale, tot m ai
.i<Icmenitor, gândul de a părăsi viaţa publică. Până
•. 1 1 id se hotăreşte brusc să-şi ia soarta în m âini şi să
Inlrunte pe cel m ai redutabil duşm an al său, Regina
i lls a b e ta a Il-a , în tr -o m e m o r a b ilă c o n fe s iu n e
li levlzată care practic deschide ostilităţile.
I* a relatează pe un ton de dezarm antă sinceritate
«Ir cc şi cum a început să se destram e căsnicia ei.

111
i
G rav a fost, pentru Regină, faptul că a lăsat să se
în ţeleagă rezerva ei în ceea ce priveşte aptitudinile lui
Charles de a deveni rege.
B ritanicii devin m artorii luptei dintre două fem ei:
pe de o parte, R egina Elisabeta, cu o arm ă redutabilă:
o îndelungată experienţă diplom atică, o perfecţionistă
a răbdării, dar văd it dezavantajată în ochii m ass-m e-
dia de aventura, larg com entată, cu Cam illa Parker
Bowles a Prinţului Charles. De cealaltă parte tânăra,
m oderna şi fru m oasa Prinţesă, care se bucura de o
sim patie enorm ă, dar care, incredibil, a începu t să
piardă teren după acea confesiune.
A d v e rs a r de tem u t, R eg in a d evin e, în secret,
arbitrul acestui conflict şi preia iniţiativa.
20 decem brie 1995 s-a doved it a fi o zi fatală
pentru Diana. în acestă zi atât D iana cât şi Prinţul
C harles prim esc din partea Reginei o scrisoare prin
care aceasta le aduce la cunoştinţă că doreşte un divorţ
ra p id , în n u m e le c o p iilo r şi a m o n a rh ie i. D ia n a
răspunde că ia în considerare cererea dar are nevoie
de tim p ca să-şi pregătească fiii pentru a suporta mai
uşor şocul divorţului. Are nevoie însă de tim p şi pentru
a se pregăti cât m ai eficient pentru ceea ce se anunţa
a fi „divorţul secolului“ , care urm a să-i pună la grea
încercare rezistenţa psihică, şi aşa precară.
E sen ţa v a fi la fel de n e p lă c u tă ca a tu tu ro r
divorţurilor din lume: fixarea pensiei, custodia copiilor,

112
p a rta ju l b u n u rilo r câ ştig a te în tim p u l că să to riei,
inventarul m obilelor, cadourilor, bijuteriilor, acestea
din urm ă fiind de o valoare inestim abilă.
Pentru a păstra aceste com ori, D iana îşi alege ca
apărător pe A n th on y Julius, un tân ăr avocat celebru,
supranum it „Anthony G eniul“ . A cesta are nevoie de
trei luni pentru a pune la punct strategia de atac, ceea
ce nu convine Reginei care dorea un divorţ rapid şi
care face presiu n i, tot m ai greu de su portat, prin
R o b ert Fellows, secretarul particular al Casei Regale.
A rgu m en tu l forte al D ianei este că avocatul ei face tot
ce este posibil ca să rezolve cât m ai bine diferendele.
D iana îşi dorea cu ardoare să-şi păstreze titlul, să
locu iască în continuare la K ensington Palace, să-şi
p ă s tre ze u n b iro u în p a la tu l B u ck in gh a m , să fie
invitată la cerem oniile oficiale cu W illiam şi Harry.
U rm ează bătălia întrevederilor, a com unicatelor
în presă, a focului încrucişat al scrisorilor avocaţilor.
Pentru a grăbi procesul, R egin a o in vită pe 15
februarie pe D iana la palat pentru a o convinge să
accepte oficial divorţul. A tm osfera este agreabilă, iar
Regina, foarte înţelegătoare cu doleanţele Dianei, până
la un punct, se opune categoric ca prinţesa D iana să-
şi păstreze titlul de A lteţă Regală.
S oluţia propu să de R egină este acceptată, fără
entuziasm, de Diana: să vorbească direct cu prinţul
Charles, pe care nu-1 mai văzuse de luni întregi. Scrise urr.i
Dianei către Charles primeşte un răspuns negativ: el
preferă ca toate problemele să fie discutate de avocaţi.
La 22 februarie, sub presiunea Reginei şi a tatălui
său, Charles îi scrie Dianei o scrisoare de patru pagini
prin care acceptă să se întâlnească. La întoarcerea ei
din Pakistan, D iana găseşte scrisoarea şi înţelege că
m ariajul ei va lua sfârşit. Ca răspuns, ea propune ziua
de 28 februarie pentru a se întâlni în apartam entul lui
Charles de la St. Jam es Palace. Tim p de trei zile, An-
thony Julius pregăteşte întâlnirea, străduindu-se să
pună la punct şi cele m ai m ici detalii. în aceeaşi zi, cu
c â te v a ore în a in te de în tâ ln ire a fix a tă , D ia n a se
hotărăşte să m eargă la Eton, pentru a-1 preveni pe W il-
liam. Pe drum se opreşte pentru a vorbi şi cu Hariy.
Diana nu-şi ascunde tristeţea faţă de fiii ei, pe care îi
asigură că va fi întotdeauna alături de ei. W illiam speră,
în adâncul sufletului, că această criză, care-i separă
părinţii, poate fi înlăturată. Ceva m ai liniştită, prinţesa
D iana se îndreaptă spre St. Jam es Palace. La 17,30, în
ap arta m en tu l p rin ţu lu i C harles, se în fru n tă dou ă
tabere, num ite de presa acelor zile „vechea gardă“. Cea
a prinţului contra „trustului-creier“ al prinţesei. Charles
este susţinut de Richard Aylard, secretarul său par­
ticular, A lan Percival, ataşatul său de presă şi Fina
Shackleton, expertă în divorţuri, cu reputaţia unei dure
negociatoare.
De partea Dianei sunt: avocatul Anthony Julius, Jane
Atkinson, noul său ataşat de presă. Diana îi adresează

114
I
LI lui Charles, care părea absent, dorinţa ca acesta să le
spună fiilor ei că ea nu doreşte divorţul: „Te-am iubit şi te
voi iubi mereu, deoarece eşti tatăl copiilor mei“.
îşi spun, pe rând, exigenţele şi dorinţele lor. Diana
acceptă un com prom is: e de acord să ceară divorţul şi
să ren u n ţe la titlu l de A lte ţă R egală, d ar cere, în
schim b, să-şi păstreze dreptul de a-şi creşte copiii şi
de a-şi păstra apartam entele din Kensington Palace.
A m â n d o i su n t de acord cu d o lea n ţele exp rim a te.
D ezacordul apare în legătură cu propunerea D ianei
de a anunţa la televiziune decizia lor com ună.
R ăspunsul prinţului Charles este un nu categoric,
m otivat de necesitatea de a se consulta cu consilierii
lui în legătu ră cu cea m ai adecvată m etodă de a aduce
la cu n o ştin ţa p u b licu lu i a cea stă d ecizie. în plu s,
doreşte să discute cu fiii lui înainte ca această hotărâre
să devină publică.
Diana părăseşte apartamentul prinţului Charles şi,
peste foarte puţin timp, în faţa avocatului ei, o anunţă
pe Regină că a acceptat oficial divorţul. Surpriza este
totală la Palat. G estul D ianei este in terp retat ca o
încercare de a lua iniţiativa, fără să-i avertizeze.
D ia n a a c ţio n e a z ă ra p id în c o n tin u a re . E a o
însărcinează pe Jane A tkin son să redacteze un scurt
com unicat pe care-1 transm ite agenţiei de ştiri Assoei
ated Press: „P rin ţesa de W ales a acceptat cererea
prinţului Charles pentru divorţ. Prinţesa va continua

== J 115
să fie consultată la toate deciziile la Kensington Palace,
birourile sale la St. Jam es Palace şi titlul său. Ea se
v a prezenta sub num ele de Prinţesă de W ales. „Noi ne
ocupăm acum de aspectul financiar şi afacerile privind
copiii. N egocierile vo r continu a...“
La ora 18, inform aţia aruncă în aer M area Britanie.
La Palatu l Regal, Charles Auson, ataşatul de presă al
Reginei, este lu at prin surprindere. N efiind la curent
cu ce s-a întâm plat, apreciază că totul este o pură
speculaţie. La ora 18 şi 30 de minute, com unicatul este
difuzat la toate posturile de radio.
Casa R egală trece la ofensivă, convinsă de faptul
că D iana vrea să-l preseze pe prinţul Charles pentru a
o b ţin e u n a c o rd a v a n ta jo s . E s te e m is p r o p r iu l
com unicat:
„M ajestatea Sa Regina, este interesată m ai ales
de faptul că prin ţesa de W ales a acceptat divorţul.
T oate detaliile privitoare la acest aspect cuprinzând şi
titlurile, urm ează să fie discutate, pentru a se decide
asu pra lor. A cest lucru v a necesita tim p“ .
U rm ează tirul încru cişat al întrebărilor din presă:
Ce se petrece cu adevărat ? Cine spune adevărul ?
A c u z a tă de „ta p a j m e d ia tic “ , J a n e A tk in s o n
m otivează com unicatul Dianei prin faptul că a vru t să
cultive „im aginea unei fem ei forte şi pentru a prelua
controlul m esajului“.
La rândul ei, D iana se plânge în presă: „Le-am
d a t to t ceea ce au v r u t şi ei n u s u n t n ic io d a tă
m ulţum iţi. Eu nu am vru t divorţul, dar l-am acceptat.
A cu m ei jo a că ping-pong cu m ine ?“

116
Profund afectată de reacţia generală la gestul oi.
D iana nu m ai poate face faţă activităţilor m ondene şi
se izolează în palat.
A doua zi, avocatul Dianei trece la ofensivă şi atacă
versiunea Palatului, care afirm ă că D iana a abandonat
titlu l de A lte ţă R ega lă , fă ră să fie c o n s trâ n s ă şi
am eninţă, în cele din urm ă, în faţa tăcerii Palatului,
cu an u larea procedu rii de divorţ: „D acă nu putem
a c o rd a c re d it a c o rd u rilo r ca re au a vu t loc, ar fi
hazardant să continuăm negocierile“ .
D iana v a trăi „cele m ai rele 24 de ore din via ţă “ . în
cele din urmă, va veni şi răspunsul Reginei care doreşte
ca s e p a r a r e a să se fa c ă „in tim , a m ic a l şi fă ră
susceptibilitate“ . A b ia la sfârşitul săptăm ânii, avocatul
D ianei v a prim i din partea lui Charles, aflat la schi,
un răspuns „strict privat şi confidenţial“, care i-a făcui
pe ziarişti să presupună că au fost ratate şansele unui
divorţ amiabil.
în final, Diana acceptă un com prom is care i-a făcut
pe com entatori să aprecieze acest divorţ ca „um ilitor",
atunci când s-a pus în balanţă ce a câştigat şi ce a
pierdut.

A câştigat:
□ 20 m ilioane dolari.
□ Cu acordul reginei ea păstrează apartam entul său
din Kensington Palace.
□ Va putea să-şi instaleze secretariatul subvenţionat
de Charles.
□ Poate să-şi păstreze bijuteriile, evaluate la 7,5 milioane
dolari, dar ele rămân în proprietatea Casei Regale.

= ____ , 117 c=
□ V a fi con siderată în totdeau n a „un m em bru al
F a m ilie i R e g a le “ , fiin d in v ita tă la c erem o n iile
oficiale, cu condiţia să fie retrasă.
□ T itlu rile pe care le-a purtat în tim pul căsătoriei
vor fi menţinute: Diana, prinţesă de Wales, contesă
de C h ester, D u c e s ă de C o rn w a ll, D u c e s ă de
R o th e s a y , C o n te s ă de C a rrik şi B a ro a n ă de
Renfrew.

A pierdut:
□ Apelativu l de A lteţă Regală, plus reverenţa şi rolul
oficial.
□ Regalitatea acţiunilor ei um anitare riscă să fie
atenuată.
□ Pe de altă parte, toate deplasările ei care nu sunt
p r iv a t e , v o r fi s u p u s e a p r o b ă r ii r e g in e i şi
g u v e r n u lu i. D ia n a , c a r e îş i d o r e a s ă fie
am basadoarea Inim ilor Englezilor, îşi pierde toată
libertatea de acţiune.
□ Ea este considerată ca un m em bru al Fam iliei
Regale, dar num ai datorită faptului că este m am a
viitoru lu i rege.

După ani lungi, zbucium aţi şi fără întoarcere,


divorţul părea că va aduce echilibru şi linişte în viaţa
celor doi prinţi, W illiam şi H a riy şi a părinţilor lor.
M ult-dorita libertate era aproape, atât de aproape încât
cei doi puteau să apară unul în com pania celuilalt,
prieteneşte, în num ele copiilor. Cine putea şti atunci
că, în nefastul an 1997, liberatea îi va fi fa ta lă ?
S F Â R Ş IT U L

Sâm bătă, 30 august 1997, Prinţesa D iana şi Dodi


A l Fayed soseau în capitala Franţei unde urm au să
facă o m ică escală înainte de întoarcerea în Anglia.
V acan ţa de la St. Tropez se term inase...
Se pare că anul 1997
D ia n a l- a p e t r e c u t în
c o m p a n ia n o u lu i s ă u
prieten, pe care l-a cu nos­
cut la un m eci de polo al
acestuia cu însuşi prinţul
Charles. De abia pe 7 au ­
g u s t z ia riş tii au a fla t de
legătura dintre cei doi şi au
început, bineînţeles, seria
d e r e p o r t a je , f o t o g r a fii
luate cu sau fără acordul
lor, speculaţii... ________ ________ ______
D ian a şi Dodi, încer- D odi A l Fayed.
când să scape de ziarişti, pleacă, odată cu alte două
m aşini, spre un hotel privat, una din proprietăţile lui
A l Fayed. în pasajul de la Piaţa Alm a, şoferul pierde
controlul m aşinii care se izbeşte de un stâlp, de doi.
se contorsionează teribil şi se opreşte, cu un sinistru
scârţâit de fiare, în m ijlocul străzii. Fum ul se risipe.i
□ V a fi con siderată în totdeau n a „un menii im .1
F a m ilie i R e g a le “ , fiin d in v ita tă la cerem on iiI.
oficiale, cu condiţia să fie retrasă.
□ Titlu rile pe care le-a purtat în tim pul căsătoiii 1
vor fi menţinute: Diana, prinţesă de Wales, cotii 1
de C h e s te r, D u c e s ă de C o rn w a ll, D u cesă «I*
R o th e s a y , C o n te s ă de C a rrik şi B a ro a n a ă.
Renfrew.

A pierdut:
□ A pelativu l de A lteţă Regală, plus reverenţa şi 1 oh 1 1
oficial.
□ R egalitatea acţiunilor ei um anitare riscă să Iu
atenuată.
□ Pe de altă parte, toate deplasările ei care nu suni
p r iv a t e , v o r fi s u p u s e a p r o b ă r ii r e g in e i 1
g u v e r n u lu i. D ia n a , c a r e îş i d o r e a să fl<
am basadoarea Inim ilor Englezilor, îşi pierde toi 11 , 1
libertatea de acţiune.
□ E a este considerată ca un m em bru al Familii 1
Regale, dar num ai datorită faptului că este main.i
viitoru lu i rege.

D upă ani lungi, zbucium aţi şi fără întoarccn


divorţul părea că va aduce echilibru şi linişte în vin|.>
celor doi prinţi, W illiam şi Н а л у şi a părinţilor Ini
M ult-dorita libertate era aproape, atât de aproape inc.il
cei doi puteau să apară unul în com pania celuilalt
prieteneşte, în num ele copiilor. Cine pu tea şti atun* 1
că, în nefastul an 1997, liberatea îi va fi fa ta lă ?
S F Â R Ş IT U L

..imbătă, 30 august 1997, Prinţesa D iana şi Dodi


Al la y e d soseau în capitala Franţei unde u rm au să
l.i< i <' mică escală înainte de întoarcerea în Anglia,
«t .i i iţa de la St. Tropez se term inase...
Sr pare că anul 1997
iM iina l-a p e t r e c u t în
• m iip a n ia n o u lu i s ă u
ci i<lcn, pe care l-a cunos-
• i i i la un m eci de polo al
i i r ’dula cu însuşi prinţul
t harles. De abia pe 7 au-
imi .I zia riştii au a fla t de
h r. 1 1ura dintre cei doi şi au
put, bineînţeles, seria
•11 r e p o r ta je , fo t o g r a fii
Iu ale cu sau fără acordul
Im, speculaţii...
Diana şi Dodi, încer- D o d iA lF a ye d .
■ml sa scape de ziarişti, pleacă, odată cu alte două
mi r.iiîi, spre un hotel privat, una din proprietăţile lui
,i i iyed. în pasajul de la Piaţa Alm a, şoferul pierde
■iiiiolu l m aşinii care se izbeşte de un stâlp, de doi,
■mi torsionează teribil şi se opreşte, cu un sinistru
• ii (.iii de fiare, în m ijlocul străzii. Fum ul se risipea
uşor... A şa cum fotografii
au fo s t o m n ip re z e n ţi în
viaţa Dianei, aşa cum au
fo s t m a r t o r i la t o a te
even im en tele im p o rta n te
a le e x is t e n ţ e i ei, ia t ă - i
acum, fotografiind frenetic
Accidentul. c h ia r m o a rte a p rin ţesei.
D iana agoniza în m aşina zdrobită, lum inată sacadat
de b litz-u rile fotografilor. Patru ore m ai târziu, la
spitalul Salpétrière, Regina In im ilor m oare în urm a
unui stop cardiac. Cu inim a ei, zdrobită, m edicii nu
au m ai p u tu t face nimic.

120
CEA MAI IUBITĂ...

D um inică, 31 august 1997, în zorii zilei, în urm a


anunţului oficial al autorităţilor franceze, lum ea întrea­
g ă a flă de m o a rte a
violen tă şi m ult prea
tim purie a celei ce a
fost cea m ai iubită şi
c u n o s c u tă fe m e ie a
s e c o lu lu i. T im p u l a
încrem enit... O m eni­
rea s-a cutrem urat...
Lacrim ile au ven it de
abia m ai tâ rziu ... Lacrim i ş i flori.
Funeraliile au avut parte de o m ediatizare unică,
fiind unul dintre cele m ai transm ise evenim ente de
posturile de televiziune: BBC, CNN, ITN şi tot ceea ce
r e p r e z in t ă u n n u m e în m a s s - m e d ia m o n d ia lă .
Televiziu n ile au pus în prim plan cerem onia făcând-o
com parabilă prin am ploare cu serviciul fu nerar de la
m oartea preşedinţilor Joh n F. Kennedy sau W inston
Churchill, cu operaţiunile m ilitare ale războiului din
Golf. Paradoxal, ultim ul evenim ent de m ari proporţii
tra n s m is de B B C a fost, în 1981, to c m a i n u n la
prinţesei D iana cu prinţul Charles.

121
CU
C o r t e g iu l fu n e r a r a
p lecat de la W estm in ster
A bbey spre Althorp, reşe­
dinţa fam iliei Spencer. în
it in e r a r iu l său p r in
capitala Angliei, cortegiul a
tre c u t p rin fa ţa a p a r ta ­
m entului lui Dodi A l Fayed,
de lâ n gă M o sch eea C en trală, u n de se a fla tru p u l
n eîn su fleţit al acestuia. Dodi A l Fayed a fost îngropat
dum inică, 31 august 1997, într-un cim itir în afara
Londrei.
în ju ru l orei 9 au sosit p erson a lită ţile oficiale
apropiate sau în relaţii protocolare cu Lady Diana.
C ortegiul a trecut în ju ru l orei 9 şi ju m ătate prin faţa
palatului Saint Jam es, unde i s-au alăturat 500 de
r e p r e z e n t a n ţ i şi b e n e fic ia r i ai u n o r o r g a n iz a ţii
um anitare din întreaga lume, în ale căror activităţi
s-a im plicat prinţesa.
La 9 şi 35 de m inute, fam ilia D ianei a sosit la
W estm in ster Abbey, fiind urm ată de m em brii fam iliei
regale britanice.
în ju r u l o re i 10 G M T, d u p ă a p a riţia R e g in e i
Elisabeta a M arii Britanii, cortegiul a pornit spre poarta
de vest a catedralei.
Slujba religioasă de înm orm ântare a început la
o ra 10 G M T şi a fo s t u rm a tă de u n m o m e n t de
reculegere în m em oria prinţesei de W ales.
în timpul slujbei au vorbit în amintirea enoriaşei,
surorii, prinţesei: un episcop şi un cardinal, cele două surori
şi fratele, primul ministru al Marii Britanii şi, în acustica
perfectă a Catedralei Westminster, s-a auzit “C;mdle li 1 1h<*
W ind” interpretată de prietenul apropiat, Elton John.
D u pă serviciu l religios, sicriu l cu trupul nein
sufleţit al prinţesei a fost transportat cu o caleaşca
spre a fi depus în capela fam iliei Spencer. D istanta
între A lthorp şi Londra este de 130 de kilom etri iar
itin e r a r iu l a c u p rin s c e n tru l şi n o rd u l c a p ita le i
britanice, apoi autostrada M l.
Diana, prinţesă de W ales, a fost înm orm ântată la
o ra 16 G M T în c a p e la fa m ilie i. “în fe lu l a c e s ta ,
m orm ântul ei va fi m ai aproape de fam ilie şi v a pu tea
fi vizitat în linişte de fiii săi” , a spus contele de S p en ­
cer p en tru a exp lica d ecizia ca p rin ţesa să nu fie
în m orm ân tată alături de străm oşii săi, în cim itirul
bisericii St. M ary the Virgin. în viitor, în fiecare an,
tim p de câteva săptăm âni, publicul va avea acces în
parc pentru a se reculege în faţa m orm ântului reginei
in im ilo r lo r. C o n te le de S p e n c e r a d e c la r a t, de
asem enea, că fam ilia sa are în vedere ridicarea unui
m onum ent m em orial în afara parcului.

*
★ *

Cortegiulfunerar înaintează încet către catedrala Westmin­


ster... în faţa Dianei, caii... Aceiaşi cai, semn distinctiv al
regalităţii, de care s-a temut atât de mult... Uniformele de gală
ale soldaţilor galezi străjuiesc sicriul. Timpul şi lumea au rămas
încremenite. Prinţesa, pentru întâia dată, nu mai surâde. Londra
a hotărât să-şi alunge ceaţa... Lumina şi florile inundă strada
pe care trece Diana. în faţa cortegiului, Regina îşi pleacă
maiestuos capul.
Mulţimea aplaudă...

123
ARBORELE GENEALOGIC
Victoria
1819-1901
Regină a
Regatului Unit

Victoria Edward VII


I
Alice
V
Alfred
1840-1901 1841-1910 1843-1878 1844-1900
— V Frederick HI Rege al Marii Britanii V Louis de Hessa VMaria de
1831-1888 1901-1910 Darmstadt Rusia
împărat german V Alexandra de Danemarca (d. 1920)

V V
Wiliam II Albert Victor George V Louise 1867-1931
“> 1859-1941 1864-1892 1865-1936 »Alexander 1842-1912
împărat german Duce de Clarence şi Rege al Marii Duce de Fife
Avondale Britanii
Sophia 1910-1936
1870-1923 VMary de Teck Victoria
V Constantin I 1868-1912
1868-1924
Rege al Greciei Maud 1869-19.'tH
► »Haakone VII
1872-1957
Rege al Norvegiei

---- 1
----------■
$ ~ ~~V~ T V
Edward VIII George V Mary Henry
1894-1972 1875-1952 1897-1965 1900-1974
Rege al Marii Britanii Rege al Marii Britanii
1936 1936-1952
Duce de Windsor »Elisabeth Bowers-Lyon
» Wallis Warfield (n. 1900)
Simpson (1896-1986)
Ducesă de Windsor

Elisabeta H Margaret Rose


Regina Marii Britanii (n. 1930)
(n. 1926) »Anthony
Armstrong
»Philip Mountbatten Jones
(n. 1921) Conte de Snowdon
Duce de Edinburgh (n. 1930)

V = căsătorie
AL CASEI REGALE BRITANICE
Albert
* ( 1819- 1861)
Prinţ de Saxa
Coburg Gotha

J
Helena Louise
T "
Arthur
J
Leopold
1,
Beatrice
(1846-1923) (1848-1939) (1850-1942) (1853-1884) 1857- 1944
»Christian de »John Duce V Louise de »Helene de »Henry
Schleswig Holstein de Argyll Prusia Waldeck 1858- 1896
(d. 1917) (1845-1914) (d. 1957) Print de Battenberg

J
Alexandra
1
Victoria
I
Maria Margaret Victoria
1872-1918 1863-1950 1875-1938 1882-1920 1887-1967
»Nicolae H »Louis de »Ferdinand »Gustavus VI »Alfonso XIII
1868-1918 Battenberg 1865-1927 1882-1972 1886-1941
Ţar al Rusiei 1854-1921 Rege al României Rege al Suediei Rege al Spaniel
Prim marchiz de
Milford Haven

T
Y
Alice fCarol DE 1
1885-1969 Maria
George Eidward John (1893-1953) 1900-1961
1902-1974 V Andrew Rege al
(m. 1919) y Alexandru
(m. 1944) României
Prinţ al Greciei şi 1888-1934
Danemarcei Rege al Yugoslaviei

Philip (Mountbatten)
(n. 1921)
Duce de Edinbourgh
Charles Anne
V
(n. 1948) Andrew (n. 1960)
(n. 1950) Duce de York
Prinţ de Wales
* Diana Spencer »M ark Phillips V Sarah Ferguson
1961-1997 (n. 1960)
(n. 1948)

William de
_V. Peter Beatrice
^ Wales
~ (n. 1977) (n. 1988)
(n. 1982)
^ Zara - Eugenie
^ Henry de (n. 1981)
Wales " (n. 1990)
(n. 1984)

. Windsor urmează casa de Hanovra (Hanover) la tronul


Angliei. Ultima dm dinastia Hanovra este Victoria (m. 22 ian. 1901).
V
Edward David Armstrong Sarah Armstrong
(n. 1964) Jones Jones
Viconte de Linley (n. 1964)
(n. 1961)

Actuala regină a Marii Britanii


• Nume complet: Elisabeth Alexandra Mary.
• Titulatura completă: Elisabeta a Il-a, prin graţia lui Dumnezeu,
Regină a Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi al altor
posesiuni şi teritorii, Conducătoarea Commonwealth-ului, Apărătoare a
Credinţei.
• Născută la 21 Aprilie 1926 Londra, Anglia.
• Regină din 6 Februarie 1952.
On

00
I ж -щ g Г .»
I l
Foto 1: îb a U începuturile suni la fel: copilul Dinu a Spencer.
Foto 2: Educatoare In Londra.
Foto 3: O logodnică fericită (1980).
Foto 4: Perechea regală a secolului.
Foto 5: L a început părea perfect...
Foto 6: M a m a f i William, viitorul rege al Angliei.
Foto 7: Familia regală.
Foto 8: B ucurii simple.
Foto 9: A lteţa regală la întrecerile sportive ale părinţilor.
Foto 10: Tablou de familie.
Foto 11: D ia na fi W illiam, p rim u l său fiu .
Foto 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21:
Lady D i, regina neîncoronată a stilului fi eleganţei.

Foto 22: Paradă militară.


Foto 23: Bal de binefacere.
Foto 24: M a m ă pentru toţi copiii lumii.
Foto 25: Oamenii aveau nevoie de Diana.
Foto 26: A u fost împreună, au plecat împreună:
D ia n a fi M a ica Tereza.

Foto 27: Fotografii o urmăreau pretutindeni.


Foto 28: Paparazzi devinpericulofi.
Foto 29: U ltim u l drum.
Foto 30: Om agiu pentru Prinţesa Poporului.
Foto: Asociated Press, R E U T E R S, CN N , BBC.