INTOXICAȚIILE CU

ALCOOL ETILIC.
EVOLUȚIA CLINICĂ.
MODIFICĂRILE
MORFOLOGICE.
Cadru general:
Alcoolul este o substanţă organică din clasa alcoolilor. După datele statistice
consumul şi intoxicaţia cu alcool predomină la copii cu vîrsta 12-18 ani. Consumul şi
intoxicaţia cu alcool poate induce traumatisme, suicid, consum de droguri.

Etanolul este un lichid incolor. Se absoarbe rapid începînd cu mucoasa cavităţii

bucale, iar cea mai mare parte se absoarbe la nivel intestinal (80%). În 60 minute se
absoarbe în 95% la victimele cu stomac gol şi în 5-6 ore la victimele cu stomacul plin.
La femei volumul de distribuţie a etanolului este mai mic, decât la bărbaţi. Afecţiuni
asociate: ingestia de alcool se asociază uneori cu ingestia de medicamente/substanţe
toxice multiple, traumatisme ca urmare a comportamentului hazardat.

În mod clasic, intoxicația cu alcool reprezintă apariția unor semne și

simptome specifice (dezinhibiție comportamentală, stare de greață, vărsături, tulburări
de vorbire și de echilibru) după consumul unei cantități crescute de alcool într-un
timp prea scurt. Cu toate acestea, unele persoane pot dezvolta semne și simptome ale
intoxicației cu etanol chiar la ingestia unei cantități foarte mici.

Etiologia:
Cauze: Insuficienţa educaţiei paternale şi supravegherea neadecvată a copilului. La
copii sub vîrsta de 5 ani de obicei intoxicaţia este ocazională. La copii mai mari si la
adulti,intoxicaţia cu alcool, este intenţionată, voluntară.
De obicei,persoanele adulte folosesc alcoolul în cazuri situaţii stresante, pentru
afirmare, uneori imitare a persoanelor apropiate.
Genetică: la aproximativ 50% din populaţia asiatică este absentă o anume enzimă
(aldehid dehidrogenaza-2), care este necesară pentru metabolizarea hepatică a
alcoolului. La aceşti indivizi simptomele produse de ingestia de alcool durează un
timp mai îndelungat decît la ceilalţi.

Epidemiologie:
Statistic, mai mult de 50% din populație consumă alcool.
Aproximativ 7-10% dintre adulți întrunesc criteriile pentru consumul de etanol.
Astfel, se înregistrează anual mai mult de 4 milioane de vizite la camera de garda din
cauza intoxicației acute cu alcool.
Totodată, aproximativ 40% dintre accidentele soldate cu decese sunt ca urmare a
intoxicației cu etanol.
Astfel, consumul de etanol reprezintă al treilea factor de risc la nivel global care
predispune la deces. Totodată, este responsabil direct de: agresiuni fizice, abuzuri
sexuale, violență domestică, abuzul copiilor.
În populația psihiatrică, prevalența consumului de alcool este mai mare la persoanele
cu tulburări dispoziționale, tulburare antisocială de personalitate și la indivizii care
sunt mai predispuși la comiterea actelor suicidare.

Pentru evaluarea ingestiei de alcool, literatura de specialitate propune noțiunea

de porție de alcool. O porție de alcool este definită ca:
-aproximativ 40 ml de lichior;
-350 ml de bere;
-100-150 ml de vin.
La fel,etanolul se găseşte în preparatele lichide pentru guturai, gura de apă, loţiunea
de ras, loţiunile medicamentoase pentru aplicaţii externe, unele mixturi externe, apa
de colonie, substanţele de curăţat geamurile şi dizolvanţii pentru vopsele.

Concentrația de alcool, o altă unitate de măsură a intoxicației etanolice, se exprimă

în cantitatea de alcool (în grame) în 100 ml sânge sau în 210 l aer expirat. Aceasta se
poate determina în aerul expirat, în sânge sau prin teste de urină.
Numărul de băuturi consumate este un parametru inexact, deoarece depinde de variații
ale fiziologiei personale și ale toleranței individuale la alcool. Cu toate acestea,
cercetătorii consideră că nici concentrația de alcool nu este un factor concret al
modificărilor apărute după consumul de etanol.

Terminologie:
Global Burden of Disease Study a identificat trei efecte ale alcoolului:
- Efecte daunatoare in relatie cu traumatismele
- Efecte daunatoare in relatie cu bolile
- Efect protectiv in relatie cu cardiopatia ischemica.

Intoxicatia cu etanol reprezinta ansamblul de simptome datorat depresiei sistemului

nervos central si coreleaza de obicei cu un nivel al alcoolemiei de 50-80 mg/dl.

Alcoolismul este o boala primara, cronica, cu factori genetici, psihosociali si de

mediu care infuenteaza dezvoltarea si manifestarile ei.
Se caracterizeaza prin controlul deficitar asupra consumului, preocuparea pentru
drogul etanol, utilizarea etanolului in ciuda consecintelor adverse si distorsionari de
gandire, indeosebi negarea . Institutul national al abuzului de alcool si alcoholism
(NIAAA) a stabilit criterii de recunoastere a abuzului de alcool prin metode de
screening, criterii de diagnostic si metode de interventie.
Tulburarile in urma consumului de alcool includ o gama de probleme, de la consumul
la risc pana la dependenta. Este important de identificat unde se situeaza pacientii pe
acest traseu, deoarece terapia poate sa difere. NIAAA defineste aceasta cantitate ca
fiind de:
- 14 bauturi/saptamana sau 4 bauturi/zi – barbati
- 7 bauturi/saptamana sau 3 bauturi/zi – femei
- 7 bauturi/saptamana sau 3 bauturi/zi – peste 65 ani

Toti pacientii cu consum de etanol in exces au risc crescut de hipertensiune,

hemoragie digestiva, tulburari ale somnului, depresie majora, hemoragie cerebrala,
ciroza hepatica si unele tipuri de cancer.

Dependenta de etanol:Diagosticul de dependenta de alcool sau substante necesita ca

cel putin trei dintre urmatoarele criterii sa fie prezente pe parcursul unei perioade de
12 luni:
1. Toleranta: manifestata prin nevoia de cantitati de substanta considerabil crescute
pentru intoxicare sau printr-un efect diminuat la utilizarea continua a aceleiasi
cantitati.
2. Sindromul de abstinenta: manifestat prin simptome de sevraj sau consumul unei
substante (sau al unui inlocuitor inrudit indeaproape) pentru a evita sevrajul.
3. Consumarea unei cantitati mai mari de substanta decat se intentiona.
4. Incercari persistente sau fara success de a reduce utilizarea.
 5. Petrecerea unui timp indelungat pentru a consuma substanta sau a-si reveni de pe
urma efectelor acesteia.
6. Abandonarea sau reducerea unor activitati importante sociale, ocupationale sau
recreative.
7. Utilizarea continua a substantei, desi se stie ca a provocat sau va exacerba o
problema psihica sau fizica.

Sevrajul etanolic;
Este definit in DSM – IV prin aparitia unui complex de sindroame (cel putin doua)
care rezulta din intreruperea consumului unui aport de etanol nociv sau a unui consum
prelungit de etanol.

Patogenie/fiziopatologie:
Etanolul are acţiune depresivă asupra SNC, inducînd depresia sistemului nervos
central. De asemenea, alcoolul inhibă activitatea neuronală, creşte activitatea
inhibitoare a neurotransmiţătorilor, acidul γ-aminobutiric şi glicina. Etanolul are
capacitatea de a inhiba şi capacitatea de fosforilizare a proteinelor care au capacitatea
de semnalizare. Lobii frontali sunt sensibili la concentraţii mici de alcool, inducînd
modificări ale dispoziţiei şi gîndirii. Concentraţiile mari afectează lobul occipital şi
cerebelul.
-Ingestia a 1g/kg determină un nivel sanguin maxim de 100mg/dl (limita legală ce
defineşte starea de intoxicaţie).
-Nivelul de 50mg/dl pot produce intoxicaţie la copil.

Absorbția alcoolului se realizează cu precădere la nivelul stomacului (70%).

Metabolizarea alcoolului este realizată de către mai multe enzime. Una este localizată
la nivel gastric (alcool-dehidrogenaza gastrică), celelalte trei se regăsesc la
nivelul ficatului (alcool-dehidrogenaza hepatică, sistemul microzomal de oxidare a
alcoolului, catalaza). Procearea etanolului este realizată preponderent la nivel hepatic.

Majoritatea persoanelor metabolizează alcoolul la o rată de 7-10 g/oră (echivalentul

unui pahar de vin sau al unei cutii de bere). Consumatorii cronici de etanol, au o rată
de metabolizare mai mare și, în plus, există tendința de dezvoltare a unei toleranțe
funcționale.

Substanță cu efect depresor, alcoolul determină reducerea activității unor organe

vitale: creier, inimă, sistem respirator, tub digestiv. Astfel, generează diminuarea
frecvenței cardiace, a tensiunii arteriale și diminuarea mișcărilor respiratorii. În plus,
este responsabil de apariția stării de greață, vărsăturilor, diareei, durerilor abdominale.

Cauze si factori de risc:

Factorii care țin de gravitatea intoxicației cu etanol sunt reprezentați de:
-cantitatea ingerată;
-greutatea corporală;
-toleranța personală la alcool;
-procentul de alcool dintr-o băutură;

În egală măsură, toleranța la alcool depinde de mai mulți parametri printre care se pot

aminti:
-factorii genetici;
-adaptarea la consumul cronic de etanol;
-efectele sinergice dintre etanol și alte substanțe administrate. [5]

Este important de reținut faptul că la o concentrație a alcoolului în sânge mai mare de

300 mg/dl există un risc semnificativ de deprimare respiratorie și stop respirator.

Conform DSM IV (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Bolilor Mintale,

ediția a IV-a), intoxicația acută cu alcool se definește ca:
-ingestia recentă de băuturi alcoolice;
-comportamente maladaptative sau modificări psihologice apărute în timpul sau ca
urmare a consumului de băuturi alcoolice, din această categorie făcând parte:
comportamentul sexual inadecvat, comportamentul agresiv, instabilitatea emoțională,
tulburările de judecată, apariția dificultăților sociale sau ocupaționale;
-pariția a cel puțin unuia dintre simptomele următoare: tulburări de vorbire, tulburări de
coordonare, dezechilibru, nistagmus, modificări ale capacității de atenție sau tulburări
de memorie, comă sau stupor.

Trebuie menționat faptul că aceste simptome nu trebuie să fie generate de o altă

patologie și nici nu pot fi atribuite unei alte tulburări mentale.

Intoxicatia acuta:
Prezinta manifestari variate in functie de cantitatea de alcool ingerat, particularitatile
individului, tipul si cantitatea de alcool ingerat.

Faze ale intoxicatiei alcoolice:

1. faza de excitatie – se caracterizeaza printr-o accelerare a proceselor
psihice, dezinhibare, aparitia senzatiei de forta, de aptitudine, a impresiei ca poate
face orice, poate rezolva orice problema, devine agresiv.
2. faza de depresie – pacientii se plang de singuratate, se cred nefericiti,
neintelesi. Apar tulburari de vorbire, tulburari de echilibru, tulburari neuro-vegetative.
3. faza de somn profund, marcata de amnezie partiala sau totala a
episodului. Dupa trezire raman cu un disconfort general (fizic si psihic), cefalee si
tulburari digestive.
Betia patologica presupune existenta unei afectiuni neurologice sau psihice
anterioare (cum ar fi epilepsia), care determina o discordanta majora intre cantitatea
de alcool consumata si tulburarile psihice ce apar.
La cantitati mici de alcool (50g), pacientul prezinta: stare confuzionala acuta
fiind dezotientat temporo-spatial, iluzii, halucinatii terifiante. Apar idei delirante de
urmarire si persecutie ( nu recunoaste persoanele din jur, le considera dusmani, poate
sa i se para ca incaperea este o celula de inchisoare sau un camp de lupta). Apar:
teama, anxietatea, furia, disperarea, tristetea, care il pot determina sa comita acte de
violenta, chiar omoruri sau suicid.
Accesul de betie patologica dureaza de la cateva secunde, pana la cateva ore
(2ore), fiind urmat de un somn profund si amnezia episodului. La un nou consum de
alcool poate repeta episodul de betie patologica.
Dipsoamnia (alcoolismul episodic) se caracterizeaza printr-o pornire
irezistibila, impulsiva de a consuma alcool dupa un interval variabil, in general acelasi
(6luni – 1 an). Intre intervale, pacientul prezinta abstinenta completa, dupa care apare
necesitatea de a consuma excesiv si fara control orice bautura alcoolica.
Este o forma de intoxicatie alcoolica acuta intalnita la indivizi epileptici,
obsesivi, sau cei care au o tulburare afectiva bipolara. Debutul bolii este prevestit de o
faza de indispozitie, inapetenta, neliniste, tulburari de somn, irascibilitate, care
dureaza de la cateva zile, la 2-3 saptamani.
Faza de stare se poate instala printr-un consum exagerat, care duce la o
alcoolizare excesiva, instalandu-se o stare de ebrietate care poate dura zile (3-6zile)
pana la saptamani, urmata de un somn profund, prelungit, care constituie terminarea
brusca a episodului.
Odata cu trezirea si revenirea la realitate, pacientul prezinta o stare depresiva cu
sentimente de tristete, autoinvinuire, ajungand pana la suicid.

Intoxicatia alcoolica cronica:

Reprezinta o stare morbida a organismului cauzata de abuzul frecvent si
indelungat de bauturi alcoolice. Se caracterizeaza prin pierderea controlului de
consum cu tendinta de crestere a dozelor, imposibilitatea e a se abtine si aparitia
sindromului de sevraj in cazul intreruperii consumului. In cadrul consumului cronic se
disting:
-fenomenul de intoleranta la alcool, care presupune cresterea dozelor pentru
obtinerea aceluiasi efect;
-sensibilizarea la acool – este procesul opus tolerantei si semnifica intoxicatia
din ce in ce mai severa dupa administrarea aceleiasi doze sau la doze din ce in ce mai
mici (apare odata cu deteriorarea functiei hepatice);
-dependenta psihica – este ncesitatea psihologica imperioasa de a consuma
alcoolin vederea obtinerii unei senzatii subiective de confort si reducerea tensiunii
psihice;
-dependenta fizica – apare mai tardiv : aparitia unui sindrom de sevraj la 24 de
ore de la intreruperea brusca a consumului de alcool
-dependenta tisulata.

Clasificarea alcoolismului
1. Alcoolism  - dureaza de la cateva luni, la cativa ani:
- initial pacientul foloseste alcoolul ocazional pentru efectul euforizant si
pentru atenuarea undei stari de tenisune psihica interioara ;
- ulterior individul incepe sa bea in mod constant
2. Alcoolism  - individul incepe sa bea pe ascuns, nu se imbata, ascunde
sticla in deverse locuri:
- apare sentimentul de culpabilitate;
- prezinta fenomene de gastrita, polinevrita, dependenta fizica si somatica;
3. Alcoolismul  - pierderea controlului in privinta cantitatii de alcool consumat:
- apare lupta impotriva societatii (schimbarea comportamentului fata de sotie,
copii, parinti);
- neglijeaza alimentatia si scade in greutate;
- impotenta datorata alcoolului;
4. Alcoolismul  - betii prelungite:
- decaderea pronuntata a simtului moral, scaderea functiilor intelectuale;
- imposibilitatea reducerii / suprimatii alcoolului pentru 1-2 zile;
- fenomene de sevraj datorate intreruperilor fortate (captivitate, boala);
 5. Alcoolismul  - facies buhait, ochi congestionati, bonjunctivite frecvente,
blefarite, uscaciunea mucoaselor:
- varsaturi matinale, constipatie, palpitatii, angina pectorala;
vorbire diasociativa, polinevrita, tremor (schimbarea scrisului), dezinterea
pentru indatoririle obisnuite, schimbari comportamentale majore.

Diagnosticul:
Diagnosticul se stabilește în funcție de mai mulți parametri. În primul rând,
specialistul se va interesa de istoricul pacientului, deși, în anumite circumstanțe acesta
este dificil de obținut. Ulterior, va efectua un examen clinic general și, în funcție de
semnele și simptomele identificate, va dispune efectuarea unor teste de sânge sau
paraclinice.

Istoricul medical poate furniza informații importante despre cantitatea de alcool

consumată și despre tipul de băutură consumată. De asemenea, îl poate orienta pe
clinician atât asupra momentului apariției simptomelor, cât și asupra circumstanțelor
debutului acestora. Nu în ultimul rând, poate fi de ajutor și pentru determinarea unor
traumatisme consecutive consumului de băuturi alcoolice.

Examenul clinic își propune să scoată în evidență afectarea organelor vitale. Pornind

de la acest considerent, medicul va efectua următoarele examinări: cardiovasculară,
respiratorie, a tubului digestiv, neurologică. Nu sunt de evitat nici semnele care pot
oferi informații despre consumul cronic de băuturi alcoolice, elemente ce pot fi
sesizate la inspecția pacientului și dintre care se pot aminti: proeminența capilarelor
(mai ales la nivelul feței), eritemul palmar (roșeața palmară), atrofia musculară.

Teste de laborator:

1. Determinarea glicemiei pe stick

2. Concentratia serica de etanol: in departamentele de urgenta s-a dovedit a fi metoda
care precizeaza cel mai exact concentratia de etanol de la nivel seric. Concentratia de
etanol trebuie corelata cu momentul ingestiei/durata ingestiei si starea clinica a
pacientului; nu este neaparat necesara determinarea alcoolemiei in caz de intoxicatie
usoara sau moderata; se recomanda recoltarea alcoolemiei la toti pacientii cu un nivel
redus al constientei sau status mental alterat.
3. Determinarea electrolitilor
4. Test de sarcina
5. Test calitativ de droguri din urina
6. Determinarea gazelor sanguine si pH-ului.Acidoza metabolica severa nu trebuie
niciodata atribuita intoxicatiei etanolice.Este obligatorie determinarea pH-ului cand se
suspicioneaza intoxicatii asociate sau cand se banuieste cetoacidoza etanolica.
7. Determinarea osmolaritatii serice - Etanolul este cea mai frecventa cauza a
cresterii gaurii osmolare (5); exista o crestere a gaurii osmolare cu 22 mosmoli/l
pentru fiecare 100mg/dl etanol - Prezenta concomitenta a acidozei metabolice cu
deficit anionic crescut poate ajuta la identificarea unei substante ingerate concomitent
(ex. metanol, etilenglicol).
8. Alte teste biologice - Corpi cetonici in urina.Hemoleucograma, uree, creatinina,
lipaza, enzime hepatice. Investigatii imagistice
1. CT cerere.
2. Ecografie: cand se suspicioneaza trauma sau boli asociate.
 Tratament:
Principalele pericole ale intoxicației etanolice sunt reprezentate de:
-oprirea respirației;
-instalarea infarctului miocardic;
-aspirația propriului lichid de vărsătură;
-deshidratarea severă cu apariția leziunilor cerebrale ireversibile în cazuri extreme;
-hipotermia severă;
-convulsiile.

Pentru a preveni apariția lor până la sosirea echipajelor specializate este

importantă:
-menținerea stării de veghe a persoanei intoxicate;
-administrarea de apă (doar dacă individul este conștient);
-așezarea persoanei în poziție laterală de siguranță, în cazul instalării leșinului;
-menținerea unei temperaturi corporale adecvate;
-monitorizarea și controlul simptomelor, pe cât este posibil.

Este necesar să se țină cont și de faptul că există posibilitatea creșterii concentrației

sangvine de alcool la 30-40 de minute de la administrarea ultimei băuturi alcoolice, în
acest mod simptomele putându-se înrăutăți.

Nu se recomandă administrarea cafelei, a unei alte băuturi alcoolice, băilor reci și nici

plimbările în situația unei intoxicații etanolice acute.
Adulți
Tratamentul se va începe în unitatea de primiri urgențe și constă în: stabilizarea
pacientului, sedarea acestuia și accelerarea eliminării alcoolului.

Stabilizarea pacientului implică:
-asigurarea permeabilității căilor respiratorii;
-observarea funcției respiratorii;
-prevenirea aspirării propriei vome (menținerea pacientului în poziție laterală de
siguranță);
-ventilația mecanică, dacă este necesară;
-montarea unor linii venoase și administrarea de fluide pentru stabilizare, corectarea
echilibrului acido-bazic și a hipoglicemiei prin utilizarea: dextrozei, magneziului,
folaților, tiaminei, multivitaminelor, tratamentului antiemetic.

Administrarea de vitamină B1 este importantă în prevenirea apariției unei afecțiuni

grave - encefalopatie Wernicke.

Sedarea pacientului se va face doar în situația în care acesta prezintă o stare de

agitațe marcată. De regulă, se vor utiliza haloperidolul sau droperidolul.

Este la fel de important ca, înainte de începerea tratamentului, să se evalueze

posibilitatea abuzului cronic de etanol sau dependența de alcool. Principala idee a
acestui fapt este prevenția sindromului de sevraj la alcool, situația care ar putea avea
efecte nefavorabile atât asupra vieții individului, cât și asupra celor care-l îngrijesc.
Cele mai importante semne și simptome sunt reprezentate de convulsii și delirium
tremens. În aceste cazuri este nevoie de monitorizare timp de 72 de ore și de tratament
multimodal care să prevadă consiliere psihologică și tratament psihorfarmacologic.

Nu este de neglijat nici posibilitatea consumului concomitent de alte

droguri sau substanțe toxice și nici diagnosticarea și tratarea promptă a cetoacidozei
alcoolice, situația întâlnită mai frecvent la consumatorii cronici cu o nutriție
deficitară.
Copii
La copil, aspectul terapeutic principal este menținerea unor valori normale ale
glicemiei. În funcție de gravitatea intoxicației, protocoalele de tratament diferă.

Indiferent de vârsta persoanei intoxicate, o metodă complementară în consumul de

alcool este psihoterapia. Se adresează cu precădere celor care consumă cantități
crescute de etanol în mod frecvent.
Obiectivul principal al acesteia este inducerea stării de neconsumator pentru o
perioadă cât mai lungă de timp. Prin aceasta se dorește recăpătarea sănătății fizice și
psihice și, eventual, explorarea cauzei adicției.
Tipurile de terapie individuală care s-au dovedit a fi eficiente în cazul dependenței de
etanol sunt psihoterapia cognitiv-comportamentală și terapia bazată pe interviu
motivațional. Grupurile de suport și programele de reabilitare sunt, în egală măsură,
eficiente. Psihoterapia țintește: reconstrucția relațiilor distruse, acceptarea
responsabilității pentru propriile acțiuni și depăsirea vinei.

Bibliografie:
 http://89.32.227.76/_files/14482-PCS-%2520Intoxicatia%2520acuta%2520cu
%2520%2520%2520alcool-aprobat.pdf
 https://www.romedic.ro/intoxicatia-cu-alcool
 https://www.atitimisoara.ro/content/ghiduri/2008/22%20Managementul%20in
%20urgenta%20a%20pacientului%20cu%20patologie%20dependenta%20de
%20consumul%20de%20etanol.pdf
 https://www.humanitas.net/ro/wiki/anatomie/intoxicatia-cu-alcool/