1.

Tipurile de amprente folosite la confecționarea

protezelor scheletate su sisteme speciale ca
elemente de menținere, sprijin, stabilizare.
- amprenta documentară
- amprenta preliminară
- amprenta funcțională sau definitivă
- amprenta finală

Amprenta documeтară: este necesară în acele cazuri în

care edentația parțială a dus la grave complicații locale.
Va fi luată în prima ședință înainte de tratamentul
preprotetic. Se amprentează cu lingure standart,
material de amprentă alginatul, pot fi utilizate și linguri
speciale cu hidrocoloizi reversibili. Servește la
confecționarea modelului documentar.

Amprenta preliminară: se ea după realizarea

tratamentelor preprotetice și servește la confecționarea
modelului de diagnostic. Se amprentează cu lingură
standart și alginat mai rar hidrocoloizi reversibili.În timpul
amprentării se realizează ușoare mișcări ale periferiei
cîmpului protetic,masaj al obrajilor și buzelor și mișcări
ale limbii, pentru evidențierea zonei linguale ale cîmpului
protetic.

Amprenta funcțională sau definitivă servește la

confecționarea modelului funcțional sau de lucru, trebuie
să redea cu cea mai mare fidelitate forma și întinderea
precisă a cîmpului protetic. Se realizează cu autorul
lingurii individuale corect adaptată marginal. Se
realizează după tratamentele proprotetice.

Amprenta finală se ia la sfîrșitul tratamentului protetic,

proteza fiind aplicată pe cîmpul protetic. Se
amprentează cu linguri standarte și alginat, fără a se
executa, mișcări ale periferiei cîmpului protetic. Pe baza
lor se vor turna modele finale

2.Tipurile de modele de lucru folosite la

confecționarea protezelor scheletate cu
sisteme speciale ca elemente de menținere,
sprijin și stabilizare
- model documentar
- modelul de diagnostic
- modelul de lucru, funcțional
- modelul duplicat
- modelul final

3.Sisteme speciale de menținere, sprijin, stabilizare

Sistemele speciale de menținere, sprijin, stabilizare,
sunt dispozitive mecanice de mare precizie care fac
legătura între dinții stîlpi și proteză.
Asigură o menținere fizionomică a protezelor parțiale
care nu mai sunt prevăzute cu croșete.
Atele sisteme speciale precum sistemele articulate ,
se utilizează la protezele terminale cu scopul de a
permite realizarea anumitor mișcări ale șeilor fără a
solicita în masticație dinții stîlp.
 Sistemele speciale pot fi confecționate în uzine
speciale , numite sisteme speciale de precizie; sau
realizate în laborator numite sisteme de semiprecizie.
Pentru a realiza sistemele speciale și protezele cu
sisteme speciale este necesară o pregătire deosebită a
doctorului și tehnicianului dentar.Realizarea lor este
complicată, dificilă, și costisitoare. Este necesar de a
cunoaște perfect cazul clinic și caracteristicele
sistemelor.
Multe sisteme speciale sunt fragile, defecțiunile fac
aproape imposibile reparațiile sau înlocuirile , de acea
protezele cu sisteme speciale necesită controale
periodice obligatorii , rebazări sau căptușiri pentru a le
mări longetivitatea.
Clasificarea elementelor de menținere , sprijin și
stabilizare se face în dependență de tipul edentației.
dimensiunii vertiale de ocluzie, poziționării
morfofuncționale.
cLASIFICARE:
- Culise
- Capse0
- Bare cu călăreți
- Telescoape
- Sisteme articulate
- Sisteme magnetice

4.Părțile componente a sistemelor speciale de

menținere, sprijin, stabilizare
Culisele- sunt sisteme speciale , alcătuite din 2
elemente matrice și patrice, unde un element este fixat
pe proteza fixă iar celălat element component este fixat
pe proteza mobilizabilă. Principiul lor de funcționare este
fricționarea, iar pentru o ușoară stabilitate în cavitatea
bucală se folosește elementul auxiliar, diferite anse cu
biluțe , cauciucuri și elemente de dirijare ( brațe, fixate
pe suprafața orală sau proximală). Pot fi intracoronare
sau extracoronare.

Capsele-sînt elemete prefabricate alcătuite din 2

componente , una fixă și alta mobilizabilă. Se
întrebuințează atît de una singură cît și în componența
altor sisteme speciale. Pot fi orizontale sau verticale. Pot
fi plasate pe resturi radiculare și implanturi endoosoase.
Partea mobilizabilă are în componența sa diferite tipuri
de elemente elastice, pentru fixarea și menținerea celor
2 elemete împreună.

Sistemele bare cu călăreți- sisteme speciale alcătuite

din 2 componente , bară și călăreț , unde bara se
fixează de elementele fixe care pot fi : dinții stîlp,
implanturi endoosoase, coroane dentare fixe, iar
călărețul, cu un element auxiliar elastic este plasat în
protezul mobilizabil

Telescoape- sînt alcătuite din 2 elemente : patricea -

elemente fixe în cavitatea bucală , paralele între ele; și
matricea - pot fi părți a carcasului metalic inglobat în
acrilat sau mase ceramice. Funcționează prin ficțiune ,
fără elemente auxiliare între ele. Se plasează pe dinții
stîlp și implanturi endoosoase.

Sisteme articulate- sînt compuse la fel din 2 elemente

articulate între ele , se mai spune sistem tip Balama. Se
realizează pentru edentații terminale mandibulare, unde
sînt implicați 1-2 dinți.

Sisteme magnetice- constau din elemente magnetice ce

se atrag între ele , unde o parte se fixează în protezul
mobilizabil iar cealaltă parte subperiostal sau pe
implante endoosoase.

5.Etapele clinico-tehnice a sistemelor speciale

tip Culise
1.Clinic
-prepararea și amprentarea bonturilor protetice care
pot fi unități odontocoronare și implanturi
endoosoase
2.L
-realizarea modelului de lucru pentru confecționarea
părții fixe a protezei mobilizabile combinate
-realizarea părții fixe cu elementul component a
culiselor , parte componentă a protezului parțial
mobilizabil scheletat
3C
-proba și fixarea în cav buc
 - amprentarea cîmpului protetic pentru realizarea
părții mobilizabile a protezului parțial mobi combinat
cu sisteme speciale tip culise
4L
- realizarea modelului din ghips
- dublarea modelului de lucru
- realizarea machetei carcasului metalic din
ceară
- schimbul cerii în aliaj metalic
- prelucrarea și finisarea carcasului metalic
- proba lui pe modelul de lucru
- realizarea bordurilor de ocluzie
5C
-proba carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor
intermaxilare
6L
-fixarea modelelor în articulator
- montarea dinților artificiali în ceară
schimbarea cerii în acrilat
prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat
proba pe model
7C
-proba și fixarea în cav buc
6.Etapele clinico-tehnice a sistemelor speciale tip
capse
1.Clinic
- realizarea tratamentului preprotetic
- fixarea dispozitivului radicular
- fixarea patricei de sistemul radicular
 2.L
-realizarea modelului de lucru pentru confecționarea
părții fixe a protezei mobilizabile combinate
-realizarea părții fixe cu elementul component a
capselor , parte componentă a protezului parțial
mobilizabil scheletat
3C
-proba și fixarea în cav buc
- amprentarea cîmpului protetic pentru realizarea
părții mobilizabile a protezului parțial mobi combinat
cu sisteme speciale tip capse
4L
- realizarea modelului din ghips
- dublarea modelului de lucru
- realizarea machetei carcasului metalic din
ceară
- schimbul cerii în aliaj metalic
- prelucrarea și finisarea carcasului metalic
- proba lui pe modelul de lucru
- realizarea bordurilor de ocluzie
5C
-proba carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor
intermaxilare
6L
-fixarea modelelor în articulator
- montarea dinților artificiali în ceară
schimbarea cerii în acrilat
prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat
proba pe model
7C
-proba și fixarea în cav buc

7.Etapele clinico-tehnice a sistemelor speciale tip

bare cu călăreți
1C
- prepararea și amprentarea cîmpului protetic pentru
realizarea părții fixe (bară fixată de capse
dentocoronare)
2L
- turnarea modelului și realizarea capelor din ceară
pe care se fixează bara prefabricată
- schimbul machetei în aliaj metalic
- prelucrarea
- proba pe model
3C
- proba și fixarea în cav buc
- amprentarea cîmpului protetic pentru realizarea
părții mobilizabile
4L
- realizarea modelului de lucru
- dublarea modelului
- realizarea machetei din ceară a carcasului metalic
- schimbul cerii în aliaj metalic
- prelucrarea și finisarea carcasului metalic
- proba lui pe modelul de lucru
- realizarea bordurilor de ocluzie
5C
-proba carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor
intermaxilare
6L
-fixarea modelelor în articulator
- montarea dinților artificiali în ceară
schimbarea cerii în acrilat
prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat
proba pe model
7C
-proba și fixarea în cav buc

8.Etapele clinico-tehnice a sistemelor speciale tip

telescopice
1C
- prepararea pentru realizarea părții fixe
- amprentarea cîmpului protetic
2L
- realizarea modelului de lucru
- macheta din ceară a patricei telescoape
- schimbul în aliaj metalic
- prelucrarea în paralelometru a patricilor metalice
- redarea paralelismului patricilor
3C
- fixarea în cav buc
- amprentarea cîmpului protetic
4L
- realizarea modelului de lucru
- dublarea modelului
 - realizarea machetei din ceară a carcasului metalic
- schimbul cerii în aliaj metalic
- prelucrarea și finisarea carcasului metalic
- proba lui pe modelul de lucru
- realizarea bordurilor de ocluzie
5C
-proba carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor
intermaxilare
6L
-fixarea modelelor în articulator
- montarea dinților artificiali în ceară
schimbarea cerii în acrilat
prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat
proba pe model
7C
-proba și fixarea în cav buc

9.Etapele clinico-tehnice a sistemelor speciale

articulate
1C
- prepararea și amprentarea cîmpului protetic pentru
realizarea părții fixe a sistemelor articulate
2L
- realizarea modelului de lucru pe care se
confecționează partea fixă a elementelor articulate
3C
- fixarea în cav buc a părții fixe
- amprentraea pentru realizarea părții mobilizabile
3L
 - realizarea modelului de lucru
- dublarea modelului
- realizarea machetei din ceară a carcasului metalic
- schimbul cerii în aliaj metalic
- prelucrarea și finisarea carcasului metalic
- proba lui pe modelul de lucru
- realizarea bordurilor de ocluzie
5C
-proba carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor
intermaxilare
6L
-fixareamodelelor în articulator
- montarea dinților artificiali în ceară
schimbarea cerii în acrilat
prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat
proba pe model
7C
-proba și fixarea în cav buc

10.Etapele clinico-tehnice a sistemelor speciale

magnetice
1C
- implantarea subperiostal sau pe periost partea
componentă a sistemului magnetic
- amprentarea cîmpului protetic pe care s-a fixat
celălalt component sau un analog
2L
- realizarea modelului de lucru
 - dublarea modelului
- realizarea machetei din ceară a carcasului metalic
- schimbul cerii în aliaj metalic
- prelucrarea și finisarea carcasului metalic
- proba lui pe modelul de lucru
- realizarea bordurilor de ocluzie
5C
-proba carcasului în cav buc și înregistarea relațiilor
intermaxilare
6L
-fixarea modelelor în articulator
- montarea dinților artificiali în ceară
schimbarea cerii în acrilat
prelucrarea și finisarea protezului scheletat combinat
proba pe model
7C
-proba și fixarea în cav buc

11.Metoda de analiză în paralelometru pentru

realizarea protezelor scheletate cu sisteme
speciale ca elemente de menținere, sprijin,
stabilizare
1.stabilirea axului de inserție și dezinserție a protezei .
Ea depinde de alegerea poziției modelului în
paralelograf, și se poate realiza prin una din 3 metode:
- liberă
 - prin aprecierea înclinării medii a axelor dințilo-
stîlpi
- de aleger
2. Fixarea poziției alese a axuui de inserție și dezinserție
al protezei, pentrureproducerea eu
3. Determinarea și Trasarea ecuatorului protetic
modelul este blocat pe măsuță și se trasează cu tija
portcreion ecuatorul protetic pe dinții stîlpi principali, dar
și pe dinții pe care se aplică elemente rigide,
supraecuatoriale ale protezei. Vor fi trasate și zonele de
țesut muco-osos care interferează cu tija pentru a
executa deretentivizarea.

3.stabilirea zonelor retentive

4. alegerea construcției protezei și trasarea proiectului
pe model

12.Conceperea și planificarea carcasului metalic al

viitoarei proteze scheletate cu sisteme speciale în
cazul edentațiilor frontale

Se tratează cu proteze cînd edentația de clasa 4 este

întinsă. cu sisteme speciale culise.
Sprijinul muco-osos este realizat de o șa lungă , pe care
sunt montați dinții artificiali după o linie curbă și uneori
mult în afara mijlocului crestei, ceea ce favorizează
bascularea prin înfundare a protezei.
Menținerea directă culise , capse.
 13.Conceperea și planificarea carcasului metalic al
viitoarei proteze scheletate cu sisteme speciale în
cazul edentațiilor laterale intercalate
Cu proteză se tratează edentația de cl 3 complicată cu
breșă suplimentară latero-laterală.Este favorabil utilizării
sistemelor speciale gen culise, coroane telescop,,
capse.
Cînd dinții stîlp au o valoare parodontală diminuată
este indicat ca aceștia să fie solidarizați prin bare. Șeile
protezei se vor sprijini pe aceste bare, care servesc și la
menținerea și stabilizarea protezei.

Sistemele speciale asigură o bună menținere directă a

protezei și stabilitate.

În cazul breșelor suplimentare ele vor fi închise cu punți,

sau o proteză cu mai multe șei
14.Conceperea și planificarea carcasului metalic al
viitoarei proteze scheletate cu sisteme speciale în
cazul edentațiilor unilaterale terminale
- extinderea bazei protezei și în zona hemiarcadei
integre
- elementul de menținere indirectă este unilateral și
se plasează pepartra opusă edentației.
Sprijinul protezei va fi mixt rigid.
În edentația complicată cu breșă frontală
-confecționarea unei punți frontale și a unei proteze
uniterminale
realizarea unei proteze cu 2 sau mai multe șei
 În edentația complicată cu breșă laterală , se
realizează o proteză cu 2 șei.
- o șa laterală sprijinită pe o bară care
solidarizează dinții stîlpi ce sunt acoperiți de
microproteze. Aceată soluție se va adopta cînd
dinții stîlpi au o valoare parodontală diminuată.
În edentația complicată cu breșe frontale și laterale ,se
pot realiza una sau mai multe punți , solidarizarea
dinților limitanți prin bare, peste care se aplică șeile
protezei . Șeile care se aplică peste bare sunt
prevăzute pe fața mucozală cu un călăreț sau clamă
metalică, care realizează sprijinul parodontal, menținere
directă și indirectă prin fricțiune dintre bară și călăreț

Există sisteme articulate tip balama pentru

confecționarea unor proteze unilaterale cu sprijin mixt
articulat.
15.Conceperea și planificarea carcasului metalic al
viitoarei proteze scheletate cu sisteme speciale în
cazul edentațiilor bilaterale terminale
Sprijinul protezei se va face mixt pe sisteme speciale
sau pinteni ocluzali. Șeile se sprijină mezial pe dinții
stîlpi, iar distal pe crestele alveolare.
Sprijinul mixt foarte rigid este realizat de către
sistemele speciale gen culise sau coroane telescop,
care sunt folosite în locul croșetelor din motive
fizionomice , mai ales la maxilar. Este obligatorie în
aceste cazuri solidarizarea tuturor dinților restanți. În
aceste cazuri, conectorul principal va fi mai lat pentru a
mări suprafața de sprijin mucozal.
Cînd edentația de clasa I se complică cu breșe
laterale, pot fi aplicate sisteme speciale gen culise.
- realizarea de microproteze pe canin și premolar ,
unite printr-o bară. Această soluție oferă avantajul
solidarizării dinților și a unei ancorări fizionomice
datorită sistemului de bară cu călăreț.
- secționarea premolarului , mai ales cînd acesta are
un grad mare de distrucție coronară și realizarea
unui dispozitiv radicular care va fi acoperit de șaua
protezei. Această soluție oferă un sprijin parodontal
o bună stabilizare a protezei și menținere
fizionomică dacă dispozitivul este prevăzut cu un
sistem de capse sau un sistem magnetic.

Cînd edentația se complică cu breșe frontale se

realizează punți care să cuprindă toți dinții restanți cu
sisteme speciale culise

Cînd edentația se complică cu breșe frontale și laterale

se confecționează o punte care să cuprindă toți dinții
restanți și apoi realizarea unei proteze termino-terminale
ancorate cu sisteme speciale

Sprijinul este muco-osos sau simplu mucozal.Baza

protezei să se oprească la nivelul ecuatorului dinților
restanți laterali , iar frontal să nu se sprijine pe cingulum
pentru a nu vestibulariza dinții frontali.
 Sprijinul mucozal se realizează prin șei și placa
protezei. Șeile trebuie să fie extinse.La maxilar placa
trebuie să ajungă pînă în apropierea liniei Ah. La
mandibulă , se realizează o placă îngustă .

16.Pregătirea modelului pentru dublare

Pe modelul funcțional se execută 3 operațiuni înainte ca
ecesta să fie dublat: folierea, gravarea ,
deretentivizarea.

Folierea este o operațiune prin care se obține un spațiu

între suprafețele mucozale ale scheletului metalic al
protezei și fibromucoasa cîmpului protetic , și izolarea
zonelor sensibile nefavorabile pentru recepția presiunilor
masticatorii: torusul palatin, proeminențe osoase
acoperite de fibromucoasă subțire, rugile palatinale
exprimate . Folierea se efectuează cu folii de ceară
calibrată cu grosime 0,5-1mm , care se ramolește la
sursa de căldură și se aplică pe suprafața modelului
adaptîndu-se intim la el.Surprusurile de ceară sunt
înlăturate prin tăiere conform limetelor desenului , iar
marginile sunt fixate la suprafața modelului prin lipire cu
ceară.

Gravarea modelului este indicată numai la maxilar, pe

traiectul marginilor anterioare și posterioare ale
desenului conectorilor principali
Deretentivizarea este procesul prin care se elimină
anumite zone retentive ale modelului funcțional. Se
efectuează prin picurare de ceară în zonele retentive în
așa mod ca startul de ceară depus să se situeze între
festonul gingival al dinților restanți și ecuatorul protetic
sau între suprafața mucozală și polul inferior al culisei
sau barei. Supraecuatorial , pe suprafețele culisei sau
barei nu se va picura ceară. În contunuare cu tija răzușă
a paralelografului se vor înlătura surplusurile de ceară
prin răzuire sau frezare.

17.Dublarea modelului de lucru

Modelul duplicat se execută după amprenta obținută
de pe modelul de lucru pregătit în conformatoare
speciale de duplicare.
Modelul de lucru deretentivizat se fixează în centrul
capacului conformatorului cu plastilină sau silicon chit,
sau prin picurare cu ceară lipicioasă. Capacul cu
modelul fixat se introduce într-un vas cu apă la
temperatura camerei , pentru izolarea modelului. După
10-15 minute la capac se atașează corpul
conformatorului și prin unul din orificiile de pe partea
superioară a lui se toarnă materialul amprentar
duplicator preventiv pregătit, pînă la umplerea
comformatorului.
După umplere se lasă 30-45 min pentru răcire la
temperatura camerei, apoi se introduce într-un vas cu
apă rece 15-20 min. Ulterior se înlătură capacul
conformatorului și se îndepărtează modelul din
amprentă fiind prins cu o pensă , prin manevre de
tracțiune.
În amprentă se fixează tija metalică cu piesa anexă
utilizată pentru pîlnie. Vîrful pîlniei în formă de cilindru
se aduce în contact cu materialul amprentar din centrul
amprentei , ce corespunde planșeului bucal pentru
modelul inferior sau bolții palatine pentru modelul
superior.
În vacum-malaxor se prepară pasta pentru turnarea
modelului. Pasta pregătită se toarnă progresiv în
interiorul amprentei.
După priza definitivă 30-45min , se îndepărtează pîlnia
din soclul modelului și se scoate amprenta împreună cu
modelul din conformator .
Modelul se îndepărtează prin tăiere a materialului
amprentar .
Modelul se prelucrează termic printr-o uscare timp de
40-45 min în cuptorul de preîncălzire ridicînd
temperatura lent de la 20-40 pînă la 160-200/
Apoi se scufundă în ceară topită 30-45s.
Modelul duplicat se fixează în paralelometru și se
reproduce axul de inserție și dezinserție al protezei,
după reperele notate pe model, apoi se trasează
ecuatorul protetic . Se reproduce cu creionul desenul
proiectului scheletului protezei.

18.Necesitatea dublării modelului de lucru pentru

realizarea protezului scheletat
 - pentru realizarea turnării integre a scheletului
metalic din aliaje respective
- realizarea unei precizii a elementelor de menținere,
sprijin, stabilizare
-
25.Asemănările și deosebirile între etapele de
realizare a sistemelor speciale tip Capsa și Culisa
Au matrice în formă de tub și patrice . Ca și culisele sunt capse simple
care asigură menținerea protezei prin fricțiune.
31.Avantajele și dezavantajele sistemelor speciale
tip Capsa
Dezavantaje
- Tehnologia realizării complicată
- Cost ridicat
- Necesită pregătire deosebită pentru a realiza
sistemul și proteza
- Pregătire proprotetică a dinților pretențioasă
- Defecțiunile fac imposibile reparațiile sau înlocuirile
- Sunt fragile, mai ales în cea ce privește uzura
- Protezele prevăzute cu sisteme speciale necesită
controale periodice obligatorii
- Sunt necesare rebazările sau căptușirile pentru
menținerea longevității sistemului special

Avantaje:
- Poate acționa ca ruptor de forțe
- Asigură o bună menținere a protezei și un bun
aspect fizionomic.
 - Se confecționează din aliaje de mare duritate :aur
platinat, platină-iridiu; aur-platină-argint; oțeluri
inoxidabile; cobalt-crom de mare duritate
32.Avantajele și dezavantajele sistemelor speciale
tip Culisa
avantaje:
- asigură o bună menținere, sprijin și stabilizare a
protezei parțiale mobilizabile scheletate
- oferă un bun efect fizionomic, sistemul fiind aproape
invizibil
- Asigură o ușoară stabilizare în cavitatea bucală cu
ajutorul elementului auxiliar ( diferite anse cu biluțe,
cauciucuri) și elemente de dirijare ( brațe fixate pe
suprafața orală sau proximală )
- Pe dinții stîlp se por aplica coroane turnate , mixte
metalo-ceramice, coroane de substituție.
- Se pot folosi,în funcție de situația clinică, una, 2, 3,
4 , culise

Dezavantaje:
-pentru o bună menținere a protezei necesită o
suprafață mare de fricțiune între matrice și patrice ( cu
cît dintele este mai mic, culisa va fi și ea mai mică,
suprafața de fricțiune este redusă , afectează
menținerea protezei)
- nu se utilizează la dinți cu înălțime redusă
-în edentațiile terminale necesită o solidarizare fixă ( prin
microproteze) a cel puțin 2 dinți stîlpi între ei sau tuturor
dinților restanți
- Dinții stîlp sunt solicitați foarte mult în masticație
deoarece culisele realizează o legătură foarte rigidă
între șeile protezei și dinții stîlpi
-Necesită o riguroasă paralelizare a culiselor în
paralelograf pentru a asigura inserția protezei în
cavitatea bucală
- Tehnologia realizării complicată
- Cost ridicat
- Necesită pregătire deosebită pentru a realiza
sistemul și proteza
- Pregătire proprotetică a dinților pretențioasă
- Defecțiunile fac imposibile reparațiile sau înlocuirile
- Sunt fragile, mai ales în cea ce privește uzura
- Protezele prevăzute cu sisteme speciale necesită
controale periodice obligatorii
- Sunt necesare rebazările sau căptușirile pentru
menținerea longevității sistemului special

33.Avantajele și dezavantajele sistemelor speciale

tip Telescopice
Avantaje:
- Asigură menținerea protezelor parțiale prin fricțiune,
asemănător culiselor, însă suprafața de fricțiune
este mult mai mare.
- Se confecționează din aliaje de mare duritate :aur
platinat, platină-iridiu; aur-platină-argint; oțeluri
inoxidabile; cobalt-crom de mare duritate

dezavantaje:
 - Legătura între șeile protezei și dinții stîlpi care se
face prin sisteme telescopice este o legătură rigidă
care solicită nefiziologic dinții cînd se produce în
masticație bascularea prin înfundare , de aceea
este necesară solidarizarea dinților stîlpi
- Unele sisteme necesită o șlefuire a dintelui stîlp
mai mult decît o coroană simplă, este necesară
devitalizarea
- Realizarea unui paralelism riguros
- Tehnologia realizării complicată
- Cost ridicat
- Necesită pregătire deosebită pentru a realiza
sistemul și proteza
- Pregătire proprotetică a dinților pretențioasă
- Defecțiunile fac imposibile reparațiile sau înlocuirile
- Sunt fragile, mai ales în cea ce privește uzura
- Protezele prevăzute cu sisteme speciale necesită
controale periodice obligatorii
- Sunt necesare rebazările sau căptușirile pentru
menținerea longevității sistemului special
34.Avantajele și dezavantajele sistemelor speciale
Articulate
Avantaje:
- Balamalele nu permit bascularea prin desprindere a
șeilor terminale
- Se evită efectul de pîrghie al protezelor terminale cu
sprijin mixt rigid, asupra dinților stîlpi , datorită
permiterii șeilor protetice să realizeze un grad mai
mare sau mai mic de mobilitate
 - Balamalele asigură o legătură rigidă , dintre dinți și
șei. Dinții stîlpi sunt mai protejați de solicitările
nefiziologice datorită posibilității de basculare prin
înfundare a șeilor.
- Se confecționează din aliaje de mare duritate :aur
platinat, platină-iridiu; aur-platină-argint; oțeluri
inoxidabile; cobalt-crom de mare duritate

dezavantaje:
- sistemele articulate care permit realizarea mai
multor mișcări ale șeilor au o valoare funcțională
redusă
- Tehnologia realizării complicată
- Cost ridicat
- Necesită pregătire deosebită pentru a realiza
sistemul și proteza
- Pregătire proprotetică a dinților pretențioasă
- Defecțiunile fac imposibile reparațiile sau înlocuirile
- Sunt fragile, mai ales în cea ce privește uzura
- Protezele prevăzute cu sisteme speciale necesită
controale periodice obligatorii
- Sunt necesare rebazările sau căptușirile pentru
menținerea longevității sistemului special
35.Avantajele și dezavantajele sistemelor speciale
Magnetice
Avantaje:
- La utilizarea magneților nu apar modificări tisulare
sau biochimice
- Este simplu de realizat
dezavantaje:

- Protezele prevăzute cu sisteme speciale necesită

controale periodice obligatorii

36.Enumerați ordinea aplicării elementelor viitoarei

machete din ceară pe modelul de lucru
conectorii principali
șeile
elementele de menținere, sprijin, stabilizare
conectorii secundari
La utilizarea elementelor combinate se face totul invers :
elementele de menținere sprijin și stabilizare , șei ,
conectori principali, conectori secundari

37.Metodica și tehnica de realizare a turnării aliajului

solicitat a carcasului metalic
După modelarea machetei scheletului pe modelul
termorezistent se realizează machetele canalelor de
turnare . Sunt 3metode de amplasare a canalelor de
turnare. Prima pentru turnare directă , toate canalelor de
turnare se duc în sus spre pîlnie și turnarea inversă cînd
canalele de turnare se fac în interiorul soclului , printr-o
gaură, și realizarea canalului de evacuare.
Se realizează ambalarea , care asigură o rezistență
suficientă tiparului la forța cu care este împins metalul
topit în tipar, permite eliminarea gazelor rezultate din
încălzirea tiparului, compensarea contracției metalului
după turnare.
Turnarea propriu zisă cuprinde 3 timpi:
-preîncălzirea tiparului
-încălzirea tiparului
-turnarea propriu-zisă

38.Aparatele și instrumentele folosite pentru

realizarea schimbului cerii în aliaj metalic
Pentru realizarea canalelor de turnare:
conformator sau mufă
spatulă electrică
spirtieră
bisturii

pentru ambalare
mufa
colbă
spatulă
măsuță vibratorie
cuptor

Preîncălzirea
tipar
cuptor
creion pentru gravare
aparat de turnat

Turnarea:
sursă de căldură: flacăra oxiacetilenică, oxigen cu gaz
natural și curentul electric de înaltă frecvență
Cu flacăra oxiacetilenică: aparat centrifugal
clește

aparat pentru topirea aliajului cu flacăra de gaz natural

și oxigen
aparat de topit aliajul cu ajutorul curenților de înaltă
frecvență și turnare sub vid

Dezambalarea:
aparat cu presiune de aer
aparat de sablat
aparatul cu ultrasunete
aparat cu jet de vapori de apă

39.Tipurile de aliaje metalice folosite pentru

realizarea carcasului metalic al Protezei Scheletate
Un aliaj necesar realizării scheletului metalic trebuie să
îndeplinească următoarele caracteristici:
- rigiditate mare la grosimi mici
- rezistență mecanică mare
- rezistență la coroziune în mediul bucal
- rezistență la oxidare
- stabilitate chimică
- să fie inert
- să fie bine tolerat de țesuturile cavității bucale
- fără gust
 - modul de elasticitate mare
- luciu perfect și de durată
- să poată realiza turnării de precizie
- în stare topită să curgă ușor

Scheletul metalic se toarnă din aliajele de aur platinat ,

dar mai ales aliajele din cobalt-crom. Cele din cobalt-
crom sunt de 2 tipuri, cu temperatura de topire mai mare
1300 și cu temperatura de topire mai mică de 1300

Aliajul de cobalt crom, conține 65 cobalt, 30 crom, are

preț redus. Dezavantajele aliajului sunt date de duritate
ridicată, care necesită instrumente speciale pentru tăiat
și prelucrat.Datorită durități poate abrazia
microprotezele și chiar smalțul dentar. Necesită aparate
speciale de turnat, datorită temperaturii ridicate de
topire.

Aliajul din aut platinat folosit pentru turnarea scheletului

are un punct de topire mai coborît și o mai mică
contracție după turnare, însă aliajele din crom-cobalt au
modul de elasticitate mai mare.

Pentru confecționarea sistemelor speciale:

- aliaje de aur platinat Au18 Pt 5
 - aliaje speciale de aur platinat cu punct ridicat de
topire pentru utilizarea porțelanului, lipire sau
supraturnării
- aliaje cu conținut mare de platină
- aliaj de platină-iridiu
- aliaj aur-platină-argint
- aliaj aur-platină-paladiu
- oțeluri inoxidabile18/8
- aliaje de cobalt-crom de mare duritate
- aliaje seminobile de mare duritate
Există combinații, o parte a sistemului special este
realizată dintr-un aliaj ( matricea din aur platinat) , iar
cealaltă parte din aliaj ( patrice din crom-cobalt, sau
oțeluri inoxidabile) , aceasta în funcție de aliajul din care
sunt realizate microprotezele la care sunt fixate diferitele
componente ale sistemului special.

40.Tehnologia prelucrării și finisării carcasului

metalic al protezei scheletate
secționarea canalelor de turnare, îndepărtarea plusurilor
metalice , netezirea și lustruire scheletului.
Sunt necesare o serie de instrumente ca: discuri
abrazive, pietre montate și montabile de diferite forme și
mărimi, freze extradure , gume , filțuri , perii, praf , paste
de lustruit.
Ca aparate sunt necesare: motoare speciale pentru
tăiat tijele de turnare , motorul de tehnică dentară
cu piesa respectivă, motor cu 2 turații pentru
lustruit.
1. Secționarea tijelor de turnare principale și
auxiliare .În acest scop se folosesc motorul
special de mare turație și discuri abrazive
2. Îndepărtarea resturilor tijelor de turnare. Se
folosesc pietre de mărime adecvată cu care se
șlefuiesc resturile rămase după secționarea
tijelor de turnare. Se folosesc pietre montate
sau pietre Heatless. Cu aceași piatră montată
se vor îndepărta perlele și crestele ascuțite ale
scheletului , dar numai în zona accesibilă cu
aceste pietre. Se rotunjesc muchiile ascuțite.
Celelalte creste ascuțite se îndepărtează cu
discuri mici, pietre de mărime adecvată sau
freze extradure.
3. Netezirea conectorilor principali se va face cu
pietre cilindrice sau flacără .Se îndepărtează
perlele metalice, crestele sau zgîreturile.
4. Cu pietre flacără se netezește restul
suprafețelor externe ele scheletului, muchiile
5. Prelustruirea se face cu gume abrazive de
diferite forme
6. Cu filțuri mici și pastă specială se finisează tot
scheletul de urmele lăsate de gume , după care
se spală scheletul cu apă , perie , săpun
7. Lustruirea se face pe partea externă cu perii,
pufuri, pastă specială de lustruit
8. Se curăță cu apă , perie, săpun
9. Se poate lustrui și la baia galvanică
 41.Erorile și defectele posibile apărute în urma
schimbului cerii în aliaj metalic la realizarea protezei
scheletate
1. Porozități în piesa turnată/ canalele de turnare sunt
realizate incorect
2. Metalul se împrăștie la turnare = canalul central sau
pîlnia de turnare au diametrul prea mic. Canalele de
turnare sunt fisurate sau dezlipite de macheta
scheletului sau a canalului central
3. Scheletul metalic nu se adaptează precis pe
model= la prepararea masei de ambalat raportul
apă/ pulbere a fost greșit; masa de ambalat este
necorespunzătoare aliajului turnat, deretentivizarea
incorectă
4. Scheletul prezintă numeroase plusuri = existența
aerului între machetă și masa de ambalat; nu s-a
folosit substanța de reducere a tensiunii superficiale
a machetei de ceară
5. Porțiuni de schelet lipsă=metal rece de turnare;
canale de turnare incorecte; masă de ambalat
preparată sub vid; gaze rămase în tipar
6. Scheletul nu a ieșit la turnare=macheta despărțită
de pîlnia de turnare în timpul ambalării

42.Principiile de montare a dinților artificiali la

realizarea protezei scheletate
După determinarea și înregistrarea relațiilor
intermaxilare este bine ca medicul să solidarizeze în
poziția înregistrată , cu ajutorul bețelor de chibrit care se
lipesc cu ceară de lipit la soclul modelelor. Aceasta este
o măsură de siguranță pentru păstrarea în poziție
corectă a modelelor în timpul montării în ocluzator sau
articulator.
În fișa tehnică se va specifica pentru edentațiile frontale:
tipul de dinți artificiali ( acrilat, porțelan, fațete), forma și
culoarea dinților, gradul de supraocluzie frontală,gradul
de inocluzie sagitală , artificii de montare ( diasteme,
treme , rotații, culori diferite)
Pentru edentațiile din zona laterală se menționează
culoarea dinților , tipul de dinți ( acrilat, porțelan , fețe
ocluzale metalice) și felul ocluziei în regiunea laterală
( normală sau inversă) în funcție de gradul de atrofie a
crestei.
Cele 2 modele poziționate prin intermediul înregistrării
RIM ( ceară de ocluzie sau șabloane) vor fi fixate prin
gipsare în ocluzator. După se înlătură șablonul de
ocluzie din placa de bază sau acrilat , se aplică
scheletul pe model , trecîndu-se la realizarea machetei
protezei ( montarea dinților).

În regiunea frontală dinții artificiali se vor alege de

comun acord cu pacientul , în funcție de forma, mărimea
, culoarea dinților restanți. Pe model în regiunea crestei
frontale se aplică o folie subțire de staniol, după care se
aplică scheletul metalic.
Dinții artificiali trebuie adaptați proximal , dar niciodată
nu vor fi scurtați în sens gingivo-incizal, pentru a nu crea
diferențe față de lungimea dinților restanți
naturali.Adaptarea se face numai în sens M-D, mai ales
la nivelul conectorilor secundari proximali. Se adaptează
dintele în poziție corectă cu ceară.
Curbura frontală la mandibulă va fi dictată de curbura
antagoniștilor.
Curbura frontală la maxilar va fi dictată de relieful buzei
superioare,ceea ce impune de multe ori montarea
dinților în afara crestei.
După fixarea tuturor dinților se modelează șaua atît
vestibular cît și oral.Se vor schița festonul gingival ,
papilele interdentare , depresiunile interradiculare

În regiunea laterală alegerea dinților și montarea lor

au în vedere mai ales criterii mecanice și mai puțin
fizionomice. Se aleg dinții de culoare și înălțime gingivo-
ocluzală asemănătoare cu a dinților restanți.Dacă nu
există dinți restanți laterali , dinții artificiali se aleg astfel
îcît să armonizeze cu mărimea frontalilor existenți.
În sens vestibulo-oral , dinții artificiali trebuie să fie mai
înguști decît dinții naturali. Lățimea este în funcție de
aspectul crestei , care cu cît este mai îngustă și dinții
artificiali vor avea acest diametru mai mic.
În sens M-D , numărul dinților artificiali este legat de
lungimea arcadei antagoniste. Dinții laterali vor fi montați
strict pe mijlocul crestelor și în linie dreaptă ,pentru a
evita basculările laterale ale protezei.
Realațiile cu antagoniștii treuie să fie pe cît posibil de tip
cuspid fosă.
 La maxilar lipsa dinților laterali duce la o atrofie
centripetă a crestelor( arcul maxilar se micșorează).
Acest aspect impune realizarea unei ocluzii inverse
laterale. Montarea se face în intercuspidarea dată de
dinții naturali restanți.
Tehnica montării dinților artificiali laterali.
Scheletul fiind aplicat pe model se picură ceară roz
peste șeile metalice pînă în fundurile de sac,
realizînduse macheta șeilor protezei.
Montarea se începe cu cel mai mezial dinte artificial.
Lungimea ocluzo-gingivală trebuie să fie aceeași ca a
dinților naturali, mai ales la premolarii superiori care sunt
vizibili. Cu dintele natural vecin trebuie să facî punct de
contact perfect.După adaptare dintele se lipește cu
ceară la schelet, urmînduse să se efectueze adaptarea
ocluzală.
Cuspidul V trebuie să se angreneze corect cu
antagoniștii.
Adaptarea în ocluzie se face prin șlefuire zonelor
marcate de hîrtia de articulație.
După adaptarea în ocluzie se folosește hîrtie de
articulație activă pe o singură parte.
Dacă montarea s-a făcut în articulator, se verifică și se
corectează contactele dento-dentare și în mișcările de
lateralitate și propulsie.

43.Tipurile de ambalare în chiuvetă folosite la

realizarea părții acrilice a protezei scheletate
ambalarea directă, indirectă, mixtă
Ambalarea directă: după ambalarea și înlăturarea cerii
modelul și elementele componente ale machetei rămîn
într-o singură jumătate a chiuvetei- în jumătatea
inferioară.
În jumătatea inferioară se pune ghips și se așează
modelul, laturile bazale ale soclului vor fi înglobate , să
fie acoperite suprafața V și Ocluzală , marginie incizale
ale dinților , formînd astfel un val cu grosimea pereților
de 4-10mm.

Ambalarea indirectă- în jumătatea inferioară rămîne

modelul , iar în cea superioară elementele machetei.
Dinții modelului se secționează ca ei să devină
neretentivi, și realizat un spațiu de 2-3 mm între
segmentele dentare ale croșetelor. Modelul cu macheta
se introduce pînă cînd limetele machetei se vor situa
laun nivel cu marginea inelului.

Ambalarea mixtă este o combinare între cele 2 tehnici.

44.Metodele și tehnologiile folosite la schimbul cerii
în acrilat pentru realizarea părții acrilice a protezei
scheletate
-ambalarea în chiuvetă
- ambalarea cu cheie
După finisarea machetei , pe fața V și O a dinților
artificiali se face o cheie din gips sau elastomer vîscos.
După priză de îndepărtează cheia, care lasă liberă zona
orală a șeilor și a dinților artificiali. Se spală cu apă fiartă
ciara machetei și se izolează modelul cu o soluție
specială. Vor fi apoi fixați corect dinții artificiali în cheie
cu ceară de lipit.
Seprepară acrilat roz care se va turna sub dinții artificiali
și sub șeile metalice.Cînd acrilatul capătă o consistență
mai vîscoasă , se modelează fața orală.
Se introduce modelul într-un aparat de polimerizare
timp de 10 minute, la presiunea de 3 bari.
După polimerizare se scoate cheia , se scoate proteza
de pe model , se prelucrează , și se lustruiește.
45.Tehnologia prelucrării și finisării părții aacrilice a
protezei scheletate
prelucrarea mecanică cu freze pentru acrilat , și se
lustruiește cu perii, pufuri.
Curățarea în aparat ultrasonic
46.Erorile și defectele posibile apărute în urma
schimbului cerii în acrilat la realizarea protezei
scheletate

1. Șeile acrilice prezintă porozități=

temperatura de polimerizare a fost prea
mare
2. rășina acrilică aderă de ghips= nu sa fîcut
corect izolarea tiparului
3. mobilizarea dinților artificiali în tipar cînd se
deschid cele 2 jumătăți de chiuvetă= ceara
a fost prea rigidă la dechiderea chiuvetei ,
deoarece chiuveta nu a stat 5 minute în
apă fiartă
 47.Șeile protezei scheletate: noțiuni,
generalități
Șeile protezei se plasează în spațiile edentate . Poate fi
una sau mai multe șei în dependență de numărul
breșelor pe arcadă.
Din punct de vedere funcțional, șeile reprezintă părțile
principale ale protezei, deoarece prin intermediul lor se
restaurează integritatea arcadelor dentare și
transmiterea presiunilor masticatoare de la dinții
artificiali țesutului osos și dinților-stîlpi, participînd
totodată la menținerea și stabilizarea protezei în
cavitatea bucală.
Condiții care trebuie să realizeze:
- adaptare intimă și precisă la țesuturile cu care vine
în contact ( creste și periferia cîmpului protetic)
- Marginile șeilor, mai ales în edentațiile terminale
trebuie să ajungă pînă la nivelul mucoasei pasiv
mobile
- extindere maximală, în limetele fiziologice, scop
trasmite presiunile masticatorii pe o suprafață cît
mai mare a crestelor, împiedică retenția alimentelor
la marginele șeilor, favorizează adaptarea rapidă a
pacientului cu proteza.
- extinderea șeilor pe tuberozitatea maxilară și
tuberculul piriform, asigură șeilor terminale un
sprijin muco-osos mai stabil, reziliența mucoasei la
acest nivel fiind mai mică, favorizează stabilizarea
protezei și chiar menținerea protezei , cînd
tuberozitățile sunt retentive.
 Șeile pot fi parțial metalice, întreg metalice.
48.Șeile întreg turnate: caracteristica,
topografia, indicații
Întreg metalice la care suprafața mucozală prezintă
contact cu mucoasa apofizei alveolare a spațiului
edentat;
pe suprafața protetică se realizează elemente retentive
reprezentate de bonturi, grile, anse sau ciupercuți
utilizate pentru retenția acrilatului cu dinții artificiali.
Se indică în cazul DVO micșorat sau la pacienții cu
reacții alergice la acrilat.
49.Șeile parțial metalice: caracteristica,
topografia, indicații
Parțial metalice înglobate în acrilat;
pentru aplicarea acrilatului, șaua metalică este perforată
sau confecționată în formă de plasă, fiind situate la o
depărtare de 1-2 mm de la mucoasa cîmpului protetic.
Șeile protezei scheletate sunt situate pe mijlocul
apofizelor alveolare al spațiilor edentate, fiind distanțate
cu 2-3 mm de la parodontul marginal al dinților restanți
limitrofi breșelor dentare.
Plasat pe vestibular pînă la marginea gingivală a dinților
artificiali cu 1-2mm.
Pentru a distanța șaua scheletului metalic de spațiul
edentat în foliere se realizează o decupare pentru viitorii
butoni de distanțare.

50.Elementele de legătură între șei:

noțiuni, generalități
Elementele de legătură dintre șei sunt conectorii
principali.
Aceste elemente de legătură au forme și dimensiuni
diferite în dependență de tipul de edentație și
particularitățile morfologice ale maxilei sau mandibulei.
Trebuie să posede duritate, rezistență la rupere,
rigiditate necesară pentru repartizarea uniformă a
presiunilor masticatorii pe întreaga suprafață de sprijin a
cîmpului protetic.
Conectorii principali pot fi confecționați în formă de bare
și plăcuțe.
Barele sunt utilizate mai frecvent la mandibulă , avînd
formă rotundă, semirotundă, ovală, semiovală sau
atipică.
Pentru mandibulă lățimea barei trebuie să fie nu mai
mică de 3mm, iar grosimea de 1,5-2mm , pentru maxilă
6-8mm lățime și 0,8-1mm grosime.
Barele sunt situate la o distanță de 0,5-1mm de
mucoasă în dependență de gradul de reziliență pentru a
preveni înfundarea barei în mucoasa cîmpului protetic.
Marginile barei nu trebuie să fie traumatizate și
plasate înzone cu funcționalitate scăzută.
a)La mandibulă să fie plasate între festonul gingival și
festonul lingual
b)La maxilă între festonul gingival a dinților restanți și
rugile palatine

Plăcuțele
sunt utilizate mai des la maxilă cu olățime de 10mm și
grosime 0,4-0,5mm, avînd contact intim cu mucoasa
cîmpului protetic.
Datorită formei plate și grosimii mici, precum și
elasticității plăcuțele nu generează discomfort, iar
contactulcu mucoasa determină o forță de adeziune și
contribuie la fixarea bună a protezelor.

Excepțiile:
1. Folosirea barelor la maxilă prevede prezența unor
breșe mici în zona frontală , iar în zona laterală sînt
prezente breșe mai mari.
2. Plăcuța la mandibulă se realizează dentomucozal
în cazul plasării frenului lingual aproape de
marginea gingivală a dinților restanți.
Se plasează:
- în zona supraecuatorială lipit de dinții stîlp
- zona mucozală este distanțată atît de mucoasă
cît și de festonul gingival
51.Conectorii principali tip bară la
mandibulă: caracteristica, topografia,
indicații

Barele sunt utilizate mai frecvent la mandibulă , avînd

formă rotundă, semirotundă, ovală, semiovală sau
atipică.
Este plasată în dreptul versantului lingual al procesului
alveolar mandibular, între parodonțiul marginal și fundul
de sac lingual.
 Pentru mandibulă lățimea barei trebuie să fie nu mai
mică de 3mm, iar grosimea de 1,5-2mm.Cu cît bara va fi
mai lungă grosimea trebuie să fie mare pentru a asigura
rezistența mecanică și rigiditate.
Barele sunt situate la o distanță de 0,3-2mm de
mucoasă în dependență de gradul de reziliență pentru a
preveni înfundarea barei în mucoasa cîmpului protetic.
Această distanțare se face prin foliere cu ceară specială
, pe model funcțional.
Față de parodonțiul marginal, marginea superioară se
află la o distanță de 4-5mm.
Extremitatea inferioară este plasată în fundul de sac
lingual, astfel îcît să nu împiedice mobilitatea fiziologică
a planșeului bucal sau a frenuluilimbii.
Marginile barei nu trebuie să fie traumatizate și
plasate în zone cu funcționalitate scăzută.
a)La mandibulă să fie plasate între festonul gingival și
festonul lingual

52.Conectorii principali tip bară la

maxilă: caracteristica, topografia,
indicații
Barele sunt utilizate mai frecvent la mandibulă , avînd
formă rotundă, semirotundă, ovală, semiovală sau
atipică.
Sunt foarte rar utilizate, fiind greu de suportat, mai ales
în edentațiile terminale, atît pentru cî transmit presiunile
de masticație pe o mică suprafață producînd dureri, cît
și pentru sunt bombați și inconfortabili.
pentru maxilă 6-8mm lățime și 0,8-1mm grosime.
Față de parodonțiul marginal al dinților restanți,
conectorii principali maxilari trebuie să se oprească la
odistanță de 5mm, fiind paraleli cu acesta.
Anumite zone ale cîmpului protetic acoperite de
conectori principali trebuie despovărate de presiuni
( papila incisivă, rugile palatine, torusul palatin, rafeul
median ascuțit)
Barele sunt situate la o distanță de 0,5-1mm de
mucoasă în dependență de gradul de reziliență pentru a
preveni înfundarea barei în mucoasa cîmpului protetic.
Marginile barei nu trebuie să fie traumatizate și
plasate înzone cu funcționalitate scăzută.
b)La maxilă între festonul gingival a dinților restanți și
rugile palatine

53.Conectorii principali tip plăcuță la mandibulă:

caracteristica, topografia, indicații.
La mandibulă plăcuța se plasează pe suprafața
orală a dinților stîlpi și restanți supracingular sau
supraecuatorial. Avînd o muchie subțire de 0,3-
0,4mm, plăcuța traversează coletul dinților și se
oprește pe planșeul bucal în zona neutră pentru a
nu irita țesuturile moi.
Extremitatea inferioară a plăcuței este rotunjită cu o
grosime de 2mm, iar suprafața mucozală este
 distanțată cu 0,3-0,5mm de festonul gingival pentru
a nu exercita presiuni asupra lui.
În regiunea laterală , placa ajunge pînă în
apropierea fețelor ocluzale ale dinților restanți.
Interdentar ajunge pînă la nivelul punctelor de
contact între dinți.
La nivelul parodonțiului marginal și al papilei
interdentare , placa trebuie să fie ușor distanțată ,
ceea ce se obține prin foliere de 0,20mm. Se
realizează astfel despovărarea acestor țesuturi
sensibile la presiunile date de proteză.
La nivelul dinților restanți, placa trebuie să asigure
un sprijin parodontalprin intermediul unor pinteni
ocluzali sai incizali.

Indicat:
- în cazurile de atrofie marcată a crestelor în
edentațiile terminale, unde o bară linguală nu poate
fi plasată din cauza lipsei de spațiu
- cînd edentațiile terminale sunt însoțite de breșe
suplimentare frontale
54. Conectorii principali tip plăcuță la maxilă:
caracteristica, topografia, indicații
Lățimea minimă ar trebui să fie egală cu mărimea
spațiuui edentat. Grosimea este între 0,4-0,6mm.
Cu cît plăcuțele sunt mai înguste, grosimea trebuie
să fie mai mare 0,6mm și invers 0,4mm în cazul
acoperii complete a bolții palatine.
 Datorită formei plate și grosimii mici, precum și
elasticității plăcuțele nu generează discomfort, iar
contactul cu mucoasa determină o forță de
adeziune și contribuie la fixarea bună a protezului.
Plăcuța vine în contact cu mucoasa bolții palatine.
Cei care au contact cu mucoasa se numesc plăcuțe
mucozale iar cei care au contact și cu dinții restanți
plăcuțe dento-mucozale.

Indicații: cl I , II. III,IV

Față de paradonțiul marginal al dinților restanți,

conectorii principali trebuie să se oprească la o
distanță de 5 mm, fiind paraleli cu acesta.
Anumite zone ale cîmpului protetic acoperite de
conectori principali trebuie despovărate de presiuni(
papila incisivă, rugile palatine, torusul palatin,
relieful median ascuțit)
Limita posterioară se află înaintea liniai Ah

onectorii principali în formă de bare sunt foarte rar

utilizați, fiind greu de suportat mai ales în edentațiile
terminale, atît pentru că trasmit presiunile de
masticație pe o mică suprață producînd dureri, cît și
pentru faptul că, fiind mai bombați, sunt
inconfortabili.
EXCEPȚIE: utilizăm barele la maxilă cu condiția
prezenței unor breșe mici în zona frontală , iar în
zona laterală sînt prezente breșe mai mari.
 55. Sisteme speciale tip culise: caracteristici,
indicații
Culisele sunt alcătuite din 2 părți
-matrice-tub cu diferite forme pe secțiune
patricea- care culisează în interiorul matricei cu
mare exactitate, avînd aceeași formă.
Un element (fie matricea fie patricea) este fixat pe
proteza fixă ( dinții restanți acoperiți de
microproteze) , iar cealaltă parte se fixează la
nivelul scheletului metalic al protezei.
Asamblarea celor 2 părți ale culisei se face în gură,
asigurîndu-se menținerea , sprijinul, stabilizarea
protezei, oferă un bun efect fizionomic , sistemul
fiind aproape invizibil.
Principiul de funcționare prin fricțiune.
Pentru o ușoară stabilizare în cavitatea bucală se
folosește elementul auxiliar ( diferite anse cu
biluțe , cauciucuri, rășini); și elemente de dirijare
( brațe fixate pe suprafața orală sau proximală).
Pe dinții stîlpi pot fi aplicate coroane turnate ( mai
ales pe molari),coroane mixte, mai ales ceramo-
metalice, coroane de substituție. Se pot fixa și la
punți.
Fixarea matricei sau patricei la microproteze se
face prin lipire sau supraturnare în cazul culiselor
prefabricate, sau prin modelare sau aplicarea unor
machete performante la machetele microprotezelor,
cînd culisee se vor realiza în laborator.
Pot fi intracoronare, intra-extracoronare,
extracoronare.

Containdicații:

- utilizarea pe dinții de înălțime redusă sau

abraziați
Indicații:

Indicații:
- Edentația de clasa III-a, în care protezele
scheletate au sprijin dento-parodontal
- în edentații terminale numai cu cu condiția de
solidarizare fixă ( prin microproteze) a cel puțin
2 dinți stîlpi între ei, sau cel mai bine a tuturor
dinților restanți
- în edentațiile de clasa IV-a pot fi utilizate numai
culise de mici dimensiuni
-cînd dinții restanți au o înălțime suficientă , care să
permită aplicarea de microproteze în care să fie
fixat sistemul special , fără a fi afectată prea mult
suprafața de fricțiune. ( Cu cît dintele este mai mic,
culisa va fi și ea mai mică, suprafața de fricțiune
între matrice și patrice este redusă, ceea ce
afectează menținerea protezei)
56.Sisteme speciale tip capse: caracteristici ,
indicații
 Capsele sunt alcătuite din 2 componente , una fixă
și alta mobilizabilă.
- matrice tubulară ce se fixează pe fața
mucozală a șeilor
- patrice de diferite forme, fixată la un dispozitiv
radicular
Există capse simple care asigură menținerea protezei
prin fricțiune și capse prevăzute cu mijloace
suplimentare de retenție, sau cu resorturi elastice.
Se întrebuințează atît de una singură, cît și în
componența altor sisteme speciale.
Pot fi orizontale sau verticale.
Pot fi plasate pe resturi radiculare și implanturi
endoosoase.
Partea mobilizabilă are în componența sa diferite tipuri
de elemente elastice pentru fixarea și menținerea celor
2 elemente împreună.
Îndicații: edentații de clasa I, II, III Kennedy
57. Sisteme speciale tip telescoape:
caracteristici, indicații
Sunt alcătuite din 2 elemente :
- patricea- elemente fixe în cavitatea bucală,
paralele între ele
- matricea- pot fi părți a carcasului metalic
inglobat în acrilat sau mase ceramice.
Funcționează prin fricțiune , fără elemente auxiliare între
ele.
Se plasează pe dinți stîlpi și implanturi endoosoase.
Indicații:
- în edentațiile parțiale, la care protezele au numai
sprijin dento-parodontal
- în edentațiile terminale cu condiția solidarizării
dinților stîlpi
58.Sisteme speciale bare cu călăreț:
caracteristici, indicații
Sunt alcătuite din 2 componente ( bară și călăreț).
Bara se fixează de elemente fixe care pot fi ( dinți
stîlp,implanturi endoosoase, coroane dentare fixe)
fie în regiunea laterală, fie în regiunea frontală.
Călărețul cu element auxiliar elastic este fixat în fața
mucozală a șeilor din acrilat ale protezelor.
Indicații:
- Edentații de clasa IV, III
59. Sisteme speciale magnetice: caracteristici,
indicații
Constau din elemente magnetice ce se atrag între
ele unde o parte se fixează în protezul mobilizabil
iar cealaltă parte subperiostal sau pe implante
endoosoase. Nu se utilizează mai mult de 4
magneți, deoarece îndepărtarea protezei din gură
este dificilă.
Pentru a fi eficiente, sistemele magnetice trebuie
săîndeplinească cîteva cerințe:
- intensitate și permanență magnetică cît mai
ridicate, la dimensiuni cît mai mici
60. Sisteme speciale articulate: caracteristici,
indicații.
Sunt compuse din 2 elemente articulate între ele
( semai spune sistem tip Balama)
Sunt indicați pentru edentații terminale mandibulare
unde sunt implicați 1-2 dinți.
Ele permit șeilor un grad mai mare sau mai mic de
mobilitate, evitîndu-se efectul de pîrghie pe careîl
au protezele terminale cu sprijin mixt rigid, asupra
dinților stîlpi.
Se deosebesc 2 categorii de sisteme articulate:
ruptorii de forțe și amortizatorii de forțe.
Ruptorii de forțe sunt dispozitive prefabricate care
fac legătura între dinții stîlpi și șeile terminale, avînd
rolul distribuirii presiunilor de masticație, fie pe
creste, fie pe creste și pe dinții stîlpi, în funcție de
numărul și amolitudinea mișcărilor șeilor pe carele
permite dispozitivul.
Dintre ruptorii care permit o singură mișcare a
șeilor, balamalele sau șarnierele.

Amortizatorii de forțe sunt tot ruptori de forțe care

însă , datorită unor resorturi elastice , readuc șeile
în poziția inițială, după încetarea efortului masticator
Se indică pentru a crea o menținere fizionomică a
protezelor parțiale.
Se indică în edentații terminale ( clasa I și II
Kenedy) pentru a permite șeilor să efectueze
mișcări fără a solicita în masticație dinții stîlpi.