ȘCOALA POSTLICEALĂ

SANITARĂ GRIGORE GHICA

VODĂ IAȘI
MODULUL 35: ONCOLOGIE ȘI
NURSING SPECIFIC
Profesor: Lică Maricica
NURSING ÎN
ONCOLOGIE
CAPITOLUL I: NOȚIUNI GENERALE
Oncologia este specialitatea medicală
care se ocupa cu prevenirea,
diagnosticarea și tratarea formelor de
cancer. Denumirea provine din grecescul
”onkos” care înseamnă tumoră și sufixul
”logos” care înseamnă ”cuvânt despre”.
Cancerul este o afecțiune generată de
multiplicarea dezordonată a unei celule
care a scăpat de sub controlul
mecanismelor de autoreglare ale
organismului.Termenul de cancer îşi are
originea în limba greacă, karkinos- crab,
rac, termen care redă în mod sugestiv
aspectul morfologic al tumorilor maligne.
Acestea prezintă prelungiri în ţesuturile
din jur şi au circulaţie colaterală
adiacentă.
Cancerul esta un termen generic pentru
un număr mare de afecţiuni cu origine,
mecanisme de apariţie, evoluţie diferite,
dar care au ca element comun
proliferarea celulară necontrolată,
evoluţia locală şi la distanţă ce duc
inevitabil, în absenţa tratamentului, la
moartea pacientului.

Evolutia temporala a cancerului

Fiecare tip de cancer prezinta evenimente
cronologice semnificative. Desi
proliferarea tumorala este necontrolata
datorita unui dezechilibru intre semnalele
de reglare, in prezent se admite ca neo-
plaziile maligne se dezvolta in etape
succesive si au ca rezultat o crestere
progresiva a clonurilor celulare. Aceste
evenimente sunt puse in miscare de un
proces biologic numit initiere, care
determina modificari ireversibile in
celulele normale, de obicei in celulele
stem, urmat de promotie (promovare), ce
produce transformarea celulei normale
intr-o celula maligna si prin proliferare
da nastere unui anumit tip de cancer.
Sumarea acestor procese temporale
reprezinta istoria naturala sau progresia
biologica a cancerului.
Un grup de autori (Bryan G. T.) sustin ca
in evolutia temporala a cancerului exista
2 faze de crestere:
- faza preclinica, perioada de latenta sau
de inductie tumorala in care se produc o
serie de fenomene moleculare si celulare
intr-o ordine bine determinata, care au ca
rezultat aparitia unui cancer fara
manifestari clinice si nici chiar
imagistice;
- faza clinica, reprezentata de un cancer
clinic, insotit de o anumita
simptomatologie si care poate fi detectat
prin metodele specifice fiecarei
localizari.
Durata fazei preclinice este uneori
scurta, doar de cateva luni dupa initiere
(cum ar fi in limfomul Burkitt), alteori
are o durata mare, mai multi ani (in
cancerul colonie, al cii urinare). Se
estimeaza ca durata medie a fazei
preclinice este de 15-20 ani, dar poate fi
si mult mai lunga, ajungand la 40-50 ani.
De altfel istoria naturala a dezvoltarii
cancerului e reprezentata in proportie de
75% de faza preclinica, in timp ce faza
clinica reprezinta numai 25% .

Diagnosticarea cancerului
Diagnosticul de cancer este pus cu
certitudine numai in urma examinarii la
microscop a unei probe de tesut (examen
histopatologic), obtinuta prin biopsie sau
excizie chirurgicala. Toate celelalte
proceduri diagnostice sunt efectuate
pentru a ghida medicul in descoperirea
unei anomalii si identificarea tesutului
din care se va preleva materialul bioptic.
De cele mai multe ori, evolutia bolii
neoplazice este un proces silentios, dand
simptome numai atunci cand masa
tumorala este suficient de voluminoasa
pentru a crea tulburari in functionalitatea
organului sau sistemului in care apare.
De cele mai multe ori, motivul
prezentarii la medic este reprezentat de
aparitia unei formatiuni nodulare.
Frecvent aceste formatiuni nu sunt
dureroase, motiv pentru care momentul
prezentarii la medic este adesea amanat o
perioada lunga. Alte simptome care aduc
adesea pacientii la consultatii sunt:
sangerari (rectale, sfera genitala),
expectoratie cu sange, tulburari de
inghitit, tulburari de tranzit (alternanta
diaree/constipatie), tulburari de urinat,
scadere marcata in greutate, dureri,
simptome neurologice, etc). 
Dupa prezentarea la medic, pacientul este
trimis in vederea investigatiilor
specifice, ce sunt ghidate de simptome si
de istoricul personal al
pacientului. Investigatiile pot fi
imagistice (mamografie, CT, IRM,
ecografie, etc.), endoscopice (endoscopie
digestiva superioara si inferioara,
bronhoscopie, laringoscopie,
etc.), metabolice (scintigrafie), de
laborator (markeri
tumorali), chirurgicale (laparoscopie),
scopul lor fiind acela de a identifica o
eventuala masa tumorala si de a ghida
punctia in vederea obtinerii
diagnosticului de cancer.
Dupa obtinerea materialului bioptic,
acesta este trimis medicului
anatomopatolog care pune diagnosticul
de cancer, identificand tipul celular,
subtipuri histologice, gradul de extensie.
Certitudine diagnosticului de cancer se
face numai pe baza examenului
histopatologic (biopsie), precocitatea
diagnosticului determina sansele de
vindecare.
 Stadiul 0 – vindecare 100%
 Stadiul 1 –vindecare 80-90%
 Stadiile 1 si 2 sunt considerate
curabile
 stadiile 3 si 4 sunt considerate
incurabile
Tipul biopsiei efectuate pentru
diagnosticarea si stadializarea
cancerelor:
 san – biopsie cu ac sau biopsie
excizionala;
 tract digestiv – biopsie tisulara
efectuata prin endoscopie sau prin
introducerea transcutanata a unui ac
( de obicei sub ghidaj CT);
  plaman – biopsie efectuata prin
bronhoscopie;
 sistem limfatic – biopsie de ganglioni
limfatici, biopsie de maduva osoasa;
 prostata – biopsie cu ac;
 testicul – examinarea testicului
extirpat;
 uter, col uterin, ovare – biosie
uterina si chiuretaj prin histeroscopie;
colposcopie pentru biopsia de col
uterin; examinarea mostrelor extirpate
chirurgical.

Tratamentul în cancer
Tratamentul cancerului presupune de cele
mai multe ori o abordare extinsa,
multidisciplinara, cuprinzand
chimioterapia, radioterapia, chirurgia
oncologica, fiecare avand rolul ei bine
stabilit in functie de tipul cancerului,
stadiu si afectiunile asociate ale
pacientului. 
Chimioterapia este o metoda de
tratament a cancerului, in care
substantele cu rol antitumoral sunt
distribuite la nivelul intregului organism,
avand ca tinta impiedicarea replicarii
celulelor tumorale in orice compartiment
al corpului. Exista o multitudine de
agenti chimioterapici, fiecare avand
anumite indicatii de utilizare in functie
de tipul tumorii si stadiul bolii.
Radioterapia este o metoda de tratament
locala a cancerului, avand efect
antitumoral numai in segmentul pe care
se administreaza. Foloseste diferite tipuri
de radiatii (α, β, γ, etc), in urma
interactiunii dintre particulele generate
de aparatul de radioterapie (fotoni,
electroni, protoni, ioni) si celulele
tumorale rezultand leziuni letale la
nivelul celulelor tumorale, ce vor duce la
distrugerea acestora.
Chirurgia oncologica are rolul de a
indeparta fizic tesutul tumoral, atunci
cand acesta este disponibil abordului
chirurgical. Trebuie sa respecte anumite
indicatii si protocoale de executie care sa
asigure indepartarea tesutului tumoral in
limite de siguranta oncologica, pastrand
pe cat se poate functionalitatea organului
afectat
Fiecare dintre aceste metode are rolul si
locul ei bine stabilit in protocoale
dezvoltate de organisme mondiale de
profil, asigurandu-se o actiune
coordonata in vederea celor mai bune
rezultate in tratamentul
cancerului. Fiecare dintre metodele de
tratament poate fi, in diferite
circumstante terapeutice: curativa (poate
duce la vindecare doar prin administrarea
ei izolata), adjuvanta sau neoadjuvanta
(face parte dintr-un protocol
multidisciplinar care tinteste vindecarea)
sau paliativa (tinteste controlul unui
simptom sau prelungirea vietii si o
calitate cat mai buna a vietii).

Managementul reacțiilor adverse la

tratament si urmărirea pacientului
după tratament Tratamentele conexe in
managementul afectiunilor neoplazice
tintesc asigurarea unui confort al
pacientului, ameliorarea unor simptome
cauzate de cancer sau a unor reactii
adverse cauzate de tratamentele
specifice. Sunt cuprinse tratamentul
durerii, al infectiilor din cursul
chimioterapiei, tratamentul greturilor si
varsaturilor, controlul simptomelor
cauzate de tumorile sau metastazele
cerebrale, nutritia suportiva orala sau
endovenoasa/intravenosa atunci cand
pacientul nu isi poate asigura aportul
nutritiv adecvat, tratamentul escarelor,
insuficientei respiratorii sau de alt organ
afectat de evolutia cancerului,
etc. Trebuie inteles faptul ca un pacient
cu diagnosticul de cancer va necesita, de-
a lungul evolutiei bolii, atentia deosebita
a unei multitudini de specilisti in
domeniul medical, cautand-se asigurarea
unui confort si calitati a vietii, vizand o
integrare cat mai adecvata a acestuia in
societate.
Depistarea precoce în cancer
 depistarea cancerului se referă la
procesul prin care un număr mare de
indivizi dintr-o populaţie sunt supuşi
unuia sau mai multor teste destinate să
descopere cancerele oculte
 depistarea reprezintă descoperirea
unei boli existente anatomo-patologic
la un pacient care nu prezintă semnele
clinice de boală
 termenul de screening este utilizat ca
sinonim cu depistarea precoce şi
implică testarea populaţiei
asimptomatice în vederea descoperirii
bolii în stadiul preclinic
 diagnosticul precoce semnifică
descoperirea într-un stadiu incipient a
 bolii existente în faza simptomatică,
simptomele alertând pacientul care se
prezintă la medic
 obiectivul major al programelor de
screening este reducerea mortalităţii şi
morbidităţii


Test de
Cance screening
r
 Mama 1. Mamografie.
r 2. Examinarea clinică a sânilor.
3. Autoexaminarea sânilor.
În absenţa factorilor de risc,
screeningul constă în:
autoexaminare lunară la femeile
peste 20 ani, examinare clinică la
fiecare 3 ani la femeile între 20-40
ani şi anual după 40 ani,
mamografie la fiecare 1-2 ani între
40-49 ani şi anual după 50 ani.
În prezenţa factorilor de risc,
screeningul constă în:
autoexaminare lunară, examinare
clinică la 6 luni şi mamografie
anuală.
Col Frotiul cito-vaginal (testul
uterin Papanicolau).
Se recomandă test cito-vaginal anual
la toate femeile peste vârsta de 18
ani, active sexual. Dacă 3 teste
consecutive Pap au fost normale,
examinările se pot face ulterior la
intervale mai mari (2-3 ani).
Colo- 1. Testul pentru hemoragii oculte în
rect scaun.
2. Sigmoidoscopia.
3. Colonoscopia.
În absenţa factorilor de risc,
screeningul constă în: tuşeu rectal
anual de la vârsta de 40 ani, de la 50
ani se face anual şi test pentru
hemoragii oculte în scaun şi
sigmoidoscopie la fiecare 3-5 ani.
Prostat 1. Tuşeu rectal.
a 2. Antigenul specific prostatic
(PSA).
3. Ultrasonografia rectală.
Depistarea precoce începe de la 50
ani.

Prevenția cancerului
Prevenţia primară este „depistarea
pacienţilor înainte de declanşarea bolii”.
Scopul principal al prevenţiei primare îl
reprezintă diminuarea frecvenţei
cancerelor prin identificarea şi,
eventual, suprimarea factorilor de risc.
Aceştia sunt foarte diverşi (incluzând:
modul de viaţă, obiceiurile alimentare,
factori de mediu, profesionali, hormono-
genitali şi genetici) şi ponderea lor
diferă de la un individ la altul şi de la o
localizare canceroasă la alta.
Prevenţia secundară înseamnă
tratamentul unor leziuni precanceroase
sau cancere în stadii precoce, fără
expresie clinică, a căror eradicare poate
suprima evoluţia spre neoplazie, ceea ce
corespunde depistării precoce. Prevenţia
secundară detectează boala după debutul
patogenezei şi include screening-ul,
depistarea precoce şi supravegherea ca
scopuri ale prevenirii dezvoltării bolii
spre stadiile avansate, incurabile. Se
apreciază că circa 1/3 din cancere ar fi
vindecate dacă ar fi depistate precoce.
Prevenţia terţiară este reprezentată
de diagnosticul şi tratamentul cancerelor
deja avansate (invazive), dar
asimptomatice sau în faza absenţei
complicaţiilor. Aceasta ar permite o
diminuare a sechelelor post- terapeutice
şi o scădere a nivelelor de mortalitate.
Acţiunea de depistare se poate face prin
prevenţie individuală (în cadrul căreia
medicul de familie joacă un rol foarte
important), sau prin controlul colectiv
(„depistarea de masă”) ce implică
intervenţia guvernamentală – este mai
eficace pentru că exclude opţiunea
individuală şi implică o modificare a
comportamentelor. Se bazează pe acţiuni
de informare a publicului şi puterea de
convingere a instanţelor implicate în
asistenţa sanitară (fumat, alimentaţie).
Scopul screening-ului de masă este
scăderea morbidităţii şi/sau a mortalităţii
într-o populaţie, prin detecţia precoce la
cei asimptomatici.
Etiologia in cancer:
1. Factori exogeni- actioneaza asupra
organismului prin inhalare, ingerare si
prin contact direct.
 Fumatul – principal cauza a
cancerului pulmonar
 Alcoolul- in asociere cu fumatul
determin acancerul cavitarii bucale,
faringelui, laringelui, esofagului,
ficatului.
 Dieta- excesul de carne (in special de
vita), grasimi, in detrimental
alimentelor de origine vegetala
determina aparitia cancerului de
colon. Afumaturile si conservele pot
determina carcerul de stomac.
 Factori ocupationali si industriali -
actioneaza prin expunerea
 muncitorilor la noxele de la locul de
munca
- muncitorii din fabricile de
azbest- cancer pulmonar
- minele de uranium- cancer
pulmonar
- expunerea la hidrocarburi
aromatice, uleiuri arse, vaselina
si vopsele – cancer cutanat
 Erbicidele
 Poluarea atmosferica si poluarea
apelor- un procent redus de cancere.
 Radiatiile ionizante- persoanele
expuse la radiatii in serviciile de
diagnostic si tratament.
Supravietuitorii bombardamentelor de
la Hirosima si Nagasaki au dezvoltat
un numar impresionant de leucemii.
  Radiatiile ultra-violete- pot determina
cancer cutanat.
 Consumul de medicamante
 Infectiile :
oCu virusuri
 Virusul hepatitei B si C –
cancer de ficat
 Virusurile Papiloma – cancer
de col uterin
oCu bacterii - infectiile cu
Helicobacter pylori – cancer
gastric
2. Factori endogeni – prolactina si
hormonii extrogeni au rol in producerea
cancerului mamar. Administrarea de
hormoni sintetici si contraceptivele
utilizate dupa 40 de ani pot produce
cancere.
 3. Cancere cu transimtere ereditara
– reprezinta 1-2% din totalitatea
cancerilor
 Retinoblastomul copilului
 Osteosarcomul
 Cancerul mamar si ovarian
 Leucemiile
 Tumorile cerebrale
 Cancerele colo-rectale
4. Comportamentul sexual
 boli cu transmitere sexuala de origine
virala (HIV, hepatita B si C,
papilomavirus)
 este recomandabil pentru a evita
cancerul mamar si ovarian ca femeile
sa aiba o sarcina pana in 30 de ani

Clasificarea și denumirea tumorilor

 Tumorile (tumor = tumefactie,
umflatura) sunt țesuturi de neoformatie și
pot fi:
 benigne- alcatuite din tesuturi
normale sub aspect histologic, au
dispozitie neorganizata, cresc prin
expansiune, sunt incapsulate si pot
comprima testurile din jur periclitand
functionalitatea unor organe; nu dau
metastaze si raman localizate.
 maligne- cresc rapid, se infiltreaza in
tesuturile din jur, dau metastaze prin
vasele de sange si limfatice sau pe
calea seroaselor in cavitatile mari.
Diferente intre tumorile maligne si
benigne:
Tumori benigne Tumori maligne
-diferentiate -nediferentiate
histologic -mitoze
-mitoze frecvente(crestere
rare(crestere lenta) rapida)
-circumscrise si -infiltrarive si
incapsulate neincapsulate
-neinvazive -invazive si
-compresive distructive
-nemetastazante -ne/compressive
-metastazante

Denunirea tumorilor dupa tesutul de

origine:
Benigne: se adaugă sufixul –om la
țesutul de origine:
-Epiteliale: papilom, adenom
-Conjunctive: fibrom, condrom, osteom
Maligne:
-Epiteliale- carcinom
-Conjunctive- sarcom

Tesut de Tumori Tumori

origine benigne mailigne
Tesut
epitelial  papilo  carcinom
 epitelui m  adenocarc
pavinento  polip inom
s
 epiteliu
cilindric
Tesut  adeno  adenocarc
glandular m inom
Tesut
conjunctiv si
alte tesuturi:  fibrom  fibrocarci
 fibros  mixom nom
 embriona  lipom  mixosarco
r  condro m
 gras m  liposarco
 cartilagin  osteom m
os  miom  condrosar
  osos  heman com
 muscular giom  osteosarc
 vase de  limfom om
sange  miosarco
 vase m
limfatice  hemangio
 sistemul sarcom
reticulohi  limfosarc
stiocitar om
si  reticulosa
hematofo rcom
rmator  linfogran
ulomatoz
a maligna
Maduva  leucemia
rosie mieloida
 leucemia
limfoida
Tesut nervos
si alate
anexe ale  gliom  gliosarco
SNC: m
 tesut glial  mening  medulosa
 tesut iom rcom
medular  neurin  meningio
 meninge om m malign
 sistem  neuroblas
nervos tom
periferic
Tesut
glandular  feocro  feocromo
 medulosu mocito citom
prarenala m malign
 glanda  fibroad  fibrocarci
mamara enom nom
mamar
Tumora in
alte organe:  retinoblas
  retina tom
 testicul  nev  seminom
 pielea pigmen malign
 placenta tar  melanom
 tesut  mola malign
embriona hidatif  coriocarci
r orma nom
 terato  teratoblas
m tom
benign (teratom
(hemar malign)
trom)

Terminologie specifica:
 Neoplasm= neoformatie (neo-nou,
plaseo-formatie),termen general care
desemneaza o tumora;
 Hiperplazie= proliferare celulara
excesiva
 Displazie= perturbare in marimea,
forma si organizarea celulelor si
tesuturilor
 Anaplazie= pierderea organizarii
structurale si functionale a celulelor
 Malign = canceros;
 Benign = non-canceros;
 Carcinogen = agent care cauzeaza
cancer;
 Carcinom in situ = celule maligne
care localizate numai in tesutul care
au aparut, nu au devenit invazive si nu
s-au raspandit in alte parti ale
corpului;
 Diferentiere = masura in care celulele
canceroase seamana cu celulele
normale; asemanare redusa inseamna
diferentiere mai mica si,in general,
agresivitate crescuta;
  Invazie = capacitatea unui cancer de a
infiltra si distruge tesuturile
inconjuratoare;
 Metastaze =celule maligne care s-au
raspandit intr-o alta regiune a
corpului;
 Recurenta =recadere =reaparitia
celulelor maligne dupa tratament, fie
in locatia primara, fie in alte zone ale
corpului ( metastaze)
 Remisiune =disparitia dupa tratament
atuturor semnelor care indica prezenta
cancerului

CAPITOLUL II: PROCESUL DE

INGRIJIRE AL PACIENTULUI
ONCOLOGIC
Definitie = metoda clinica, planificata,
care permite acordarea de ingrijiri
individualizate in functie de reactiile
particulare ale fiecarui individ la o
modificare actuală sau potentială a starii
de sanatate.
Etapele procesului de ingrijire:
A. Evaluarea pacientului–pentru
stabilirea starii de sanatate sau boala
existente, identificarea problemelor
actuale, potentiale de sanatate conducand
la formularea diagnosticului deingrijire.
B. Elaborarea unui plan logic de
ingrijire–specific pacientului evaluat,
strict individualizat si dirijat in functie de
diagnosticul/diagnosticele de ingrijire
formulate.
C. Realizarea planului de ingrijire
elaborat– implementarea lui pentru
rezolvarea problemelor de ingrijire ale
pacientului si comunitatii.
D. Evaluarea eficacitatii actiunilor de
ingrijire realizate si recorelarea
/reformularea permanenta a planului
redactat initial cu evolutia starii de
sanatate a pacientului ingrijit.
Procesul de îngrijire prezinta o serie de
avantaje pentru pacient si pentru asistenta
medical:
- Individualizarea ingrijirilor
- Selectie specifica a interventiilor
- Stabilirea criteriilor de analiza a
rezultatelor obtinute
- Comunicare mai eficienta intre
asistent și pacient
 - Comunicare cu ceilalti membri ai
echipei medicale
- Continuitate si planificare a
activitatilor avind ca scop asigurarea
calitatii muncii echipei

A. Evaluarea pacientului
oncologic

Definitie = Evaluarea pacientului

reprezinta prima etapa a procesului de
ingrijire, care incepe odata cu intaia
intalnire a asistentului medical cu
bolanvul si continua pe toata durata
procesului de ingrijre, deoarece starea de
sanatate a celor ingrijiti se modifica
continuu.
Evaluarea pacientului reprezinta un
process continuu, dinamic si strict
individualizat.
Scop:-aprecierea starii de sanatate sau
boala prezenta/potentiala a persoanei
ingrijite
-precizarea si ierarhizarea necesitatilor de
ingrijire ale pacientului
Finalitatea: formularea diagnosticului
deingrijire.
a) Culegerea datelor,
inregistrarea si aprecierea lor
Culegerea datelor constituie primul
contact al asistentei medicale cu
pacientul si presupune colectarea
informatilor subiective si obiective
privind starea de sanatate si
satisfacerea necesitatilor personale ale
pacientului evaluat,atat in prezent cat si
anterior momentului evaluarii.
Culegerea datelor se realizeaza prin:
Anamneza pacientului, apartinatorilor –
interviu și observare
Examenul fizic al pacientului:
-inspecție: aprecierea stării de nutriție,
modificarea culorii tegumentelor,
aspectul feței, poziția.
-palpare: modificări de volum, formă,
consistență a diferitelor țesuturi și organe
-percuție: evaluarea naturii conținutului
dintr-o cavitate (lichid, gaz, solid) sau
aprecierea stării unui organ necavitar
(parenchimatos)
- auscultația: perceperea anumitor
zgomote produse de diferite organe.
Examene de laborator
Consultarea documentelor medicale
anterioare existente
Pe aparate si sisteme se vor urmari:
- Starea generala- bună, satisfacatoare,
influentata, alterata mediocra, grava
- temperatura- hipotermie, febra,
afebrilitate, subfebrilitate
- tegumente- aspect, elasticitate, eruptii,
leziunui- mucosae (aspect, enanteme ,
hidratare, leziuni)
- tesut cellular subcutanat- tesut adipos,
edeme
- sistem limfo-ganglionar- inspectie,
palpare
- sistem osos- integritate, mobilitate,
examenul leziunilor
- sistem muscular- troficitate, tonus,
forta musculara
- aparat respirator- conformatia cutiei
toracice, tuse, miscarile respiratorii ale
pacientului, FR, zgomote respiratorii
anormale, semne de insuficienta
respiratorie
- aparat cardiovascular- FC, TA,
ritmicitatea zgomotelor cardiace, semne
de insuficienta cardiacă dreapta/stanga
- aparat digestiv- aspectul abdomenului,
mobilitatea, suplete, durere, varsaturi,
constipatie, diaree, oprirea tranzitului
- aparat genito-urinar – diureza, aspectul
urinii, durere, ritmicitatea mictiunilor
- sistem nervos central si organele de
simt- starea de constienta, orientarea
temporo-saptiala, diverse acuze si
deficiente, proteze.

b) Identificarea
problemelor actuale sau potențiale de
sănătate
Datele obtinute despre pacient sunt
inregistrate in foaia de observatie a
pacientului. Utilizarea datele obtinute si
inregistrate are ca scop identificarea
circumstantelor de aparitie a afectiunii
precum si a manifestarilor de
dependenta (semne,simptome) ce au
survenit in starea de sanatate a
pacientului.Odata identificate
manifestarile de dependenta vom putea
formula si ierarhiza problemele de
ingrijire ale pacientului evaluat, vom
analiza gradul de independenta sau
dependenta ale acestuia in satisfacerea
necesitatilor sale. Finalitatea analizei si
interpretarii datelor o constituie
formularea diagnosticului de ingrijire si
elaborarea planului de ingrijire.
Cele 7 simptome de alarmă:
modificări ale tranzitului
intestinal obişnuit, tulburări
funcţionale digestive;
 • modificarea aparentă a unei
leziuni cutanate congenitale (nev
pigmentar sau „aluniţă”);
• o plagă care nu se vindecă, o
tumefacţie care nu dispare;
• hemoragii digestive, urinare,
hemoptizii sau metroragii (orice
pierdere de sânge neobişnuită);
• un nodul palpabil sau o induraţie
la sân sau oriunde altundeva;
• tulburări permanente de
deglutiţie;
• persistenţa disfoniei sau tusei
iritative

Manifestări de dependență (semen și

simptome) specifice afecțiunilor
oncologice:
Manifestări de dependență generale
(nespecifice) ale cancerului:
a. Scădere ponderală, pierdere
inexplicabilă în greutate, aproximativ
10 kg, în majoritatea cancerelor, dar
în special în cel de colon, cel gastric și
în hepatocarcinom;
b. Febră, mai ales în stadiile avansate
din cauza scăderii imunității, în CBP,
hepatocarcinom; subfebrilitate în
special în cancerul cerebral;
c. Modificări ale aspectului
tegumentelor și mucoaselor: frecvent
paloare și cianoză;
d. Anorexie: în hepatocarcinom,
cancer gastric;
e. Inapetență: neselectivă (în
majoritatea formelor canceroase) sau
 selectivă (pentru carne în cancerul
gastric);
f.Icter în hepatocarcinom;
g. Oboseală, fatigabilitate
h. Anxietate cauzată în special de
boală și de perceperea viitorului.

Manifestări de dependență locale

(specifice) ale cancerului:
a. Durerea:
-uneori este absentă la locul tumorii, dar
apare la distanță față de sediul tumorii (în
CBP, cancerul de endometru) sau este
atipică (în cancerul gastric);
-localizare variată, în funcție de sediul
formațiunii tumorale: retrosternală
(cancer esofagian), în fosa iliacă dreaptă
și flancul abdominal stâng (cancer de
colon), pelvian (CCU, cancerul vaginal),
flanc stâng/ drept (cancer vezical din
cauza obstrucției ureterale), abdomen
inferior (tumori genitale), hipocondrul
drept (în hepatocarcinom) sau este
generalizată în tot abdomenul (în
hepatoblastom);
-apare tardiv în cele mai multe cazuri (în
special în hepatocarcinom). Este precoce
în cancerul osos sau testicular, dar cel
mai adesea este un simptom al stadiului
avansat;
-caracter: vag, difuz sau sub formă de
colică (cancerul de colon), jenă sau
tensiune (în afecțiuni tumorale ale
aparatului genital feminin), progresiv și
intens (în tumori pulmonare), sporadic
(la micțiune în cancerul de prostată sau
de vezică; la defecație în cancerul rectal)
sau permanent (în cancerul renal);
-intensitate variată în funcție de mărimea
tumorii și de fenomene de compresiune a
organelor învecinate.

b. Dispneea:
-intensitatea variază în funcție de gradul
de afectare pulmonară;
-tulburările respiratorii sunt caracteristice
în CBP în stadiile avansate;
-este inclusă în tabloul clinic al
cancerului esofagian (însoțită de voce
răgușită);
-tipuri: Cheyne-Stokes (când apar
fenomene de hipertensiune
intracraniană), Kussmaul (în intoxicație
uremică, acidoză metabolică), Biot (stări
agonale), paradoxală (în afectarea unui
plămân sau fragment de plămân);
 c. Atelectazia (deprimarea și
retractarea alveolelor pulmonare)
apare în urma stenozei sau obstrucției
bronșice;
d. Tusea:
-uscată, lătrătoare (adenopatii, tumori
mediastinale);
-uscată, neproductivă (CBP, metastaze
pulmonare);
-răgușeala persistentă poate fi un semn
de cancer de laringe sau de tiroidă;
e. Expectorație roșie gelatinoasă în
cancerul pulmonar;
f. Hemoragia:
-gingivoragii (cancerul bucal, leucemii),
hemoptizie (în CBP, cancerul esofagian,
metastaze pulmonare), hematemeză,
melenă (cancer gastric), hemoragie
intestinală (cancer de colon drept),
rectoragie (cancer rectal), hemoragii
oculte (cancer colorectal), metroragii
(cancer vaginal, CCU), menoragii
(cancerul de endometru), hematurie
(cancer vezical, CCU, cancer vaginal,
renal si de prostată);
g. Inflamația:
-a căilor respiratorii ce durează mai mult
de 3 săptămâni în CBP
-locală, dureroasă în cancerul de sân;
h. Edeme:
-locale: cauzate de procesul tumoral
(edemul scrotului în cancerul de prostată)
-ale membrelor inferioare cauzate de
comprimarea vaselor iliace (cancerul
vezical, de prostată);
i. Grețuri, vărsături: în cancerul
gastric;
j. Tulburări de deglutiție:
disfagie continuă și progresivă în
cancerul esofagian;
 k. Tulburări urinare: disurie,
polakiurie, oligoanurie (în cancerul de
prostată)
l. Tulburări de tranzit: senzație
de evacuare incompletă, balonare,
flatulență (în cancerul colorectal);
constipație cronică, diaree, modificări în
dimensiunile materiilor fecale (scaun în
creion în cancerul de intestin gros);
m. Tulburări sfincteriene în
cancerul de vezică;
n. Tulburări de vedere: în
tumorile de lob occipital;
o. Nevralgii, pareze în tumori
cerebrale;
p. Modificări ale pielii:
hiperpigmentare, icter, eritem, prurit,
pilozitate crescută, leziuni care nu se
vindecă, modificări ale negilor (culoare,
formă, pierderea marginilor, creștere în
dimensiune).
r. Noduli la nivelul sânului sau
în alte părți ale corpului.

B. Enunțarea problemelor de
dependență și formularea
diagnosticelor de nursing

Diagnosticul de nursing (D.N): un

enunț concis, actual sau potential al
manifestărilor de dependență ale
pacientului legate de o sursă de
dificultate.
Componentele DN sunt:
P- probleme de sanatate actuale si
potentiale. Este important ca
identificarea problemelor potentiale sa
fie specific pentru fiecare individ, de
aceea culegerea de date trebuiesa fie
individualizata.
E – cauza ce le-a determinat (etiologia).
Reprezinta identificarea factorilor de
mediu, sociologici, de natura spirituala,
psihologica.
S – semnele si simptomele existente
sunt cele care reflecta existenta unor
caracteristici observabile ale starii de
sanatate definite.
Deci D.N. = P--------E S

Probleme de dependență
întâlnite la pacienții cu afecțiuni
oncologice
Sunt multiple și variate, condiționate
în principal de sediul tumorii, prezența
metastazelor, capacitatea persoanei de a
accepta și de a lupta cu boala. În
continuare vor fi exemplificate cele mai
frecvente probleme de dependență și
sursele de dificultate.
1.P: Durere
E:agenți infecțioși (proces inflamator),
proces neoplazic (compresiunea
terminațiilor nervoase), suprasolicitări
fizice, oboseală, insuficiente cunoștințe
despre boală, mediu.
2.P: Circulație sau respirație
inadecvate
E: proces inflamator, obstrucții, afectări
ale mucoasei căilor respiratorii, afectări
cerebrale, durere, febră, anxietate, emoții,
stres, poluare, variații de temperatură,
insuficiente cunoștințe despre boală.
3.P: Perturbarea stării de nutriție
E: durere, febră, alterări ale mucoasei
digestive, tulburări de tranzit, grețuri,
vărsături, tulburări de deglutiție, tulburări
neurologice, anxietate, stres, insuficiente
cunoștințe despre boală.
4.P: Hipertermie
E: proces inflamator, tulburări
neurologice, anxietate, stres, mediu
ambiant inadecvat.
5.P: Eliminare (digestivă, urinară,
menstruală) inadecvată
E: alterarea mucoasei intestinale,
tulburări de tranzit, tulburări neurologice,
durere, tumori, metastaze, proces
inflamator, afectarea parenchimului
renal, dezechilibru endocrin, anxietate,
stres, insuficiente cunoștințe despre
afecțiune.
6.P: Perturbarea mobilității sau
imobilitate
E: modificări structurale sau
funcționale ale sistemului osteo-articular
(metastaze), durere, proces inflamator,
anxietate, insuficiente cunoștințe despre
boală.
7.P: Postură inadecvată
E: durere, metastaze, oboseală, deficit
motor, insuficiente cunoștințe despre
boală.
8.P: Integritate tegumentară sau a
mucoaselor afectată
E: proces inflamator, proces neoplazic,
durere, dezechilibre endocrine, tulburări
circulatorii, tulburări neurologice,
imobilitate, anxietate, stres, insuficiente
cunoștințe despre igiena personală.
9.P: Alterarea stării de confort
E: durere, dezechilibre, surmenaj,
anxietate, insuficiente cunoștințe despre
boală.
10. P: Deficit de autoîngrijire
 E: durere, oboseală, imobilitate,
anxietate, dezinteres, tulburări
neurologice, condiții socio-economice
precare, cunoștințe deficitare.
11.P: Comunicare (senzorială, motorie,
afectivă, intelectuală) perturbată
E: durere, metastaze, afecțiuni
cerebrale, deficite senzoriale,
fatigabilitate, anxietate, stres, tulburări de
gândire, insuficiente cunoștințe despre
afecțiune.
12.P: Vulnerabilitate față de pericole
E: durere, tulburări neurologice,
fatigabilitate, surmenaj, anxietate, stres,
mediu ambiant necorespunzător.
13.P: Anxietate
E: afecțiune tumorală, durere,
perceperea viitorului, teama de moarte,
stres, conflict, spitalizare.
14.P: Pierderea stimei de sine.
Devalorizare
E: modificări anatomice
(mastectomie), tulburări neurologice,
anxietate, stres, teamă, descurajare,
insuficiente cunoștințe despre sine.
15.P: Risc de complicații (infecțioase,
cardio-pulmonare, renale, etc.)
E: alterarea funcțiilor vitale, durere,
tulburări de echilibru, tulburări de
nutriție, tulburări neurologice, leziuni,
anxietate, stres, izolare, sărăcie, lipsă de
cunoștințe.
C.Elaborarea planului de îngrijire
specific pacientului oncologic;
Stabilirea obiectivelor de îngrijire
Planificarea îngrijirilor înseamnă
stabilirea unui plan de intervenție,
prevederea etapelor, a mijloaceor de
desfășurare precum și a precauțiilor care
trebuie luate. Planul de îngrijire permite
asistentei să judece urgențele și
importanța problemelor de dependență,
putând astfel să decidă prioritățile. Planul
este un instrument de comunicare, de
unificare și de continuitate a îngrijirilor.
Cele două componente ale planului de
îngrijire sunt: obiectivele de îngrijire și
intervențiile.
Obiectiv de îngrijire: descrierea unui
comportament pe care-l așteptăm de la
pacient, un rezultat pe care dorim să-l
obținem în urma intervențiilor.
Intervențiile sunt acțiunile asistentei ce
au ca scop conservarea sau atingerea unui
grad optim de independență a
pacientului. Acestea trebuie să fie
novatoare, personalizate, observabile și
măsurabile. Pentru ca intervențiile să fie
evaluabile trebuie să se indice la ce oră,
în care moment al zilei, la ce interval sau
pe ce durată trebuie să se desfășoare
acțiunea asistentei.

Obiective de îngrijire (corespunzătoare

problemelor de dependență enunțate mai
sus)
1. Pacientul să nu mai prezinte durere
(diminuarea intensității durere)
2. Pacientul să prezinte o respirație
adecvată (menținerea unei respirații
adecvate)
3. Pacientul să prezinte o bună circulație
(menținerea unei circulații adecvate)
4. Pacientul să prezinte o alimentație
echilibrată (menținerea echilibrului
nutrțional și hidro-electrolitic)
5. Pacientul să prezinte o temperatură
corporală normală (menținerea
echilibrului termic)
6. Pacientul să prezinte o eliminare
(digestivă, urinară, menstruală) adecvată
(menținerea unei
eliminări.......corespunzătore)
7. Pacientul să prezinte o mobilitate
adecvată capacității fizice (refacerea și
menținerea mobilității)
8. Pacientul să prezinte o postură
fiziologică
9. Pacientul să prezinte tegumente
integre (refacerea integrității
tegumentare)
10.Pacientul să prezinte o stare de
confort adecvată (menținerea stării de
confort)
11.Pacientul să se poată autoîngriji cât
mai curând posibil (diminuarea
deficitului de autoîngrijire)
12.Pacientul să poată comunica eficient
pe plan senzoro-motor, afectiv,
intelectual (menținerea unei comunicări
adecvate capacităților sale)
13.Pacientul să nu mai fie vulnerabil față
de pericole (diminuarea gradului de
vulnerabilitate)
14.Pacientul să fie echilibrat psihic
(diminuarea gradului de anxietate)
15.Pacientul să-și recapete încrederea și
stima de sine
16.Pacientul să nu mai prezinte risc de
complicații (diminuarea gradului de risc
de complicații)

D.Realizarea planului de îngrijire

Pacient cu cancer bronhopulmonar,
prezintă următoarele manifestări de
dependență:
- Tuse continuă, rebelă la tratament,
expectorație muco-purulentă, dispnee,
junghi toracic
- Scădere în greutate, inapetență, greață
- Febră, paloare, oboseală
- Cefalee, tulburări vizuale, tulburări de
echilibru
- Anxietate
Diagnostice de îngrijire:
- Alterarea funcției respiratorii, cauzată
de procesul neoplazic bronho-pulmonar,
manifestată prin tuse, expectorație,
junghi toracic, dispnee.
- Alimentație inadecvată prin deficit,
cauzată de febră și greață, manifestată
prin inapetență și scădere în greutate.
- Alterarea echilibrului termic, cauzată
de procesul inflamator, manifestată prin
febră ridicată.
- Dificultate de a dormi și a se odihni,
cauzată de durere toracică, dispnee,
febră, manifestată prin somn insuficient,
paloare, oboseală.
- Anxietate cauzată de spitalizare,
manifestată prin neliniște, îngrijorare.
- Risc de complicații cauzate de
procesul neoplazic și imunitate scăzută.
PLAN DE ÎNGRIJIRE
D Probl Obie Intervenții Evalua
at eme ctivel rea
a de e de îngrijir
depe îngrij ilor
nden ire
ță
Respi Menți Autonome:
rație nerea -asigurarea
inefic unei condițiilor de
ientă respir mediu
ații -asigurarea
eficie repausului la pat
nte -evaluarea
intensității durerii
toracice
-observarea tusei
și a expectorației
(colectare
corespunzătoare)
-măsurarea și
notarea respirației
-menținerea
poziției
semișezânde
-asigurarea
pozițiilor de drenaj
postural
-educarea
pacientului privind
renunțarea la
fumat, utilizarea
batistitelor de
unică folosință
șicolectarea
corectă a sputei
Delegate:
-participarea la
examenul clinic
-recoltarea sputei
pentru examenul
de laborator
-participarea la
investigații de
specialitate:
radiografie
toracică,
bronhoscopie,
 -administrarea
citostaticelor:
Cisplatin,
Vincristine
-participarea la
radioterapie
-pregătire pentru
intervenție
chirurgicală
Alim Pacie Autonome:
entați ntul -măsurarea și
e să fie cântărirea
defici echili pacientului
tară brat -asigurarea
nutriț regimului de
ional cruțare, fără
proteine animale
(din cauza
inapetenței
selective pentru
carne)
-lămurirea
bolnavului privind
necesarul de
legume și fructe
precum și aportul
suplimentar de
lichide în timpul
chimioterapiei)
-stimularea
apetitului prin
prezentarea
atrăgătoare a
alimentelor
-efectuarea de
exerciții
respiratorii
periodice pentru
îndepărtarea
 senzației de greață
Delegate:
-participarea la
ecografia
abdominală
-administrare de
antiemetice
-hidratare
parenterală
-vitaminoterapie
Hiper Pacie Autonome: Temper
termi ntul -asigurarea atura
e să mediului adecvat, corpora
prezi ferit de curenți de lă a
nte aer, cu temperatură scăzut
temp constantă cu 2
eratur -măsurarea și grade
ă notarea
corpo temperaturii
rală -hidratare
 în corespunzătoare
limite -ștergerea
norm tegumentelor de
ale transpirații
-asigurarea
lenjeriei curate de
pat și de corp
Delegate:
-recoltarea
sângelui pentru
examene de
laborator
-administrarea
antibioticelor și
antiinflamatoarelor
Autonome:
Somn Pacie -asigurarea
pertur ntul condițiilor
bat să adecvate pentru
calita benef
odihnă: liniște,
tiv și icieze
cameră curată,
cantit de un
aerisită,
ativ somn
semiobscuritate
adecv
-supravegherea
at perioadelor de
odihnă și somn
-ingestia unui
pahar de lapte cald
înainte de culcare
-efectuarea de
plimbări scurte și
exerciții
respiratorii
Delegate:
-administrarea
sedativelor
prescrise
Com Menți Autonome:
unica nerea -realizarea unei
re unei
comunicări
senzo comu
adecvate: ascultare
rio- nicări
atentă, verbalizare,
motor câtrepetare, explicare,
ie maiconcluzionare
inade bune
-însoțirea
cvată pe pacientului la
plan
cabinetele de
senzo
investigații, la sala
rial și
de tratamente, la
motor
sala de mese, la
baie
Delegate:
-participarea la
examenul
neurologic
-participarea la
efectuarea CT
Anxi Pacie Autonome:
etate ntul -informarea
 să fie
pacientului privind
echili
necesitatea
brat spitalizării
psihic
-lămurirea
pacientului privind
importanța
tratamentului, a
regimului dietetic
-încurajarea
pacientului sa-și
exprime temerile
-pregătirea psihică
pentru tehnicile
efectuate
Delegate:
-administrarea
anxioliticelor
prescrise
Risc Dimi Autonome:
-asigurarea
de nuare mediului
comp a securizant și de
licații gradu protecție
lui de -respectarea
risc măsurilor de
de asepsie și
comp antisepsie
lcații -evitarea
suprasolicitărilor
fizice și psihice
-aplicarea
măsurilor de
prevenire a
escarelor
-prevenirea
constipației prin
mobilizare
periodică și
hidratare
corespunzătoare
Delegate:
-participarea la
examene (biopsie)
-administrarea
simptomaticelor:
morfină, cortizon
-montarea și
supravegherea
perfuziei
endovenoase
-administrarea de
anticoagulante
pentru prevenirea
complicațiilor
tromboembolice