Geodezie Elipsoidala

Bazele Geodeziei Fizice – Noțiuni generale
UNITATEA DE STUDIU 1
NOȚIUNI GENERALE
CUPRINS
1.1 Obiective
1.2 Definiții și funcții principale ale Geodezilor
1.3 Locul geodeziei între disciplinele de măsurători terestre
1.4 Subdomeniile Geodeziei
1.5 Aproximări utilizate în geodezie
1.6 Teste de autoevaluare
1.1 Obiective
Familiarizarea cu științele de măsurători terestre, principiile de poziționare,

înțelegerea rolului pe care îl are Geodezia pentru poziționarea în spațiu,
descrierea componentelor disciplinei .
1.2 Definiții și Funcții principale ale Geodezilor
Geodezia este ştiinţa care se ocupă cu determinarea riguroasă a formei şi

dimensiunilor Pământului sau a unor porţiuni din suprafaţa sa, precum şi cu
reprezentarea grafică a acestora.
În acest scop, geodezia determină cu precizie, prin măsurători şi calcule, un

schelet de puncte convenabil distanţate pe suprafaţa Pamântului, numite puncte
geodezice, care servesc ca sprijin pentru operaţile topografice sau
fotogrametrice ulterioare.
Cuvântul „geodezie” provine din greaca veche Geodaisia, un cuvânt compus
din cuvintele greceşti „geo” = pământ şi „daio”= împart, ceea ce arată că la
origine, geodezia s-a ocupat şi cu rezolvarea unor probleme privind împărţirea
suprafeţelor terestre.
La originile sale moderne Geodezia se ocupa doar cu măsurători globale.

Obiectivul principal a fost şi probabil încă este să lege reţelele de măsurători
locale efectuând cu grijă măsurători pe distanţe foarte lungi. Practic, geodezii
spun topografilor sau celor care măsoară pe arii mici, local, unde se află
determinările lor faţă de restul lumii. Asta include şi informaţia despre
altitudinea ariei locale, respectiv cât de mult se află deasupra nivelului mării.
pag 1
Funcţiile principale ale geodezilor:
Să determine:
- distanţe lungi;
- poziţia spaţială pe glob acolo unde e nevoie.
Se folosesc:
- echipamente de măsurare mult mai precise decât în topografie, deşi
frecvent topografii şi geodezii utilizează aceleaşi instrumente;
- tehnici şi algoritmi matematici complicaţi pentru a ţine cont de mărimi cum
ar fi curbura pământului sau câmpul gravitaţional;
- măsurători ale câmpului gravitaţional.
1.3 Locul geodeziei între disciplinele de măsurători terestre
Cartografie
Geodezia Cadastru Topografie Fotogrammetrie
Ştiinţa care se ocupã cu

determinarea riguroasã a
formei şi dimensiunilor puncte geodezice
Pãmântului
Trebuie accentuată importanţa deosebită pe care o are geodezia pentru

topografie şi fotogrammetrie, deoarece este de neconceput construcţia riguroasă
de planuri şi hărţi topografice pentru suprafeţe mai mari, fără a avea un schelet
de puncte geodezice, precis determinate, de care să fie legate toate lucrările
topografice şi fotogrammetrice ulterioare. În final pe baza detaliilor
planimetrice determinate prin aceste tipuri e lucrări prin metode de cartografie
matematică, acestrea se transpun pe hărți și planuri în diferite sisteme de
proiecție.
pag 2
1.4 Subdomeniile Geodeziei
Geodezia elipsoidalã
Studiazã bazele matematice pentru luarea în considerare a suprafeţei
elipsoidale a pãmântului în procese de determinare a punctelor geodezice.
Geodezia fizicã
Gravimetria geodezicã
determinarea intensitãţii forţei gravitaţionale în diferite puncte ale

globului, pentru deducerea formei şi dimensiunilor Pãmâmtului, precum
şi a constituţiei interne a scoarţei terestre;
Astronomia geodezicã
determinarea directã a coordonatelor geografice ale punctelor geodezice,

folosind metode şi observaţii astronomice
Rețele Geodezice
Dezvoltarea de tehnologii de determinare a rețelelor geodezice de puncte
de sprijin
Rețelele geodezice cuprind:

- triangulaţii geodezice, se ocupă cu determinarea planimetrică a tuturor
punctelor geodezice pe baza măsurătorilor de unghiuri;
- trilateraţii geodezice, se ocupă cu determinarea planimetrică a punctelor
geodezice pe baza măsurătorilor de distanţe;
- poligonometria de precizie, se ocupă cu determinarea punctelor geodezice
utilizând măsurători de unghiuri şi distanţe;
- nivelmentul superior de precizie-studiază metodele de determinare riguroasă a
altitudinii unui schelet de puncte, prin nivelment geometric şi de legare
altimetrică a acetora, cu punctele geodezice determinate planimetric;
Geodezia este strâns legată de o serie de discipline cum ar fi:

- teoria erorilor şi metoda celor mai mici pătrate, utilizată la rezolvarea
problemelor de masurători de precizie;
- cartografia matematică, care ajută la reprezentarea în plan a reţelei de puncte
geodezice.
pag 3
1.5 Aproximări utilizate în geodezie
Modelul simplificat geodezic conţine următoarele ipoteze (Grafarend, 1988):
1. Pământul este un corp rigid şi cu potenţial constant în timp;

2. Direcţia axei de rotaţie a Pământului este fixă în interiorul său şi în spaţiu;
3. Viteza de rotaţie a Pământului este constantă;
4. Centrul de masă al Pământului se deplasează pe o orbită plană în jurul
Soarelui;
5. Stelele ocupă poziţii fixe pe sfera cerească;
6. Stelele sunt infinit depărtate(o primă excepţie acceptată este Soarele);
7. Viteza luminii este infinită;
8. Propagarea razelor de lumină se face în linie dreaptă.
Unele dintre ipotezele menţionate mai sus se pot elimina relativ uşor, ca urmare
a recomandărilor. periodice pe care le face Asociaţia lnternaţională de
Geodezie (AIG), în colaborare cu alte organisme internaţionale.
Astfel, la a XXI -a Adunare Generală a AIG, desfâşurată la Boulder

(Colorado-SUA) în perioada 2-14 iulie 1995 s-au recomandat:
ω = viteza de rotaţie a Pământului = 7 292 115.10-11 rad s-1,
cu o variaţie în timp de:
d
= (-4,5 ± 0,1) * 10-22 rad s-1
dt
Pentru viteza de propagare a luminii (in vid înaintat) se foloseşte valoarea:
c = 2, 99792458 • 108 ms-1
pag 4
1. Care este rolul geodeziei în activitățile de măsurători terestre ?

R:
2. Care sunt componentele disciplinei Geodezie ?

R:
3. Care sunt mărimile considerate constante în practica geodezică ?

R:
4. Explicați importanța geodeziei folosind imaginea de mai jos

R:
pag 5
Bazele Geodeziei Fizice – Forma Pământului
FORMA PĂMÂNTULUI
CUPRINS
2.1 Obiective
2.2 Forma Pământului
2.3 Elipsoidul
2.4 Elementele elipsoidului de rotație
2.5 Geoidul
2.1 Obiective
Explicarea modelelor de aproximare a formei Pământului, înțelegerea

elipsoidului de rotație și a parametrilor care îl definesc, Familiarizarea cu
conceptul de geoid
2.2 Forma Pământului
SFERA
Prima aproximare a formei Pământului care a putut fi folosită pentru determinări
geodezice a fost SFERA
Conceptul de sferă s-a bazat pe observaţii asupra corăbiilor în aproprierea

orizontului şi pe fenomene astronomice . Acest concept și sistemele de
coordinate derivate din acesta mai este folosit astăzi pentru navigaţie pe distanţe
scurte şi pentru aproximarea distanțelor pe glob.
pag 1
Fig. 2.1. Conceptul de aproximare cu o sferă.

ELIPSOIDUL
Cel mai utilizat model pentru calculul poziţiei pe pământ este însă elipsoidul.
Elipsoidul se obține prin rotirea unei elipse în jurul semiaxei mici. Efectul de
spin ca urmare a rotației Pământului în jurul axei sale a determinat turtirea la
poli cu aproximativ 20km față de ecuator.
cercul
elipsa
Fig. 2.2. Elipsa versus cerc.
Elipsoidul este o formă geometrică regulată și care permite determinări

riguroase de coordonate pe suprafața acestuia. Cu toate acestea, elipsoidul, pe
de o parte, nu poate fi folosit în calcule mai complexe, motiv pentru care în
formulele matematice se utilizează raze de curbură care aproximează elipsoidul
cu sfera cea mai apropiată de poziția în care se execută calculele. Acest aspect
este necesar pentru a putea fi utilizate formulele trigonometriei sferice.
Pe de altă parte elipsoidul nu este cea mai bună aproximare a formei Pământului,
aceasta fiind GEOIDUL.
pag 2
GEOIDUL.
Din punct de vedere geometric Geoidul reprezintă o suprafaţă de nivel, care este
în fiecare punct al său normală la direcţia verticalei locului, dată de vectorul
forţei de greutate, indicată de firul cu plumb și are în fiecare punct al său aceeași
gravitație, motiv pentru care se mai numește și suprafață echipotențială.
Deoarece direcţiile verticalelor depind de atracţia maselor dispuse neregulat în
interiorul globului terestru, forma suprafeţei geometrice a Geoidului este foarte
complicată. De aceea ea nu poate fi considerată ca o suprafaţă matematică, pe
care să se execute diferite calcule pentru rezolvarea problemelor geodezice.
Geoidul este foarte util pentru determinarea unei suprafețe de referință pentru
altitudine.
elipsoid suprafaţa topografică

geoid
Ondulaţia geoidului
Fig. 2.3. Suprafeţe de referinţă.
Din această cauză a trebuit adoptată o altă suprafaţă matematică, mai simplă pe
care să se rezolve problemele geodezice şi anume suprafaţa elipsoidului de
rotaţie, cu o turtire mică, rezultat prin rotirea unei elipse în jurul axe mici.
2.3 ELipsoidul
Pentru verificarea concepţiei privind turtirea elipsoidului la poli au fost

efectuate măsurători ale arcului de meridian de 1o la ecuator şi la poli,
măsurători care au verificat această concepţie. Pentru a putea fi folosită în
prelucrarea măsurătorilor geodezice, suprafaţa elipsoidului de rotaţie adoptat
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să se determine dimensiunile elipsoidului de rotaţie care este cel mai
apropiat de Geoid;
- să se aşeze corect elipsoidul de rotaţie faţă de Geoid, adică să se
orienteze corect elipsoidul de rotaţie.
pag 3
Fig. 2.4. Dispunerea elipsoizilor față de geoid.
Elipsoidul de rotaţie care îndeplineşte condiţiile arătate, a fost denumit elipsoid

de referinţă, iar toate măsurătorile geodezice se prelucrează şi se reprezintă în
raport cu acest elipsoid.
De-a lungul timpului au fost determinate diferite serii de valori ale

dimensiunilor elipsoidului de referinţă, date în tabelul 2.1.
Elipsoidul de rotaţie poate fi bine definit prin minim doi parametri caracteristici,
dintre care unul trebuie să fie liniar. Dar odată definit ca formă trebuie definită
și poziția acestuia față de centrul geoidului
pag 4
2.4 Parametrii elipsoidului de rotație
X = OS (1)
Y = OS (2 )
Z = OS (3)
Ht
S’
Fig. 2.4. Elipsoidul de rotație.
Ecuaţia generală a elipsoidului de rotaţie: Prima excentricitate:

a2 − b2 b2
e2 = = 1 −
X +Y
2
Z2 2
a2 a2 (1)
2
+ 2 −1 = 0 (7)
a b
A doua excentricitate:
a2 − b2 a2
Turtirea : e |2 = = 2 −1 (2)
a −b b2 b
f = (4)
a
Din prima ecuaţie rezultă că:
b = a(1 − f ) (5)
(
b2 = a 2 1 − e2 ) (3)
Raza de curbură polară :
a2 a
c= c=
b 1− f (6)
pag 5
Parametrii geometrici ai unor elipsoizi de rotaţie Tabelul

nr. 3.1.
Anul Semiaxa Perioada
Den. Determi Mare (m) Mică (m) Turtirea de
-nării utilizare în
România
Bessel 1811 6377397,115 6356079 1:299,1 1873-1916
Clarke 1880 6378243 6356515 1:293,5 1916-1930
Helmert 1906 6378140 6356758 1:298,3 1959-
prezent
Hayford 1909 6378388 6356912 1:297 1930-1952
Krasovski 1940 6378245 6356863 1:298,3 1952-
prezent
SGR-1967 1967 6378160 6356774,504 1:298,2 -
(sist. geod.
de referinţă)
WGS-72 1972 6378135 6356750,520 1:298,26 -
(sist. geod.
mondial)
SGR-1980 1980 6378137 6356752,298 1:298,3 -
WGS-1984 1984 6378137 6356752,314 1:298,3 1992-
prezent
Elipsoidul de rotaţie poate fi bine definit prin minim doi parametri

caracteristici, dintre care unul trebuie să fie liniar.
P
r O'
A
Primul
vertical
E a E'
O B ului
Elipsa meridian psoid
arorul Eli
Ecu
b B'
P'
Fig. 2.5. Parametrii Elipsoidului de referinţă
a = OE = OE | - semiaxa mare;
EE ' - diametrul ecuatorului;
pag 6
PP ' - axa de rotaţie;

b = OP = OP | - semiaxa mică;
r − O ' C - raza unui cerc mic;
AB = M - Raza meridianului (raza mică de curbură);
AB ' = N - raza primului vertical (raza mare de curbură);
a −b
= = turtirea;
a
a 2 − b 2  E = excentricitatea liniară;
E 2 = e 2 - prima excentricitate;
a
E 2 = e | 2 - a doua excentricitate;
b
2
C=a - raza de curbură polară.
b
Diferitele poziţii ale elipsei în rotaţie se numesc elipse meridian, sau simplu
meridiane. Cercurile de aceeași latitudine se numesc paralele pentru că sunt
paralele cu ecuatorul.
Raza de curbură a elipsei meridian într-un punct oarecare A se notează cu M.
Un plan perpendicular pe elipsa meridian, într-un punct A, poartă numele de
prim vertical (conţine verticala locului) şi va intersecta suprafaţa elipsoidului
după o curbă de rază N – raza de curbură a primului vertical. Cercul mare
(ecuatorial) este de rază a şi cercurile mici (paralele) sunt de rază r.
2.5 Geoidul
Geoidul este: Locul geometric al punctelor de pe pâmant cu acelaşi potenţial de

gravitaţie – aproximativ nivelul mărilor cu proprietatea că normala pe suprafața
geoidului coincide cu direcția gravitației dată de firul cu plumb.
Forma neregulată se datorează în primul rând

variației de densitate din interiorul pământului
care determină o variație corespunzătoare a
direcției vectorului gravitației.
Față de suprafața unui elipsoid, suprafața

geoidului poate avea variații de pînă la 100m
sau mai mari (fig. 2.7)
Fig. 2.6 Geoidul

pag 7
Fig. 2.7 Variația de altitudine pe geoid
Cel mai înalt punct este în Noua Guinee iar cel mai jos în sudul Indiei.
Fig. 2.8 Forma reală a Pământului - Geoidul
pag 8
Bazele Geodeziei Fizice – Sisteme de coordonate
SISTEME DE COORDONATE
CUPRINS
3.1 Obiective
3.2 Sisteme de coordonate geocentrice
3.3 Sisteme de coordonate geodezice și geografice
3.4 Sisteme de coordonate geodezice locale
3.5 Sistemul topocentric local
3.1 Obiective
Înțelegerea sistemelor de coordonate utilizate în geodezie, definirea noțiunilor

de latitudine și longitudine, înțelegerea diferențelor între sistemul de coordonate
geodezic și cel geografic/astronomic, familiarizarea cu principiile de
poziționare pe globul terestru pe baza coordonatelor exprimate în latitudine și
longitudine
3.3 SISTEMUL DE COORDONATE GEOCENTRIC (OXYZ).
Reprezintă un sistem general de coordonate, cunoscut din matematică. Originea

sistemului se consideră în centrul geometric al elipsoidului, axa oz fiind dispusă
după axa polilor PP | .
z
P
P0
z H
O
x B y
E P0'' P0' E'
G L
x
P'
Fig. 3.1. Sistemul de coordonate geocentric.
Axa ox este pe direcţia liniei de intersecţie dintre planul ecuatorului şi

planul meridianului origine (Greenwich), iar axa oy se află în planul ecuatorului
pag 1
şi este perpendiculară pe planul xoz. În acest mod poziţia unui punct P0, de pe
suprafaţa elipsoidului de referinţă, este determinată prin cele trei coordonate:
x = OP0|| ; y = P0| P0|| ; z = P0 P0|
Dacă originea sistemului se află în centrul de masă O0 al Pământului,
iar P0 O0 este verticala locului, coordonatele punctelor P0 vor fi în sistem global
cartezian ecuatorial denumit GEOCENTRIC (OXYZ), (fig. 3.1).
3.3 Sistemele de coordonate GEODEZIC ELIPSOIDIC (B,L,h) și

GEOGRAFIC SFERIC (ɸ,Ʌ).
Sistemul de coordonate geodezic este un sistem global de referinţă, cu ajutorul

căruia poziţia unui punct oarecare P0 este determinată în raport cu planul
( ) ( )
meridianului origine PGP| şi planul ecuatorial EGE| , (fig. 3.1).
B = latitudinea punctului P0 , adică unghiul dintre normala P0O la suprafaţa
elipsoidului de referinţă şi proiecţia ei în planul ecuatorului: ia valori de la 0o la
90o şi poate fi nordică şi sudică.
L = longitudinea punctului P0, adică unghiul diedru dintre planul meridianului
origine Greenwich şi planul meridianului locului, a punctului P0, ia valori de la
0o la 180 şi poate fi estică sau vestică.
H = înălţimea punctului P0 deasupra suprafeţei de referinţă dată de planul
ecuatorului.
h = înălțimea punctului P0 deasupra suprafeței elipsoidului.
Fig. 3.2. Sistemul de coordonate geodezic.

Pentru elipsoidul pământesc, sistemul de coordonate geodezice elipsoidice BLh
prezintă o serie de avantaje foarte importante:
pag 2
- este un sistem unitar de coordonate pentru întreg elipsoidul şi permite o
serie de simplificări în rezolvarea problemelor geodezice;
- liniile de coordonate B = const. şi L = const. pe suprafaţa elipsoidului,
sunt chiar liniile cele mai simple şi importante, adică meridiane şi
paralele;
- se defineşte cu ajutorul normalelor la suprafaţa elipsoidului de referinţă
adoptat, ceea ce este important pentru determinarea deviaţiilor
verticalelor geoidului faţă de normalele corespunzătoare elipsoidice.
Coordonatele geografice elipsoidale (B,L) se deosebesc de coordonatele
utilizate în astronomie ( ,  ) , deoarece acestea din urmă se referă la suprafaţa
geoidului.
Sistemul de coordonate geografic sau astronomic este un sistem de

coordonate, în care poziția unui punct oarecare este determinată de latitudinea
și longitudinea acestuia definite similar sistemului geodezic dar față de sferă și
nu față de un elipsoid. Practic, pământul este aproximat cu un punct față de
distanțele până la stelele față de care se măsoară coordonatele și din acest motiv
nu există altitudine. Altitudinea este nerelevantă contând doar suprafata
terenului.
Fig. 3.3. Sistemul de coordonate geografic sau astronomic.
Latitudinea geografică este în acest caz unghiul pe care îl face verticala

locului cu planul ecuatorului
Longitudinea geografică este definită la fel cu longitudinea geodezică.
3.4 SISTEME DE COORDONATE GEODEZICE LOCALE
- Sistemul de coordonate geodezice local polare

pag 3
E O s P0
E'
Fig. 3.4 Sisteme de coordonate geodezice polare.
Este un sistem de coordonate local, în care poziţia unui punct oarecare P0, situat
pe suprafaţa elipsoidului de referinţă, este bine determinată, dacă se cunosc
valorile unghiului  şi a distanţei s şi originea O.
s = OP0 - linia geodezică de la punctul P0, la un punct origine O,
considerat pe meridianul origine (punctul O poate fi chiar pe ecuator);
 - unghiul pe care îl face linia geodezică OP0 cu meridianul
origine.
- Sistemul de coordonate geodezic ortogonal local
P'0 P0(u, )
E O u
E'
P'
Fig. 3.5 Sistemul de coordonate geodezice ortogonale.
Este un sistem de coordonate local, în care poziţia unui punct oarecare

P0, aparţinând suprafeţei elipsoidului de referinţă este bine determinată, dacă
sunt cunoscute distanţele geodezice u şi v față de o origine oarecare O.
pag 4
P0 O = u - distanţa geodezică ce se măsoară pe meridianul arbitrar ales,
|
| |
de la punctul de origine O până la punctul P0 . Punctul P0 de pe meridian este
chiar piciorul perpendicularei duse din P0 pe meridian.
P0 P0 =  - linia geodezică determinată de normala la meridianul ales.
|
Punctul O poate fi situat şi în planul ecuatorului (O  G ) .
Distanta pe primul vertical este aproape egală cu distanţa pe paralel. Drumul pe

primul vertical este însă întotdeauna mai mic decât drumul pe paralel deoarece
raza de curbura a primului vertical este întotdeauna mai mare decat raza
paralelului (N > N cosB).
Într-o primă aproximaţie, coordonata v o putem considera pe paralel.
- Sistemul de coordonate topocentric local
Xe cos A sin  e
x e = Ye = D sin A sin  e
Ze cos  e
Fig. 3.6 Sistemul de coordonate topocentric local
pag 5
Bazele Geodeziei Fizice – Sfera cerească
SFERA CEREASCĂ
CUPRINS
4.1 Obiective
4.2 Conceptul de sferă cerească
4.3 Conceptul de infinit pentru distanta pana la stele
4.4 Elementele sferei cerești
4.1 Obiective
Înțelegerea principiilor de măsurători geodezice utilizând stelele, înțelegerea

noțiunilor și definițțile privind elementele sferei cerești, familiarizarea cu
poziționarea în spațiu în sistemul solar. Dezvoltarea vederii în spațiu și a
capacității de desenare în modul 3D
4.1 Conceptul de sferă cerească

Din orice punct al Globului terestru ar fi privit cerul înstelat, acesta ne
apare ca o calotă sferică infinită, în al cărui centru se află observatorul. Sfera
corespondentă a primit denumirea de sferă cerească, pe care se proiectează
stelele. Stelele, inclusiv Soarele, au mişcări proprii foarte lente, care pot fi
puse în evidenţă prin observaţii astronomice precise, efectuate la intervale
relativ mari de timp. De aceea, în multe situaţii, poziţia stelelor pe sfera cerească
este considerată fixă, ipoteză valabilă numai pentru studii şi determinări de o
precizie limitată.
Stelele sunt caracterizate prin anumite proprietăţi, care sunt studiate în amănunt
de specialiştii în astronomie, dintre care le vom specifica pe acelea care au
o importanţă deosebită pentru astronomia geodezică, în general, pentru
geodezie în particular.
O primă proprietate a stelelor derivă din depărtarea acestora faţă de
Pământ, depărtare care poate fi apreciată ca foarte mare. Cea mai apropiată
constelaţie (din cele 88 constelaţii catalogate pe sfera cerească) se află la cca
4,3 ani lumină de Pământ (ceea ce ar corespunde, la o distanţă e≈ 4 •
1013km).
pag 1
4.2 Conceptul de infinit pentru distanța până la stele
Dacă se presupune că din două observatoare M şi M’, situate diametral opuse

pe suprafaţa Pământului (în aproximaţia formei sale sferice), se fac observaţii
simultane spre steaua σ ar rezulta un unghi Δ cu o valoare foarte mica :
5 12.7  10
3
2R
Δ''=ρ''  2 10  0,0001,
e 4 *1013
ρ" = 206 264,806 = numărul de secunde sexagesimale cuprinse într-un

radian;
R = 6370 km = raza medie (aproximativă) a Pământului.

Instrumentele actuale nu permit măsurători unghiulare cu o precizia rezultată
din relaţia de mai sus .
Consecinţă: Direcţiile măsurate, la un anumit moment, din 2 observatoare

situate chiar diametral opuse pe suprafaţa Pământului, spre o stea
oarecare de pe sfera cerească, pot fi considerate paralele.
Consecinţa se poate extinde asupra unui unghi dintre două stele, observat de pe
Pământ, care va rezulta cu mărime fixă, indiferent de poziţia observatorului pe
suprafaţa Pământului (a nu se uita condiţiile iniţiale: observaţii la acelaşi
moment, efectuate, desigur, asupra aceloraşi două stele).
O a doua proprietate a stelelor, care are relevanţă în geodezie, se referă la faptul

că acestea au lumina lor proprie, caracterizată, printre altele, de străluciri
specifice proprii. Planetele nu au lumina proprie, fiind corpuri cereşti stinse,
luminate de către Soare.
pag 2
Aparent sfera cerească execută o mişcare diurnă uniformă de la răsărit spre

apus(în sens trigonometric negativ, numit în astronomie sens retrograd). În
realitate, Pământul este cel care execută mişcarea de rotaţie de la apus spre
răsărit(sens trigonometric pozitiv sau sens
direct).
Rotaţia sferei cereşti se poate pune în evidenţă
îndreptând un aparat fotografic spre pol şi
folosind o expunere mare.
Datorită mişcării diurne vedem stelele
descriind cercuri paralele, ale căror centre se
află pe o dreaptă numită axa lumii, aflată în
prelungirea axei de rotaţie a Pământului. Axa
lumii intersectează sfera cerească în două
puncte fixe, numite poli cereşti.
Fig. 4.1 Miscarea stelelor pe cer
4.4 Elementele sferei cerești
Fig. 4.2 Elementele sferei cerești
Planul perpendicular pe axa lumii ce trece prin centrul O al sferei

cereşti(adică prin centrul Pământului) taie sfera cerească după un cerc mare EE’,
numit ecuator ceresc. Firul cu plumb, într-un loc dat, ne dă direcţia verticalei
pag 3
acelui loc. Această dreaptă intersectează sfera cerească în două puncte: unul Z,
deasupra capului, numit zenit, iar al doilea N, diametral opus primului, numit
nadir. Planul perpendicular pe verticala locului, într-un punct dat de pe Pământ,
se numeşte planul orizontului. El taie sfera cerească după un cerc mare HH’,
numit orizont matematic.
Planul determinat de axa lumii şi verticala locului taie sfera cerească după
meridianul locului(cercul mare PZP’) şi planul orizontului după meridiana
locului. Ea taie orizontul în două puncte: punctul nord H’, de aceeaşi parte cu
polul nord, şi punctul sud H, diametral opus.
O stea în mişcarea sa diurnă aparentă descrie un cerc paralel cu ecuatorul,
numit paralel ceresc. El taie meridianul locului în două puncte: unul la sud de
pol, numit punctul de culminaţie superioară(Cs), altul la nord de pol, numit
punctul de culminaţie inferioară(Ci) a stelei. Intersecţiile cu orizontul ale
paralelului descris de stea sunt: punctul de răsărit(R) şi punctul de apus(A) al
stelei. Unele stele, aproape de poli, descriu cercuri aflate în întregime deasupra
orizontului(cercul C’sC’i). Acestea se numesc stele circumpolare iar celelalte
sunt stele cu răsărit şi apus.
Verticala locului este reprezentată (intuitiv) de direcţia firului cu
plumb, intr-un punct dat, sau de direcţia perpendicularei la suprafaţa unui lichid
aflat in stare liniştită. Datorită, in special, structurii interne a Pământului, dar
şi a altor cauze care se vor examina intr-un alt capitol al manualului,
verticala locului este o curbă oarecare (denumită şi linie de forţă). Tangenta la
linia de forţă intersectează sfera cerească în două puncte: zenitul (Z) şi nadirul
(Z').
După această direcţie se măsoară acceleraţia gravităţii (g) şi se
calează(orizontalizează) în staţie orice instrument topografic sau geodezic în
punctul considerat M.
Din motivele menţionate anterior, indiferent de poziţia
observatorului M, pe suprafaţa Pământului, se poate considera că punctele
Z şi Z' ocupă o aceeaşi poziţie (constantă) pe sfera cerească.
Orizontul locului este planul care trece prin poziţia observatorului M şi este
normal la verticala locului. Zenitul şi nadirul sunt polii orizontului. Orice plan
care conţine cei doi poli este perpendicular pe orizont şi intersectează sfera
cerească după un cerc vertical.
pag 4
Fig. 4.3 Puncte, plane şi cercuri principale pe sfera cerească
Almucantarat este planul care trece prin steaua σ şi este paralel cu

orizontul.
Înălţimea stelei deasupra orizontului (h) este unghiul format de direcţia
spre stea şi orizontul locului.
Direcţia zenitală (z) a unei stele este unghiul complementar înălţimii
stelei:
z = 90°- h.
Datorită mişcării de rotaţie zilnice a Pământului în jurul axei sale, se
crează iluzia că sfera cerească execută o rotaţie completă, în interval de o zi,
denumită în astronomic mişcare aparentă diurnă. Aceasta declanşează răsăritul,
respectiv apusul Soarelui, a Lunii precum şi a celorlalte stele şi planete din
univers, care aparent se rotesc de la est la vest, (în sens invers celui real, specific
mişcării de revoluţie a Pământului).
Direcţia care uneşte centrul orbitei pe care are loc mişcarea de rotaţie
aparentă a stelelor şi observatorul terestru M este denumită axa lumii sau axa
polilor. Această axă înţeapă sfera cerească în două puncte PN şi PS denumite
polul nord ceresc şi respectiv polul sud ceresc, fiind denumite şi polii lumii.
pag 5
La latitudinea medie a ţării noastre, polul nord ceresc PN se află situat in

imediata apropiere de Steaua Polară din constelaţia Ursa Mare (cunoscută
curent sub denumirea de Carul Mare).
Cercul orar al unei stele σ din figură este intersecţia planului care
trece prin punctele PN, σ, PS cu sfera cerească.
Ecuatorul ceresc este intersecţia dintre un plan care trece prin centrul
sferei cereşti şi este perpendicular pe axa lumii.
Deoarece s-a arătat că indiferent de poziţia pe Pământ a observatorului
M, se poate considera că acesta se află în centrul sferei cereşti, planul
ecuatorului ceresc trece prin centrul Pământului, determinând prin intersecţie cu
suprafaţa sa ecuatorul (astronomic) terestru.
Polul nord ceresc şi respectiv polul sud ceresc sunt polii ecuatorului
ceresc. Ecuatorul ceresc împarte sfera cerească în două emisfere: emisfera
nordică şi respectiv emisfera sudică.
Planul meridian al observatorului M este determinat de verticala
locului şi axa lumii. Aceasta intersectează sfera cerească după meridianul
locului, fiind perpendicular şi pe ecuatorul ceresc şi pe orizontul locului.
Intersecţia planului meridian cu suprafaţa terestră se numeşte meridian
astronomic al punctului M.
pag 6
Bazele Geodeziei Fizice – Mișcarea de revoluție a Pământului
SFERA CEREASCĂ
CUPRINS
5.1 Obiective
5.2 Legile lui Kepler
5.3 Mișcările polului
5.1 Obiective
Înțelegerea principiilor fizice și matematice care guvernează mișcările

pământului atât pe orbită în jurul soarelui cât și în jurul axei sale de rotație sub
influența fortelor de atractie luni-solare. Descrierea funcțiilor și relațiilor
matematice care guvernează mișcările planetelor și pot influența măsurătorile
geodezice
5.2 Legile lui Kepler
Pământul, la fel ca toate planetele, se mişcă în univers după legi care au

fost formulate de marele învăţat Johannes Kepler (1571-1630):
Legea 1. Traiectoria după care se deplasează planetele în univers are
forma unei elipse, Soarele fiind situat într-o poziţie fixă într-unul dintre cele
două focare (mişcarea heliocentrică)
Legea 2. Raza vectoare a planetei descrie arii egale în intervale de timp egale.
Legea 3. Raportul dintre pătratul perioadei de rotaţie (T) şi cubul semiaxei

mari a elipsei (a) este o mărime constantă:
T2/a3=constant,
pentru toate planetele din univers.
Legile lui Kepler, deduse din observaţii proprii pe perioade îndelungate de timp
(1609-1619) au la bază mai multe ipoteze principiale: acţiunile forţelor de
atracţie exterioare sunt neglijate, planetele sunt considerate corpuri
punctiforme şi omogene ş.a. Mai târziu, Isaac Newton (1643-1727) a
completat şi generalizat formulările lui Kepler prin celebra sa lege a gravitaţiei
universale.
pag 1
5.3 Mişcările polului

Ecuatorul ceresc şi ecliptica se intersectează sub un unghi ε ≈ 23°27',
denumit oblicitatea eclipticii. Aceasta se modifică in timp, cu cca. 47"/secol,
datorită, în special, atracţiei exercitate de planetele Venus şi Jupiter, fenomen
denumit în astronomie precesie planetară. Acest fenomen este permanent
studiat şi anticipat cantitativ de către astronomie. Astfel, s-a preconizat
pentru anul 2000 oblicitatea eclipticii va avea valoarea e = 23°26'21",448.
Datorită unor cauze complexe şi incomplet elucidate, a căror descriere nu face
obiectul cursului, durata în care Pământul execută mişcarea de revoluţie pe
ecliptică este în scădere permanentă. Este adevărat că această scădere este
mică, de cca. 0",0016/secol, dar influenţa sa este luată în consideraţie in
calculele care intervin în studiile astronomice precise:
La fenomenul de precesie planetară, definit mai sus, se adaugă precesia

luni-solară determinată de acţiunile de atracţie exercitată de către Lună şi
Soare asupra Pământului. Suma acestor fenomene este denumită precesie
generală sau mai simplu precesie.
Figura 1.1 Precesia şi nutaţia
pag 2
Dintre efectele multiple ale precesiei menţionăm în continuare doar pe cele

mai semnificative.
Punctul vernal γ se deplasează pe ecliptică, în sensul creşterii ascensiei drepte
cu cca 0",13/an.
Axa de rotaţie a Pământului nu rămâne fixă ci, descrie o mişcare conică,
care se închide după cca. 26 000 ani, având o rată de cca. 50",37/an.
Datorită, în special, înclinării orbitei Lunii în raport de ecliptică (cu 5°)
peste fenomenul de precesie se suprapune o oscilaţie permanentă a axei de
rotaţie a Pământului, denumită nutaţie. Deci conul precesiei nu este neted,
ci este un con ondulat cu perioada de cca. 18,6 ani.
Examinând mai în amănunt aceste modificări temporale ale poziţiei
axei de rotaţie a Pământului şi, îu consecinţă, a poziţiei polului
ceresc pe sfera cerească, astronomia a pus în evidenţă că aceasta din
urmă efectuează, suplimentar, o mişcare de rotaţie proprie, sub forma unei
spirale neregulate, cu perioada de aproximativ 437 zile (renumita perioadă
Chandler).
Prin urmare, măsurătorile astronomice trebuie să introducă noţiuni
suplimentare:
− axa instantanee (momentană) de rotaţie a Pământului;
− poziţia instantanee (momentană) a polului ceresc.
Din acest motiv, AIG a hotărât în anul 1960 adoptarea unui pol
mediu determinat din media observaţiilor continue de latitudine,
efectuate în perioada 1900-1905 în cinci observatoare astronomice
fundamentale, situate în jurul Globului, la latitudini foarte apropiate.
Observatoare astronomice fundamentale

Observatorul latitudine longitudine
Carloforte/Italia 39°08' 8°19'
Gaithersburg/SUA 39°08' 282°48'
Kitab/Rusia 39°08' 66°53'
Mizusawa/Japonia 39°08' 141°08'
Ukiah/SUA 39°08' 236°48'
pag 3
Pentru observatorul astronomic Kitab a fost considerată perioada 1935-1940.

Polul mediu definit astfel de către Asociatia lnternatională de Astronomie
(AIA) a fost însuşit de AIG în anul 1960.
Una dintre problemele fundamentale ale astronomiei moderne constă în

determinarea coordonatelor x, y ale polului instantaneu de rotaţie în
raport de Originea Conventională Internatională (CIO), reprezentată de
poziţia polului nord ceresc mediu. Această activitate de cercetare permanentă
este coordonată de Serviciul International al Mişcării Polului (cu sediul la
Mizusawa). În prezent, datorită tehnologiilor perfecţionate utilizate,
puterea de rezoluţie a determinării perioadelor de mişcare a polului a crescut
deosebit de mult (Fig. 6).
Fig. 5.2 Determinări recente ale mişcării polului
pag 4
Bazele Geodeziei Fizice – Trigonometrie sferică
TRIGONOMETRIE SFERICĂ
CUPRINS
6.1 Obiective
6.2 Planuri și secțiuni normale
6.3 Triunghiuri sferice
6.4 Formule și teoreme în triunghiurile sferice
6.1 Obiective
Înțelegerea conceptului de triunghi sferic, proprietăți și particularități.

Înțelegerea formulelor de trigonometrie sferică, modul lor de utilizare în
rezolvarea problemelor geodezice specifice.
6.2 Planuri și Secțiuni normale, raze de curbură

.
Considerând pe suprafaţa elipsoidului normala BD, într-un punct B de latitudine
 , prin aceasta se pot duce o infinitate de planuri, perpendiculare pe planul
tangent la suprafaţa elipsoidului în punctul B. Aceste planuri se numesc planuri
normale. Una dintre aceste secţiuni normale din punctul B este chiar elipsa
meridiană, atunci când planul normal conţine şi axa polilor PP / (fig. 6.1).
B r C
W
E O
E'
T
S
D
Fig. 6.1. Secțiuni normale.

Secțiunile normale generează pe suprafața elipsoidului de rotație arce de elipsă.
Acestea sunt aproximate cu arce de cerc prin determinarea razelor cercurilor
care aproximează cel mai bine arcele eliptice. Aceste raze se numesc raze de
curbură.
pag 1
Secţiunea ce trece prin punctul B şi este perpendiculară pe secţiunea meridiană

poartă numele de secţiunea primului vertical ce are tot formă de elipsă (SBW).
Raza de curbură a primului vertical în punctul B de latitudine  se notează cu
 Dacă secţionăm elipsoidul cu un plan ce trece prin punctul B şi este
perpendicular pe axa polilor se obţine cercul paralel corespunzator.
Unghiul diedru dintre secţiunea primului vertical şi cea a paralelului din punctul
B, este definit de unghiul plan CBD şi este egal cu latitudinea  .
Pentru determinarea razei de curbură  , a primului vertical este folosită teorema
lui Meusnier, care se enunţă astfel: „Dacă printr-un punct dat al unei suprafeţe
sunt duse două secţiuni plane – respectiv normală şi înclinată – ambele secţiuni
având în punctul dat o aceeaşi tangentă, atunci raza de curbură a secţiunii
înclinate este egală cu raza de curbură a secţiunii normale, înmulţită cu cosinusul
unghiului dintre cele două secţiuni.
r =   cos (1)
r a
Aşadar:  = , dar r =  cos  (2)
cos w
Înlocuind se obţine:
a c
= = (3)
w v
Lungimea razei de curbură a primului vertical este chiar lungimea segmentului
de normală BD până la axa polilor, care se mai numeşte marea normală şi se
notează cu N.
a c
=N= =
w v
r
A dl B
E O
E'
N
d O'
Fig. 6.2. Secțiuni normale.
pag 2
6.3 Triunghiuri sferice
Triunghiurile sferice sunt acele triunghiuri de pe sferă în care laturile sunt arce
de elipsă provenite din secțiuni normale.
În triunghiurile sferice suma unghiurilor nu este fixă, 180 ca în triunghiurile
plane, ea variază între 180 și 270 .
Q R
Fig. 6.3. Triunghiuri sferice particulare.
De exemplu, în figura 5.3, triunghiul PQR este un triunghi cu 2 unghiuri drepte,

în Q și R, iar triunghiul PQE este un triunghi cu 3 unghiuri drepte, în P, Q, și E.
Laturile unui triunghi sferic se pot determina atât ca mărimi liniare cât și ca
mărimi unghiulare.
Mărimea unghiulară α° a unei laturi de triunghi sferic de lungimeeste mărimea
unghiului la centru care se opune arcului de cerc corespunzător α (figura 6.4)
α
α°
Fig. 6.4. Mărimea liniară și unghiulară a unei laturi de triunghi sferic
Atunci când se cunoaște una din aceste mărimi cealaltă se poate calcula prin
regula de trei simplă: 2ΠR . . . . . . . . . . . . 360°
α . . . . . . . . . . . .α°
pag 3
6.4 Teoreme și formule în triunghiurile sferice
Similar formulelor și teoremelor din trigonometria plană, există și în

triunghiurile sferice formule similare:
Fig. 6.5. Formule în triunghiuri sferice
În triunghiul sferic ABC de laturi a, b, c, laturi exprimate prin mărimea lor

unghiulară se pot scrie următoarele formule, numite formulele lui Gauss:
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A

sin a cos B = cos b sin c − sin b cos c cos A
sin a sin B = sin b sin A
sin a sin C = sin c sin A
Prima formulă este cunoscută ca Teorema cosinusului

Iar ultimele două formule se pot scrie și sub forma
sin a sin b sin c

= =
sin A sin B sin C
și atunci sunt cunoscute ca Teorema sinusului
pag 4
Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură
EXPRESIA RAZEI DE CURBURĂ DUPĂ O DIRECŢIE OARECARE R

.
Pe suprafaţa elipsoidului de referinţă se trasează o curbă oarecare, de
orientare geografică  . Raza de curbură a acesteia va fi notată cu R (fig.
1.12.a).
Pentru a stabili expresia care defineşte raza de curbură după o direcţie
oarecare se secţionează suprafaţa elipsoidului cu un plan perpendicular pe
verticala punctului M0, la distanţa z de acest punct (fig. 1.12.b).
P V
M0
E O R
E'
O'
a)
M0
A Z
B
M0'
M M
O1
b)
Fig. 1.12. Determinarea razei de curbură după o direcţie oarecare.

pag 1
M0
m s
O
n n
Fig. 1.13. Elipsa de secţiune.
Se va obţine o elipsă de secţiune (fig. 1.13), ale cărei semiaxe pe direcţiile

curbelor principale se notează cu m, respectiv n. Ţinând cont de elementele
geometrice din figură, în triunghiul AM o/ O1 se poate scrie:
m 2 = M 2 − (M − z ) = 2MZ − Z 2 , dar Z → 0
2
(1.55)
2
m
m 2 = 2MZ sau Z = (1.56)
2M
În mod similar, considerând elementele geometrice din planul curbei
normale la meridian şi din planul curbei de direcţie  se obţine:
n 2 = 2 N  Z şi S 2 = 2 R  Z , adică: (1.57)
2 2 2
m n S
Z = = = (1.58)
2M 2 N 2R
Dacă se raportează elipsa de secţiune la un sistem particular de axe  ,
atunci coordonatele punctului M0, trebuie să verifice ecuaţia elipsei:
2 2
+ −1= 0 (1.59)
m2 n2
dar  = s  cos şi  = sin  (1.60)
s cos  s sin 
2 2 2 2
+ − 1 = 0 , înlocuind (1.61)
m2 n2
R R
 cos 2  +  sin 2  − 1 = 0 (1.62)
M N
pag 2
R  cos  sin   1 M N
=  +  = 1  R = =
MN  M N  cos  sin  N cos  + M sin 2 
2 2 2
+
M N
(1.63)
M N
R = (1.64)
N cos  + M sin 2 
2
R = f ( ,  ) (1.65)
Deci raza de curbură a unei curbe de orientare geografică  , este în
funcţie de latitudinea punctului ce se determină şi de orientarea geografică.
EXPRESIA RAZEI MEDII DE CURBURĂ.
Se consideră pe suprafaţa elipsoidului de referinţă un punct P, caracterizat

de direcţiile principale Pm şi Pn, corespunzătoare rayei mici (m), respectiv razei
mari (n), de curbură.
2
1
2
n
P
Fig. 1.14. Determinarea razei medii de curbură.
Presupunem că prin punctul P trece o direcţie Δ1, care face cu direcţia Pm,
unghiul  1 , sau o direcţie Δ 2 care face cu Δ 1 unghiul  2 ş.a.m.d. (fig. 1.14).
Se poate afirma că: Raza medie de curbură într-un punct este dată de suma tuturor
razelor împărţită la numărul direcţiilor corespunzătoare acestora.
n n
 Ri  Ri
Rn = i =1
= i =1
(1.66)
n 2R

pag 3
dacă  → 0  n → ∞
Aşadar Raza medie de curbură într-un punct oarecare pe suprafaţa
elipsoidului de referinţă, se poate determina ca medie aritmetică a razelor de
curbură R  , corespunzătoare curbelor ce trec prin acel punct.
1 n
Rm =  R , pentru n → ∞ (1.67)
n i =1
Presupunând că între două curbe vecine există un unghi elementar D ,
se poate scrie:
2R 2
n= , iar dacă vom considera R = 1 → n = (1.68)
 
În condiţiile în care numărul direcţiilor n → ∞,  → d şi se poate
integra expresia razei medii (se trece de la sumă la integrală).
2
1
2 0
Rm = Rd (1.69)
Ţinând cont de simetria ce există fată de direcţiile principale, se pot

considera numai razele de curbură aferente curbelor ale căror unghiuri de
orientare sunt cuprinse între 0 şi 90o.
 
2 2 2 2 NM
Rm =
 0  Rd = 
 0 N  cos  + M  sin 2 
2
d (1.70)
Integrala se mai poate scrie şi sub forma:

M d
2 MN  

2 N cos 2 
 0
Rm = 2
(1.71)
 M 2
1 +   tg 

 N 
Se notează:
M 
 tg = t , pentru 0  t  ∞ şi 0    (1.72)
N 2
Rezultă:

M d 2 MN dt

N cos  2
= dt : Rm = 
 0 1+ x2
, sau (1.73)
2 2 
Rm = M  N | arctgt |0 = MN  = MN (1.74)
  2
C C
ţinând cont că: M = 3 şi N = , se va obţine
V V
pag 4
C
Rm = (1.75)
V2
Rezultă că Rm este funcţie de latitudinea punctului în care se determină.
CALCULUL LUNGIMII ARCULUI DE MERIDIAN.

Se consideră pe o elipsă meridian a elipsoidului de referinţă, două puncte
A şi B, având latitudinile  1 şi  2 cu distanţa ds între ele (fig. 1.15).
B
ds
A
M
2
E O 1
E'
O1
P'
Fig. 1.15. Calculul lungimii arcului de meridian.
Se poate scrie:
B
S A− B =  ds , dar ds = M  d şi M =
(
a 1 − e2 ) (1.76)
A w3
2 2
(
S A− B =  Md = a 1 − e 2
) (1 − e 2
sin 2  )
−3
2
d (1.77)
1 1
Integrala obţinută se poate rezolva prin utilizarea dezvoltărilor în serie,

conform relaţiei:
(a + b)n = Cn0 a n b 0 + Cn1  a1−1  b1 + Cn2  a n−2  b 2 + ... + Cnn a 0 b n
(1.78)
Dezvoltând în serie după formula binomului se obţine:
( )
−3 3 15
1 − e 2 sin 2  2 = 1 + e 2 sin 2  + e 4 sin 4  +
2 8
105 6
48
e sin 6  +
945 8
384
e sin 8  + ...
(1.79)
pag 5
Se înlocuiesc puterile liniei trigonometrice sin 2  şi sin 4  , neglijându-

se ceilalţi termeni, prin liniile trigonometrice ale unghiurilor multiple:
1 1 1 1 1
sin 2  = − cos 2 ; sin 4  = − cos 2 + cos 2 2 (1.80)
2 2 4 2 4
3 1 1
sin 4  = − cos 2 + cos 4 (1.81)
8 2 8
Înlocuind şi efectuând calculele obţinem:
( ) −3  3 45  3 15 
1 − e 2 sin 2  2 = 1 + e 2 + e 4 + ... −  e 2 + e 4 + ... cos 2  +
 4 64  4 16 
(1.82)
 15 4 
+  e + ... cos  ...
4
 64 
Se notează:
3 2 45 4
A =1+ e + e + ...
4 64
3 2 15 4
B= e + e + ... (1.83)
4 16
15 4
C= e + ...
64
Relaţia devine:
(1 − e
sin 2  ) 2 = A − B cos 2 + C  cos 4  + ... (1.84)
2
−3
Introducând relaţia în expresia lungimii arcului de meridian se obţine:

2
(
S AB = a 1 − e 2
) ( A − B cos 2 + C  cos 4 − ...)d (1.85)
1
Integrarea termen cu termen se face ţinând seama de relaţiile cunoscute:

1 1
 cos 2d = 2 sin 2 şi  cos 4d = 4 sin 4 (1.86)
Integrând în limitele aproximaţilor acceptate de scopul pentru care se fac
calcule, se obţine:
 ( −  ) B 
( )
S AB = a 1 − e 2  A 2 cc 1 − (sin 2 2 − sin 21 ) + (sin 4 2 − sin 41 )...
C
  2 4 
(1.87)
Formula obţinută exprimă forma generală, dar în practică sunt întâlnite şi unele
cazuri particulare, ca de exemplu atunci când unul din puncte este situat pe
ecuator.
pag 6
1 = 0
2 = 
A- este situat pe ecuator;
Ţinând cont de aceste precizări se determină lungimea arcului de
meridian de la Ecuator la un punct oarecare situat pe meridian.
2  c B 
( )
S AB = a 1 − e  A  c − (sin 2 ) + sin 4 − ...
C
(1.88)
  2 4 
CALCULUL LUNGIMII ARCULUI DE PARALEL.

Deoarece pe elipsoidul de rotaţie terestru paralelul este un cerc, calculul
arcului de paralel se face pentru un arc de cerc, cunoscând unghiul la centru egal
cu diferenţa de longitudine d , a extremitaţilor ce delimitează arcul. Se ştie că
raza paralelului variază în funcţie de latitudine şi este dată de relaţia:
a a  cos
r = N  cos =  cos = (1.89)
w (
1 − e sin 
2 2
) 1
2
Dar lungimea arcului de paralel dl este:

dl = r  d (1.90)
dl = N  cosd
r
A dl B
E O
E'
N
d O'
Fig. 1.16. Calculul lungimii arcului de paralel.
Trecând la integrală pentru limitele  1,  2 corespunzătoare

extremitaţilor arcului de paralel, se obţine:
pag 7
2
l =  N cosd = N  cos (2 − 1 )
1
Din relaţie reiese că o lungime finită de arc de paralel se poate determina

în funcţie de raza mare de curbură, latitudinea paralelului şi diferenţa de
longitudini.
Lungimea arcului de paralel şi de meridian intervin în calculul
coordonatelor plane pentru sistemul de proiecţie Gauss Kruger.
CURBE PE SUPRAFAŢA ELIPSOIDULUI DE ROTAŢIE.

ELEMENTUL LINIAR AL UNEI CURBE.
Considerăm un punct S1, pe suprafaţa elipsoidului şi un element de
curbură ds, având azimutul (unghiul de orientare) oarecare.
=ct
S2(x+dx y+dy)
dsp
(z+dz +d +d )
dsm
s
=ct
S1(x,y,z)
Fig. 1.17. Calculul elementului liniar al unei curbe.
Pentru o suprafaţă oarecare coordonatele carteziene ale unui punct sunt

funcţie de coordonatele geografice elipsoidice:
x = x( ,  ) , y = y ( ,  ) , z = z ( ,  ) (1.92)
În cazul elipsoidului de rotaţie coordonata z este funcţie numai de
latitudinea punctului z = z ( ) .
Elementul liniar al unei curbe oarecare situate pe o suprafaţă poate fi
determinat printr-o relaţie de forma:
ds2 = dx2 + dy 2 + dz 2 (1.93)
Pentru exprimarea elementului liniar al curbei în funcţie de coordonatele
geografice elipsoidice şi de cele carteziene se va diferenţia dx, dy şi dz, obţinând:
pag 8
x x
dx = d + dr
 
y y
dy = d + dr (1.94)
 
z z
dz = d + dr
 
Înlocuind şi efectuând calculele se va obţine:
dS 2 = Ed 2 + 2Fdd + Gd2 (1.95)
S-a făcut notaţiile:
2 2 2
 x   y   z   x   y   z 
2 2 2
E =   +   +   : G =   +   +   (1.96)
                 
xx yy zz
F= + +
  
Relaţia poartă numele de prima formă fundamentală pătratică a suprafeţei
S, iar E, G şi F sunt coeficienţii ei.
Dacă elementul de arc ds s-ar afla pe una din axele de coordonate atunci se obţin
următoarele relaţii:
- pentru  = ct → d = 0 - puncte pe aceeaşi paralelă
ds 2p = G  d2 sau ds = Gd (1.97)
- pentru  = ct → d = 0 - puncte pe acelaşi meridian
dsm2 = Ed 2 sau ds = E d (1.98)
În cazul particular, când suprafaţa S este chiar elipsoidul de rotaţie
terestru, meridianul cu M, raza de curbură, rezultă pentru elementul de arc
corespunzător:
dSm = Md (1.99)
Analog pentru un cerc paralel de rază r, rezultă:
dSp = r  dr (1.100)
Paralelele şi meridianele fiind curbe perpendiculare situate pe suprafaţa
elipsoidului de rotaţie obţinem:
dS 2 = dS m2 + dS p2 = M 2 d + P 2 d . (1.101)
Comparând expresiile elementului liniar pentru o suprafaţă oarecare şi pentru
elipsoid rezultă valorile coeficienţilor E, F şi G
E = M 2 , G = r 2 şi F = 0 (1.102)
Aşadar pentru orice suprafaţă de revoluţie, atunci când sistemul de
coordonate este ortogonal, este satisfăcută relaţia
F=0 (1.103)
pag 9
UNGHIUL FORMAT DE LINIILE DE COORDONATE.
=ct
t( )
t( )
S2(x+dx ,y+dy,z+dz)
( +d +d )
A=
t( )
=ct
S1(x,y,z)
Fig. 1.18. Calculul unghiului dintre liniile de coordonate.


Se ştie că un vector a este un segment de dreaptă orientat, caracterizat
prin:
- modul, notat a, caracterizat prin direcţie şi sens, punct de aplicaţie.
Proiecţiile vectorului pe cele trei axe de coordonate vor fi:
 
a x = a  cos(a, x) , cos(a, x) =  a
 
a y = a  cos(a, y ), cos(a, y ) =  a (1.104)
 
a z = a  cos(a , z ) , cos(a, z ) =  a
 a ,  a ,  a - cosinuşii directori ai unghiurilor dintre vectori şi axele de
coordonate.
Deci un vectur poate fi scris fie în funcţie de proiecţiile pe axe
a(a x , a y , a z ) , fie în funcţie de cosinuşii directori a ( a ,  a ,  a ).


Cosinuşii directori ai tangentei t ( ,  ,  ) , la o curbă oarecare
S1, S2 sunt:
dx dy dz
= ; = ; = (1.105)
ds ds ds
ds = elementul de arc
Ţinând cont de expresiile lui dx, dy şi dz se poate scrie:
x d x d x d x d z d z d
=  +  ;=  +  ; =  + 
 ds  ds  ds  ds  ds  ds
(1.106)
pag 10
Pentru cazurile particulare  = ct şi  = ct , se scrie:

t (  ,   ,   )
1 x 1 y 1 z
 = ct →   =  ;  =  ;  =  (1.107)
G  G  G 
t (  ,   ,   )
1 x 1 y 1 z
 = ct →   =  ;  =  ;  =  (1.108)
E  E  E 
Notând cu  unghiul dintre liniile de coordonate generale  = ct şi
 = ct , se poate scrie:
cos =     +     +      (1.109)
Înlocuind expresiile cosinuşilor directori se obţine:
1  x x y y z z  F
cos =   +  +   = ; sin  = 1 − cos 2 
EG             EG
(1.110)
Condiţia necesară şi suficientă ca liniile de coordonate să fie ortogonale,
adică să se intersecteze sub unghi drept, este dată de F=0, adică: cos = 0 sau
sin  = 1
EG − F 2
sin  = (1.111)
EG
CALCULUL ELEMENTULUI DE ARIE.
=ct
S2(x+dx ,y+dy,z+dz)
dsp ( +d +d )
=ct
S1(x,y,z)
Fig. 1.19. Calculul elementului de arie.
pag 11
Pentru domenii mici, când elementul de arc poate fi considerat egal cu elementul
de coardă, elementul de arie pe o suprafaţă oarecare (fig. 1.19) se determină în
mod asemănător cu cel din plan, utilizând o relaţie de forma:
dS = dS p  dSm  sin  (1.112)
După cum s-a arătat anterior există:
dS p = G d
dS m = E d (1.113)
EG − F 2
sin  =
EG
Înlocuind în expresia lui ds, se obţine:
1
dS = EG  EG − F 2  dd = EG − F 2 d  d (1.114)
EG
În cazul unui sistem ortogonal de coordonate este îndeplinită condiţia F=0, adică
dS = EGd  d , iar pentru elipsoidul de rotaţie terestru: N 2 = E şi r 2 = G
dS = Md  rd = M  N cos  d  d (1.115)
Dacă suprafaţa terestră se aproximează cu o sferă de rază medie Gauss, elementul
de arie devine:
ds = R 2  cos  d  d (1.116)
Pentru suprafeţe mici se aplică relaţia:
 ||   ||
S = R 2  cos (1.117)
 2
Aria unui element de 1 x1 , diferenţă de longitudine şi latitudine este funcţie de

|| ||
latitudinea la care se află acea suprafaţă pe elipsoid.

44 o → 687669 m 2 ; 48 o → 640270 m 2 ; 90 o → 955526 m 2
REDUCEREA OBSERVAŢIILOR AZIMUTALE LA SUPRAFAŢA

ELIPSOIDULUI DE REFERINŢĂ.
Toate măsurătorile şi observaţiile necesare în rezolvarea problemelor
geodezice sunt efectuate pe suprafaţa topografică terestră, dar calculele se
execută în raport cu suprafaţa de referinţă, care este suprafaţa elipsoidului.
De aceea înainte de a fi utilizate în calcule, marimile măsurate, trebuie
aduse (reduse) la nivelul suprafeţei elipsoidului de referinţă.
Se vor trata în continuare doar observaţiile unghiulare, asupra cărora se
vor aplica următoarele corecţii:
- corecţia de reducere la linia geodezică;
- corecţia datorată înălţimii punctului vizat;
pag 12
- corecţia datorată abaterii de la verticala locului.
CORECŢIA DE REDUCERE LA LINIA GEODEZICĂ.

Se aplică pentru a face trecerea de la secţiunea normală directă, prin care
se reprezintă linia de observaţie pe suprafaţa elipsoidului, la linia geodezică.
Considerând linia de observaţie AB pe suprafaţa terestră (fig. 1.23), aceasta se
reprezintă pe eipsoid prin secţiunea normală AB, ce are azimutul Am, obţinut din
măsurători. Azimutul liniei geodezice fiind Ac, se impune a fi corectat azimutul
secţiunii normale directe cu o corecţie C1, numită corecţie de reducere la linia
geodezică:
C1 = Am − Ac  Ac = Am − C1 (1.126)
Expresia valorii unghiulare a corecţiei C1 are următoarea formă:
e2  s2
C1 =   ||  cos 2  m  sin 2 Am , (1.127)
12  Rm2
în care:
P
B
AC
Am
A
Ecuator
Fig. 1.23. Condiţia de reducere la linia geodezică.
e2= excentricitatea întâia;

s= distanţa între punctele A şi B în kilometri;
Rm= raza medie pentru latitudinea medie  m .
Corecţia de reducere la linia geodezică trebuie luată în considerare la
calcule efectuate pentru triangulaţii de ordinul I, când lungimile laturilor sunt
între 20  60 km.
CORECŢIA DATORATĂ ÎNĂLŢIMII PUNCTULUI VIZAT.
pag 13
Deoarece punctele situate pe suprafaţa topografică terestră au înălţimi

diferite, liniile de observaţie nu sunt conţinute de aceleaşi suprafeţe de nivel,
considerănd că punctul A este situat chiar pe suprafaţa elipsoidului (suprafaţa de
nivel zero), punctul B, către care se face observaţia, va fi pe o suprafaţă de nivel
oarecare şi va avea o înălţime H, faţă de punctul A (fig. 1.24). Reprezentarea
punctului B pe suprafaţa elipsoidului se face după normala ce trece prin acest
punct, în B1.
B P
H
AC B2
Am
A B1
O
E E'
OA
OB
P'
Fig. 1.14. Corecţia datorată înălţimii punctului vizat.
Măsurând azimutul direcţiei AB, se va obţine unghiul pe care-l face

secţiunea normală directă AB2, cu meridianul punctului A.
Deci având măsurat unghiul Am, trebuie determinat Ac, prin aplicarea
unei corecţii C2, numită corecţie datorată înălţimii punctului vizat.
Ac = Am + C 2 (1.128)
e2  H
C2 =   2 cos 2  2  sin 2 Am (1.129)
2M 2
în care:
H=înălţimea punctului vizat;
M2=raza mică de curbură în punctul B de latitudine  2 .
Corecţia datorată înălţimi punctului vizat se ia în considerare numai dacă
H  20m .
CORECŢIA DATORATĂ ABATERII DE LA VERTICALĂ.

Se datorează deviaţiei verticalei faţă de normala la elipsoidul de referinţă
şi intervine rareori în calcule.
pag 14
AZIMUTUL UNEI CURBE.

Azimutul unei curbe pe suprafaţa terestră generală S, se notează cu A ( )
şi este unghiul pe care-l face elementul de arc dS al curbei cu direcţia pozitivă a
liniei de coordonate  = ct , sau unghiul format de curbă cu direcţia nord a
meridianului (fig. 1.17).
Valoarea azimutului poate fi calculată cu ajutorul relaţiei care dă
cosinusul unghiului dintre liniile de coordonate, în care se consideră o curbă
oarecare şi un  =constant.
cos A =     +     +     (1.118)
,  , şi   ,   ,   - sunt coşinişii directori ai tangentei la curba
oarecare, respectiv ai tangentei la curba 1=ct
x d x d  x d x d
=  +  ;=  +  ;
 ds   ds  ds  ds
z d z d 
 =  +  (1.119)
 ds   ds
1 x 1 y 1 z
 =  ;  =  ;  =  ; ds = E  d
E  E  E 
Înlocuind în relaţia cosA şi ţinând cont de expresiile coeficienţilor E, F şi
G se va obţine:
Ed + Fd
cos A = ds2 = Ed 2 + 2Fdd + Gd2 (1.120)
E  ds
Ştiind că sin 2 A = 1 − cos 2 A , se poate deduce:
E 2 d 2 + 2E  F  d  d + F 2 d2 EG − F 2 d
sin 2 A = 1 −  sin A = 
E  ds2 E ds
(1.121)
Pentru un elipsoid de rotaţie relaţia se poate scrie sub forma:
d d d d
cos A = E  =M şi sin A = r = G (1.122)
ds ds ds ds
Atunci când se consideră un domeniu infinit mic, lungimea unui arc de
meridian şi de paralel se determină cu relaţiile:
dSm = M  d şi dS p = r  d rezultă că:
dSm dS p
cos A = şi sin A = (1.123)
dS ds
Se poate determina şi valoarea tangentei la curba dată:
pag 15
G d r d
tan A =  =  (1.124)
E dN M d
Din relaţia tangentei rezultă o relaţie foarte importantă pentru teorema lui
dr r
Clairaut. =  cot A
d M
Într-un punct dat de pe suprafaţa elipsoidului de rotaţie, raza
paralelului r şi raza de curbură a elipsei meridiane M, sunt constante, deci şi
raportul lor din relaţia de mai sus este constant. Valoarea raportului d / d este
proporţională cu panta tangentei la curbură.
SECŢIUNI NORMALE, DIRECTĂ ŞI INVERSĂ.

Se consideră pe suprafaţa elipsoidului de rotaţie două puncte A şi B, pe
două meridiane diferite şi având latitudinile  1 şi  2 , cu  1 <  2 . Ducând
normalele la suprafaţa elipsoidului în cele două puncte A şi B, acestea întâlnesc
axa polilor PP | în punctele O1 şi O2, deoarece fiecare punct are coordonate ( ,  )
diferite fig. (1.20).
b B
A a
E O
E'
O1
O2
P'
Fig. 1.20. Secţiuni normale pe elipsoid.
Normala AO1 la elipsoid şi punctul B, determină un plan normal în

punctul A. Intersecţia acestui plan normal în A, cu suprafaţa elipsoidului
determină curba AaB, care poartă numele de secţiunea normală directă de la
punctul A la punctul B. Considerănd în mod analog planul determinat de normala
BO2 la elipsoid în punctul B şi punctul A, acest plan este normal la elipsoid în
punctul B şi va intersecta suprafaţa elipsoidului după o curbă BbA, care nu se
pag 16
confundă cu curba AaB. Dacă  A <  B , atunci curba BbA se va găsi deasupra
curbei AaB, când privim din A către B.
Secţiunea normală BbA pe elipsoid, poartă numele de secţiune inversă
faţă de secţiunea AaB, pentru un observator aflat în A.
În concluzie putem spune că între două puncte A şi B, pe elipsoidul de
rotaţie, trec două secţiuni normale:
- secţiunea AaB, care este secţiune normală directă pentru observatorul din
A şi secţiune normală inversă pentru cele din B.
- Secţiunea BbA, care va fi secţiune normală directă pentru observatorul
din B şi inversă pentru observatorul din A.
Cele două secţiuni normale, directă şi inversă, între două puncte pe
elipsoid, formează grupul celor două secţiuni normale reciproce.
Dacă în punctul A este pus în staţie un teodolit, axa lui principală (VV),
coincide cu normala AO1. Vizând către punctul B, planul vertical de vizare este
determinat de normala A O1 şi punctul B, deci se confundă cu planul secţiuni
normale directe din A spre B şi intersecţia lui cu suprafaţa elipsoidului ne va da
chiar secţiunea normală directă AaB.
Atunci când observaţia cu teodolitul se face în punctul B, în mod analog
planul vertical de viză va intersecta suprafaţa elipsoidului după curba BbA.
SECŢIUNI NORMALE, DIRECTE ŞI INVERSE LA UN TRIUNGHI

GEODEZIC.
Considerând că pe suprafaţa elipsoidului de referinţă există trei puncte de
latitudini şi longitudini diferite şi din aceste puncte se fac observaţii de unghiuri
orizontale cu teodolitul, în triunghiul elipsoidic care se formează (fig. 1.21).
Marcând în fiecare punct A, B, C, prin săgeţi, secţiunile normale directe, obţinem
că unghiurile orizontale măsurate în vârfurile triunghiului sunt BaAaC, AbBbC
şi AcCcB, definite de secţiunile normale directe. Se observă în figură că din cauza
existenţei secţiunilor normale reciproce, unghiurile orizontale măsurate în cele
trei puncte A, B, C, de pe elipsoidul de rotaţie nu se referă la un triunghi cutbiliniu
bine definit. De aceea este nevoie să se treacă de la secţiunile normale pe elipsoid
la linii geodezice, pe considerentul că între două puncte pe o suprafaţă există o
singură linie geodezică şi numai astfel pentru cele trei puncte triunghiul va fi bine
definit.
pag 17
b
a c b
A
a
C
c
Fig. 1.21. Triunghi geodezic pe elipsoid.
Pentru lungimile obişnuite ale triunghiurilor geodezice ( 25  30 km

puncte de ordinul I), secţiunile normale şi liniile geodezice pe elipsoidul de
rotaţie terestru diferă foarte puţin în sens unghiular azimutal şi se poate trece de
la unele la altele prin aplicarea unor mici corecţii, care se vor determina ulterior.
LINIA GEODEZICĂ PE ELIPSOIDUL TERESTRU.

DEFINIŢIE ŞI PROPRIETĂŢI. POZIŢIA LINIEI GEODEZICE FAŢĂ
DE SECŢIUNILE NORMALE.
Considerând două puncte A ( 1 , 1 ) şi B ( 2 , 2 ) , pe o suprafaţă generală
S, prin cele două puncte pot trece o multitudine de curbe. Linia geodezică care
trece prin cele două puncte este o curbă unică, de lungime minimă.
Pentru ca lungimea să fie minimă trebuie ca raza de curbură a liniei
geodezice să fie maximă, adică normala principală la linia geodezică într-un
punct P trebuia să coincidă cu normala la suprafaţă.
Considerând în punctul P ( ,  ) al liniei geodezice, planul osculator al
curbei, determinat de tangenta la curbă, şi normala principală, acesta este normal
la suprafaţă pentru linia geodezică, în orice punct al curbei. Înseamnă că linia
geodezică între două puncte, pe o suprafaţă, se poate defini ca fiind linia curbă
dusă pe o suprafaţă S între cele două puncte, astfel încât în fiecare punct al său
planul osculator la curbă să fie normal la suprafaţă.
Pe suprafaţa elipsoidului de referinţă numai ecuatorul şi meridianele
îndeplinesc condiţiile definitorii ale liniei geodezice.
Atunci când suprafaţa de referinţă se consideră că este o sferă, linile
geodezice sunt reprezentate de arcele de cerc mari, iar dacă pe anumite porţiuni,
suprafaţa de referinţă se consideră plană, linia geodezică este chiar linia dreaptă.
pag 18
Poziţia liniei geodezice în raport cu secţiunile normale reciproce este bine

definită. Linia geodezică este mai apropiată de secţiunea normală directă şi mai
depărtată de secţiunea normală inversă.
L.G
2
2=
3
1=
3
A
Fig. 1.22. Linia geodezică.
În cadrul operaţiunilor geodezice de teren liniile geodezice nu au nici o

semnificaţie, ele intervin numai în procesul de calcul.
În triunghiurile geodezice ale reţelelor de ordinul I, cu lungimea laturilor
de până la 60 km, liniile geodezice prezintă diferenţe faţă de secţiunile normale
reciproce, atât ca lungime cât şi azimutal. Diferenţa de lungime este foarte mică
şi nu se ia în considerare, pe când diferenţa de azimut chiar dacă este mică, trebuie
luată în considerare printr-o corecţie corespunzătoare.
A fost stabilit că linia geodezică împarte unghiul dintre cele două secţiuni
reciproce într-un raport de 1 şi 2, fiind mai apropiată de secţiunea normală
directă. Asta înseamnă că dacă în punctul A, unghiul format de secţiunile normale
reciproce este  (fig. 1.22) atunci, unghiul format de linia geodezică faţă de

secţiunea normală directă va fi  1 = , iar unghiul format de linia geodezică
3
2
faţă de secţiunea normală inversă va fi  2 = . În cazul în care observaţiile se
3
fac din punctul B către A, raţionamentul este similar.
REDUCEREA OBSERVAŢIILOR AZIMUTALE LA SUPRAFAŢA

ELIPSOIDULUI DE REFERINŢĂ.
Toate măsurătorile şi observaţiile necesare în rezolvarea problemelor
geodezice sunt efectuate pe suprafaţa topografică terestră, dar calculele se
execută în raport cu suprafaţa de referinţă, care este suprafaţa elipsoidului.
De aceea înainte de a fi utilizate în calcule, marimile măsurate, trebuie
aduse (reduse) la nivelul suprafeţei elipsoidului de referinţă.
pag 19
Se vor trata în continuare doar observaţiile unghiulare, asupra cărora se

vor aplica următoarele corecţii:
- corecţia de reducere la linia geodezică;
- corecţia datorată înălţimii punctului vizat;
- corecţia datorată abaterii de la verticala locului.
CORECŢIA DE REDUCERE LA LINIA GEODEZICĂ.

Se aplică pentru a face trecerea de la secţiunea normală directă, prin care
se reprezintă linia de observaţie pe suprafaţa elipsoidului, la linia geodezică.
Considerând linia de observaţie AB pe suprafaţa terestră (fig. 1.23), aceasta se
reprezintă pe eipsoid prin secţiunea normală AB, ce are azimutul Am, obţinut din
măsurători. Azimutul liniei geodezice fiind Ac, se impune a fi corectat azimutul
secţiunii normale directe cu o corecţie C1, numită corecţie de reducere la linia
geodezică:
C1 = Am − Ac  Ac = Am − C1 (1.126)
Expresia valorii unghiulare a corecţiei C1 are următoarea formă:
e2  s2
C1 =   ||  cos 2  m  sin 2 Am , (1.127)
12  Rm
2
în care:
P
B
AC
Am
A
Ecuator
Fig. 1.23. Condiţia de reducere la linia geodezică.
e2= excentricitatea întâia;

s= distanţa între punctele A şi B în kilometri;
Rm= raza medie pentru latitudinea medie  m .
pag 20
Corecţia de reducere la linia geodezică trebuie luată în considerare la

calcule efectuate pentru triangulaţii de ordinul I, când lungimile laturilor sunt
între 20  60 km.
CORECŢIA DATORATĂ ÎNĂLŢIMII PUNCTULUI VIZAT.

Deoarece punctele situate pe suprafaţa topografică terestră au înălţimi
diferite, liniile de observaţie nu sunt conţinute de aceleaşi suprafeţe de nivel,
considerănd că punctul A este situat chiar pe suprafaţa elipsoidului (suprafaţa de
nivel zero), punctul B, către care se face observaţia, va fi pe o suprafaţă de nivel
oarecare şi va avea o înălţime H, faţă de punctul A (fig. 1.24). Reprezentarea
punctului B pe suprafaţa elipsoidului se face după normala ce trece prin acest
punct, în B1.
B P
H
AC B2
Am
A B1
O
E E'
OA
OB
P'
Fig. 1.14. Corecţia datorată înălţimii punctului vizat.
Măsurând azimutul direcţiei AB, se va obţine unghiul pe care-l face

secţiunea normală directă AB2, cu meridianul punctului A.
Deci având măsurat unghiul Am, trebuie determinat Ac, prin aplicarea
unei corecţii C2, numită corecţie datorată înălţimii punctului vizat.
Ac = Am + C 2 (1.128)
e2  H
C2 =   2 cos 2  2  sin 2 Am (1.129)
2M 2
în care:
H=înălţimea punctului vizat;
M2=raza mică de curbură în punctul B de latitudine  2 .
Corecţia datorată înălţimi punctului vizat se ia în considerare numai dacă
H  20m .
pag 21
CORECŢIA DATORATĂ ABATERII DE LA VERTICALĂ.

Se datorează deviaţiei verticalei faţă de normala la elipsoidul de referinţă
şi intervine rareori în calcule.
1.11. REZOLVAREA TRIUNGHIURILOR GEODEZICE ELIPSOIDICE

MICI.
1.11.1. GENERALITĂŢI.
Triangulaţiile geodezice sunt constituite din triunghiuri elipsoidice,
deoarece acestea sunt definite pe suprafaţa elipsoidului de referinţă.
Pentru reţelele geodezice de ordinul I, lungimea laturilor triunghiurilor
variază între limitele 30  50 km şi rareori până la 60 km.
Deoarece pe suprafeţe relativ mici elipsoidul de referinţă se poate
aproxima cu o sferă de rază medie, rezolvarea triunghiurilor geodezice
elipsoidice se poate reduce la rezolvarea unor triunghiuri sferice.
Această rezolvare constă în calculul lungimii laturilor triunghiurilor din
reţeaua de triangulaţie, plecând de la o bază (latură) cunoscută şi având
determinate toate unghiurile în vârfurile triunghiului.
La rezolvarea triunghiurilor geodezice sferice nu este recomandat să se
utilizeze formulele cunoscute ale trigonometriei sferice, deoarece excesele
sferice (plusurile peste 200g) sunt mici.
Se vor utiliza în acest scop metode speciale adecvate şi anume:
- metoda Soldner (metoda aditamentelor);
- metoda Legendre (metoda dezvoltăriilor în serie).
Înainte de a prezenta metodele de rezolvare a triunghiurilor elipsoidice mici,
trebuie determinat excesul sferic.
1.11.2. EXCESUL SFERIC AL UNUI TRIUNGHI ELIPSOIDIC MIC
A B
S
C
O
C'
B' A'
Fig. 1.25. Determinarea excesului sferic.
pag 22
Prin excesul sferic elipsoidic al unui triunghi geodezic mic ABC, pe sfera
medie Gauss, se înţelege plusul peste 200g al sumei unghiurilor triunghiului.
 = A + B + C − 200 g (1.130)
Se consideră triunghiul elipsoidic mic ABC (fig. 1.25), adică un triunghi
a cărui laturi nu depăşesc 60 km, cu unghiurile neafectate de erori. Se pot calcula
din figură suprafeţele fusurilor sferice AA| , BB | şi CC | , ţinând cont de suprafaţa
S a triunghiului sferic considerat.
( )
AA| = S + S A| BC
(BB ) = S + S
|
AB |C
(1.131)
(CC ) = S + S
|
ABC |
= S + S A| B|C
Prin adunarea suprafeţelor celor trei fusuri, din punct de vedere geometric
se va obţine suprafaţa emisferei din faţa desenului, plus de două ori suprafaţa S a
triunghiului sferic ABC.
( ) ( ) ( )
AA| + BB| + CC| = 3S + 2R2 − S = 2S + 2R2 (1.132)
Suprafeţele fusurilor sferice AA| , BB | şi CC | , se obţin cu ajutorul
relaţiilor în care intră mărimea unghiurilor A, B, C:
( )
AA| =
Ag
400
( )
 4R 2 ; BB| =
Bg
400
(
 4R 2 ; CC | = ) Cg
400
 4R 2 (1.133)
4R
( ) ( ) ( )
2
AA| + BB| + CC | = (A + B + C )
400
Egalând cele două expresii rezultă:
4R 2 g
( A + B + C ) = 2R 2 + 2S  A + B + C = 200 g + 400  S2
400 2 R
(1.134)
Excesul sferic va fi notat cu  şi este dat de relaţia:
S 400  100  100
 cc =  cc  2 , în care;  cc = = 636620 cc (1.135)
R 2
În cazurile triunghiurilor geodezice sferice mici, excesele sferice sunt în
general de ordinul zecilor de secunde, pentru că suprafaţa S a triunghiului este
mică în raport cu R2 (raza medie Gauss). Considerând un triunghi sferic
aproximativ echilateral, de latură l=60 km, se poate determina excesul sferic:
1 3 636620
 cc = l 2    25cc (1.136)
2 2 63702
În cele mai multe situaţii întâlnite în practica geodezică, suprafaţa S a
triunghiului elipsoidic (sferic) mic se poate înlocui cu suprafaţa S | a triunghiului
plan.
pag 23
Notând cu a | , b| , c | , A| , B | , C | , elementele triunghiului plan corespondent

se por obţine următoarele relaţii pentru determinarea excesului sferic:
| | | | | | | | | |
cc S cc a b sin C cc a c sin B cc b c sin A
 =
cc
= = = (1.137)
R2 2R 2 2R 2 2R 2
 cc
Termenul , se poate nota cu f, care este dependent numai de latitudine
2R 2
( )
R = MN , şi nu depinde de triunghiul geodezic considerat.
 cc = f cc  a|b| sin C| = f cca|c| sin B| = f ccb|c| sin A| (1.138)
1.11.3. METODA SOLDNER (ADITAMENTELOR).

Se consideră un triunghi situat pe o sferă medie Gauss, în care sunt
cunoscute valorile unghiurilor A,B,C şi lungimea liniei geodezice a (latura a).
Trebuie determinate valorile celorlalte două laturi ale triunghiului b şi c (fig.
1.26).
Metoda folosită pentru rezolvarea triunghiului sferic constă în înlocuirea
triunghiului sferic cu un triunghi plan la care se păstrează unghiurile aceleaşi ca
şi la triunghiul sferic, dar în care se modifică lungimile laturilor.
Rezolvarea implică determinarea relaţiei de calcul care trebuie aplicată
laturii cunoscute, pentru a obţine valoarea ei în triunghiul plan, după care se
rezolvă triunghiul plan, calculând şi valorile celorlalte două laturi.
A A
c c'
b b'
B B
a'
a C C
Fig. 1.26. Metoda SOLDNER de rezolvare a triunghiurilor geodezice.
Pe sfera medie, în triunghiul sferic ABC, se poate scrie teorema

sinusurilor sub forma:
pag 24
sin aˆ sin bˆ sin cˆ a b c

= = , aˆ = ; bˆ = ; cˆ = (1.139)
sin A sin B sin C R R R
Din prima egalitate a relaţiei de mai sus rezultă:

a
sin
sin A sin aˆ R
= = (1.140)
sin B sin b ˆ b
sin
R
3
a a a a5
sin = − 3 +
R R 6 R 120 R 5
b b b3 b5
sin = − 3 + (1.141)
R R 6 R 120 R 5
a b
Dezvoltând în serie sin şi sin , se obţine:
R R
3
a
a− 2
sin A 6R
= (1.142)
sin B b3
b− 2
6R
Aplicând teorema sinusurilor şi în triunghiul plan obţinem:
a| b| sin A a |
= sau = (1.143)
sin A sin B sin B b|
Comparând cele două relaţii, este evident că vom avea egalităţile:
a3 b3
a =a− 2 ;
|
b =b− 2
|
(1.144)
6R 6R
sau în general:
S3
S | = S − 2 = S − AS (1.145)
6R
Mărimea As se numeşte aditamentul liniar al laturii S, de unde derivă şi
denumirea metodei de rezolvare.
Etapele care trebuie parcurse la rezolvarea triunghiurilor elipsoidice mici
prin metoda Soldner (aditamentelor), constau în efectuarea, în ordine, a
următoarelor calcule:
- calculul excesului sferic;
- compensarea unghiurilor în triunghiul elipsoidic mic prin calcularea
neânchiderii şi repartizarea ei în mod egal, celorlalte unghiuri:
pag 25
W = (Ax B xC x ) − (200 g +  ) (1.146)

w w w
A = Ax  ; B = Bx  ; C = Cx  (1.147)
3 3 3
A x , B x , C x - unghiuri reduse pe suprafaţa elipsoidului de referinţă.
- calculul aditamentului liniar Aa, al laturii a şi apoi a valorii laturii a | în
triunghiul plan;
- calculul celorlalte două laturi ale triunghiului plan;
- cu aceste valori calculate se determină aditamentele liniare ale celorlalte
două laturi şi apoi mărimea lor în triunghiul elipsoidic mic.
1.11.4. METODA LEGENDRE (DEZVOLTĂRII ÎN SERIE)

Această metodă de rezolvare presupune că un triunghi elipsoidic mic se
poate rezolva ca un triunghi plan dacă se păstrează egalitatea laturilor celor două
triunghiuri, iar unghiurile triunghiului plan se obţin prin micşorarea fiecăruia cu
câte o treime din valoarea excesului sferic.
A A'
=c
R
c
=b b
R
B B'
a
C
=a
R
Fig. 1.27. Rezolvarea triunghiurilor geodezice prin Metoda Legendre.
Elementele care se cunosc sunt aceleaşi ca şi la metoda Soldner de

rezolvare a triunghiurilor elipsoidice mici. Pentru rezolvare se vor utiliza relaţii
specifice trigonometriei sferice.
Astfel pentru un triunghi sferic ABC (fig. 1.27), cu unghiurile A, B, C şi
laturile a, b, c, opuse unghiurilor şi exprimate în valori unghiulare, cele mai
importante formule care pot fi scrise în triunghi cu aceste elemente sunt:
- formula sinusurilor:
sin a sin b sin c
= = (1.148)
sin A sin B sin C
pag 26
- formula cosinusurilor pentru laturi:

cos a = cos b  cos c + sin b  sin c  cos A
cos b = cos a  cos c + sin a  sin c  cos B (1.149)
cos c = cos a  cos b + sin a  sin b  cos C
- forma cosinusurilor pentru unghiuri:
cos A = − cos B  cos C + sin B  sin C  cos a
cos B = − cos A  cos C + sin A  sin C  cos b (1.150)
cos C = − cos A  cos B + sin A  sin C  cos c
Pentru rezolvarea triunghiului elipsoidic mic prin metoda Legendre, se
scrie teorema cosinusului în triunghiul sferic considerat, ţinând cont de
notaţiile din figură:
cos = cos   cos  + sin   sin   cos A (1.151)
cos − cos   cos 
cos A = (1.152)
sin   sin 
Se vor utiliza relaţiile de dezvoltare în serie a funcţilor trigonometrice cos
şi sin date mai jos:
x2 x4 x6
cos x = 1 − + − + ... (1.153)
2 24 720
x3 x5 x7
sin x = x − + − + ... (1.154)
6 120 5040
Dezvoltând în serie numărătorul relaţiei cosA şi neglijând termenii de
gradul 5 şi mai mari, vom obţine:
 2 4   2 4    2  4 
cos − cos   cos  = 1 − +  − 1 − +   1 − + 
 2 24   2 24   2 24 
(1.155)
Prin efectuarea calculelor în condiţiile propuse, rezultă:
−  +  2 +  2  4 −  4 −  4 − 6 2  2
cos − cos   cos  = + + ...
2 24
(1.156)
Dezvoltând în serie şi numitorul, relaţia devine:
−  2 +  2 +  2  4 −  4 −  4 − 6 2  2
+
cos A = 2 24 (1.157)
  + 2 2
   1 − 
 6 
Dar putem scrie că:
pag 27
−1
1 1  2 + 2  1  2 + 2 
= 1 −   1 +  (1.158)
sin   sin      6      6 
Introducând relaţia în cosA şi efectuând calculele se va obţine:
−  2 +  2 +  2  4 +  4 +  4 − 2 2 −  2 − 2 2   2
cos A = +
2   24  
(1.159)
Dacă se au în vedere laturile triunghiului sferic exprimate prin valorile
unghiulare, relaţia devine:
− a 2 + b 2 + c 2 a 4 + b 4 + c 4 − 2a 2  c 2 − 2b 2  c 2
cos A = + (1.160)
2bc 24  b  c  R 2
Aplicând teorema cosinusului în triunghiul plan corespondent rezultă:
− a2 + b2 + c2
cos A = |
(1.161)
2bc
a 4 + b4 + c 4 − 2a 2b2 − 2a 2 c 2 − 2b2 c 2
sin 2 A| = 1 − cos2 A| = − (1.162)
4b2  c 2
Ţinând cont de expresiile lui cos A| şi sin 2 A| , relaţia lui cos A se
modifică după cum urmează:
bc
cos A = cos A| − sin 2 A|  (1.163)
6  R2
b  c  sin 2 A|
cos A − cos A = − |
(1.164)
6  R2
( )
Considerând: A = A| + A − A| prin dezvoltări în serie rezultă:
( )
cos A = cos A| − A − A|  sin A| + ... (1.165)
sau:
( )
cos A − cos A| = A − A| sin A| = −
bc sin 2 A|
6R 2
(1.166)
b  c  sin A| 1 S | b  c  sin A|
A − A| = =    cc
; S |
= (1.167)
6R 2 3 R2 2
În mod analog se obţine:
a  c  sin B | 1 S |
B − B| = =  2   cc (1.168)
6R 2 3 R
a  b  sin C | 1 S |
C − C| = 2
=  2   cc (1.169)
6R 3 R
Adunând cele trei relaţii şi ţinând cont că A + B | + C | = 200 g 
|
pag 28
S| S|
A + B + C = 200 + 2     = 2   cc
g cc cc
(1.170)
R R
În acest fel afirmaţia prealabilă (excesul sferic este distribuit în mod egal
celor trei unghiuri) a fost demonstrată.
Etapele care trebuie să fie parcurse pentru rezolvarea triunghiurilor
elipsoidice mici prin metoda dezvoltărilor în serie, constau în efectuarea
succesivă a următoarelor calcule:
- calculul excesului sferic cu una din relaţiile determinate la excesul sferic,
calculând nişte valori provizorii pentru laturile triunghiului plan;
- compensarea unghiurilor în triunghiul elipsoidic mic prin calcularea
neînchiderii şi repartizarea ei în mod egal, celor trei unghiuri;
- calculul unghiurilor în triunghiul plan prin corectarea celor de pe elipsoid
cu o treime din excesul sferic;
- calculul celorlalte laturi în triunghiul plan, care conform teoremei sunt
egale cu cele din triunghiul sferic.
1.12. PROBLEME GEODEZICE FUNDAMENTALE.

În reţelele geodezice de ordin I, cu lungimea laturilor cuprinsă între
30  60 km, pentru diversele calcule care se fac este nevoie de coordonatele
punctelor pe suprafaţa elipsoidului de referinţă. Pentru a determina aceste
coordonate, în raport cu situaţia specifică, se pun două probleme fundamentale şi
anume:
- problema geodezică directă, apare atunci cănd se cunosc coordonatele
geodezice ale unui punct, lungimea liniei geodezice către alt punct şi
azimutul acestei direcţii şi se cere determinarea coordonatelor geodezice
ale celui de-al doilea punct, precum şi valoarea azimutului invers;
- problema geodezică inversă, apare atunci când se cunosc coordonatele
geodezice a două puncte şi se cere determinarea lungimii liniei geodezice
dintre cele două puncte şi a azimutelor (direct şi invers).
Cu problema geodezică directă sunt calculate coordonatele geografice ale
punctelor geodezice din reţelele de ordin I, iar cu problema geodezică inversă
sunt calculate elementele geodezice iniţiale (distanţe şi azimute) şi se verifică în
acelaşi timp calculele efectuate la problema geodezică directă.
Datorită scopului pe care-l urmăreşte şi anume determinarea
coordonatelor, problema geodezică directă se întâlneşte în literatura de
specialitate sub numele de problema transportului de coordonate.
Precizia de calcul urmăreşte ca valoarea erorilor de calcul să fie de circa
10 ori mai mică faţă de erorile medii ale mărimilor măsurate.
La reţelele geodezice de ordinul I, este nevoie ca aproximaţia de calcul să
meargă până la următoarele valori:
pag 29
- pentru coordonatele  şi   0 ||, 0001 (zecimi de miimi de secundă) se

ştie că un arc de meridian de 1||  30m .
- pentru azimute:  0||, 001 (miime de secundă);
- pentru distanţe:  0.001mm .
Deoarece distanţele în reţelele de triangulaţie de ordinul I sunt relativ mici (
30  60 km), la rezolvarea problemelor geodezice se aplică metode în care se
acceptă unele aproximaţii, cum ar fi: dezvoltările în serie, înlocuirea suprafeţei
elipsoidului cu sfera de rază medie.
1.12.1. PROBLEMA GEODEZICĂ DIRECTĂ.

Se consideră două puncte S1 şi S2 pe elipsoidul de rotaţie. Se cunosc
coordonatele  1 şi 1 , ale punctului S1, lungimea s a liniei geodezice dintre cele
două puncte şi azimutul A1 al liniei geodezice (fig. 1.28).
z
A
P
S A1+dA
A1 2
O'
S r
S1 S'2
E O
E'
V'
P'
a)
pag 30
S'' dA
A1
A2
A1
ds S' S2( 2 )
2
S1( )
b)
Fig. 1.28. Metoda transportului de coordonate.
1.12.1.1. METODA DEVOLTĂRILOR ÎN SERIE.

La această problemă diferenţele de latitudine ( 2 −  1 ) , longitudine
( 2 − 1 ) şi azimut ( A2 − A1 ) ale punctelor S1 şi S2, depind de lungimea liniei
geodezice, se acceptă următoarele dezvoltări în serie Mac Laurin:
  2 S 2  3 S 3
 2 = 1 + S + 2  +  + ... (1.171)
S S 2 S 3 6
  2  S 2  3 S 3
2 = 1 + S + 2  +  + ... (1.172)
S S 2 3 6
A 2 A S 2 3 A S 3
A2 = A1  200 g + S + 2  +  + ... (1.173)
S S 2 3 6
Termenii până la S3 inclusiv, din aceste dezvoltări au fost determinaţi de
Legendre, de aceea metoda se mai numeşte M. Legendre.
Pentru calculul derivatelor de ordinul I din relaţiile de mai sus, se va
considera triunghiul elipsoidic elementar S1 S || S | (fig. 1.28.b) în care:
 cos A1 V13
S1 S || = ds  cos A1 = M 1  d  = = cos A1 (1.174)
S M1 C
C a2
V1 = 1 − e|  cos2  ;
2
M1 = ; c= (1.175)
V13 b
 sin A1
S | S || = ds  sin A1 = r  d = N  cos  dr  = (1.176)
S N1 cos1
 V1 sin A1
=  (1.177)
S C cos 1
pag 31
Plecând de la relaţia lui Clairaut:

dA = sin   d (1.178)
dA d dA d sin A sin A
= sin  /   = sin   = tg  (1.179)
d ds d ds N  cos  N
Dacă se notează tg = t , se poate scrie:
dA t V
= sin A = t  sin A (1.180)
ds N C
În continuare se vor determina derivatele de ordinul II, derivând în raport cu S
expresiile de mai sus se va obţine:
  2 1  2 dv dA 
 2 =  3v  cos A − v 3 sin A 
 s C ds dS 
 2
   1  sin A dv d v dA sin A d 
 2 =    +  sin A +V  sin   (1.181)
 s C  cos  d ds cos  dS cos 2
 ds 
 2
  A = 1  tg  sin A dv  d + v  sin A d + V  tg  cos A dA 
 S 2 C  d ds cos 2  ds dS 
Dacă se notează  = e| cos , prin derivarea funcţiei V şi prin înlocuirea lui
M  N = C 2 /V 4 se va obţine:
 2 − t1
s 2
=
M 1 N1
(312  cos2 A1 + sin 2 A1 ) (1.182)
Cu notaţiile u = s  cos A1  10−5 şi  = s  sin A1  10−5 , în limitele aproximaţiilor

făcute, se obţin expresiile restrânse ale coordonatelor geodezice ale punctului S2
şi a azimutului invers:
 2 = 1 + (b10  u + b20  u 2 + b02  v 2 + ...) (1.183)
||
2 = 1 + (l 01  v ) + ...
||
(1.184 )
A2 = A1  200 g + (a 01  v ) + ...
|| (1.185)
în care:
V13 3  2  v4  t tV2 1
b10 = 10 5   || , b20 = −1010   1 21 1  1|| , b02 = −1010  1 21    || ...
C 2 c C 2
(1.186)
v1
l 01 = 10 5   || ... (1.187)
c  cos 1
v t
a01 = 10 5   || 1 1 ... (1.188)
C
pag 32
Precizia rezultatelor depinde de numărul termenilor luaţi în considerare la

dezvoltarea în serie, cu cât intră mai mulţi termeni în calcul cu atât precizia este
mai bună.
1.12.1.2. METODA ÎNLOCUIRII SUPRAFEŢEI ELIPSOIDULUI CU

SFERA GAUSS
Se consideră triunghiul sferic P1 PP2 în care sunt cunoscute coordonatele
punctului P1 ( 1 1 ) , lungimea P1 P2 = S şi azimutul A1.
P
C
1
°-
90
2
b
°-
90
A1
a
P1 A2
s P2
A
Ecuator B
c
Fig. 1.29. Determinarea coordonatelor pe sfera de rază medie
Triunghiul sferic P1 PP2 poate fi identificat cu triunghiul sferic ABC, în

care:
A = A1 a = 90 o −  2
B = 180 o − A2 ; b = 90 o −  1 (1.189)
C =  c=S
Pentru a uşura rezolvarea se consideră longitudinea punctului P1  = 0 ,
adică  =  2 .
În triunghiul sferic ABC se scriu relaţiile pentru trei elemente alăturate
sub forma:
pag 33
a B−C b+c A
sin cos = sin sin
2 2 2 2
a B−C b−c A
sin sin = sin cos
2 2 2 2
dar:
a B+C b+c A
cos cos = cos sin
2 2 2 2
a B+C b−c A
cos sin = cos cos
2 2 2 2
B−C A +  2 a 90 o −  2
= 90 o − 2 ; =
2 2 2 2
b − c 90 − 1 − S A A1
o
= ; = (1.190)
2 2 2 2
B+C A −  b + c 90 o −  + s
= 90 o − 2 ; =
2 2 2 2
Introducând egalităţile în relaţii, se obţin:
sin
90 o −  2
 sin
A2 + 2
= sin
90 o − 1 + S A
 sin 1 (1.191)
2 2 2 2
90 −  2
o
A + 2 90 − 1 − S
o
A (1.192 )
sin  cos 2 = sin  cos 1
2 2 2 2
90 −  2
o
A − 2 90 − 1 + S
o
cos  sin 2 = cos
A
 sin 1 (1.193)
2 2 2 2
90 −  2
o
A − 2 90 − 1 − S
o
A
cos
2
 cos 2
2
= cos
2
 cos 1
2
(1.194 )
Prin împărţirea relaţiilor (1.191) cu (1.192), şi (1.193), cu (1.194) se
obţine:
pag 34
 90 o −  1 + s
 A + A
sin
2 (1.195 )
tg 2 2
= tg 1 
 2 2 90 o −  1 − s
 sin
2

 90 −  1 + s
o
cos
 A2 −  2 A1 2
tg = tg 
90 −  1 − s (1.196 )
o
 2 2
 cos
2
Rezolvând sistemul de ecuaţii constituit, rezultă necunoscutele  2 şi A2 ,
celelalte elemente fiind cunoscute.
Prin împărţirea relaţiilor (1.191) cu (1.193), şi (1.192), cu (1.194) se
obţine:
A + 2
90 −  2
o sin 2
90 o − 1 + s
(1.197 )
tg = 2  tg
2 A2 − 2 2
sin
2
A + 2
cos 2
90 o −  2 2 90 o − 1 − s
tg =  tg
A − 2
2 cos 2 2
(1.198)
2
Cele două relaţii determină aceeaşi mărime şi anume latitudinea  2 a
punctului P2 .
Prin această metodă se obţin aceleaşi rezultate ca şi la metoda
dezvoltărilor în serie, diferenţa constă în valorile parametrilor: a = b (semiaxe
egale) → e | = 0 ,  = 0 , V = 1 şi N = R (raza medie).
1.12.2. PROBLEMA GEODEZICĂ INVERSĂ.

Metoda înlocuirii suprafeţei elipsoidului cu sfera Gauss.
Se consideră cunoscute două puncte S1 şi S2, de coordonate
( 1 , 1 )si ( 2 ,  2 ) . Rezolvarea problemei geodezice inverse constă în
determinarea lungimii S dintre cele două puncte şi a azimutelor A1 şi A2, ale liniei
geodezice.
pag 35
P
A
1 -
2 1
°-
90
2
b
°-
90
A1
c
S1 A2
s S2
C
Ecuator B
a
Fig. 1.30. Rezolvarea problemei geodezice inverse pe sfera de rază

medie.
Prin identificarea triunghiurilor S1 PS 2 cu CAB, rezultă următoarele

egalităţi de unghiuri şi de laturi:
A =  =  2 − 1 a=S
B = 180 o − A2 ; b = 90 o −  1 (1.199)
C = A1 c = 90 o −  2
În triunghiul sferic se pot scrie relaţiile pentru 3 elemente alăturate:
a B−C b+c A
sin cos = sin sin 
2 2 2 2

a B−C b−c A
sin sin = sin cos
2 2 2 2  sau:

a B+C b+c A
cos cos = cos sin 
2 2 2 2
a B+C b−c A
cos sin = sin cos 
2 2 2 2
pag 36
S A + A2  + 2  (1.200)
sin sin 1 = cos 1  sin
2 2 2 2
S A + A2  − 1 
sin cos 1 = sin 2  cos (1.201)
2 2 2 2
S A − A1  + 1 
cos sin 2 = sin 2  sin (1.202 )
2 2 2 2
S A − A1  − 1 
cos cos 2 = cos 2  cos (1.203)
2 2 2 2
Împărţind egalităţile (1.200) la (1.201) şi (1.202) la (1.203), se va obţine:
  2 + 1
 A1 + A2 cos
 2
tg = tg 
 2 2  − 1
sin 2
 2

  + 1  (1.205),
sin 2
 A2 − A1  2
tg = tg 
2 2  2 − 1
 cos
 2
Vor rezulta valorile lui A1 şi A2.

Împărţind egalităţile (1.200) la (1.202) şi (1.201) la (1.203), se vor putea
determina cu două relaţii valorile pentru lungimea liniei geodezice S.
A2 − A1 
sin 
s 2  + 
tg =  ctg 2 1

2 A2 + A1 2 
sin
2 
 (1.206)
A2 − A1 
cos
s 2  2 − 1 
tg =  ctg
2 A2 + A1 2 
cos 
2 
Din aceste egalităţi rezultă distanţa S în unităţi de arc.
1.13. ETAPELE DE REZOLVARE A UNEI REŢELE GEODEZICE PE

ELIPSOID.
pag 37
Considerăm reţeaua geodezică de ordinul I, formată din punctele

A,B,C,D,E, în care elementele cunoscute sunt coordonatele punctului A( A ,  A )
şi azimutul primei laturi A AB şi lungimea laturii AB.
B
B
sA
N
A A-B
I
II
III
A E
C D
Fig. 1.31. Reţea geodezică.
Elemente măsurate:
- unghiurile  ,  ,  ;
- latura AB, prima latură.
Coordonatele punctului A şi azimutul primei laturi s-au determinat prin
observaţii astronomice.
Pentru determinarea coordonatelor geografice a punctelor B,C,D,E se parcurg
următoarele etape:
a) calculul provizoriu al coordonatelor punctelor geodezice;
b) calculul suprafeţei triunghiurilor sferice;
c) calculul excesului sferic;
d) compensarea unghiurilor în reţea;
e) calculul laturilor definitive;
f) calculul coordonatelor.
a) Calculul provizoriu al coordonatelor.

Constă în a determina coordonate provizorii de tip x,y similar ca la topografie,
folosind elementele măsurate pe suprafaţa elipsoidului. În acest sens se consideră
un sistem arbitrar cu originea în punctul A, şi faţă de care se determină
coordonatele celorlalte puncte:
x = 0
A A
yA = 0
pag 38
 x = x A + s AB  cos AAB  xC = x A + s AC  cos AAC

B B C
 y B = y A + s AB  sin AAB  y C = y A + s AC  sin AAC (1.207)
Distanţa sAC se determină utilizând Teorema sinusurilor:

sin 1
s AC = s AB şi AAC = AAB + 1 (1.208)
sin  1
În mod similar se vor determina şi elementele care intră în calcul pentru
celelalte puncte.
b) Calculul suprafeţei triunghiurilor sferice.
Valoarea suprafeţei triunghiului sferic intră în relaţia de calcul a excesului
sferic.
Suprafaţa se calculează în funcţie de punctele de capăt ale triunghiului sferic:
x A y A1 xB yB 1 xB yB 1
1 1 1
S I = xB yB 1 S II = xC yC 1 S III = x D y D 1 (1.209)
2 2 2
xC y C 1 xD yD 1 xE yE 1
c) Calculul excesului sferic

Se determină în secunde împărţind suprafaţa triunghiului la pătratul razei
medii:
S S S
 I|| = I2  || ;  II|| = II2  || ;  III
||
= III2  || ; (1.210)
R R R
d) Compensarea unghiurilor în reţea.
Trebuie făcută deoarece aceste unghiuri au fost măsurate cu aparate care au
introdus erori:
( 1 ) =  1 + V 1
( 1 ) =  1 + V  1
(1 ) + (1 ) + ( 1 ) = 180o   I (1.211)
( 1 ) =  1 + V
1
1 + 1 +  1 + v + v + v = 180o   I , dacă v = v  = v (1.212)

1 1 1 1 1 1
180 + 1 − (1 + 1 +  1 )
o
v= (1.213)
3
e) Determinarea laturilor definitive

Se utilizează teoreme sinusurilor, în egalităţi intrând de această dată valorile
compensate ale unghiurilor:
pag 39
s AB s s
= BC = AC  sBC şi sAC (1.214)
sin ( 1 ) sin ( 1 ) sin ( 1 )
f) Pe baza elementelor măsurate şi compensate şi a celorlalte elemente
determinate mai sus, se vor calcula coordonatele geografice din aproape în
aproape aplicând Problema geodezică directă, iar verificările se vor face cu
Problema geodezică inversă.
pag 40

Geodezie Elipsoidala

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geodezie Elipsoidala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele Geodeziei Fizice – Noțiuni generale

Familiarizarea cu științele de măsurători terestre, principiile de poziționare,

1.2 Definiții și Funcții principale ale Geodezilor

Geodezia este ştiinţa care se ocupă cu determinarea riguroasă a formei şi

În acest scop, geodezia determină cu precizie, prin măsurători şi calcule, un

La originile sale moderne Geodezia se ocupa doar cu măsurători globale.

Funcţiile principale ale geodezilor:

1.3 Locul geodeziei între disciplinele de măsurători terestre

Geodezia Cadastru Topografie Fotogrammetrie

Ştiinţa care se ocupã cu

Trebuie accentuată importanţa deosebită pe care o are geodezia pentru

1.4 Subdomeniile Geodeziei

determinarea intensitãţii forţei gravitaţionale în diferite puncte ale

determinarea directã a coordonatelor geografice ale punctelor geodezice,

Rețelele geodezice cuprind:

Geodezia este strâns legată de o serie de discipline cum ar fi:

1.5 Aproximări utilizate în geodezie

Modelul simplificat geodezic conţine următoarele ipoteze (Grafarend, 1988):

1. Pământul este un corp rigid şi cu potenţial constant în timp;

Astfel, la a XXI -a Adunare Generală a AIG, desfâşurată la Boulder

Pentru viteza de propagare a luminii (in vid înaintat) se foloseşte valoarea:

c = 2, 99792458 • 108 ms-1

1.6 Teste de autoevaluare

1. Care este rolul geodeziei în activitățile de măsurători terestre ?

2. Care sunt componentele disciplinei Geodezie ?

3. Care sunt mărimile considerate constante în practica geodezică ?

4. Explicați importanța geodeziei folosind imaginea de mai jos

Explicarea modelelor de aproximare a formei Pământului, înțelegerea

2.2 Forma Pământului

Conceptul de sferă s-a bazat pe observaţii asupra corăbiilor în aproprierea

Fig. 2.1. Conceptul de aproximare cu o sferă.

Fig. 2.2. Elipsa versus cerc.

Elipsoidul este o formă geometrică regulată și care permite determinări

elipsoid suprafaţa topografică

Fig. 2.3. Suprafeţe de referinţă.

Pentru verificarea concepţiei privind turtirea elipsoidului la poli au fost

Fig. 2.4. Dispunerea elipsoizilor față de geoid.

Elipsoidul de rotaţie care îndeplineşte condiţiile arătate, a fost denumit elipsoid

De-a lungul timpului au fost determinate diferite serii de valori ale

2.4 Parametrii elipsoidului de rotație

Fig. 2.4. Elipsoidul de rotație.

Ecuaţia generală a elipsoidului de rotaţie: Prima excentricitate:

Parametrii geometrici ai unor elipsoizi de rotaţie Tabelul

Elipsoidul de rotaţie poate fi bine definit prin minim doi parametri

PP ' - axa de rotaţie;

Geoidul este: Locul geometric al punctelor de pe pâmant cu acelaşi potenţial de

Forma neregulată se datorează în primul rând

Față de suprafața unui elipsoid, suprafața

Fig. 2.6 Geoidul

Fig. 2.7 Variația de altitudine pe geoid

Fig. 2.8 Forma reală a Pământului - Geoidul

Înțelegerea sistemelor de coordonate utilizate în geodezie, definirea noțiunilor

3.3 SISTEMUL DE COORDONATE GEOCENTRIC (OXYZ).

Reprezintă un sistem general de coordonate, cunoscut din matematică. Originea

Axa ox este pe direcţia liniei de intersecţie dintre planul ecuatorului şi

3.3 Sistemele de coordonate GEODEZIC ELIPSOIDIC (B,L,h) și

Sistemul de coordonate geodezic este un sistem global de referinţă, cu ajutorul

Fig. 3.2. Sistemul de coordonate geodezic.

Sistemul de coordonate geografic sau astronomic este un sistem de

Fig. 3.3. Sistemul de coordonate geografic sau astronomic.

Latitudinea geografică este în acest caz unghiul pe care îl face verticala

- Sistemul de coordonate geodezice local polare

Fig. 3.4 Sisteme de coordonate geodezice polare.

- Sistemul de coordonate geodezic ortogonal local