Toate Cursurile Analiza

ANALIZA MEDICAMENTULUI
• Reglementări privind înregistrarea şi distribuţia medicamentelor
• Etapele controlului analitic al medicamentelor

• Metode generale în analiza cantitativă şi calitativă a

medicamentelor
• Constante fizice, chimice şi fizico-chimice
• Metode volumetrice
• Metode electrochimice
• Tehnici cromatografice
• Tehnici spectrale (UV-VIS, IR, SM, RMN).
• Metode termice.
• Metode electroforetice.
• Stabilitatea medicamentelor
• Transformări fizice şi chimice ale medicamentelor (substanţe pure şi forme
farmaceutice)
• Evaluarea timpului de valabilitate
• Validarea metodelor de analiză a medicamentelor

NOTARE
• 40% - Test grila + aplicatii
• 40% - Intocmire si prezentare referat de cercetare stiintifica
• 20% - Colocviu laborator (efectuare lucrare practica si completare

buletin de analiza)
Reglementări privind înregistrarea şi distribuţia
medicamentelor
BIBLIOGRAFIE
1. Muhammad Sajid Hamid, Akash Kanwal Rehman, Essentials of Pharmaceutical Analysis, Ed. Springer
Nature Singapore Pte Ltd. 2020
2. Atta-ur-Rahman, FRS, Sibel A. Ozkan, Rida Ahmed, Recent Advances in Analytical Techniques (volume 2),
Novel Developments in Pharmaceutical and Biomedical A nalysis, Ed. Bentham, 2018
3. Bojiţă, L. Roman, R. Sandulescu, R. Oprean - Analiza si controlul medicamentelor. Volumul 1 Bazele
teoretice si practice, Ed. Intelcredo, Deva, 2002
4. M. Bojiţă, L. Roman, R. Sandulescu, R. Oprean -Analiza si controlul medicamentelor. Volumul 2 Metode
instrumentale in analiza si controlul medicamentelor, Ed. Intelcredo, Deva, 2003
5. F. Bănică, M. Bojiţă, Controlul Medicamentului. Metode electrochimice şi termice de analiză, Ed.
Universităţii din Oradea, 2009
6. Muntean D. L., Bojiţă M., Controlul medicamentelor – Metode spectrale, cromatografice şi electroforetice de
analiză, Ed. Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2004;
7. Joseph Wang, Analytical Electrochemistry, Second Edition, Wiley, 2000
8. Jack Cazes, Raymond Scott, Chromatography Teory, Ed. Marcel Deker, 2002
9. *** - Farmacopeea Romana ed. a X-a, Ed. Medicala, 1993
Sistemul european de reglementare
pentru medicamente
• Medicamentul – substanţă naturală sau de sinteză, utilizată în scopul
vindecării sau ameliorării unei maladii. (originale sau generice)
• 50 de autorități de reglementare din 31 de țări din SEE (27 de state
membre ale UE plus Islanda, Liechtenstein și Norvegia), Comisia
Europeană și Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA).
• experți proveniți din întreaga Europă, ceea ce îi permite să facă apel la
cea mai valoroasă expertiză științifică pentru reglementarea în domeniul
medicamentelor în UE și să ofere consiliere științifică de cea mai înaltă
calitate.
Colaborarea EMA cu statele membre 1/2
• evalueaza noile medicamente și analizeaza cele mai recente
informații privind siguranța lor.
• se bazează unele pe celelalte pentru schimbul de informații în
ceea ce privește:
• raportarea reacțiilor adverse ale medicamentelor,
• supravegherea studiilor clinice,
• efectuarea inspecțiilor în cadrul producătorilor de
medicamente
• conformitatea cu bunele practici clinice (BPC), cu bunele
practici de fabricație (BPF), cu bunele practici de distribuție
(BPD) și cu bunele practici de farmacovigilență.
Colaborarea EMA cu statele membre 2/2
• Legislația UE impune ca toate statele membre să
acționeze în conformitate cu aceleași norme și cerințe
referitoare la autorizarea și monitorizarea
medicamentelor.
• Sistemele informatice facilitează schimbul de
informații privind:
• monitorizarea siguranței medicamentelor,
• autorizarea și supravegherea studiilor clinice
• conformitatea cu bunele practici de fabricație și de
distribuție.
Autorizația de punere pe piață
1/4
• Toate medicamentele trebuie să fie autorizate înainte de a putea
fi introduse pe piața UE.
• Variante pentru obţinerea autorizaţiei de punere pe piata:
• Procedura centralizată
• Procedura descentralizată
• Procedura de recunoaștere reciprocă
Autorizația de punere pe piață 2/4
- Procedura centralizată
• comercializarea unui medicament pe baza unei singure evaluări
la nivelul UE și a unei singure autorizații de introducere pe piață,
valabile pe întregul teritoriul UE.
Autorizația de punere pe piață 3/4 -
- procedura descentralizată
- procedura de recunoaștere reciprocă
• procedura descentralizată - companiile depun cereri pentru autorizarea simultană

a unui medicament în mai multe state membre ale UE, dacă medicamentul nu a fost
autorizat încă în nicio țară din Uniunea Europeană și nu intră sub incidența procedurii
centralizate;
• procedura de recunoaștere reciprocă – companiile care au un medicament

autorizat în unul dintre statele membre ale UE pot solicita recunoașterea acestei
autorizații în alte țări ale Uniunii Europene. Acest proces le permite statelor membre să
se bazeze pe evaluări științifice reciproce.
Autorizația de punere pe piață
4/4
• Pentru fiecare medicament de uz uman sau veterinar căruia i-a

fost acordată sau refuzată autorizația de punere pe piață în urma
unei evaluări efectuate de EMA, se publică un raport european
public de evaluare (EPAR).
• Detaliile privind evaluarea unui medicament autorizat de un stat

membru sunt disponibile tot în cadrul unui EPAR.
Stabilirea prețurilor și rambursarea
• deciziile privind prețurile și rambursările se iau la
nivelul fiecărui stat membru, ținându-se cont de rolul
şi modul de folosire a medicamentului în sistemul de
sănătate național al țării respective
Rolul Comisiei Europene 1/2
• Pe baza evaluării științifice efectuate de EMA, Comisia
Europeană:
• acordă sau refuză, modifică sau suspendă autorizațiile de
introducere pe piață pentru medicamentele pentru care s-a solicitat
procedura centralizată.
• ia măsuri la nivelul întregii UE atunci când se constată o
problemă de siguranță pentru un produs autorizat la nivel
național și atunci când, în urma evaluării efectuate de
Comitetul pentru evaluarea riscurilor în materie de
farmacovigilență (PRAC) al EMA, se consider că sunt necesare
măsuri de reglementare armonizate în toate statele membre
Rolul Comisiei Europene 2/2
• Comisia Europeană poate lua măsuri cu privire la:

• Dreptul la inițiativă – poate propune acte
legislative noi sau modificări ale acestora
pentru sectorul farmaceutic;
• Punerea în aplicare – poate să adopte măsuri
de punere în aplicare și să supravegheze
aplicarea corectă a legislației UE privind
medicamentele;
• Acțiunea globală – asigură colaborarea cu
parteneri internaționali relevanți și promovează
sistemul UE de reglementare la nivel mondial.
Rolul AGENTIEI EUROPENE A
MEDICAMENTULUI
• Evaluarea științifică, în principal a medicamentelor
inovatoare și de înaltă tehnologie dezvoltate de
companiile farmaceutice pentru a fi folosite în UE.
• Experții participă la activitatea agenției ca membri în

comitetele științifice, grupurile de lucru, grupurile
consultative științifice și alte grupuri consultative ad-hoc
sau ca membri ai echipelor naționale care evaluează
medicamentele.
• Experții sunt selectați pe baza expertizei științifice pe

care o dețin, iar cei mai mulți dintre ei sunt nominalizaţi
pentru EMA de către autoritățile naționale competente
din statele membre.
Rolul AGENTIEI EUROPENE A
MEDICAMENTULUI
• Pacienții și profesioniștii în domeniul sănătății sunt şi ei
implicaţi din ce în ce mai mult în activitatea agenției,
inclusiv în evaluarea medicamentelor.
• EMA oferă companiilor consiliere științifică bazată pe

produs, un instrument important care facilitează
dezvoltarea și disponibilitatea pentru pacienţi a unor
medicamente sigure, eficace și de înaltă calitate
• MENTIUNE!!! Reglementarea dispozitivelor

medicale nu intră sub incidența sistemului
european de reglementare pentru medicamente.
Comitetele științifice ale EMA
• Comitetul pentru medicamente de uz uman
(CHMP)
• Comitetul pentru evaluarea riscurilor în materie
de farmacovigilență (PRAC)
• Comitetul pentru medicamente de uz veterinar
(CVMP)
• Comitetul pentru medicamente orfane (COMP)
• Comitetul pentru medicamente pe bază de
plante (HMPC)
• Comitetul pentru terapii avansate (CAT)
• Comitetul pediatric (PDCO)
Autorizarea și supravegherea
producătorilor 1/2
• Autoritățile de reglementare din fiecare stat membru au responsabilitatea
de a acorda licențe pentru activitățile de acest tip care se desfășoară pe
teritoriul lor.
• Toate licențele de fabricație și de import se introduce în EudraGMDP, baza
de date europeană publică operată de EMA.
• Producătorii sunt inspectați de o autoritate competentă a Uniunii
Europene, inclusiv cei care au sediul în afara UE
• Echivalența între inspectoratele statelor membre se asigură și se menține
prin:
• legislație comună,
• bune practici de fabricație comune,
• proceduri comune pentru inspectorate,
• asistență tehnică,
• reuniuni, sesiuni de instruire
• audituri interne și externe
Autorizarea și supravegherea
producătorilor 2/2
• Pentru a fi importate în UE, ingredientele farmaceutice active trebuie
să fie însoțite de o confirmare scrisă eliberată de autoritatea
competentă din țara în care sunt produse, care să confirme faptul că
bunele practici de fabricație (BPF) aplicate sunt cel puțin echivalente
standardelor BPF recunoscute în UE.
• Înainte de a fi pus pe piață în UE, fiecare lot de medicamente trebuie
să fie certificat ca fiind produs și testat în concordanță cu BPF și în
conformitate cu autorizația de punere pe piață.
• Dacă produsul este fabricat în afara UE și a fost importat, acesta
trebuie să treacă printr-un proces complet de testare analitică în UE,
cu excepția cazului în care un acord de recunoaștere reciprocă între
UE și țara exportatoare este în vigoare.
Monitorizarea siguranței
medicamentelor
• Daca există o problema de siguranță în legătură cu un
medicament autorizat în mai multe state membre, se
ia aceeași măsură de reglementare în întreaga Uniune
Europeană, iar pacienții și profesioniștii în domeniul
sănătății din toate statele membre primesc aceleași
recomandări.
• Toate reacțiile adverse suspectate şi semnalate de
pacienți și cadrele medicale se introduc în
EudraVigilance.
• EMA acordă acces public la rapoartele reacţiilor
adverse suspectate la medicamentele autorizate la
nivel central din baza de date europeană.
Studiile clinice
• Responsabilitatea statului membru în care studiul are loc
• Baza de date europeană a studiilor clinice (EudraCT)

identifică acele studii autorizate în UE
• Aceste informaţii sunt puse la dispoziţia publicului general

Cooperarea internațională
• Comisia Europeană și EMA - legături solide cu

organizații partenere din întreaga lume.
• Comisia Europeană și EMA colaborează cu Organizația
Mondială a Sănătății (OMS): calitatea medicamentelor
și elaborarea denumirilor comune internaționale
• Cooperare internațională multilaterală cu, Consiliul
internațional pentru armonizarea cerințelor tehnice
pentru produsele farmaceutice de uz uman (ICH)
• Bibliografie: EMA/716925/2016
Reglementări privind înregistrarea şi
distribuţia medicamentelor in ROMANIA
• Agenţia Naţională a Medicamentului si Dispozitivelor medicale
din Romania (ANMDMR):
· Preşedinte,
· Vicepreşedinte (2)
· Consiliu ştiinţific
· Consiliu de administraţie
Autorizarea de punere pe piață | Lege 95/2006

Legea 134 din 12.07.2019
Consiliul ştiinţific al ANMDMR
• preşedintele ANMDMR, vicepreşedinţii ANMDMR şi 3 reprezentanţi ai
ANMDMR;
• un reprezentant al facultăţilor de medicină, la propunerea Asociaţiei Universităţilor

de Medicină şi Farmacie din România;
• un reprezentant al facultăţilor de farmacie, la propunerea Asociaţiei Decanilor

Facultăţilor de Farmacie din România;
• un reprezentant al Ministerului Sănătăţii;
• un reprezentant al Colegiului Farmaciştilor din România;

Consiliul ştiinţific al ANMDMR – cont.
• un reprezentant al Colegiului Medicilor din România;
• un reprezentant al catedrei de bioinginerie medicală din cadrul învăţământului

superior medical, la propunerea Asociaţiei Decanilor Facultăţilor de Medicină din
România;
• un reprezentant al catedrei de sănătate publică din cadrul învăţământului superior

medical, la propunerea asociaţiilor universităţilor de medicină şi farmacie;
• un reprezentant al organizaţiilor de pacienţi.

Departamentele ANMDMR
• Evaluare şi înregistrare
• Control
• Inspecţie farmaceutică
• Farmaco-economic
• Juridic, legislaţie, relaţii internaţionale
• Administraţie generală
Atribuţiile ANMDMR
• autorizarea medicamentelor de uz uman, a unităţilor de producţie şi
distribuţie angro a medicamentelor de uz uman;
• supravegherea unităţilor de producţie, distribuţie angro şi a calităţii

medicamentelor în piaţă şi controlul în utilizare al medicamentelor de uz
uman;
• inspecţia de supraveghere a activităţii în farmacii comunitare, oficine locale

de distribuţie, farmacii cu circuit închis şi drogherii cel puţin o dată la 5 ani
sau ori de câte ori este nevoie;
• reglementarea domeniului dispozitivelor medicale;
• supravegherea pieţei de dispozitive medicale;

Atribuţiile ANMDMR – cont.
• avizarea unităţilor cu activităţi de comercializare şi prestări servicii în domeniul
dispozitivelor medicale;
• gînregistrarea dispozitivelor medicale introduse pe piaţă sau puse în funcţiune în

România, producătorilor interni, reprezentanţilor autorizaţi, importatorilor şi
distribuitorilor de dispozitive medicale;
• inspecţia şi controlul dispozitivelor medicale aflate în utilizare;
• evaluarea tehnologiilor medicale a medicamentelor de uz uman, dispozitivelor şi

echipamentelor medicale de înaltă performanţă.
Etapele controlului analitic al
medicamentelor
Etapele controlului analitic al
medicamentelor
1. Reguli de bună practică de laborator

2. Principii de bază în alegerea metodelor analitice de determinare a
identităţii
3. Prelevarea probelor pentru analiză
4. Controlul organoleptic, parametrii cantitativi
5. Controlul cantitativ
Reguli de bună practică de laborator
• Hotărârea nr. 63/2002 privind aprobarea Principiilor de bună

practică de laborator, precum și inspecția și verificarea
respectării acestora în cazul testărilor efectuate asupra
substanțelor chimice
• sistem de calitate legat de procesul organizațional și de condițiile în
care sunt planificate
• asigurarea calității și fiabilității
• utilizarea substantelor chimice
• Calitatea rezultatelor analitice (farmaciile cu circuit inchis/deschis)
• Calitatea rezultatelor obtinute in laboratoarele de biochimie clinica si

de toxicologie
• Organizare potrivita, judicioasa – metodologie (scrisa, validate ethnic,

datata si aprobata)
• Tehnicile si metodele de analiza utilizate in laboratoare se adapateaza
continuu…..
• Datele experimentale se inscriu intr-un Buletin de analiza – validare…..
• Balante – validare
• Verificare bula de nivel
• Balantele automate….greutati de 100 g
• Balanta se recalibreaza atunci cand variaza cu mai mult de ± 0,3 mg
• pH-metru
• Electrod de sticla (pH = 4, pH = 7)
Principii de bază în alegerea metodelor
analitice de determinare a identităţii
• Ce trebuie analizat?
• La ce nivel de concentratie?
• Care este cuantumul probelor (si al contraprobelor)?
• Care este pretratamentul aplicat probelor (purificare, separare-
extractive, dizolvare, dezagregare, mineralizare, derivatizare, …)?
• Gradul de puritate al substantelor?
• Strategia analitica:
• Punerea problemei (substanta analizata, domeniul de concentratie,
prelevarea probei, pregatirea acesteia prin preconcentrarea urmelor,
trecerea la o forma masurabila a analitului)
• Alegerea metodelor de analiza
• Masurarea propriu-zisa
• Rezultatele masuratorilor si exploatarea acestora
• Luarea deciziilor
• Strategia analitica:
• Natura materialului de analizat
• Compus chimic individual
• Amestec de compusi chimici (forme farmaceutice, sol, plante, aer, ape naturale si uzate)
• Natura substantei (anorganica, organica sau biologica animala/vegetala)
• Domeniul aproximativ de concentratie al analitului analizat
•Strategia analitica - etape:

• Pregatirea esantionului din care se iau probe
• Luarea probelor pentru analiza
• Pretratamentul probei pentru:
• Separarea analitului si aducerea lui in solutie la un nivel
de concentratie detectabil
• Separarea interferentilor
• Analiza completa – nanoanaliza:

• Optimizarea proceselor de separare (ex. extractia)
• Preconcentrarea urmelor – nivel ce conc. detectabil
• Eliminarea/reducerea la maxim a interferentelor
• Scaderea continua a limitei de detectie
• Cresterea sensibiltatii
• Perfectionarea continua a detectorilor
• Dezvoltarea senzorilor inteligenti, autocalibrabili
• Automatizarea continua a proceselor analitice
• Reducerea la minim a erorilor umane
Asigurarea calitatii procesului de preparare a
medicamentelor
1. Asigurarea calitatii procesului de preparare a

medicamentelor:
• Calitatea medicamentului: corespunde scopului teoretic si practic pentru care
este produs
• In oficina controlul de calitate se bazeaza pe:
• Verificarea caracterelor organoleptice
• Detectia
• Dozarea (atunci cand dotarea permite si exista specialisti)
• Autoinspectia-este efectuata de catre o echipa interna a unitatii producatoare
• Inspectia de calitate sau auditul – este efectuata de o echipa de specialisti
din afara unitatii
Asigurarea calitatii procesului de preparare a
medicamentelor
2. Norme de buna fabricatie
• Prepararea medicamentului in farmacii de spital
• Colectia de esantioane sau Farmacoteca
• Esantioane de materii prime
• Esantioane de produse finite
• Stabilitatea preparatelor si validarea lor
• Cererea autorizatiei de punere pe piata (studiul stabilitatii
produsului finit, pe 3 loturi timp de 12 luni (timp real) si 6
luni in conditii agresive severe sau accelerate pana la 2 ani).
Prelevarea probelor pentru analiză
Prelevarea Proprietati
probei fizice
Proba Analize
preliminare
Analize
instrumentale
Cuantificarea
Prezentarea rezultatelor
raportului de
analiza
Prelevarea probelor
Probele prelevate trebuie să reprezinte caracteristicile produsului din
lotul sau seria supusă controlului.
· Lotul = cantitatea de materie primă presupusă a fi unitară, din
care se obţin una sau mai multe serii de produse
· Seria = totalitatea unitătilor de produs care au fost obţinute în
condiţii identice într-un singur ciclu de operaţii
Prelevarea probelor
• Unităţile de produs care alcătuiesc o serie se introduc în recipiente,
cum sunt flacoanele, fiolele, foliile, tuburile, cutiile, pungile, etc.
• Cantitatea prelevată este de 3x mai mare decât cantitatea necesară

efectuării tuturor analizelor.
Controlul organoleptic, parametrii cantitativi
Control organoleptic:
·Aspect (solide, lichide, moale (omogenă sau neomogenă))
·Culoare – nuanţa cât şi intensitatea culorii
ETr- etalon de transparenţă
EO- etalon de opalescenţă
ETu- etalon de tulbureală
Etaloanele preparate sunt valabile 3 luni de la preparare
Controlul organoleptic, parametrii cantitativi
• Miros – fara miros sau cu miros caracteristic
• Gust – pentru substanţa netoxică

- pentru lichide netoxice.
Controlul cantitativ
• Determinarea cantitativa a s.m.

• Diferite metode
• Stabilirea unui protocol de analiza
• Recomadare din Farmacopee
Controlul cantitativ
• Metode fizice: refractometria, polarimetria, nefelometria

• Metode fizico-chimice: electrochimice, cromatografice
• Metode optice: spectrofotometria, colorimetria, SAA,
spectrometria de fluorescenta
• Metode magnetice: RMN, RES
• Metode termice: termogravimetria, termogravimetria
derivata, analiza termica diferentiala
• Metode cuplate: GC-MS, HPLC-UV-Vis, HPLC-voltametria
Constante fizice, chimice şi

fizico-chimice
Determinari fizice, fizico chimice
si chimice
FR X prevede determinarea unor

parametri fizico-chimici precum:
• solubilitatea substanţelor
• densitatea relativă
• indicele de refracţie
• puterea rotatorie
• indici de aciditate, ester, hidroxil, iod,
peroxid, saponificare, etc
Determinari fizice, fizico chimice
si chimice
FR X prevede determinarea unor

constante fizice ca:
•punctul de fierbere
•punctul de picurare
•punctul de solidificare - topire
•determinarea intervalului de distilare
•determinarea vâscozităţii.
1. Solubilitate
•FR X - solubilitatea substanţelor în

diverşi solvenţi
•Pentru dizolvarea în acizi sau baze nu

se prevede un anumit volum deoarece
este un proces chimic, nu unul fizic.
•Solubilitatea se determină la 20±2°C.

Expresiile solubilităţii
foarte uşor solubilă 1g subst. solidă/ 1mL soluţie
uşor solubilă 1g subst. solidă/ 10mL soluţie
solubilă 1g subst. solidă/ 10-30mL soluţie
puţin solubilă
1g subst. solidă/ 30-100 mL soluţie
Expresiile solubilităţii
foarte puţin 1g subst. solidă/ 100-500mL soluţie

solubilă
greu solubilă 1g subst. solidă/ 500-1000mL soluţie
foarte greu 1g subst. solidă/ 1000-10000mL soluţie
solubilă
practic
insolubilă 1g subst. solidă/ >10000mL soluţie
2. Densitatea relativă
Densitatea relativă ( d 2020) a unei substanţe = raportul

dintre masa unui volum din acea substanţă la 20°C şi
masa unui volum egal de apă la 20°C.
Densitatea relativă ( ) a unei substanţe = raportul

dintre masa unui volumd 420din acea substanţă la 20°C şi
masa unui volum egal de apă la 4°C.
Masa volumică (densitate) = raportul dintre masa şi

volumul substanţei la 20°C (unitatea de măsură:
g/cm3). 20
2. Densitatea relativă
Determinarea densităţii relative în funcţie de

precizia necesară se efectuează cu:
densimetre – precizia determinării este la a doua
zecimală
balanţa Mohr-Westphal – precizia determinării
este la a treia zecimală
picnometre – precizia determinării este la a patra
zecimală
Densitate
Aparat pentru determinarea
densitatii si a indicelui de refractie
3. Indicele de refracţie
• Indice de refracţie faţă de aer = raportul dintre viteza

luminii în aer şi viteza luminii în proba de analizat
• Indicele de refracţie ( sin) 

se referă la lungimea de undă D a
n=
sodiului (λ=589.3 nm)sinşi, dacă nu este prevăzut altfel, se
determină la 20±0.5°C. t
nD
Indicele de refracţie depinde de:
• natura substanţei
• temperatura
• presiune
• lungime de undă
• natura solventului
• concentraţie
4. Puterea rotatorie
• Puterea rotatorie – proprietatea substanţelor

optic active de a devia planul de polarizare al
luminii polarizate.
• Măsurarea puterii rotatorii a substanţelor
farmaceutice se foloseşte pentru:
1. identificarea substanţelor
2. determinarea purităţii substanţelor
3. dozarea substanţelor
https://www.chem.ucla.edu/
1. Puterea rotatorie - α D20

2. Puterea rotatorie specifica - [αm]λ t
-Unitatea de masura in S.I. este [rad∙ m3/kg]SI

-in practica se foloseste ca unitate de masura
[milirad m3/kg]
-FRX defineste aceste unitati conventionale (care se
folosesc in practica)
[α ]D 20 = α /l∙ρ0 →puterea rotatorie specifica

pentru lichide
[α ]D 20 = α ∙100 /l∙c
α= marimea unghiului cu care este rotit planul

luminii polarizate
l = lungimea tubului polarimetric (dm)
c= concentratia solutiei in substanta de analizat

(exprimata in procente de masa/ volum)
Puterea rotatorie depinde de:

natura substanţei
concentraţia substanţei
natura solventului (pentru substanţele solide)
grosimea stratului de lichid sau de soluţie
temperatură
5. Pierderea prin uscare
• Se det. masa pierduta a compusilor volatili de orice

natura din subst. farmaceutice, produsele vegetale,
forme farmaceutice.
• Limitele acestor pirederi se exprima in procente de
masa (%m/m)
• Uscare in exicator – 24 h la temp camerei
• Uscare in etuva
6. INDICI
• Indice de aciditate = numărul de mg. de KOH necesar
pentru neutralizarea acizilor graşi liberi conţinuţi în 1 g
probă de analizat (uleiuri volatile, uleiuri grase,
balsamuri, ceruri, etc)
5.61  V
I =
A m
• Indice de ester = numărul de mg de KOH necesar pentru
neutralizarea acizilor graşi rezultaţi din saponificarea a 1
g probă de analizat
6. INDICI
• Indice de hidroxil = numărul de mg. de KOH
echivalent cu acidul acetic consumat prin
acetilarea a 1 g probă de analizat
(V1 − V2 )  28.05
IH = + IA
m
• Indice de iod = numărul de grame de iod fixat de
100 g probă de analizat
(V1 − V2 )  0.01269
II = .100
m
6. INDICI
• Indice de peroxid = numărul de mL de Na2S2O3
0.01 mol/L oxidat de iodul eliberat din acidul
iodhidric prin acţiunea peroxizilor din 1 g probă
de analizat.
10  (V2 − V1 )
Ip =
m
• Indice de saponificare = numărul de mg de
KOH pentru neutralizarea acizilor liberi şi a
acizilor rezultaţi din saponificarea a 1 g probă de
analizat
(V1 − V2 )  28.05
IS =
m
7. Punct de fierbere
Punctul de fierbere al unui lichid este temperatura
corectata la care presiunea de vapori a lichidului este
egala cu 760 mmHg.
8. Punct de topire
Punct de topire = intelege temperatura la care o
substanta se topeste complet.
8. Punct de topire
Determinare p.t. in acord cu Farmacopeea
https://www.thinksrs.com/
8. Punct de topire
Determinare p.t. in acord cu Farmacopeea
Europeana
https://www.thinksrs.com/
8. Punct de topire
Termomicroscopie - microscop Boetius
3
https://www.youtube.com/watch?v=tiG-
7
evSpBJA&ab_channel=LaboratorySolutionsf
romMETTLERTOLEDO
9. Punct de picurare
Punct de picurare = temperatura
la care se desprinde prima
picatura din substanta incalzita in
aparatul UBBELOHDE.
10. Punct de solidificare
Punct de solidificare = temperatura cea mai

ridicat la care o substanta lichida sau o
substanta solide adusa in stare lichida prin
topire trec din faza lichida in faza solida
11. Interval de distilare
Interval de distilare al unui lichid = intervalul de

temperatura corectat pentru presiunea
atmosferica normala de 101,3 kPa la care
distileaza totalitatea lichidului respectiv
12. Vascozitate
Vascozitate = proprietatea lichidelor in timpul
curgerii de a opune rezistenta la alunecarea a
doua straturi invecinate.
• Vâscozitatea cinematică
• Vâscozitatea dinamică
Se determina cu:
• Vascozimetrul cu capilar-Ostwald, Ubbelohde
• Vascozimetrul cu orificiu – Engler
• Vascozimetrul cu bila - Hoppler
12. Vâscozitate
Vâscozimetru Vascozimetrul cu capilar-

rotativ Ostwald
12. Vascozitate
• Aplicații ale testerului de viscozitate în
industria farmaceutică
• Fabricarea de produse medicamentoase și
produse farmaceutice, (siropuri)
• Acoperirea unor dispozitive chirurgicale cu s.m.
pentru terapii și proceduri minim invazive.
• Cosmeticele
• Evaluarea și optimizarea stabilității dispersiei
fluidelor farmaceutice.
• Screening înainte de procesul de formulare pentru
terapie, în special în biofarmaceutice.
https://en.wikipedia.org/
Bibliografie
• Bojiţă, L. Roman, R. Sandulescu, R. Oprean - Analiza si

controlul medicamentelor. Volumul 1 Bazele teoretice si
practice, Ed. Intelcredo, Deva, 2002
• Dr. Fei Mao, Qingya Kong, Wei Ni, Xiang Xu, Dazheng
Ling, Zhengyu Lu, and Prof. Jian Li . Melting Point Distribution
Analysis of Globally Approved and Discontinued Drugs: A
Research for Improving the Chance of Success of Drug Design
and Discovery, ChemistryOpen 2016 Aug; 5(4): 357–368
VOLUMETRIA
1
CONSIDERAŢII GENERALE
• În analiza volumetrică, pentru determinarea substanţei A din

ecuaţia:
a A + bB → cC + dD
se poate măsura volumul de soluţie B de concentraţie

cunoscută care reacţionează cu un anumit volum de soluţie a
substanţei de analizat A.
• punct de echivalenţă
2
În analiza volumetrică se folosesc numai acele
reacţii care îndeplinesc condiţiile:
• sunt cantitative (practic complete) - conform stoechiometriei

reacţiei
• decurg cu viteză mare (viteza se poate mări prin ridicarea

temperaturii, adăugare de catalizatori)
• punctul de echivalenţă se poate observa şi stabili exact
• reactivul este stabil în timp
3
Substanţe etalon
• puritate ridicată 100,00 ± 0,05 %

• compoziţie chimică bine cunoscută
• solubile în mediul în care are loc titrarea
• masa moleculara mare
• pret moderat
4
Clasificarea metodelor volumetrice
1. După modul de desfăşurare a titrării:
titrare directă
titrarea indirectă
titrarea prin substituţie
5
Clasificarea metodelor volumetrice
2. După tipul de reacţie dintre reactiv şi substanţa de analizat:
• volumetrie prin reacţii de neutralizare

• volumetrie prin reacţii redox
• volumetrie prin reacţii de precipitare
• volumetrie prin reacţii cu formare de complecşi
6
VOLUMETRIA PRIN REACŢII DE
NEUTRALIZARE
• În analiza volumetrică prin reacţii de neutralizare, se trasează curba

de titrare a unui acid cu o bază (sau invers)
• Aplicatii: barbitalul, acidul citric, codeina, cocaina, dionina,
papaverina, etc
7
VOLUMETRIA PRIN REACŢII DE OXIDO-
REDUCERE
• Permanganometria
• Iodometria
• Bromatometria
8
VOLUMETRIA PRIN REACŢII CU FORMARE
DE PRECIPITATE
• Argentometria
• Mercurometria
9
VOLUMETRIE PRIN REACŢII CU FORMARE DE
COMPLECŞI -
COMPLEXONOMETRIE
• Determinările complexonometrice - formarea de complecşi

stabili şi solubili în mediu apos
• Agentul complexat - acid sau o sare din clasa acizilor amino

carboxilici
• Complexonaţi sunt:
• substanţe chimice stabile în mediu apos (în funcţie de pH),
• slab colorate sau incolore.
10
VOLUMETRIE PRIN REACŢII CU FORMARE DE
COMPLECŞI
COMPLEXONOMETRIE
Indicatori utilizati:
• Murexid: Cu2+, Zn2+, Ni2+, Co2+, Ca2+ - pH bazic

• Erio T: Mg2+, Zn2+, Ni2+, Mn2+, Cd2+, Ca2+ - pH bazic
• Acid sulfosalicilic: Fe3+, Al3+,Cr3+- pH acid
• Violet de pirocatechina
11
Aplicatii
• Dozare directa a tuturor substantelor medicamentoase care

contin ioni metalici (cu exceptia ionului de Na) gluconat de
calciu, glicerofosfatul de calciu, lactatul de calciu,
pantotenatul de calciu, citratul de calciu, bismut subgalic
• Dozarea prin diferenta sau indirecta a tuturor substantelor
medicamentoase care precipita cu ionii Cu2+, Hg2+, etc
• pH bazic: Mg2+, Ca2+, Zn2+, Cu2+, Pb2+, Al3+, Na+, K+
• pH acid: Bi3+, Fe3+
12
Volumetria prin reactii acido-bazice in mediu
neapos
• Tehnica de analiza a substantelor medicamentoase care prezinta o
bazicitate sau aciditate slaba, deci nu pot fi titrate in mediu apos
• Ka<10-7
• Kb<10-7
13
Avantajele titrarii in mediu neapos
• Substantele medicamentoase (acizi sau baze slabe) - pot fi titrate ca si

acizi sau baze relativ tari in solventi organici anhidri in care sunt
solubile
• Au putut fi indentificati solventii care sa permita determinarea

diferentiata a amestecurilor de substanta cu caracter acid sau bazic
apropiat
14
Solventi neaposi
1. Solventi protolitici – pot sa cedeze protoni sau sa accepte protoni
a) Solventi protogenici -acid formic, acetic
b) Solventi protofilici - DMF, Py, etilendiamina
c) Solventi amfiprotici - metanol, etanol, butanol, propanol
15
Solventi neaposi
2. Solventi aprotici – sunt inerti d. p. d. v. chimic, neparticipand la

schimburi prototropice (ex: hidrocarburi, benzen, toluen, derivati
halogenati)
3. Solventi de diferentiere – au bazicitate f. scazuta si constanta

dielectrica mica, exercitand o puternica actiune de diferentiere asupra
tariei acizilor si bazelor prin formarea legaturilor de hidrogen.
16
Solventi neaposi
4. Amestecuri de solventi – se utilizeaza in cazul solubilitatii reduse a

substantelor de analizat intr-un anumit solvent (ex: glicoli-alcooli,
glicol-hidrocarburi)
!!!!!!
Proportiile diversilor solventi se stabilesc experimental.
17
Proprietatile solventilor
1. Capacitatea de dizolvare – depinde de existenta in molecula a

gruparilor functionale, de numarul acestora, de polaritate,
bazicitate, aciditate, etc.
2. Solvatarea
3. Solvoliza
18
Alegerea solventului
• Pentru acizi tari si de tarie medie se utilizeaza solventi bazici

• Pentru acizi slabi – amestec solvent bazic-solvent inert
• Pentru baze tari si de tarie medie – solventi acizi
• Pentru baze slabe – amestec solvent acid-solvent inert
19
Reguli de utilizare a solventului
✓nu trebuie sa participe la reactii secundare cu subst. de analizat si cu

titrantul
✓trebuie sa aiba o capacitate de dizolvare suficient de mare pentru a se
putea obtine solutii de conc. 10-2 N (sau chiar mai concentrate) in
substanta de analizat
✓trebuie sa fie pur
✓trebuie sa permita un viraj net al indicatorului, deci sa nu
stanjeneasca observarea P.E.
20
Titrarea substantelor cu caracter bazic
• Substante medicamentoase cu caracter bazic:

• Amine primare, secundare, tertiare
• Amide
• Compusi azotati heterociclici
• Saruri de alcaloizi
• Substante care pot fi titrate: hidrazina, antibiotice,
aminofenazona, adrenalina, codeina, rivanol, atropina sulfat,
procaina, scopolamina, hidrogenomaleatului de prometazină,
codeina, clorchicina,etc.
• Titrant: acid percloric
• Solvent: acid acetic anhidru, acid formic, dioxan
21
Titrarea substantelor cu caracter bazic
• Pentru alegerea conditiilor optime este necesara o evaluare

a:
• Structurii substantei
• Existenta unei singure grupari bazice slabe sau f. slabe
• Prezenta in aceeasi molecula a doua sau mai multe polaritati bazice mai mult/putin
apropiate ca tarie
• Amestecului din care face parte substanta:

• Substante in care partile acide sau bazice se neutralizeaza sau compenseaza (clorhidrati,
sulfati, azotati)
• Amestecuri de baze tari si slabe cu polaritati apropiate
• Forme farmaceutice
22
Stabilirea titrului – cu ftalat acid de potasiu
COOH COOH
cristal
+ HClO4 + KClO4
violet COOH
COOK
violet albastru galben
a  EgHClO4
T=
V  Egftalat
23
Titrarea substantelor medicamentoase cu
acid percloric
1. R-N + HClO4RNH+.ClO4-
2. Pentru clorhidrat se blocheaza HCl eliberat

2RNH+Cl- + 2HClO4  2RNH+ ClO4 - + 2HCl
2RNH+Cl- + Hg(CH3COO)2  2RNH+ CH3COO - +
+ HgCl2
2RNH+ CH3COO - + HClO4  RNH+ ClO4 - + +2CH3COOH
24
Titrarea substantelor cu caracter acid
• Substante medicamentoase cu caracter acid:

• Derivati cu –OH alcoolic (alcooli primari alifatici, alcool cetilic, colesterol,
polioli: glicerina, zaharoza)
• Derivati cu –OH fenolic (fenol, vanilina, morfina)
• Acizi carboxilici si derivati: acid benzoic, salicilic, nalidixic, nicotinic, saruri ale
acizilor: tratrati, citrati
• Compusi cu grupari imidice, amidice: derivati barbiturici, sulfamide
• Substante care pot fi titrate: barbital, amobarbital,
teobromina, teofilina, tolbutamida, etc.
• Titrant: metoxid de sodiu in metanol, etoxid de sodiu in etanol
• Solvent: dietilamina, propilamina, formamida, Py, etc.
25
Stabilirea titrului – cu acid benzoic
• C6H5-COOH + CH3-ONa  C6H5-COONa + CH3-OH

rosu albastru
Indicator: albastru de timol
a  E gCH 3ONa
T=
V  E gC6 H 5 −COOH
26
Titrarea substantelor cu caracter amfoter
• Ex: aminoacizii se titreaza ca si baze cu acid percloric
COOH COOH
R CH + CH3COOH R CH
NH2 NH3+CH3COO-
COOH COOH
+ HClO4 + CH3COOH
R CH R CH
NH3+CH3COO- NH3+ClO4-
27
Titrarea substantelor cu caracter amfoter
• Ex: aminoacizii se titreaza ca si acizi cu metoxid de sodiu
COOH COO-PyH+
R CH + Py R CH
NH2 NH2
COO-PyH+ COONa
R CH + CH3ONa R CH + CH3-OH + Py
NH2 NH2
28
Determinarea apei din produsele
farmaceutice
1. Determinarea gravimetrică: se bazează pe reacţia de hidroliză a

etoxidului de aluminiu:
2Al(C2H5O)3 + 6H2O → Al(OH)3 + 6C2H5OH
2Al(OH)3 → Al2O3 + 3H2O
b 6 M H 2O
H 2 O% =   100
a M Al2O3
• a – masa probei de analizat, g
• b – masa oxidului de aluminiu obţinută, g
29
farmaceutice
2. Antrenarea cu vapori a amestecului de apă-toluen: se bazează pe
formarea unui amestec azeotrop între apă şi toluen, care este
antrenat cu vapori de apă
30
farmaceutice
3. Dozarea apei cu Reactiv Karl Fischer

reactiv Karl Fischer
➢Determinarile se fac
Solvent Raport
in metanol volumetric
Iod 1
➢Metoda
semimicroanalitica
Dioxid de sulf 3
Piridină 10
31
farmaceutice
I2 + SO2 + H2O + C5H5N → 2HI + C5H5N.SO3
2HI + 2C5H5N → 2C5H5NH+.I-
C5H5N.SO3 + CH3OH →2C5H5NH+.CH3-OSO3-

------------------------------------------------------------------------------------
I2 + SO2 + H2O + 3C5H5N + CH3OH → C5H05NH+.CH3-SO4- +

2C5H5NH+.I-
32
farmaceutice
1. Titrul soluţiei de reactiv KF se stabileşte cu:
•Soluţie de apă în metanol, cu concentraţie cunoscută de apă;
•Tartrat neutru de sodiu, dihidratat Na2C4H4O6. 6H2O), fin triturat
2. Metanolul trebuie sa contina cel mult 0,1% apa
3. Punctul de echivalenta - potentiometric sau chimic cu

solutie de albastru de metilen in piridina pana la virajul de la
galben-citrin la verde.
33
farmaceutice
Calcule:
(V1 − V2 )  T
c=  100
m
• V1 - volumul de reactiv KF folosit la titrarea apei din proba de analizat,

mL
• V2 - volumul de reactiv KF folosit la titrarea probei martor, mL
• T – titrul reactivului KF
• m – masa probei de analizat
34
CONTROLUL LIMITELOR PENTRU
IMPURITĂŢI ANORGANICE SI
ORGANICE LA MEDICAMENTE
35
IMPURITĂȚI
• *La nivel european exista directive si ghiduri ale Parlamentului

European si ale Consiliului Europei cu criteriile privind calitatea,
siguranta si eficacitatea medicamentului.
• O cerinta obligatorie impusa de aceste directive si ghiduri in cadrul
controlului calitatii medicamentului, este controlul impuritatilor.
36
IMPURITĂȚI
Impurităţi = totalitatea substanţelor străine dintr-o substanţă
medicamentoasă sau dintr-un medicament (ICH-Q3 ghid).
• Ghid Q3A – impuritati in subst. farmaceutice
• Ghid Q3B – impuritati in forme farmaceutice
• Ghid Q3C – impuritati in solventi reziduali
• Impuritati organice
• Impuritati anorganice (Pt, Pd, Ir, Rh, Ru, Os, Mo, V, Ni. Cr, Cu,
Mn, Zn si Fe)
• Solventi reziduali
• Impuritati enantiomerice
IMPURITĂȚI
* Impurităţile provin din:

- Materiile prime utilizate în procesele de fabricaţie
- Din solvenţi utilizaţi la prepararea subst. medicamentoase sau
medicamentului
- Conservarea necorespunzătoare a materiilor prime, a intermediarilor şi
a produselor finite
- Atmosferă
Impuritatile existente intr-o substanta farmaceutica pot
schimba efectele principale ale medicamentelor, sau pot avea
un potential toxic ridicat ca de exemplu impuritatile de natura
anorganica, plumb, cadmiu, mercur, arsen, monoxid de
carbon, cianura, etc.
38
IMPURITĂȚI
F.R. X prevede anumite condiţii de determinare
a limitelor de impurităţi anorganice:
• Eprubetele folosite la efectuarea recţiilor de detecţie a impurităţilor

trebuie să fie IDENTICE
• Pentru aprecierea limitelor de impurităţi exprimate în grame se folosesc
soluţii etalon
• Modificările care se produc în timpul reacţiilor se observă prin privind
soluţiei din eprubetă (culoarea soluţiei, turbiditate, opalescenţă)
• Introducerea reactivilor în eprubetă se face în ordinea indicată de
monografii
• Dacă monografia prevede că “NU TREBUIE SĂ DEA”, atunci între eprubeta
care conţine reactivul de identificare şi cea fără “NU TREBUIE SĂ SE
OBSERVE NICI O DIFERENŢĂ”
• Dacă apar alte “impurităţi neprevăzute” aceste trebuie semnalate la
ANM-DM.
39
LIMITA DE AMONIU
Detecţia:cu tetraiodomercuratul (II) de potasiu → coloraţie

galbenă
Limita de detecţie: 0,0003 mg NH4+/mL
NH3 + 2[HgI4]2- + OH- → HgI2.HgI.NH2 + 5I- + H2O
Soluţia de bază: 0,2965 g NH4Cl se dizolvă în 50 mL apă şi se
completează cu apă la b.c. de 100 mL.
Soluţia etalon: 10m L sol de bază se diluează cu apă la b.c. de 100
mL
Ionul de amoniu formează o sare cu metale alcalino-pământoase
sau metale grele: metalul se precipită cu Na2CO3, iar ionul NH4+,
se identifică cu reactivul Nessler.
40
LIMITA DE ARSEN
1. Metoda cu hipofosfit de sodiu – se aplică atunci când limita de detecţie a

As este superioară limitei de detecţie a As cu NaH2PO2 (0,001 mg As/mL)
în HCl:
NaH2PO2 + HCl = H3PO2 + NaCl
4AsCl3 + 3HPO2H2 + 6H2O = 4As + 3H3PO4 + 12HCl
4AsCl5 + 5HPO2H2 + 10H2O = 4As + 5H3PO4 + 20HCl
În prezenţa As soluţia se colorează în brun datorită arsenului elementar
care se obţine în stare fin divizată.
41
LIMITA DE ARSEN
2. Metoda de reducere a compuşilor arsenului la arsenură de
hidrogen- se aplică la controlul As din substanţe organice.
Reacţii: Zn + 2HCl = ZnCl2 +2H.

H3AsO3 + 6H. = H3As + 3H2O
2H3As + 3HgCl2 = As2Hg3 + 6HCl
42
LIMITA DE ARSEN
3. Metoda cu dietilcarbamat de argint- se formează un compus roşu

de dietilcarbamat de arsen
H 5 C2 S H 5 C2 S +
+ ROŞU N C + +
3Ag 3H
H 3 As + 3Ag + 3 N C As
-Determinare cantitativă -
spectrofotometricăH(curba S
de etalonare)
H C
5 2 S 5 C2
3
43
LIMITA DE FIER
Reacţia hexacianoferatului (II) de potasiu cu Fe3+

Fe3+ + [Fe(CN)6]4- = Fe4[Fe(CN)6]3
Limita de detecţie: 0,0005 mg Fe3+/mL
Soluţia de bază: se dizolvă 0,8635g FeNH4(SO4)2.12H2O în
10 mL H2SO4 după care se completează cu apă la 1L, într-un
b.c.
Soluţia etalon: 10 mL sol de bază se diluează cu apă la b.c. de
100 mL
NEUTILIZABIL pentru fier ca şi impuritate în săruri de : Cr3+,
Hg2+, Zn2+, Cu2+ şi fosfaţi.
44
LIMTA DE CALCIU
Reacţia ionului de calciu cu oxalat de amoniu:

Ca2+ + C2O42- = CaC2O4 (ALB)
Limita de detecţie: 0,0035 mg Ca2+/mL
Soluţia de bază: 2,5 g CaCO3 se dizolvă în 25 mL HAc după care se
completează cu apă la 1L, într-un b.c.
Soluţia etalon: 10 mL sol de bază se diluează cu apă la b.c. de 100 mL
(se obţine o soluţie care conţine 0,1 mg Ca2+/mL)
45
LIMITA DE ZINC
Reacţia hexacianoferatului (II) de potasiu cu Zn2+

2Zn2+ + [Fe(CN)6]4- = Zn2[Fe(CN)6] (ALB)
Limita de detecţie: 0,001 mg Zn2+/mL
Soluţia de bază: 0,4398 g ZnSO4.7H2O se dizolvă în 100 mL H2O
după care se completează cu apă la 1 L, într-un b.c.
Soluţia etalon: 10 mL sol de bază se diluează cu apă la b.c. de 100
mL (se obţine o soluţie care conţine 0,1 mg Zn2+/mL)
Pentru soluţiile care conţin fier acesta se îndepărtează în prealabil
prin alcalinizarea soluţiei cu amoniac de 100 g/L.
46
LIMITA DE CARBONAŢI
Reacţia dintre ionul de carbonat şi cel de bariu:

CO32- + Ba2+ = BaCO3 (ALB)
Soluţia de bază: 1,766 g Na2CO3 anhidru se dizolvă în 100 mL H2O după
care se completează cu apă la 1 L, într-un b.c.
Soluţia etalon: 10 mL sol de bază se diluează cu apă la b.c. de 100 mL (se
obţine o soluţie care conţine 0,1mg CO32-/mL)
47
LIMITA DE FOSFAŢI
Reacţia ionului fosfat cu molibdat de amoniu, în mediu de HNO3:

H3PO4+12(NH4)2MoO4+21HNO3 =
(NH4)3H4[P(Mo2O7)6]+21NH4NO3+10H2O
Limita de detecţie: 0,001 mg PO43-/mL
Soluţia etalon: 0,1433 g KH2PO4 se dizolvă în 100 mL H2O după care se
completează cu apă la 1L, într-un b.c. (se obţine o soluţie care conţine
0,1 mg PO43-/mL).
48
LIMITA DE CLORURI
Reacţia dintre ionul de clorură şi cel de argint:

Cl + Ag+ = AgCl (ALB)
Limita de detecţie: 0,0005 mg Cl-/mL
Soluţia de bază: 0,1649 g NaCl (uscată în prealabil) se dizolvă în 100 mL
H2O după care se completează cu apă la 1 L, într-un b.c.
obţine o soluţie care conţine 0,1 mg Cl-/mL).
Analog se determină limitele de brom şi de iod.
49
LIMITA DE AZOTAŢI
Reacţia dintre acidul sulfosalicilic şi acid azotic (în prezenţă

de H2SO4):
COOH COOH
HO3 S H SO4 HO3 S
+ HNO 3 - 2H O
2
OH OH
NO2
NITRODERIVAT, GALBEN
Limita de detecţie: 0,062 mg NO3-/mL
Soluţia etalon: 0,1648 g KNO3 se dizolvă în 100 mL H2O după care se

completează cu apă la 1 L, într-un b.c. (se obţine o soluţie care conţine
0,1 mg NO3-/mL).
La probă, dar şi la proba etalon se mai adaugă amoniac când rezultă sarea
de amoniu a acidului nitrosulfosalicilic. 50
LIMITA DE SULFAŢI
Reacţia ionului sulfat cu ionul de bariu.

SO42- + Ba2+ = BaSO4 (ALB)
Limita de detecţie: 0,003 mg SO42-/mL
Soluţia de bază: 0,1814 g K2SO4 (uscată în prealabil) se dizolvă în 100 mL
H2O după care se completează cu apă la 1 L, într-un b.c.
obţine o soluţie care conţine 0,01 mg SO42-/mL).
51
LIMITA DE METALE GRELE
Se referă la metalele grele care precipită sub formă de sulfuri greu solubile
în mediu acid (Hg2+, Cu2+, Cd2+, Bi3+, Sn2+, Sb3+).
Limita admisă de metale grele se apreciază prin comparare cu o soluţie
etalon de plumb.
Soluţia de bază: 0,1599 g Pb(NO3)2 se dizolvă în 100 mL H2O după care se

adaugă 1 mL HAc şi se completează cu apă la 1L, într-un b.c. Se iau 10 mL
sol. care se diluează cu apă la b.c. de 100 mL
Soluţia etalon: 10 mL din ultima sol preparată se diluează cu apă la b.c. de

100 mL (se obţine o soluţie care conţine 0,001 mg Pb2+/mL).
Precipitarea cationilor mai sus menţionaţi se face cu sulfură de
sodiu(farmacopeea europeană – soluţie de tioacetamidă)
52
LIMITA DE IMPURITATI ORGANICE
CARBONIZABILE
1. Procedeul prin calcinare
2. Procedeul cu acid sulfuric
53
Bibliografie
• M. Bojiţă, L. Roman, R. Sandulescu, R. Oprean -Analiza si controlul
medicamentelor. Volumul 1 Metode instrumentale in analiza si controlul
medicamentelor, Ed. Intelcredo, Deva, 2003
• Farmacopeea Romana ed. a X-a, Ed. Medicala, 1993
• Muhammad Sajid Hamid, Akash Kanwal Rehman, Essentials of
Pharmaceutical Analysis, Ed. Springer Nature Singapore Pte Ltd. 2020
54
METODE ELECTROCHIMICE
1.METODE POTENTIOMETRICE
2.METODE AMPEROMETRICE
3.METODE CONDUCTOMETRICE
4.METODE VOLTAMETRICE
1
Metode electrochimice
Masoara variatia parametrilor electrici (potential, curent,
conductivitate) si dependenta acestora de parametrii chimici
(concentratia analitilor)
Selectivitatea: se aleg parametrii operationali (potential, curent etc…)
si/sau electrozii
Aplicatii
 Analiza substantelor medicamentoase
 Controlul de calitate
 Analize biomedicale
2
Celula electrochimica
galvanic:
Reactia chimica se produce spontan
Energie electrica (ΔG = -nFE, negative)
 aplicatii: baterii, potentiometrie (pH, ISE)
electrolitic:
Utilizeaza energia (ex: aplicarea tensiunii)
 aplicatii: coulometrie, voltametrie
Ox1 + Re d 2  Re d1 + Ox2
oxidant reductant
exemple :
M a + + ne − → M ( a − n ) + M a + → M ( a + n ) + + ne −
3
Potential standard
• depinde de reactivitatea oxidantilor sau reducatorilor
• imposibil!!....de masurat pentru numai o reactie de oxidare sau de

reducere
• se masoara in functie de electrodul normal de hidrogen (electrod de

referinta)
4
Electrodul de hidrogen
Pt(s) | H2(g, A=1) | H+(aq, A=1) || Ag+(ag, A=1)

|_________________________|
NHE
H+(aq, A=1) + e-  1/2H2(g, A=1) E0=0 V
5
Ecuatia Nernst
aOx + ne-  bRed
RT ARe d b
E=E − 0
ln( )
nF AOx a
6
1. Potentiometria
7
1. Potentiometria
Masoara potentialul celulei in functie de informatiile de natura chimica
(concentratie, activitate, etc)
Masoara diferenta de potential intre doi

electrozi:
• electrod indicator (semnalul analitului)
• electrod de referinta (E constant): calomel,
argint
SCE:
8
Pt(s) | Hg(l) | Hg2Cl2 (l) | KCl(aq., sat.) ||.....
Electrod indicator
• Inert: Pt, Au, Carbon.
• Nu participa la reactie. examplu: ESC
|| Fe3+, Fe2+(aq) | Pt(s)
• Electrod metalic: detecteaza ionul respectiv (Hg,

Cu, Zn, Cd, Ag)
ESC || Ag+(aq) | Ag(s)
Ag+ + e-  Ag(s) E0+= 0.799V

Hg2Cl2 + 2e-  2Hg(l) + 2Cl- E0-= 0.241V
E = 0.799 + 0.05916 log [Ag+] - 0.241 V
9
Electrod ion selectiv (EIS)
Se bazeaza pe masurarea diferentei activitatilor (concentratiei) ionilor
din interiorul si exteriorul electrodului.
+ -
0 .0 1 M Ca2 + 0 .1 M Ca2 + ( 0 . 1 + ) M Ca +
2
( 0 . 1 - ) M Ca2 +
Ca2 + Ca2 +
+ -
-
+
0 .0 2 M Cl - 0 .2 M Cl - 0 .0 2 M Cl - 0 .2 M Cl -
+ -
Calcium selective
molecular
recognition ligand 10
Electrod ion selectiv (EIS)
• Coeficientul de selectivitate: modul în care o EIS răspunde la speciile de interes

faţă de unele specii de interferenţă
• Interferenţele conduc la aparitia unui semnal (tensiune), care NU este

rezultatul speciilor de ioni de interes
• Coeficientul de selectivitate - cât mai mic posibil
11
Electrozi solizi
• Foloseste o cantitate mica dintr-un cristal dopat care transporta ionii de la
soluţia exterioara la un electrod interior
• Se utilizeaza in combinatie cu un electrod de referinta
12
EIS cu membrana lichida
• Se inlocuieste cristalul din sarea solidă, cu o

membrana in care sunt incorporati diversi ioni
• Membrana este conceputa pentru a fi
selectiva la anumiti ioni de interes ... ...
13
Electrod combinat de pH
Este cel mai simplu electrod ion

selectiv
Se foloseste la determinarea
pH-ului
Nu este usor de utilizat…..
14
pH-ul…………….
• Formula de calcul a pH-ului este:
• pH = pH-ul soluţiei de analizat;

• pHs = pH-ul soluţiei de referinţă;
• E = potenţialul soluţiei de analizat, V;
• Es = potenţialul soluţiei de referinţă cu pH cunoscut, Vs;
• k = constantă care variază cu temperatura
15
Titrare potentiometrica
1. Directa
2. Indirecta
16
2. AMPEROMETRIA
17
Titrarea amperometrica
• măsurarea variaţiei intensităţii curentului la un electrod de

lucru în timp ce potenţialul este menţinut constant.
• soluţiile care conţin substanţe ce pot fi oxidate sau reduse
la electrozi.
• intensitatea curentului variază în funcţie de cantitatea de
soluţie adăugată şi poate să scadă sau să crească în funcţie
de natura sistemului redox.
18
• Electrozii - confecţionaţi din: platină, aur, argint, mercur şi carbon.
• Uneori, electrodul indicator poate să fie acoperit cu un strat selectiv care
reacţionează cu substanţa analizată.
• Foarte larg răspândiţi în diagnosticarea medicală sunt senzorii amperometrici
de glucoză care sunt modificaţi cu enzima oxidazei glucozei.
• CURBE DE TITRARE
19
AVANTAJELE TITRĂRII AMPEROMETRICE
• Titrarea amperometrică poate fi efectuată în mod normal, foarte
rapid, pentru că punctul final este determinată grafic.
• Titrarea amperometrică poate fi efectuată atât în mod satisfăcător cât
şi eficient în cazuri în care alte metode oferă rezultate eronate sau
nesatisfăcătoare.
• Titrarea amperometrică poate fi efectuată pe soluţii diluate (de ex: 10-
4M), la care nu se pot aplica metode potenţiometrice sau metodele
de titrare clasică cu indicatori de culoare.

• Titrarea amperometrică se poate realiza prin una dintre cele trei
metode:
• titrare amperometrică cu electrod picătură de mercur
• titrare amperometrică cu microelectrod de platină rotativ
• titrare amperometrică cu microelectrod polarizat (sau titrare biamperometrică)
20
Biosenzori amperometrici
• Enzima catalizeaza reacţiile redox
• Enzima generează sau consuma o
specie electroactiva intr-o reactie
stoechiometrica cu
substratul/analitul ţintă
• Traductorul amperometric
permite reacţia electrotermica de
la suprafata electrodului, dând
astfel naştere la un curent
21
Monitorizarea glucozei la diabetici
• Dezvoltati de Updike şi Hicks
• Primul a raportat utilizarea de enzime la electrod
• Glucoză în sânge-diagnosticul de diabet zaharat
• O2 detectare
• H2O2 detectare
Glucometru
Masurari de 4 ori pe zi
In SUA – 20 milioane diabetici ……adica 80 milioane
teste/zi
Romania: se apropie de 1000000 diabetici
22
Monitorizarea amperometrica a glucozei
Gluconolactone Glucose
 Enzima glucozoxidază,
care eliberează electronii
ENZYME
in urma interacţiunii cu
glucoza din sange.
 Senzorul detecteaza
nivelul de glucoză din
Oxidised Mediator Reduced Mediator
sânge.
Electrons
23
3. CONDUCTOMETRIA
24
Titrarea conductometrica
• Se bazează pe măsurarea conductanţei soluţiilor sau a

topiturilor
• Soluţiile de electroliţi conduc curentul electric prin migrarea
ionilor sub influenţa unui gradient de potenţial
• Apa foarte pură nu conduce decât foarte puţin curentul
electric. Apa distilată obişnuită conduce mai bine din cauza
impurităţilor pe care le dizolvă din aer sau din sticlă.
• Apa folosită pentru măsurători de conductibilitate este apă
de conductibilitate şi trebuie păstrată numai în vase de argint
sau de cuarţ.
25
• Pentru determinarea conductibilităţii specifice a unei soluţii se folosesc sonde
electrolitice care conţin doi electrozi (de obicei din platină).
• Distanţa dintre electrozi este în funcţie de conductibilitatea soluţiei care este
măsurată cu ajutorul unui conductometru.
• Conductivitatea unei soluţii de electrolit depinde de:
• natura electrolitului,
• de concentraţia soluţiei,
• de diferenţa de potenţial aplicată şi
• de temperatură.
• Titrarea conductometrică se bazează pe măsurarea variaţiei conductibilităţii
electrice a unei soluţii.
26
Bibliografie
• M. Bojiţă, L. Roman, R. Sandulescu, R. Oprean -Analiza si controlul

medicamentelor. Volumul 2 Metode instrumentale in analiza si controlul
medicamentelor, Ed. Intelcredo, Deva, 2003
• F. Bănică, M. Bojiţă, Controlul Medicamentului. Metode electrochimice şi
termice de analiză, Ed. Universităţii din Oradea, 2009
• Farmacopeea Romana ed. a X-a, Ed. Medicala, 1993
• Muhammad Sajid Hamid, Akash Kanwal Rehman, Essentials of Pharmaceutical
Analysis, Ed. Springer Nature Singapore Pte Ltd. 2020
27
METODE ELECTROCHIMICE
1.METODE POTENTIOMETRICE
2.METODE AMPEROMETRICE
3.METODE CONDUCTOMETRICE
4.METODE VOLTAMETRICE
9 January 2022 1
4. VOLTAMETRIA
9 January 2022 2
Voltametria
•Masoara variatiile intensitatii curentului produs de variatia
potentialului aplicat electrodului de lucru
•Analitul este oxidat sau redus la un electrod potrivit, iar cantitatea
de electricitate (de curent) implicată în procesul electrochimic se
corelează cu cantitatea de analit.
Polarografia:
•Heyrovsky (1922): prima voltametrie experimentala utilizand ca si
electrod de lucru electrodul de mercur
In voltametrie, prin aplicarea unui potential suficient de negativ

se produce un transfer electronic intre electrod si specia
electroactiva.
Cu2+ + 2e → Cu(Hg)
•Hg → liquid metal
9 January 2022 3
Polarograma
a.........b
I = E/R
b…….c
Electronul se transfera de
la specia electroactiva.
Intensitatea (I) curentului
depinde de nr. de ioni
redusi, care sunt in functie
de valoarea potentialului
(E)
c………d
Cand E este suficient de
negativ/pozitiv fiecare
molecula este
redusa/oxidata la suprafata
electrodului
9 January 2022 4
APARATURA VOLTAMETRICĂ
• Potenţiostatul: măsoara potenţialul şi monitorizeaza căderile de curent la
potenţiostat.
• Electrozii şi celula voltametrică: O celulă electrochimică clasică conţine proba
dizolvată într-un solvent, un electrolit ionic şi doi sau trei electrozi
(după caz).
• Celula voltametrică - trei electrozi:
•Electrod de lucru - GCE, EPC, MCPE;
•Electrod de referinţă - ESC, Ag/AgCl;
•Electrod auxiliar Pt.
9 January 2022 5
Potentiostat
9 January 2022 6
Potentiostat
9 January 2022 7
Voltametrie-electrozi
9 January 2022 8
Voltametrie-electrozi
9 January 2022 9
Electrozi
9 January 2022 10
Voltametrie electrozi modificati
9 January 2022 11
Electrozi imprimati - SPE
• Imobilizarea diferitelor molecule
biologice pe electrozi de unică
folosință pentru analiza sensibilă și
selectivă a medicamentelor.
9 January 2022 12
Electrozi imprimati - SPE
• Dimensiunea miniaturizată
• Posibilitatea de a le conecta la
instrumente portabile fac posibilă
determinarea foarte specifică la
fața locului a mai multor
medicamente.
Biosenzor implantabil –monitorizeaza
tratamentul cancerului
• Biosenzorul monitorizează 2 parametri:

• pH-ul
• oxigenul dizolvat
• Biosenzorul:
• este mic,
• incape in varful unui ac de biopsie,
• este din plastic biocompatibil
• are o parte electronica care transmite
citirile catre un dispozitiv extern.
Senzori aplicati pe manusi
• Mănuși de înaltă tehnologie detectează cocaina
• Acestea sunt mai rapide și mai ieftine decât testele de chimie existente în
schimbarea culorii
• Nu este nevoie de instrumente scumpe și complicate de laborator
Senzori aplicati pe manusi
• Detectează si alte subst.

framaceutice
Test rapid COVID-19
• probă de saliva
• suprafața de grafen
• proteina spike din virus
• lumină roșie sau verde
în mai puțin de un
minut
9 January 2022 17
Caracteristicile voltametriei:
• Specific (1) Electrod de lucru;

(2) Electrod auxiliar;
• Cantitativ (3) Electrod de referinta
• Timpul de analiză
• Limitele voltametriei :
• Analiţii trebuie să fie oxidabili sau reductibili în domeniul de potenţial în care
solventul şi electrodul sunt inerţi din punct de vedere electrochimic;
• Furnizează foarte puţin sau deloc informaţii despre identitatea speciei;
• Proba trebuie să fie obligatoriu dizolvată într-un solvent adecvat.
9 January 2022 18
Caracteristicile voltametriei:
•Precizie (acurateţe) : Precizia metodelor
voltametrice variază odată cu tehnica de la 1 la
10%.
•Sensibilitatea şi limita de detecţie : limita de
detecţie variază odată cu tehnica de la ppm la ppt.
•Combinaţia cu alte metode de analiză şi control:
• Metode spectroscopice
• Cromatografia lichidă de înaltă performanţă (HPLC).
9 January 2022 19
• Implică aplicarea unui potenţial la un electrod şi monitorizarea curentului
rezultat (i) care străbate celula electrochimică.
• Potenţialul aplicat este variabil şi curentul este monitorizat într-o anumită
perioadă de timp (t).
• Toate tehnicile voltametrice descrise sunt funcţie de potenţial (E), intensitate (i)
şi timp (t).
• Metodele voltametrice sunt considerate tehnici active (spre deosebire de
tehnicile pasive, ca de exemplu – potenţiometria) - potenţialul “forţează“ o
modificare a concentraţiei unei specii active la suprafaţa electrodului prin
oxidare sau reducere electrochimică.
9 January 2022 20
• VOLTAMETRIA CU BALEIAJ LINIAR
• Metodă, care aplică electrodului un potenţial variabil în timp şi înregistrează
intensitatea curentului ce traversează interfaţa studiată, numită voltametrie cu
baleiaj.
• Tipul baleiajului utilizat, corespunde în general unei funcţii lineare de timp, iar
vitezele de baleiaj sunt cuprinse în intervalul 0,04-1000 mV/s
9 January 2022 21
• VOLTAMETRIA CICLICĂ
• Potenţialul se balează ciclic între două valori (iniţială – numit
potenţial de start şi finală – numit potenţial de întoarcere) cu
viteză constantă, înregistrându-se intensitatea curentului ce
traversează interfaţa studiată, metoda se numeşte voltametrie
ciclică.
9 January 2022 22
9 January 2022 23
METODE VOLTAMETRICE PULS-
DIFERENŢIALE
• Undele voltametrice cu formă
pulsată sunt preferate tehnicilor cu
baleiere liniară deoarece
îmbunătăţesc deosebirile faţă de
curenţii de fond mai ales faţă de
dublul strat de sarcină.
• voltametria puls normală (A),
• voltametria puls diferenţială (B) şi
• voltametria cu unde pătrate (C)
9 January 2022 24
Analiza stripping voltametrică
• Metodele electroanalitice clasice permit determinarea
compuşilor organici şi anorganici până la concentraţii de 10-4 -
10-5 M.
• Aşa numitele metode stripping permit extinderea limitelor de
detecţie până la ppm şi chiar ppb.
• Termenul electrochimic de analiza stripping este un procedeu
ce presupune o concentrare urmată de determinarea pe un
electrod de lucru direct sau indirect prin diverse tehnici de
analiză.
• Prin preconcentrarea metalelor la electrod cu un factor de 100-
1000, limitele de detecţie coboară cu 2-3 ordine de mărime în
comparaţie cu determinările voltametrice, în fază de soluţie.
9 January 2022 25
Analiza stripping voltametrică
În principal, analizele stripping cuprind două etape:
•Prima, etapa de depunere, implică depunerea electrochimică a
unei cantităţi mici de ioni metalici din soluţie pe Hg, în scopul
preconcentrării metalelor după care urmează etapa stripping
(etapa de determinare) care implică dizolvarea (striparea)
depozitului.
• Mn+ + ne- ………M0(Hg) faza de electroliză (reducere)
•Etapa crucială în experimentele stripping este preconcentrarea, în
care are loc acumularea analiţilor pe electrodul de mercur
(picătură de mercur) sau alţi electrozi, în concentraţii de până la
1000 ori mai mari decât concentraţia în volumul soluţiei.
• M0(Hg) - ne- ….. Mn+ + Hg (oxidare)
9 January 2022 26
Limita de detecţia a AdSV funcţie de tipul electrodului
• În funcţie de tipul
electrodului folosit pentru
Tehnica Limita de
“depunere” şi tehnica detecţie
folosită, avem diferite limite
AdSV - electrod ion selectiv 10-5 M
de detecţie pentru metodele
stripping Polarografie diferenţială – 10-6 M
Polarografie puls diferenţială 10-7 M
AdSV puls-diferenţială – 10-10 M
AdSV cu film de mercur 10-11 M

AdSV plan pătrată cu film de 10-12 M
mercur
Voltametrie H2O2
CV DPV
30 (a) in supporting electrolyte 2.4
(b) with 0.5 mM H2O2 2.2
(a)
20
2.0
Current / A
Current / A
(b)
10 1.8
1.6
0
1.4
-10 1.2
-20 1.0
-600 -400 -200 0 200 400 600 -600 -400 -200 0 200 400 600 800
Voltage / mV vs. Ag /AgCl Voltage / mV vs. Ag /AgCl
9 January 2022 28
Voltametrie liniara cu electrod pasta de carbon
40
30 (c)
Current / A
(b) (a) electrolit

20 (b) 0.5 mM H2O2
(a)
(c) 1 mM H2O2
10
-400 -200 0 200 400

Potential / mV
9 January 2022 29
Concluzii
• Detectarea în timp real a substanțelor este o tendință care poate fi

obținută prin utilizarea senzorilor/metodelor electrochimice
• Dezvoltarea senzorilor si biosenzorilor este un instrument promițător
care îndeplinește:
• cerințele costului scăzut,
• simplității analizei,
• selectivității și sensibilității bune.
• În ciuda dificultăților legate de reproductibilitatea metodelor
electrochimice și a stabilității enzimelor și a altor agenți biologici de
recunoaștere, biosenzorul alaturi de metodele voltametrice rămâne
un punct central al cercetării.
METODE OPTICE
DE ANALIZA
(SPECTROSCOPIA)
1
• Utilizarea fenomenelor de emisie sau de interacţiune a radiaţiei
electromagnetice cu atomii sau moleculele substanţei de analizat
(absorbţie).
• Emisia sau absorbţia radiaţiilor electromagnetice de către sistemul
cercetat duce la apariţia unui semnal analitic care oferă informaţii
despre compoziţia calitativă şi cantitativă a substanţei analizate.
• Intensitatea semnalului analitic este proporţională cu numărul de
particule care au cauzat acest semnal, deci cu concentraţia
componentului ce se determină.
• În cazul metodelor spectrale de absorbţie, semnalul analitic este
absorbanţa.
• Spectrele de absorbţie se obţin la trecerea unui fascicol de radiaţii
continue prin substanţa de analizat care poate absorbi o parte din
energia acestuia.
2
• Radiaţia electromagnetică ce constituie lumina este caracterizată
(ca de altfel toate radiaţiile electromagnetice) prin lungime de undă
(λ), frecvenţă (ν), respectiv energie (Є) corelate prin expresia:
Є = hν, în care:
• λ = distanţa în linie dreaptă cuprinsă între două maxime
consecutive ale unei unde;
• ν = frecvenţa radiaţiei (numărul de oscilaţii pe secundă); ν = 1/T;
• T = perioada: reprezintă intervalul de timp dintre două maxime
consecutive.
• Numărul de unde cuprinse într-un cm se numeşte număr de undă:
ν = 10000/λ (cm).
3
•Energia moleculei (Є) este dată
de suma energiilor electronice,
de vibraţie şi de rotaţie:
•Є = Є electronice + Є vibraţie +
Є rotaţie
•Energie moleculară obţinută:

• prin excitaţii electronice, - energiile radiaţiilor cu λ cuprins între 200 şi 800 nm,
implicând saltul electronilor pe nivele energetice superioare - un orbital de
antilegătură - acestea determină spectrele de absorbţie în UV şi VIS (spectre
electronice);
•
- prin excitaţiile moleculare determinate de radiaţiile IR (λ = 2,0 - 25 μm, domeniul
cel mai utilizat) rezultă spectrele moleculare (de rotaţie vibraţie sau spectrele IR)
•- de rotaţie 100 - 15000 μm;
•- de vibraţie 1,5 - 100 μm. 4
Analiza spectroscopica calitativa
• Se bazeaza pe dependenta existenta intre un anumit element, radical, grupare
functionala sau molecula si lungimi de unda specifice la care emit sau absorb
radiatie electromagnetica speciile respective
• Prezenta in spectru a unor linii (peak-uri) in dreptul unor lungimi de unda
specifice unui element chimic, radical, etc. indica prezenta indubitabila a acestora
• Pot fi folosite cataloage cu spectre etalon si tabele cu lungimi de unda specifice
5
Analiza spectroscopica cantitativa
= SPECTROMETRIE
• Se bazeaza pe dependenta dintre intensitatea emisilor sau
absorbtiilor spectrale specifice elementelor, radicalilor, etc
si concentratia acestora
6
SPECTROMETRIA DE ABSORBTIE
IN ULTRAVIOLET SI VIZIBIL
7
Spectrometria de absorbtie in UV-VIS
Ce este spectrometria?
• O metoda optica de analiza bazata pe interactiunile
dintre materie si radiatiile electromagnetice
• Spectrometria are la baza masurarea luminii
absorbite, aplicandu-se in domeniul 180-800 nm.
8
Tipuri de electroni
❖Invelis de electroni inchis – electronii nu
sunt implicati in legaturi chimice
❖Electroni de tip σ - (alcani)
❖Electroni n – electroni neparticipanti
❖Electroni π – se gasesc in legaturile
duble si triple
9
Tipuri de tranzitii electronice

• Tranzitii σ σ*
(alcani)
• Tranzitii n σ*
(alcooli, amine,
derivati halogenati)
• Tranzitii n π*
(compusi carbonilici)
• Tranzitii π  π*
(hidrocarburi
nesaturate)
10
*Tipuri de tranzitii electronice

•σ σ* •n π* •n σ* •π  π*
Chromophore lmax Chromophore lmax
Chromophore lmax
Chromophore lmax
alkenes ~ 175 alcohols, ethers ~

alkanes ~ 150
185 carbonyls ~ 285
alkynes ~ 170 amines ~

195
carbonyls ~ 188 sulfur compounds ~

195
11
Grupari cromofore
• Cromofor = atomi sau grupe de atomi care absorb
radiatii cu o anumita lungime de unda (sunt grupe
producatoare de culoare)
• Auxocrom = grupe de atomi care nu absorb radiatii
dar potenteaza absorbtia cromoforului sau
modifica lungimea de unda la care absoarbe
cromoforul
12
Modificarea pozitiei maximului de

absorbtie
hipercromic
Spectrul se caracterizeaza
prin minime si maxime de hipsocrom batocrom
absorbtie
• Efectul hipsocromic
hipocromic
• Efectul batocromic
• Efectul hipercromic
• Efectul hipocromic
13
Solvent Lungimea de unda

(nm)
acetonitril 190
apa 191
Solventi ciclohexan 195
folositi hexan 195
in spectrometria metanol 201
UV-VIS etanol 204
eter 215
clorura de metilen 220
cloroform 237
tetraclorura 257
decarbon
14
Cuve
• Cuve
si solvenți
– Cuart – nu absorb in domeniul UV-VIS dar sunt f. scumpe
– Sticla - sunt mai accesibile decat cele de cuart dar absorb in
domeniul UV; se folosesc pentru domeniul Vizibil
– Plastic (PMMA) – sunt folosite in domeniul vizibil dar pot fi dizolvate
de anumiti solvent; sunt ieftine putand fi utilizate ca si de unica
folosinta
• Solvent
– Apa – excelent solvent polar
– Hexan si etanol – solvent buni pentru substantele
medicamentoase
– Acetona – solvent foarte bun pentru substante
medicamentoase dar absoarbe puternic in UV
https://www.youtube.com/watch?v=YmY--wDWSwA&ab_channel=MichaelSeer
Influenţa solvenţilor asupra spectrelor
electronice
• Tranziţia  →*: benzile suferă deplasare batocromă la

creşterea polarităţii solventului = Solvatocromie pozitivă
• Tranziţia n →*: benzile suferă deplasări hipsocrome la

creşterea polarităţii solventului = Solvatocromie negativă
16
Spectrofotometrul UV-VIS
• Sursa de radiatii
• Lampa cu vapori de
DEUTERIU sau
HIDROGEN – UV
• Lapma cu filament
de WOLFRAM - VIS
• Sistem dispersiv
• Monocromator
• Detector
• Inregistrator
17
Legea fundamentala a absorbtiei (Lambert-Berr)

Stabileste relatia intre lumina absorbita, structura substantei si
concentratia in substanta de analizat aflata in solutie si
dependenta de grosimea stratului de solutie la o anumita
lungime de unda exprimata in nm.
I = I0.10-εcl solutie
A = log(1/T) A = 0,2-0,8
I0
T = I/I0 I
A = ε.l.c,
ε - absorbanța molara (L/(cm.mol)
l – grosimea cuvei, cm
c- concentratia (mol/L)
18
❖Daca l=1 cm si c=1 mol/L avem: A = ε – absorbanța molara

(caracteristica a moleculei care variaza numai cu
lungimea de unda)
A
❖a = c  l absorbtivitatea (coeficient de extinctie)– raportul
dintre absorbanta solutiei de analizat si produsul dintre
concentratie si grosimea stratului, exprimata in cm.
❖ε = a .M
1%
❖ 1cm- absorbanta specifica – absorbanta unei substante care
A
contine 1 g substanta la 100 mL solutie, citita intr-o cuva de 1 cm
la o anumita lungime de unda si intr-un anumit solvent
A
c = 1%
A1cm
19
• Domenii de aplicare şi avantaje
• Datorită perfecţionării aparaturii şi metodelor de lucru, spectrofotometria
UV-VIS a devenit o metodă performantă, cu o eroare mică = 0,25 - 0,5%,
comparabilă cu a metodelor titrimetrice. (la început mai ales în cazul analizei
urmelor precizia lăsa de dorit.
• Principalele avantaje:
• se pot aplica pentru dozarea majorităţii substanţelor. În cazul în care
compusul nu absoarbe lumina, poate fi transformat printr-o reacţie
chimică adecvată într-un compus colorat ce absoarbe lumina.
• folosirea reactivilor organici a condus la realizarea unor metode de
determinare a urmelor de substanţă.
• sunt metode rapide, prin măsurarea directă, fără a fi necesară adăugarea
de soluţie titrată. În multe cazuri se poate evita separarea altor
componente, iar prin folosirea unor reactivi specifici şi prin controlul
strict al reacţiei se poate elimina interferenţa ionilor străini (controlul pH-
ului, lungime de undă convenabil aleasă, utilizarea solvenţilor organici
pentru extragerea complecşilor coloraţi, utilizarea unor reacţii redox
etc.).
• prin metodele spectrofotometrice se poate pune în evidenţă punctul de
echivalenţă într-o metodă titrimetrică (titrare spectrofotometrică).
20
Utilizari spectrometria UV-VIS

• Identitate – substanta prezinta un anumit maxim la o anumita
lungime de unda intr-un anumit solvent
• Puritate – raportul absorbantelor la lungime de unda diferita trebuie

sa aiba o anumita valoare
• Dozarea (determinare cantitativă)
21
Metode de dozare
1. Metode directe (curba de calibrare)
• Se măsoară absorbanţa soluţiei de analizat si folosind relaţia
A = ε.c.l se determină concentraţia cunoscând valoarea lui ε
şi l
• Se poate folosi şi metoda curbei de etalonare (calibrare)
ţinând cont de faptul că A = f(c)
22
Metode de dozare
2. Metode indirecte (curba de calibrare)
• La soluţia de analizat se adaugă un reactiv ce determină scăderea
absorbanţei
•Prin determinarea absorbanţei se află concentraţia 23

Metode de dozare
3. Titrimetrie spectrofotometrică
• Se determină punctul de echivalenţă într-o titrare prin măsurarea
variaţiei absorbanţei funcţie de volumul de soluţie adăugată.
• Se reprezintă grafic această variaţie.
• Punctul de inflexiune reprezintă volumul de echivalenţă.
24
Metode de dozare
4. Metoda standardului extern

5. Valoarea absorbantei specifice
25
Determinarea valorii pKa
ACID
• pH=2 – predomina forma moleculara a acidului
• pH=8 – predomina forma ionizanta a acidului
• pH=5,5 – predomina ambele forme ale acidului
𝐴𝑖 − 𝐴
𝑝𝐾𝑎 = 𝑝𝐻 − log
𝐴 − 𝐴𝑚
■ Am – absorbanta la pH=2 cand predomina forma moleculara a acidului
■ Ai - absorbanta la pH=8 cand predomina forma ionizanta a acidului
■ A - absorbanta la pH=5,5 cand predomina ambele forme ale acidului
■ pH – valoare pH-ului ales la care se calculeaza pKa
26
Abateri de la legea Lambert-Beer

Erori datorate aparatelor:
• Zgomotul de fond al sursei luminoase;
• Zgomotul de fond al fotomultiplicatorului
• Procesele de reflexie si difuzie in timpul parcursului optic al
spectrofotometrului
27
Etalonarea scarii UV-VIS Etalonarea scarii
absorbantelor
• Se determina pozitia liniilor
spectrale: ■ Solutie de KMnO4 (60 mg/L în
• Lampa de hidrogen: sol H2SO4 0,005 M)
486,1 nm si la 656,1 nm ■ Cuva cuart de 1 cm
• Lampa cu vapori de mercur:
265,3 nm, 313,2 nm, ■ λ = 235 nm; A = 0,745 ± 0,01
365,0 nm, 404,7 nm, ■ λ = 257 nm; A = 0,870 ± 0,015
546,1 nm
■ λ = 313 nm; A = 0,290 ± 0,01
■ λ = 350 nm; A = 0,645 ± 0,01
29
Spectrometria derivata
• Consta in transformarea unui spectru de absorbtie initial (de ordinul
0), in spectrul primei sau celei de-a doua derivate.
• Are aplicatii in analiza si controlul medicamentelor si in analiza
biochimica si de laborator clinic
30
Spectrul de ordin zero si spectre derivate de ordinul 1, 2, 3 si 4

corespunzatoare
31
Avantajele spectrometriei derivate

• Ofera o rezolutie mai buna decat spectrul initial, rezolutie care creste
odata cu ordinul derivatei
• Amplitudinea picurilor derivate creste odata cu cresterea ordinului
derivatei, pentru o anumita amplitudine data a picului initial
32
Exemple de dozări, cu referire la
substanţe de interes farmaceutic.
• Dozarea alcaloizilor
• Determinarea spectrofotometrică a alcaloizilor se bazează
pe proprietatea acestora de a forma compuşi coloraţi cu o
serie întreagă de reactivi atât din categoria reactivilor
generali ai alcaloizilor cât şi reactivi specifici unei anumite
structuri chimice.
• Alcaloizi ca stricnina, chinina, cinconina etc. reacţionează
cu acidul picric formând precipitate colorate care după
separare şi dizolvare în amoniac se determină
spectrofotometric (sarea de amoniu a acidului picric este
colorată în galben).
• Alcaloizi cum ar fi codeina, vincamina, alcaloizi din
Solanacee etc. precipită cu reactivul Wasiky (p-
dimetilaminobenzaldehida).
33
Derivaţii barbiturici
•Derivaţii barbiturici pot fi determinaţi atât în UV cât şi în VIS. Determinările în UV se fac la λmax
= 220 nm în mediu acid şi 240-245 nm în mediu bazic.
•De exemplu barbitalul (veronalul) la pH = 10 absoarbe la 240 nm prezentând: A1cm%= 538,
ciclobarbitalul A1cm%= 423 iar fenobarbitalul A1cm%= 431.
•Pentru determinarea în vizibil se utilizează reactivi de culoare: de exemplu pentru
fenobarbital acetatul de cobalt şi izopropilamină. (λmax = 560 nm).
Acidul ascorbic
•Spectrul de absorbţie în UV trasat în soluţie de HCl 0,01N prezintă λmax = 245 nm şi
A1cm%=695, iar în tampon fosfat de pH = 6,4 λmax = 265 nm, A1cm%= 945.
•Pentru domeniul vizibil se utilizează o serie întreagă de reacţii de culoare cum ar fi reacţia
produsului de oxidare (acidul dehidroascorbic) cu hidrazine => hidrazone colorate.
•În reacţia cu diclorfenilindofenol se obţine o curbă descendentă (decolorare).
Hormonii corticosteroizi
•Hormonii corticosteroizi (hidrocortizon, flumetazona, fluocinolona, prednisolona etc.) prezintă
maxim de absorbţie la λmax = 240 nm, A1cm%= 400.
•Pentru dozări în vizibil, reacţia cu albastru de tetrazoliu λmax = 525 nm.
Acidul salicilic şi derivaţii săi
•Acidul salicilic şi derivaţii săi se determină prin reacţia cu Fe3+ în mediu neutru, obţinându-se
compuşi cu λmax = 525 nm. 34
Spectroscopia IR
1
Spectroscopia IR
• Identificarea gruparilor functionale si a moleculelor utilizand

spectroscopia IR
• Demonstrarea utilizarii spectroscopiei IR la determinarea
posibilei identitati a moleculelor
2
Spectroscopia Infrarosu (IR)
• Prin iradierea unei combinatii chimice cu

unde electromagnetice pot sa apara
intreactii intre radiatie si substanta, care se
manifesta prin absorbtia radiatiei intr-un
anumit domeniu de lungime de unda
• Lungimea de unda absorbita este

inregistrata de spectrofotometrul IR
3
Spectroscopia IR
 Domeniul IR cel mai folosit este cel

mediu utilizat pentru identificarea
substantelor organice fara distrugerea
integritatii moleculelor
4
Caracteristicile radiatiilor IR
• Lungime de unda mare

• Energie mica
Tranzitii care au loc:
• Vibratie de valenta (simetrica si asimetrica)
• Rotatie (torsiune, balansare, forfecare, rotatie in plan)
5
Obtinerea unui spectru IR
• Reprezentarea absorbantei (transmitantei) in functie de numarul lungimii de

unda ( ) −

= 104/λ (cm-1)
−

6
Cine absoarbe si cand se absoarbe in IR?
• Moleculele care pot prezenta un dipolmoment (N2, O2, Cl2 –NU; CO2,
cloretena – DA) REZIDENTIAT!!!
• Perioada de vibratie trebuie sa fie in faza cu perioada de oscilatie a
radiatiei IR incidente
• Cantitatea de energie pentru radiatia IR trebuie sa fie permisa de
restrictiile cuantice
7
Caracteristici IR
• Vibratiile de valenta (simetrice sau asimetrice) au frecventa mai

mare decat vibratiile de deformare pentru aceleasi grupe de
atomi
• Benzile de radiatii absorbite de anumite grupari de atomi sunt
influentate de gruparile asemanatoare de atomi
• Picurile de absorbtie in IR sunt mai ascutite decat in UV-VIS
• Spectrele obtinute in IR mediu = amprenta (sunt complexe si
unice)
8
Caracteristici IR
• Pentru identificarea unei substante se recomanda compararea

spectrului ei IR cu un “spectru standard similar” al unei
“substante farmaceutice de referinta” REZIDENTIAT!!!
• Pentru amestecuri de substante se folosesc “spectre combinate”
(suprapuse)
• Se pot identifica substante observand picurile de absorbtie
caracteristice diverselor grupe de atomi ce se afla in molecula
• Determinari cantitative prin proportionalitate
9
Inregistrarea spectrelor
• Spectrul IR al octanului
• Transmitanţa - funcţie de numărul de undă
• Absorbanţa - funcţie de numărul de undă
10
Inregistrarea spectrelor – proprietatile
solventilor
• Trebuie sa fie complet transparenti
• Trebuie sa fie complet anhidri
Ex: - apa absoarbe puternic in IR
- CCl4, CS2 REZIDENTIAT!!!
- nujol –solutie de hidrocarbura saturata sau de derivat halogenat in
ulei de vaselina
- KBr – folosit la pastilare
Solutiile si lichidele – sub forma unui film obtinut intre doua ferestre sau
prin introducerea in cuve confectionate din material transparent pentru
lumina IR; in cazul solutiilor se foloseste un lichid de compensare
Substante solide:
Suspensii sub forma de pasta (subst+parafina lichida)
Dispersie sub forma de comprimate (subst+KBr)
11
Componentele spectrofotometrului IR
• Sursa: filament Nernst (oxizi de zirconiu, thoriu şi ceriu

fixaţi pe un liant), fie baghetă Globar (carbură de siliciu)
• Compartimentul pentru probe
• Fotometrul este dispozitivul care realizează măsurarea
intensităţii fascicolului ce străbate proba comparativ cu a
celui de referinţă.
• Monocromatorul realizează separarea unei radiaţii
monocromatice folosind prisme speciale, transparente la
IR.
• Amplificator
• Detector: furnizează datele privind intensitatea
fascicolului ce străbate proba
Spectrofotometru:
- cu un fascicul
- cu doua fascicule
12
Inregistrarea spectrelor IR – prgatirea probe
• Lichida
• Dizolvarea solidelor si diluarea lichidelor
intr-un solvent potrivit
• Probele solide se dizolva in lichidpasta
• Probele solide se “dizolva” in solid
(KBr)pastila (comprimat)
• Probele gazoase - celula transparenta la
radiatii IR cu parcurs optic de 100 mm, din
care este eliminat aerul
13
Spectrul IR pentru Acid Benzoic
Prin analogie cu spectrele UV-VIS,

spectrul IR este reprezentarea grafică
a procentului de energie absorbită
(absorbanţa sau transmisia) funcţie
de lungimea de undă exprimată în
μm sau frecvenţă exprimată în cm-1
(număr de unde).
Domeniul de frecvenţă sub

1500 cm-1, fiind caracteristic
Picuri caracteristice: fiecărei substanţe = regiunea
3000 – 2800 cm-1 (O-H) amprentei digitale.
1700 cm-1 (C=O)
1800 – 1600 cm-1 (Nucleu
aromatic)
14
Spectroscopie IR
Functional Group Peak Intensity Wavenumber (cm-1)
O-H Alcohols, Phenols Strong, Broad-band 3600 – 3200
O-H Carboxylic Acids Strong, Broad-band 3300 – 2500
N-H Amine, Amide Sharp (Primary amines give 2 3500 – 3200
bands of equal intensity)
C-H Aromatic/Olefin Medium 3300 – 3000
C-H Aliphatic Medium 2980 – 2840
C-H Aldehydes Weak 2900 – 2700
Aromatic Ring Weak 2000 – 1650
C=O Acyl Halides Strong 1820 – 1760
C=O Esters Strong 1755 – 1730
C=O Aldehydes Strong 1740 – 1720
C=O Carboxylic Acids Strong 1725 – 1680
C=O Amides Strong 1690 – 1630
15
Spectroscopie IR
16
Inregistrarea spectrelor
• TRANSMISIE – pentru lichide diluate sau nu (variatia temperaturii

modifica inregistrarea spectrului)
• REFLEXIE DIFUZA – substante solide (sonda cu fibra optica)
• TRANSREFLEXIE – lichide diluate sau nu, probe solide dizolvate sau in
suspensie (cuva din TiO2, care nu absoarbe in IR)
17
Ce trebuie verificat la un spectrofotometru IR
• Scala lungimii de unda cu polistiren sau oxizi ai lantanidelor

• Repetabilitatea lungimii de unda
• Repetabilitatea raspunsului cu etalon (rasini termoplastice reflectante
dopate cu negru de carbon)
• Zgomotul de fond al spectrometrului IR cu etalon de reflexie
(patratele de ceramica)
18
Aplicatii
• Identificarea substantelor medicamentoase

• Caracterizarea substantelor polimorfe
19
Concluzii
• Metodă care poate fi aplicată la stabilirea structurii, identităţii,

purităţii şi dozarea majorităţii substanţelor
• Se pot analiza substanţe lichide, solide sau gazoase
• Sunt necesare condiţii speciale,
• Solvenţi
• Celule
• Abilităţi speciale în special pentru prepararea pastilelor de KBr
• Pentru analiza structurală este necesară completarea datelor cu
studii RMN, SM, Raman
20
Spectroscopia cu transformare Fourier (FT-IR
)
• Se bazeaza pe trecerea de la un domeniu de
masurare la altul (ex: de la timp la lungimea de
unda)
• Substanta de analizat este supusa actiunii unei
radiatii IR policromatice
• Se masoara energia fiecarei radiatii absorbite de
proba –-- interferograma
• Se obtine o curba (spectru) dependenta de nr de
unda
• Poate fi utilizata pentru determinari cantitative si
calitative
21
Avantaje FT-IR
• Cresterea sensibilitatii
• Marirea rezolutiei
• Cresterea vitezei de achizitie a datelor
• Nu exista lumina parazita
• Sunt detectate si masurate simultan toate lungimile de unda
22
23
Spectrometria de difuzie RAMAN
• Se utilizeaza o sursa de radiatie monocromatica mai

intensa, furnizata de un laser
• Se datoreaza transferului unei parti a energiei luminii de
excitatie de catre moleculele de solvent sub forma de
energie de vibratie
• Spectrele Raman sunt mai sarace in benzi, care sunt
foarte clare si ascutite
• Intensitatea si largimea benzilor Raman variaza cu
temperatura
24
Spectrul RAMAN
25
Utilizarile spectroscopiei RAMAN
• Pentru cercetarea ambientului farmaceutic

• Pentru studiul polmorfismului
• Folosind un standard intern se pot face masuratori cantitative numai
pentru lichide
• Analiza produselor farmaceutice degradate
26
Spectrometria de fluorescenta cu raze X
• Se bazeaza pe fluorescenta atomilor in domeniul razelor

X
• Determinari calitative si cantitative
• Se iradiaza proba cu fotoni, cand se observa o
fotoluminscenta in domeniul razelor X, caracteristica
pentru elementele prezente in proba de analizat
• Se aplica pentru determinarea tuturor elementelor din
probe omogene, solide sau lichide
27
Spectrometria de masa
• Se bazeaza pe fragmentarea moleculelor
de substante organice sub actiunea unor
energii mari de pana la 100 eV,
iar din numarul, sarcina si masa
fragmentelor rezultate se obtin
informatii asupra structurii si identitatii
substantelor cercetate.
• Fragmentarea moleculelor: ioni pozitivi,
radicali, ioni radicali si molecule neutre
28
• Ionii rezultaţi prin bombardarea compusului organic sunt instabili şi

se fragmentează aproape instantaneu. Spectrul de masă al unui
compus organic constituie reprezentarea abundenţei relative a
fragmentelor de scindare, purtătoare de sarcini pozitive, în funcţie de
raportul m/e al acestor particule.
• Drept etalon al abundenţei se consideră, de regulă, cel mai intens
maxim din spectru - picul de bază - base peak. Atribuind acestuia
valoarea 100% se pot determina cu uşurinţă abundenţele relative ale
tuturor ionilor.
• În cazul analizelor cantitative, se înregistrează cantitatea totală de
ioni (curentul ionic total); înălţimea unui pic redă ponderea
procentuală a acelui maxim din cantitatea totală a ionilor.
29
• Spectrometria de masă foloseşte şi la determinări de mase

moleculare şi structuri ale substanţelor organice necunoscute prin:
• furnizarea masei moleculare exacte;
• posibilitatea stabilirii unei formule brute;
• prin aducerea unei dovezi asupra existenţei posibile a unor elemente
structural caracteristice (alături de alte metode: RMN, IR etc.).
30
Spectrometria de rezonanta
magnetica nucleara (RMN)
• Măsurarea absorbţiei de către proba, aşezată într-un câmp magnetic
exterior, a radiaţiei electromagnetice (de rezonanţă) în regiunea
frecvenţelor radio.
• În comparaţie cu spectrometria UV, VIS şi IR unde erau implicaţi în
absorbţia radiaţiei electromagnetice electronii, în RMN sunt implicate
nucleele atomilor.
• Se bazeaza pe interactia spinului nuclear cu un camp magnetic
• Analiza calitativa si cantitativa
31
Spectrometria de rezonanta magnetica
nucleara (RMN)
32
Spectrometria de absorbtie atomica
• Se bazeaza pe proprietatea unui atom aflat

in stare electronica fundamentala de a
absorbi energia radianta corespunzatoare
lungimii de unda a uneia dintre radiatiile
sale de rezonanta
• Componenta: sursa de emisie (lampa cu
catod cavitar), vaporizator-arzator,
monocromator, detector
• Alimentarea: amestec aer+acetilena,
aer+hidrogen sau aer+protoxid de azot.
33
34
35
• Dozarile efectuate se raporteaza la o solutie de referinta cu o

concentratie cunoscuta in elementul care se dozeaza folosind:
1. Metoda curbei de etalonare (cel putin trei solutii)
2. Metoda adaosului substantei de referinta
36
CROMATOGRAFIA - I
1
Cromatografia
• Metoda moderna fizico-chimica de separare,

identificare si determinare cantitativa a
componentilor dintr-un amestec complex.
⚫faza stationara: solid, lichid suportat pe un solid

sau un gel
⚫faza mobila: lichid sau gaz.
2
Avantaje cromatografie
•Precizia si acuratetea
• variabilitatea
• specificitatea
• validarea metodei existente
•Timpul scurt al analizei
• Prepararea probei pentru analiza
• Timpul analitic
•Cost
• Consumabile, echipament, analist
3
Cromatografia
❑Proba se dizolva in faza mobila (gaz sau lichid)
❑Faza mobila trece peste faza stationara (eluare)
❑In functie de tipul fazei stationare se produce

separarea
4
Principii fizice de separare
Mod Separare
Adsorbtie Polaritate
Repartitie Solubilitate
Schimb ioni Schimb
Excluziune sterica/filtrare Dimensiune moleculara
prin gel
Afinitate Activitate biologica
5
Cromatograma
• Graficul raspunsului
detectorului in functie de timp
• Aparitia picului arata

separarea componentilor care
pe masura ce ies din coloana
sunt detectati
• Compusii identificati au timp

de retentie UNIC in conditii
identice de separare
cromatografica
6
Cromatografia cantitativa
• Determinarea ariei picului cromatografic se face
automat de catre soft-ul aparatului
• Conversia ariei in concentratie se face prin

compararea cu o curba de calibrare
• Metoda externa – se compara direct aria probei cu graficul
curbei de calibrare
• Metoda interna – standardul intern se adauga la solutiile
care compun dreapta de calibrare.
7
Aria picului
Aria picului =
h  wh/2
h' or
wh/2 h h'  wb
2
wb
8
Bazele teoretice ale cromatografiei
• Timpul mort (tm) = timpul in care

un component neretinut de faza
stationara parcurge coloana si
tuburile de legatura pana la
detector
• Timpul de retentie (tr) = timpul
scurs de la injectarea probei
pana la aparitia picului
cromatografic
• Factorii de care depinde aparitia
tR:
• Viteza fazei mobile
• Retentia cromatografica
9
Retentia cromatografica
•Analitul se gaseste in echlibru intre cele doua faze (mobila si
stationara)
Amobila Astationara
•Constanta de echilibru, K se numeste coeficient de partitie
[ As ]
K=
[ Am ]
10
Marimi de retentie
•K = Cs / Cm -
factorul de retentie
(capacitate)
•Vr ’ = VR – VM –
volumul de retentie
•RR = vA/vM – raportul
de retentie
11
Retentia: migratia diferentiala
Faza stationara
Compusul 2 (k’=1) Compusul 1 (k’=0 ) petrece

petrece jumătate din timp tot timpul în faza mobilă
în faza mobilă
u
ux = u: debit volumetric
(viteza)
k '+1
12
Detector
Coloana cromatografica
u 2 1
Raspunsul detectorului: t0 timp de retentie

Picul cromatografic
V0 Volumul coloanei
tR timp de retentie
1 2 t Vr volum de retentie
0 t0 F viteza eluentului
L L lungimea coloanei
Compusii neretinuti: t 0 = ; V0 = Ft 0
u
= t 0 (k '+1); Vr = Ft R
L
Compusii retinuti: tR =
ux
13
Selectivitatea
❑Ideala pentru 1  K  5
❑Daca K < 1, elutia are loc rapid si acuratetea
metodei este slaba
❑Pentru K > 5 elutia se produce intr-un timp foarte
lung
❑Factorul de selectivitate  reprezinta raportul
separarii celor doua specii (A si B)
 = k'B / k'A
14
Rezolutia
wb,1 wb,2
15
Optimizarea rezolutiei
N  k' 
Rs = (α − 1)
4 1 + k ' 
(i ) (ii) (iii)
(i) Selectivitatea separarii
• Alegerea fazei mobile/stationare,...
(ii) Eficeinta separarii
• Lungimea coloanei, viteza fazei mobile
(iii) Factorul de capacitate
• Compozitia fazei mobile (LC), temperatura (GC)
16
Probleme generale de elutie
❑ O mare varietate a factorului de retentie
❑ Rezoluţie mică la factor mic şi/sau extinderea unor picuri cu
întârziere (de detectare a problemelor)
17
Rezolvarea problemei
Utilizarea elutiei
sub forma de
gradient la LC
Problema de elutie folosind gradient: a) elutie normala

(isocratica); b) elutie in gradient
18
Platoul teoretic
❑Eficienta unei coloane cromatografice este data de

eficacitatea separarii, adica a numarului de platouri
teoretice.
❑Separarea se face pe baza echilibrului existent intre

proba din faza stationara si cea mobila.
❑Inaltimea unui platou teoretic:
H=L/N
19
Determinarea numarului de platouri
teoretice
2 2 2
t   t  t 
N =  R  = 8 ln 2 R
 w
 = 16 R
 w


 σt   h/2   b 
20
Rs creste cu N
❑ Timpul necesar
soluţiei să se
echilibreze între faza
staţionară şi mobilă
❑ Forma picului este afectată
de:
– Viteza de eluţie
– Granulatia fazei staţionare
21
Ecuatia Van Demter
B
H = A + + C  vm
vm
•H – masura a puterii de rezolutie a coloanei
•Vm – viteza fazei mobile
•A – difuzia turbulenta determinata de curgerea
neregulata a fazei mobile
•B difuzia longitudinala
•C coeficientul de rezistenta la transferul de masa
22
Aplicatiile metodelor
cromatografice
❑Cromatografia lichida de inalta

performanta (HPLC)
❑Cromatografia gazoasa (GC)
❑Cromatografia planara
❑Cromatografia de excludere-difuzie
23
Consideratii practice
❑Injectarea probei
❑Elutia si separarea componentilor
❑Detectia componentilor
❑Identificarea componentilor
❑Cuantificarea rezultatelor
24
Cromatografia lichida
• Ce este cromatografia lichida?

• Faza mobila lichida separa componentii probei
• Care sunt tehnicile LC?
• Cromatografie lichida pe coloana (CL)
• Cromatografie lichida de inalta performanta (HPLC)
• Cromatografie pe hartie (CH)
• Cromatografie pe strat subtire (CSS)
25
Cromatografie lichida pe coloana
Faza stationara este un adsorbant cu suprafata de adsorbtie cat
mai mare care trebuie sa aiba:
O anumita granulatie
O porozitate corespunzatoare
Nu trebuie sa interactioneze cu faza mobila
Faza mobila este cea care determina migrarea componentelor de-
a lungul coloanei cromatografice.
Coloana cromatografica este constituita din tuburi de sticla/metal,
cu diametrul de 7-20 mm, iar L=10-100 x mai mare decat
diametrul.
Adsorbantul este introdus in coloana sub forma de pulbere sau
suspensie
APLICATII: separarea alcaloizilor din forme farmaceutice
26
Cromatografia de lichide de inalta
performanta (HPLC)
• HPLC – metoda analitica utilizata in scopul separarii, identificarii
si dozarii substantelor organice si anorganice aflate in solutie
•Faza solida (5 - 10 μm)
•Presiune ridicata ( 30 atm) aplicata fazei mobile
•Faza mobila:
• Izocratic – nu se modifica compozitia
• Gradient - amestec de doi (sau mai multi) solventi a caror compozitie este
modificata continuu în timpul elutiei.
•Elutia componentilor este detectata on-line de catre detectori
•Avantaje:
• Nu este limitata de volatilitatea sau stabilitatea analitilor
• Faza stationara se alege in functie de faza mobila
• Detectorii recunosc cu usurinta analitii
27
Cromatografia de lichide de inalta
performanta (HPLC)
ANALIZE:
• HPLC de adsorbtie: • farmaceutice
▪ faza stationara de silicagel sau alumina; • clinice
▪ faza mobila - solvent organic sau amestec de
solvent organici • toxicologice
• de mediu
HPLC de repartitie:
▪ faza stationara de silicagel sau alumina sau
• industriale
lichid; • alimentare
▪ faza mobila - solvent organic sau amestec de
solvent organici
28
Cromatografia HPLC de repartitie
• Cromatografia pe faza stationara normala:

• Faza S polara, faza M nepolara (hexanul)
• Interactiuni S-M (dipol-dipol si legaturi de hidrogen)
• Analitul mai putin polar este eluat primul
29
Cromatografia HPLC de repartitie
•Cromatografia pe faza inversa (RP-HPLC):

• Faza S nepolara (silicagel cu faza legata C8 sau C18) si faza
M polara
• Analitul cel mai polar este eluat primul
• 80% din metodele HPLC de separare
(REZIDENTIAT)
30
31
Aplicatii HPLC-MS
10-8 – 5x10-7 g/ml
32
Detectori
• Detector UV (cel mai popular)

• Selectivitate (1pg)
• Opereaza la lungime de unda fixa (e.g., 254 nm -
aromaticele),
• Scanare lungimi de unda cu “photo diode array”
• Faza mobila nu absoarbe in UV
33
Detectori – cont. 1
• Detector de fluorescenta (10 fg)

• Foarte selectiv si sensibil (10-12 g/mL)
• Detector electrochimic (10 fg)
• Numai pentru s.m. electroactive
• Foarte sensibil
• Solventul poate limita domeniul potentialului studiat
34
• Detector indice de refractie (10 ng)

• Universal – numai pentru lichide
• Se bazeaza pe diferenta indicelui de refractie intre solut
si solvent
• Sensibilitate moderata
• Foarte sensibil la variatii de temperatura
35
•Detector conductometric (500 ng)

• Utilizat la cromatografia cu schimb ionic
• Probleme de interferenta intre ioni si eluent
•Spectrometrul de masa (1pg)

• Universal
• Informatii structurale
36
CROMATOGRAFIA - II
Cromatografia gazoasa
• Ce este cromatografia gazoasa (GC)?

• Separarea componentelor unei probe care este deplasata
prin coloana cromatografica de catre o faza mobila - GAZ
• Substante volatile si usor volatilizabile la temp. mai mici de
400°C
• Are aplicatii la identificarea impuritatilor din solventii
reziduali
• Cum se realizeaza separarea?
• Gaz-lichid: repartitia intre o faza stationara lichida depusa
pe suprafata unui suport solid inert si o faza mobila
• Gaz-solid: adsorbtia pe o faza stationara solida a analitior
care sunt preluati de faza mobila gazoasa
Schema gaz cromatograf
Aparatura GC
• Faza stationara (solida sau lichida) – in coloana

cromatografica – in cuptor
• Faza mobila: gaz inert (He, N2, H2) cu debit constant

• Intretinut de un regulator de presiune care controleaza
debitul de gaz
Injectarea probei
•Proba este introdusa printr-o
bucla
• Volumul de lichid injectat =
1-10 μL
• Volumul de gaz injectat = Gaz purtator
1-10 mL
La coloana
•Pentru eficienta optima a
coloanei si a separarii - proba
injectata lent se transforma
instantaneu in vapori
Reziduu
Tipuri de coloana
a) Perete filmat cu faza stationara lichida

b) Suport solid inert cu faza stationara lichida
c) Faza stationara solida
d) Faza stationara solida sau pelicula de lichid depusa pe suport inert
Coloana:
⚫ siliciu topit sau sticla (0.2-0.5 mm diametru  20-100 m lungime)
⚫ otel inoxidabil (2-6 mm diametru  1.5-10 m lungime)
Faza stationara
• Ne-polara:
• squalene (hidrocarbura C30)
• Polimer – metil silicon
• Semi-polara:
• Dinonil ftalat
• Metilfenil silicon
• Polara:
• poli(etilen glicol)
• cianopropil fenil silicon
Mecanismul separarii
❑Gazul – sistem nepolar

❑Alegerea polaritatii coloanei
❑Separare pe baza presiuni de vapori (fazele non-polare) sau/şi
interacţiunea moleculară (fazele polare)
❑Retenţia scade cu temperatura, prin urmare, se va rezolva
"problema de eluare generală" cu programarea temperaturii
❑Timpul de retenţie creşte exponenţial, cu punctul de
fierbere sau numărul de atomi de carbon
❑Timpul de retenţie scade exponential cu temperatura
Detectori GC
• Detectorul de conductivitate termica

• depinde de schimbare conductivitatatii termice a fazei
mobile de gaz atunci când este prezent analitul in eluent
• sensibilitate  10-8 g/sec
Detectorul cu ionizare in flacara (FID)
• Compusii eluati sunt arsi in

flacara
• Ionii rezultati sunt colectati pe
un electrod
• Sunt detectati toi compusii care
contin C si H
• Elementele electronegative (O,
Cl, S) reduc semnalul
• Nu sunt detectate elemente ce
conti N sau P
• Nu sunt detectate H2O, CS2, Ar,
He, H2, CO, etc.
•Detectorul cu flacara alcalina/termionic
• Modificat fata de FID - şirag de mărgele de sare non-

volatila metal alcalin (RbCl) încălzită în flacără - ioni
metalelor alcaline produsi dau un curent de ionizare
superior, putand fi detectate si molecule care contin N si
P
• Detectia compusilor ce contin N or P
• Sensibilitate  10-12 g/sec
Detector cu captura de electroni (ECD)
• Compusii eluati adsorb electronii emisi de o sursa radioactiva

(e.g., Ni-63)
• Detectati – numai compusii puternic electronegativi
(halogeni)
• sensibilitate = 10-12 -10-14 g/sec
ECD vs. FID
Selectivitate diferita
Detector GC special
• Spectrometrul de masa
• Cuplare unui GC cu un MS
• Ofera informatii importante despre structurile

componentelor esantionului
• Toate moleculele pot fi identificate

Compusii identificati prin GC
•Timpul de retentie
• Compara timpul de retenţie (TR) din componente cu tR pentru
compuşii cunoscuţi analizati pe aceeaşi coloană
• Indicele de retenţie poate fi util: permite compararea timpiilor de
retenţie pentru compuşii cunoscuti analizati pe coloane similare,
dar conditii de lucru puţin diferite
•Utilizarea detectorilor specifici
• e.g., flacara fotometrica, flacara alacalina
•Cuplajul GC cu MS
• Informatii structurale
• Compara spectrul de masa cu alte spectre cunoscute din
“biblioteci” de spectre
Determinarea concentratiei
componentilor separati
❑Metoda absoluta – se calculeaza concentratia unui

component “I” in procente de greutate raportata la
cantitatea totala de proba
❑Metoda normarii ariilor - precizie de ±2%
❑Metoda standardului intern - precizie de ±0,1%
❑Metoda curbei de calibrare
❑Metoda adaosului standard
❑Metoda standardului extern
Cromatografia planara
❑Faza sationara – suport solid format din hartie

cromatografica sau un strat depus pe o suparfata solida
(sticla sau aluminiu)
❑Probele se aplica sub forma unor spoturi mici, discrete pe
suprafata fazei stationare
❑Faza mobila elueaza prin faza stationara (actiune capilara)
❑Aplicatii:
❑Compusi hidrofilici (aminoacizi, peptide si zaharuri)
Cromatografia planara
AVANTAJE: UTILIZARI:
▪ in scop preparativ
⚫Simpla si rapida pentru purificare
▪ analiza calitativa
⚫Accesibila oricarui laborator ▪ analiza cantitativa
⚫Utilizeaza cantitati mici de
substanta
CROMATOGRAFIA PE HARTIE
❑ Mecanism: repartitie lichid-lichid

❑ Este formata din lanturi celulozice alcatuite la randul lor
din β-glucoza, cu M > 100.000
❑ Caracter hidrofil
❑ Posibilitati de impregnare a hartiei cu: alumina,
silicagel, kiselgur (faza staționară)
❑ Faza mobilă: apa, solventi organici polari
❑ APLICATII: - analiza cationilor anorganici

- analiza unor medicamente
CROMATOGRAFIA PE STRAT SUBTIRE
(CSS)
✓Faza stationara: strat subtire (0,1-
0,25 mm) de suport depus pe o
suprafata solida rigida
✓Dimensiuni: 5x5 cm, 5x20 cm,
10x20 cm, 20x20 cm
✓Tipuri de eluarea a fazei mobile:
ascendenta, descendenta, orizontala
si radiala
DETECTIA ANALITILOR
1. Examinarea placii in UV
2. Expunerea placii la vapori de iod
3. Pulverizarea unor solutii caustice
4. Utilizarea substantelor etalon

Evaluarea densitometrica a CSS
1. REFLEXIE
2. TRANSMISIE
3. EMISIE FLUORESCENTA
4. STINGEREA FLUORESCENTEI
Separari cromatografice ale moleculelor
chirale
• Conceptul de chiralitate are multe implicatii în viata
noastra.
• Multe din obiectele pe care le folosim sunt chirale
• Cei 20 de aminoacizi rezultati la hidroliza proteinelor, cu
exceptia glicocolului, sunt chirali.
• Interactia cu organismul uman a enantiomerilor este
diferitã. De exemplu, (-) carvona are miros de mentã (si
se gãseste în mentã), iar (+) carvona are miros de
chimen (si se extrage din semintele de chimen).
chirale – cont.
Majoritatea moleculelor naturale chirale folosite ca medicamente se

gãsesc în naturã sub forma unui singur enantiomer.
Moleculele de sintezã, chirale, folosite ca medicamente se
comercializeazã ca amestecuri racemice.
Ibuprofenul (D.C.I.) acid 2-
(4'-izobutilfenil)-propionic,
cunoscut si sub denumirea
de Nurofen, sintetizat în
1961
chirale
Stabilirea activitãtii specifice a enantiomerilor

din compusii medicamentosi a fost posibilã dupã
dezvoltarea metodelor de separare si identificare a
enantiomerilor.
Cea mai potrivitã metodã este cromatografia
de lichide din cauza instabilitãtii enantiomerilor si
a riscului de racemizare la temperaturile ridicate
necesare în cromatografia de gaze.
chirale
Metodele HPLC realizeaza separarea enantiomerilor pe doua

cai:
1. Derivatizarea enantiomerilor într-o precoloanã cu formarea

de diastereoizomeri, care având proprietãti diferite, se pot
separa pe o coloanã chiralã
2. Formarea de diastereoizomeri în timpul trecerii prin coloanã
din reactia enantiomerilor în faza mobilã sau faza stationarã
chiralã.
Multe medicamente se mai comercializeazã ca amestecuri
racemice.
chirale
Separarea enantiomerilor se poate face :
• Direct pe faze stationare chirale- silicagel pe care se
grefeaza selectori chirali:
• Tip I – grefarea pe silicagel a unei grupari de 3-aminopropilisil (se
foloseste la separarea principiilor active din diferite forme
farmaceutice)
• Tip II – diferentierea chirala se face cu ajutorul ciclodextrinelor
sau eterilor coroana
• Tip III – faze stationare chirale polimerice formate din
polozaharide ca amiloza si celuloza
• Tip IV – faze chirale obtinute prin imobilizarea pe silicagel a
proteinelor
chirale
• Indirect pe faze stationare obisnuite, dupa

derivatizarea lor
- derivatizarea se recomanda a se realiza la
temperatura ambianta, pentru a evita racemizarea
- reactivii folositi trebuie sa fie de puritate
optica
Cromatografia de excludere sterica
• Se bazeaza pe diferentele dintre marimile

moleculelor
• Tehnici CES:
▪Filtrarea pe gel – pentru faza mobila apoasa
▪Permeatia prin gel – pentru faza mobila organica
▪Excludere in functie de marime
Formulele α, β si γ-ciclodextrinelor
Formulele α, β si γ-ciclodextrinelor
Cromatografia prin schimb ionic
Varianta a cromatografiei pe coloana in care

umplutura este alcatuita din schimbatori de ioni
(faza stationara)
Schimbatorii de ioni = substante macromoleculare
cu o structura reticulata, pe care sunt grafate
grupari acide/bazice.
Acestea sunt capabile ca in anumite conditii
experimentale sa retina din solutia cu care vin in
contact ionii si sa elibereze in cantitate
stoechiometrica ionii care trec in solutie
Cromatografia prin schimb ionic
•Schimatori de ioni: cationiti si anioniti

•CATIONITII – au in molecula grefate grupari puternic acide si
sunt R-H+
•ANIONITII – au in molecula grefate grupari puternic bazice si
sunt R+OH-
•Coloane -largi (d =1 cm)
- lungi (l = 50 cm)
-umplute cu rasini schimbatoare de ioni poroase cu
diametrul particulelor (75 – 250 μm)
-cantitatea proba = cativa mL
-eluent liber-electrolit
Proprietatile fizico-chimice ale schimbatorilor
de ioni
1. GRADUL DE RETICULARE: este dat de nr. de legaturi

din lanturi de polimeri
2. STABILITATEA CHIMICA: presupune o rezistenta a
schimbatorilor de ioni la solutia de acizi si baze
3. STABILITATEA TERMICA: schimbul ionic are loc in
general la temperatura camerei
4. BAZICITATEA: prezinta nr. de pori pe unitatea de
suprafata si este direct proportionala cu gradul de
reticulare
Proprietatile fizico-chimice ale schimbatorilor
de ioni – cont.
5. GRANULATIA: se prezinta sub forma de granule si este

data de dimensiunea particulei de rasina
6. CAPACITATEA DE SCHIMB: cantitatea maxima de ioni
exprimata in echivalenti care poate fi adsorbita de
schimbatorul de ioni (valori de 1,5-10)
7. CAPACITATE VOLUMETRICA: numarul de mEq gram de ioni
care este adsorbit de 1 cm3 schimbator de ioni imbibat cu
apa
8. SELECTIVITATEA: capacitatea unei rasini de a retine un
anumit ion si de a nu retine alti ioni (coeficient de
selectivitate)
9. UMFLARE: se produce diminuarea porilor
Aplicatii ale cromatografiei de schimb
ionic
Dedurizarea apei, demineralizarea apei

Dozarea continutului in saruri a unei solutii
Concentrarea unor solutii in anioni/cationi care
urmeaza a fi dozati
Separarea unor acizi si baze organice
Separarea unor principii active din forme
farmaceutice
Electroforeza
1
Electroforeza
• Ce este electroforeza?
• Principiile pe baza carora are loc separarea
• Teorie
• Tehnici electroforetice comune
2
Electroforeza
voltage V
length L
3
Mobilitatea electroforetica
= viteza cu care se deplaseaza particulele purtatoare de sarcini
electrice, in camp electric in conditiile experimentale date
In care:
d = distanta de migrare parcursa in timpul
d t (m);
0 =
E = gradientul de potential (V/m); tE
µ0 = mobilitatea electroforetica (m2/V/s).
4
Efectul pH-ului
• Pot fi determinate grupele acide si bazice din molecule (e.g.,
COOH, NH2)
• Ionizarea acestor grupe este dependenta de pH
• Punctul isolectric al proteinelor, este pH-ul la care molecula nu
este incarcata electric
• Mai sus de pct. izoelectric – molecula este incarcata negativ
• Mai jos de pct. izoelectric – molecula este incarcata pozitiv
• Viteza de migrare este proporţională cu sarcina, prin urmare,
electroforeză se efectuează într-un mediu tamponat
• În timpul electroforezei, fracţiunile migrează în medii poroase
impregnate cu soluţie de electrolit.
• Ca medii poroase se folosesc: acetat de celuloză – foi, hârtie de
filtru pentru electroforeză, agaroză-gel, agar-gel, etc.
5
Geluri
• Agaroza
• polizaharid natural obţinut din agar-agar
• "Adevărat" electroforeză - molecule nu sunt distruse
de adsorbţie pe suport
• multe aplicaţii, inclusiv enzimele şi viruşi
• Poliacrilamida (PAGE)
• Se obtine prin polimerizarea acrilamidei în prezenţa N,
N'-metilen-bis-acrilamidă
• dimensiunea porilor de gel poate fi controlată
• mobilitatea moleculele încărcate depinde de mobilitatea
electroforetica
• SDS-PAGE
• dodecil sulfat de sodiu este un agent tensioactiv
anionic (detergent)
• SDS se leagă de site-uri hidrofobe în proteine şi poate
îmbunătăţi separarea prin reducerea moleculelor de
proteina
6
ELECTROFOREZA CAPILARĂ ZONALĂ (ECZ)
• Reprezintă cea mai simplă

variantă de operare în EC
deoarece capilarul (25–100
μm ID) este umplut numai cu
soluţie tampon. Separarea se
face pe baza migrării soluţiilor
în zone discrete şi cu viteze
diferite.
• Are aplicaţii în analiza
aminoacizilor, peptidelor,
ionilor şi a unui mare număr
de enatiomeri.
7
Aparatura
Capillary (25–100 μm ID)
Cathode Anode
-
Detector +
Buffer reservoirs
High voltage
power supply
8
Avantajele electroforezei capilare:
• timpi de analiza relativ scurti;
• volume mici de proba;
• cantitati mici de solventi (tampon);
• posibilitatea automatizarii intregului ciclu de analiza;
• poate opera atat in medii apoase cat si in medii neapoase;
• detectia se face in capilar (UV);
• sensibilitate inalta.
9
Fluxul electroosmotic
• La pH > 3 peretele capilarului se incarca negativ ➔ acumularea de

sarcini pozitive la suprafata fluxului de lichid de electroliti, in contact
cu peretele capilarei = fluxul electroosmotic
• fluxul electroosmotic se deplaseaza in directia catodica
10
Peretetle
capilarului
Stratul Stratul
rigid de difuzie 11
Fluxul electroosmotic este influentat de:
• Compozitia solutiei de electroliti
• pH
• forta ionica
• vascozitatea
• forta dielectrica
• Temperatura
• Introducerea unor aditivi
12
• Analitii purtatori de sarcini sau ionizati sufera doua deplasari care se

insumeaza sau se exercita in sens contrar:
• o deplasare datorita mobilitatii lor electroforetice
• o deplasare datorita mobilitatii fluxului electrosmotic
OBS: analitii neincarcati cu sarcina se deplaseaza doar sub actiunea fluxului

electroosmotic
13
Miscarea unui analit incarcat pozitiv
- Ueo = mobilitatea
+ + electroosmotica
Miscarea unui analit neutru
Uep= mobilitatea
+ -
electroforetica
Miscarea unui analit incarcat negativ
UR = mobilitatea
-
+ -
rezultanta
14
Separarea unui amestec de cationi, anioni si compusi neutrii
+
+ -
-
cationi
anioni
neutri
detectorul
Raspunsu
i
ui
l
Timpul de
15
migrare
Capilarul
• Este din silice si este acoperit la exterior cu un strat de poliimida pentru a-i
oferi rezistenta si flexibilitate
• Stratul de poliimida este intrerupt in dreptul detectorului
• Lungimea sa poate varia intre 10 si 100 cm
• Diametrul interior intre 25 si 100 µm
• Pentru realizarea de separari reproductibile capilarul este fixat intr-o
incinta termostatata
16
Mediul de migrare
• Este o solutie apoasa de electroliti-tampon sau un gel impregnat cu o astfel de
solutie
• Pentru optimizarea separarii sau a detectiei se poate varia pH-ul sau forta ionica,
sau se pot adauga diversi compusi solutiei de electroliti:
• solventi organici
• agenti tensioactivi anionici / cationici
• ciclodextrine
• agenti chelanti / sechestranti
• compusi ionici continand cromofori si fluorofori sau grupari electroactive care sa faca
posibila detectia
17
Sistemul de introducere a probei
• Cantitatile de proba injectate sunt de ordinul a cativa nL

• Introducerea probei se poate face:
• Manual
• Hidrodinamic
• Electromigrare
18
Sursa de alimentare cu curent
• Curentul este furnizat de un generator de curent continuu si poate
atinge 30 kV
• Utilizarea unor tensiuni inalte este posibila datorita:
• diminuarii efectului Joule din cauza rezistentei mari a capilarei din silice
• dispersarea buna, eficienta a caldurii intre suprafata mare a peretilor capilarei si
volumul mic de solutie de electrolit care umple capilara
19
Sistemul de detectie
• Se utilizeaza detectori:
• spectofotometrici
• spectrofluorimetrici Cele mai
utilizate
• electrochimici de conductivitate
• SM (spectrometria de masa)
Mai putin
utilizate
20
CROMATOGRAFIA ELECTROCINETICĂ
MICELARĂ
• Micelele sunt încărcate electric şi migrează
în acelaşi sens sau în sens invers cu fluxul
electroosmotic.
• În timpul migraţiei micelele pot interacţiona
cu soluţii în manieră cromatografică (prin
interacţii hidrofobe) şi prin interacţii
electrostatice.
Referitor la speciile neutre din

probă, separarea este realizată
numai prin repartizarea acestora
înăuntrul sau în afara micelei.
21
ELECTROFOREZA CAPILARĂ PE GEL (ECG)
• Cele mai folosite geluri sunt poliacrilamida cu fibre intercalate şi

agaroză. Peretele capilarei este acoperit cu un suport pentru a
elimina fluxul electroosmotic.
• Macromoleculele cum ar fi ADN-ul nu pot fi separate decât pe gel
deorece conţin rapoarte masă sarcină care nu variază cu
mărimea, adică fiecare nucleotidă adăugată la lanţul ADN adăugă
unitate de masă şi sarcină şi nu modifică mobilitatea.
• Aplicaţii: în biologia moleculară şi chimia proteinelor. Prima
include analiza de puritate a oligonucleotidelor, secvenţa de ADN.
22
Aparatura
• Un generator de curent continuu, cu tensiune variabilă de la 0V
la 250 V sau la 500 V şi cu o intensitate de cel mult 50 mA
• O cameră de electroforeză cu două compartimente separate,
catodic şi anodic, în care se află doi electrozi de platină în care se
introduce soluţia de electrolit; electrozii sunt legaţi la bornele
corespunzătoare ale generatorului
• Coloana capilară este confecţionată din silce sau teflon şi are 25-
75 μm diametru interior respectiv 350-450 μm diametru exterior.
Lungimea este 10 cm în electroforeza capilară pe gel şi 80-100
cm în ECZ
• Un densitometru prevăzut cu un înregistrator de absorbanţă şi
un integrator. Cel mai utilizat este un detector UV-VIS, în zona de
detecţie capilarul fiind mărit de 3 ori.
25
Moduri de separare
• Electroforeza capilara zonala (CZE):

• Modul cel mai utilizat de separare
• Separa componentii incarcati electric
• Cromatografia electrocinetica micelara (MEKC):
• Separa si componentele neutre dpdv electric
26
Optimizarea separarii
• Dezvoltarea metodei:
• Modul de separare
• Solutia tampon (tip, pH, conc)
• Capilara (lungime, diametru, tip)
• Aparatura (tensiune, temperatura)
• Detector (UV-vis, fluorescence, MS)
• Majoritatea instrumentelor comerciale sunt automatizate
• Tamponul şi flacoane cu eşantion sunt plasate într-un autosampler
• Analizele sunt programate din soft-ul aparatului
27
ANALIZA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
• Nu pot fi analizate calitativ şi cantitativ soluţiile a căror analiţi nu

pot fi separaţi electroforetic.
• În timpul eluării picului se pot obţine mai multe spectre care,
dacă sunt identice înseamnă ca picul conţine un singur
component.
• Ca şi la metodele cromatografice (şi nu numai), pentru
identificarea compuşilor, spectrele obţinute cu probe
necunoscute se compară cu spectre obţinute cu probe cunoscute
din literatură.
• Reproductibilitatea suprafeţei picului prezintă importanţă
deosebită pentru analiza cantitativă.
28
De ce…… CE?
• Uşurinţa relativă de pregătire a probelor

• Putere de rezoluţie mare
• Vitezei de analiză buna
• Volum redus de eşantion
• Consumul scăzut de solvenţi
• Costuri reduse de funcţionare
• Reproductibilitatea, repetabilitatea şi sensibilitatea sunt
comparabile cu HPLC şi GC
29
Aplicatii
• Proteine şi peptide în cereale, carne şi produse lactate
• Aminoacizi şi amine biogene
• Vitamine
• Antioxidanţi fenolici în ceaiuri şi vinuri
• Aditivii alimentari (culori, îndulcitori, conservanţi)
• Acizi organici în băuturi
• Pesticide, erbicide şi reziduuri de uz veterinar
• Toxine
30
Metode termice de
analiză
1
Principii
• Proprietăţi fizice măsurate:
2
• Capacitatea de încălzire specifică
• Schimbul de energie
• Schimbările de masă sau greutate
• Proprietăţi mecanice (dimensiunea, deformarea)
• Proprietăţi optice (reflectanţa, transmitanţa, luminescenţa)
• Natura gazului rezultat din analiză
• Proprietăţi termice:
• Încălzirea
• Topirea
• Oxidarea
• Descompunerea
2
1. Termometrie
2. Analiza termogravimetrică
3. Analiza termogravimetrică derivată
4. Analiza termică diferenţială (DTA)
5. Calorimetrie cu scanare diferenţială
6. Titrarea entalpică
3
Analiza termică = metoda de estimare calitativă şi
cantitativă bazată pe efectul termic al unor fenomene
chimice provocate experimental.
Se utilizează pentru: Caracterizarea substanţei medicamentoase
 Detecţia substanţei medicamentoase
 Dozarea substanţei medicamentoase
4
5
1. Termometrie
6
TERMOMETRIE
• Temperatura de topire a substanţelor (respectiv cea de solidificare)

sau cea de fierbere, fiind nişte constante fizice, pot servi la
determinarea purităţii.
• Astfel, în cazul unei sinteze organice, punctul de topire este prima
dovadă că s-a obţinut produsul dorit
7
1. Termometrie
2. Analiza termogravimetrică (TG)
8
Analiza termogravimetrica (TG)
• Analiza termogravimetrica este inclusa in categoria
metodelor termice si termochimice de analiză.
• Termogravimetria - metodă instrumentală de analiză în
care proba supusă analizei se cantăreşte continuu pe
măsură ce se încălzeşte cu o viteză constantă în timp.
• Transformările ce au loc în proba cercetată pot fi
concluzionate pe baza variatiei de masa m=f(T).
• Metoda este utilă în determinarea purităţii probei
precum şi a concentraţiilor de apă, de carbonaţi sau de
substanţe organice din materiale, dar în general pentru
studierea oricărei reacţii de descompunere termică.
9
Echipamente performante pentru analiza
termica
• Analizoarele Labsys (DTA, DSC, TGA, TMA) produse

de SETARAM.
• Analizoarele Setline produse de SETARAM.
• Microbalanta termica TG 209 produsa de NETZSCH.
• Măsurătorile se fac cu ajutorul unei balanţe
termogravimetrice inclusă într-un aparat de analiză
termogravimetrică.
10
Aparatura folosita
• Termobalanta
• Regulator de temperatura
• Cuptor
• Calculator
11
Metodologia de lucru
• se introduce proba în creuzet şi se cantăreşte

• se introduce în cuptor
• se alege programul corespunzător temperaturii la care vrem sa
facem analiza
• se porneste achizitia de date
• se salveaza si prelucreaza datele
12
1. Termometrie
3. Analiza termogravimetrică derivată (DTG)
13
Analiza termogravimetrica derivata (DTG)
• Exista procese care se succed cu viteză mare şi la temperaturi apropiate sau a unor
procese cu modificări de greutate foarte diferite, ca ordin de mărime, într-un
interval mic de temperatură.
• În vederea măririi sensibilităţii, pe lângă curba obişnuită:
m = f (T)
se poate înregistra pe aceeaşi diagramă şi curba derivată obţinută din prima
derivată:
m=dm/dT
• Termogramele derivate au pe ordonată prima derivată a variaţiei masei raportate la
variaţia de temperatură (dm/dT) iar pe abscisă variaţia de temperatură (T).
• Curbele derivate pun foarte bine în evidenţă variaţii imposibil de sesizat pe curba
clasică.
• În zona punctului de inflexiune de pe termograma clasică pe termograma derivată
apare un peak foarte clar bine identificabil.
14
Oxalat de calciu
15
Rezultate experimentale
0.16
DTG
• Descompunerea FeC2O4
0.0000
0.14
-0.0002
1. 2FeC2O42H2O + 3/2O2 → Fe2O3 +

0.12
-0.0004
dm/dT
m (g)
1.
4CO2 + H2O
0.10
-0.0006
0.08
-0.0008
TG
• Calcinarea Al(OH)3nH2O
0.06 -0.0010
0 200 400 600 800
1. Al(OH)3nH2O → Al(OH)3 + nH2O

T(°C)
2. Al(OH)3 → AlO(OH) + H2O

0.20
DTG 0.0000
3.
0.18
2. -0.0001
3. 2AlO(OH) → Al2O3 + H2O 0.16

-0.0002
dm/dT
m (g)
0.14
-0.0003
(reactie neterminata la 800°C) 0.12
1.
TG -0.0004
0.10 -0.0005
0 200 400 600 800
T (°C)
16
• Descompunerea CaCO3 0.280 DTG

0.0000
1. CaCO3 → CaO + CO2

TG
0.275
-0.0001
1.
•
0.270
Descompunerea Cu(NO3)2
m(g)
dm/dt
-0.0002
0.265
1. 2Cu(NO3)23H2O → 0.260
-0.0003
Cu2(OH)2 (NO3)2 + 4H2O + 3HNO3

0.255
-0.0004
0 200 400 600 800
→
T(°C)
2. Cu2(OH)2(NO3)2
Cu(OH)O(NO3) + HNO3 0.35
DTG
0.0000
3. Cu2(OH)O(NO3) →
1. 3.
0.30 2.
-0.0005
0.25
CuO + 12NO2 + 12H2O

-0.0010
dm/dT
m(g)
0.20
-0.0015
0.15
-0.0020
TG
0.10 -0.0025
0 200 400 600 800

17
T(°C)
• Deshidratarea CuSO45H2O
1. CuSO45H2O → CuSO44H2O + H2O 0.0002
2. CuSO44 H2O → CuSO4H2O + 3 H2O

0.22 DTG
3.
0.0000
4.
1.
0.20
-0.0002
3. CuSO4H2O → CuSO4 + H2O 0.18

2. -0.0004
dm/dT
m(g)
0.16 -0.0006
4. CuSO4 → CuS + 2O2 0.14 TG

-0.0008
-0.0010
0.12
-0.0012
0.10
0 200 400 600 800
T(°C)
18
• Analizele se fac în atmosferă inertă de N2, CO2, aer.
• Se utilizează pentru detecţia şi determinarea cantitativă a apei libere sau
legate până la concentraţii de 0,0001%.
• TG şi TGD se aplică în analiza şi controlul medicamentelor precum şi a unor
substanţe de interes medical şi farmaceutic.
• Alura curbei ATD pentru calculii renali poate face diferenţa pe baza curbei de
fosfat, oxalat şi urat, permiţând astfel la alegerea tratamentului potrivit.
19
1. Termometrie
20
Analiza termica diferentiala (DTA)
• Se bazează pe măsurarea diferenţei de temperatură dintre probă şi o

substanţă de referinţă, o dată cu încălzirea întregului sistem.
• Metoda este sensibilă la procese endo- şi exotermice cum ar fi: tranziţii
de fază, deshidratări, descompuneri, reacţii redox şi reacţii în fază solidă.
• Curbele DTA, obţinute în urma aplicării metodei, înregistrează diferenţa
de temperatură, ΔT, ce apare între probă şi o substanţă de referinţă
21
1. Termometrie
23
Calorimetria cu sacanare diferenţială
(DSC)
• Prin această metodă extrem de sensibilă se determină
modificările de entalpie.
• Determinare modificărilor de entalpie, respectiv
măsurarea diferenţiei dintre energia primită de o
substanţă şi de un material sau substanţă de referinţă,
ca funcţie de temperatură, atunci când o substanţă şi o
substanţă de referinţă se supun concomitent unui
program controlat de creştere a temperaturii.
• Substanţe medicamentoase care pot fi detectate după
valoarea p.t. determinat prin DSC: alobarbital, acid
ascorbic, aspartam, azobenzen, cafeină,
carbamazepină,diazepam, haloperidol, nifedipin,
paracetamol, zaharoză, acid salicilic, temazepam, etc.
24
Utilizări DSC:
•Studiul polmorfismului s.m.
•Studii de prognoză a conservării s. m. şi a formelor farmaceutice
•Studiul purităţii s.m.(Impurităţile pot influenţa semnificativ analiza
s.m. prin DSC)
•Analiza de droguri
25
1. Termometrie
26
Titrarea entalpică sau termometrică
• Titrarea entalpică (denumită uneori şi titrare termometrică sau calorimetrică)

este un procedeu aplicabil oricărei reacţii cantitative.
• Se aplică atunci când nu există un indicator optic al sfârşitului titrării (fie de
culoare fie de fluorescenţă) sau unul electrochimic.
• Se bazează pe măsurarea calorimetrică a cantităţii de căldură degajată în
cursul unei reacţii chimice.
27
• Metoda se poate utiliza chiar în lichide tulburi, colorate intens sau neomogene.
• În cursul titrării trebuie să existe o corespondenţă unică ΔT ↔ ΔH.
 Dispozitivele utilizate pentru măsurarea temperaturii pot să fie un termocuplu legat la un

potenţiometru înregistrator sensibil, un termistor legat la un microampermetru sensibil, iar mai
recent o rezistenţă electrică, sensibilă la temperatură, legată printr-o interfaţă adecvată la un
calculator.
 Trebuie menţionat că titrările entalpimetrice permit determinări de mare fineţe, fiind
superioare celor potenţiometrice.
28
Transformări chimice şi fizice ale
medicamentelor
Impurități organice în substanța
medicamentoasă
• Substanța medicamentoasă poate sa provina din mai multe surse:

• plantele sălbatice sau cultivate controlat
• organisme microbiene
• organisme marine
• părți ale animalelor
• sinteză chimică
• tehnologie recombinantă
Originea impurităților
• Impuritățile apar în timpul fabricării substanței medicamentoase.
• Impuritățile de degradare apar în timpul depozitării substanței
medicamentoase.
• Impuritățile de contaminare nu sunt legate de substanta
medicamentoasa, dar sunt introduse accidental în timpul procesării sau
depozitării și nu fac parte din sinteză sau extracție
Substanta medicamentoasa si excipienti
• Produsele medicamentoase conțin:
• substanțe medicamentoase
• excipienti
• Excipienții sunt subdivizați în diferite clasificări funcționale, în
funcție de rolul pe care urmează să-l aiba în formularea rezultată, de:
• umpluturi
• dezintegranți
• lianți
• lubrifianți
Rolul excipienților în degradarea
produselor medicamentoase
• O clasificare a excipienților ar fi în patru clase:
• non-higroscopic
• ușor higroscopic,
• moderat higroscopic
• foarte higroscopic
Mecanisme de degradare
• Hidroliza
• Oxidare
• Fotoliza (descompunere fotochimica)

DEGRADARE PRIN HIDROLIZA
Acidul acetilsalicilic
• Degradarea crescută a acetilsalicilicului acidul
ar putea fi rezultatul difuziei acestuia pe
celuloză, în amestecuri binare ale celor doi
compuși.
• Pentru stabilitate maximă este esențiala
optimizarea pH-ului micromediului si
selectarea excipienților; acest lucru este valabil
mai ales pentru căile de degradare a s.m. care
sunt sensibile la pH.
Acidul acetilsalicilic
• Unii lubrifianti (acidul stearic, uleiul vegetal, talcul, stearatii de

aluminiu, calciu si magneziu) afecteaza stabilitatea acestuia
• Stearatii reactioneaza cu AAS…. se formeaza stearatul AAS
• Stabilizarea aspirinei se face prin:
• Conditionarea sub forma de comprimate
• Conditionarea sub forma de capsule
• Protectia fata de apa
Ampicilina
• Este produsa industrial sub doua forme:
• Acidul liber adica ampicilina anhidra
• Ampicilina sodica trihidrata
• Se dizolva in apa (1 g/90 mL) si mai putin
solubina in alcool (1 g/250 mL)
• In mediu acid se formeaza doi produsi de
degradare
• In mediu bazic se formeaza un singur
produs de degradare
Ampicilina
• La pH=5,8 avem stabilitate maxima a ampicilinei (stabilitatea

poate fi marita prin adaos de alcool la preparare)
• Viteza de degradare a ampicilinei creste odata cu cresterea
concentratiei dextrozei in solutie (datorita unui process de
complexare);
• ATENTIE la perfuzia intravenoasa a ampicilinei care poate sa
sufere o degradare hidrolitica!!!
Pravastatina sodica
• Degradarea a fost legata direct de micromediul
de pH din formulare
• În condiții neutre (pH 6,5) statina a format doi
produși de degradare: o lactonă ciclică și un
produs de hidroxilic
• La pH = 9,9 cu încorporarea oxidului de
magneziu în amestecul, singurul mecanism de
degradare a implicat formarea unui compus de
acid 2-metilpropanoic.
Levotiroxina
• Comprimatele de levotiroxină, 50 μg sunt
stabile daca se mentin in conditii normale de
depozitare non-higroscopice
• Levoxitiroxina are un profil de stabilitate
complex și este sensibila la căldură, lumină,
umiditate, pH și oxidare
• În soluție, se degradeaza urmand o reactie
cinetica de ordinul întâi
• Umiditatea și pH-ul micromediului
influențeaza cel mai mult degradarea
Levotiroxina
• A fost identificat cel mai bun diluant pentru administrarea
tabletelor ca fiind fosfat dibazic de calciu, cu un modificator de
bază (sodiu carbonat, bicarbonat de sodiu sau oxid de
magneziu).
• Căile de degradare observate au fost deiodinarea, dezaminarea
și decarboxilare
Efectul stabilitatii comprimatelor de Levotiroxina cu diferiti
Luni
modificatori
Fara
dupa 6 luniNaHCO
Na CO
la 40°C siMgO
75% umiditate
Acid tartric Acid citric
2 3 3
midificator
0 101.6 96.6 96.0 100.0 100.2 100.5
3 91.1 98.8 95.1 98.6 83.4 87.6
6 87.2 98.2 84.7 96.8 78.3 74.4
Viteza de degradare
• Instabilitatea indusă de excipienți este mai mare decât se poate

explica, numai pe baza creșterii conținutului de umiditate
• Viteza de degradare a medicamentelor crește proporțional cu
cantitatea de excipienți prezenți în amestec datorita contact de
suprafață ridicat între excipienti și s.m.
• Viteza de degradare a medicamentelor crește pe măsură ce cantitatea
de stearat alcalin crește
Flutamida
• Medicament anti-androgen nesteriodic - derivat al
acetanilidei și se face atât prin hidroliza amidelor
catalizate cu acizi, cât și a bazelor la valori extreme de
pH pentru a forma 4-nitro-3-trifluorometilanilina
(NTMA).
• Soluții de flutamidă stocate la pH 1 timp de 2
săptămâni la 45 °C au format 39% din NTMA, în timp
ce soluțiile la pH 10 au format 21% din NTMA în
aceleași condiții de stocare.
• În schimb, soluțiile neutre de flutamidă au fost
stabile (<0,4% NTMA).
Cefaclor
• Este administrat ca soluții orale și
forme farmaceutice solide orale
• Degradarea cefalcorului în soluție este
inițiată prin hidroliza inelului lactamic
• In stare solidă, hidroliza inelului
lactamic al cefaclorului sufera o
degradare minoră
Viteza de degradare
• Sursa materiilor prime poate influența foarte mult reacțiile

hidrolitice.
• Talcul obținut din diferite surse influențează semnificativ
stabilitatea generală a formulei comprimatului de aspirină
• Acest lucru este posibil atribuit efectului diferitelor tipuri și
cantități de impurități de suprafață, care sunt dizolvate în stratul
de umiditate adsorbit, unde ulterior reacționează cu s.m.
• De asemenea, ar putea influența pH-ul micromediului
DEGRADARE PRIN OXIDARE
Oxidare
• Excipienții joacă un rol cheie în oxidare, fie ca sursă primară de
oxidanți, ca urme de metale sau alți contaminanți
• Peroxizii reprezinta o impuritate foarte frecventă la mulți
excipienți
• Metalele tranziționale (fier, cupru, nichel și cobalt) catalizează
oxidarea prin scurtarea perioadei de inducție și prin promovarea
formării radicalilor liberi
Losartan
• Inhibitor al ECA, urmează două degradări
mediate de oxidare:
• oxidarea grupării hidroxil la un derivat de
aldehida
• dimerizarea oxidativă, formând doi produsi
de degradare (mediate de condensarea a
două molecule de losartan și eliminarea
ulterioară a apei).
Simvastatina
• Simvastatina, o alchenă conjugată,
poate polimeriza ca rezultat al
existentei radicalului peroxid
• S-a constatat că includerea vitaminei
E (α-tocoferol) în formulări inhibă
oxidarea în lanț a simvastatinei,
lovastatinei și a altor statine legate
structural
Lonapalen
• Multe pro-medicamente esterice sunt formate în mediu
alcoolic și semi-solid pentru a exclude (sau reduce)
hidroliza
• Lonapalenul este mai puțin stabil în condiții neutre și
bazice decât la pH acid
• Influenta adaugari de acid citricla formulări neapoase de
lonapalen:
• a crescut durata de valabilitate de 2-5 ori în funcție de raportul
solventului
• a stabilizat lonapalenul în formula de unguent pe bază de propilen
glicol - de 6 ori, comparativ cu formularea standard neacidă
stabilizată
Acidul ascorbic
• Acidul ascorbic se oxideaza la acid dehidroascorbic
• Viteza reactiei depinde de:
• pH (la pH = 3 si pH = 6 – stabilitate maxima)
• Concentratia oxigenului
• Prezenta unor ioni metalici ca: Fe3+ si Cu2+
Acidul ascorbic
• Cantitatea de AA in tablete se mentine aprox. 5 ani daca sunt
pastrate in conditii de umiditate normala (57 – 65%) si la
temperature camerei
• In solutie, AA se descompune foarte rapid
• Stabilitatea AA se poate imbunatati prin adaugarea unui
complex de vitamin B in formularea farmaceutica
• Aromatizantii cresc viteza de descompunere a AA in

urmatoarea ordine:
banane < ananas < cirese < ciocolata < zmeura

Acidul ascorbic
• Fomulare stabila de AA asociat cu:
• Sorbita 42% g/v
• Zaharina 25% g/v
• Acid citric 0,1 – 0,2% g/v
• Edetat de sodiu
• Esenta de banana
• …..dispare f. putin AA dupa 18 luni de pastrare la intuneric si la
temperature camerei
DEGRADARE PRIN FOTOLIZA
https://ars.els-cdn.com/content/image/1-s2.0-S0304389420320306-ga1_lrg.jpg
Fotoliza
• Lumina soarelui (atât

în regiunile UV cât și în cele
vizibile) poate degrada produsele
medicamentoase și în
consecință, s.m. fotolabile pot
ridica multe probleme de
formulare
https://ars.els-cdn.com/content/image/1-s2.0-S0045653518321726-fx1_lrg.jpg
Tiazide
• Clorotiazidă și hidroclorotiazidă –
puternic fotosensibile
• Principalii produsi de degradare pentru
ambele tiazide au fost produsele
dehalogenate
• Pentru hidroclortiazida un produs
principal de degradare a fost compusul
dehidrogenat
Riboflavina
• Formularea cea mai fotostabilă pentru
preparatele lichide orale este la pH-uri
între 5 și 6, unde predomină forma
neionizată
• Rata de fotoliza crește de 80 de ori la pH
10,0, datorită potențialului redox crescut.
• În schimb, la pH 3,0, fotoliza crescută
este asociată cu starea de singlet, pe
lângă starea triplet.
Ketoprofen
• Au fost identificate nouă produse de fotodecompunere
diferite ale ketoprofenului care implică rearanjare
moleculară, decarboxilare, reducere, dimerizare și
formarea de peroxid de hidrogen
• Această din urmă constatare este deosebit de

îngrijorătoare, având în vedere rolul peroxidului ca
sensibilizant dermic
• S-a investigat utilizarea dioxidului de titan ca opacifiant

în formulări topice de ketoprofen. Rezultatele au
demonstrat calitativ diferențele de nivel de fotostabilizare
bazate pe gradul de dioxid de titan utilizat
1,4-Dihidropiridine
• Nifedipina, nicardipina și amlodipine - clasă bine stabilită de
medicamente antihipertensive.
• Sunt fotolabile, unele semnificativ, de exemplu, nifedipina.
• În toate cazurile, cea mai ușoară degradare se face la un produs analog
piridinei complet stabilizat datorita ciclului aromatic
Impactul procesării asupra fotostabilității
• Dimensiunea particulelor s.m.
• Forta de comprimare mare (porozitatea comprimatului este
mica) – fotoinstabilitatea este mai mare
Forta de comprimare Porozitate comprimate Degradare prin fotoliza dupa 3 h
(kN) (%) (%)
3,5 27,5 12
9,0 14,0 22
21,0 8,0 24
• Comprimarea directa vs. Granularea apoasa umeda vs.
granularea alcoolica umeda (in ultimele doua cazuri s-a folosit
PVP ca liant) – produsul apos a suferit o degradare de 5,7% fata
de 4,9% in celelate doua cazuri
Alte tipuri de degradari
• Dextroza este utilizată pe scară largă ca mediu izotonic în formulările
parenterale.
• Sterilizarea fructozei prin autoclavare induce formarea fructozei printr-
o reacție de izomerizare, cu formarea rezultată a 5-hidroximetil-
furfural
Sisteme de ambalare
Viteza de transfer a vaporilor de apa prin materialele de amblare la 38 °C / 90% HR
Material ambalaj Viteza de transfer a vaporilor de apa
(g mm/m2 zi)
Nylon 6 7,5-7,9
PVC – Policlorura de vinil 1,8
Polipropilena 0,54
PET – Polietilenterftalat 0,39-0,51
HDPE – Polietilene de densitate inalta 0,12
Aclar 22 A - Policlorotrifluoretilenă 0,011
Aclar UltRx 0,0006
Blister obtinut la rece ≤ 0,0005
Sisteme de ambalare
Viteza de transfer a oxigenului prin materialul ambalajului

Material ambalaj Rata de transfer a O2
(mL mm/m2 zi)
LDPE – polietilena cu densitate scazuta 241
HDPE – polietilena cu densitate inalta 102
Polistiren 127
Policarbonat 114
Polipropilena 89
PVC – Policlorura de vinil 4
PET – Polietilentereftalat 2

Toate Cursurile Analiza

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Toate Cursurile Analiza

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANALIZA MEDICAMENTULUI

• Etapele controlului analitic al medicamentelor

• Metode generale în analiza cantitativă şi calitativă a

• Validarea metodelor de analiză a medicamentelor

• 40% - Intocmire si prezentare referat de cercetare stiintifica

• 20% - Colocviu laborator (efectuare lucrare practica si completare

• procedura descentralizată - companiile depun cereri pentru autorizarea simultană

• procedura de recunoaștere reciprocă – companiile care au un medicament

• Pentru fiecare medicament de uz uman sau veterinar căruia i-a

• Detaliile privind evaluarea unui medicament autorizat de un stat

• Comisia Europeană poate lua măsuri cu privire la:

• Experții participă la activitatea agenției ca membri în

• Experții sunt selectați pe baza expertizei științifice pe

• EMA oferă companiilor consiliere științifică bazată pe

• MENTIUNE!!! Reglementarea dispozitivelor

• Baza de date europeană a studiilor clinice (EudraCT)

• Aceste informaţii sunt puse la dispoziţia publicului general

• Comisia Europeană și EMA - legături solide cu

Autorizarea de punere pe piață | Lege 95/2006

• un reprezentant al facultăţilor de medicină, la propunerea Asociaţiei Universităţilor

• un reprezentant al facultăţilor de farmacie, la propunerea Asociaţiei Decanilor

• un reprezentant al Ministerului Sănătăţii;

• un reprezentant al Colegiului Farmaciştilor din România;

• un reprezentant al catedrei de bioinginerie medicală din cadrul învăţământului

• un reprezentant al catedrei de sănătate publică din cadrul învăţământului superior

• un reprezentant al organizaţiilor de pacienţi.

• supravegherea unităţilor de producţie, distribuţie angro şi a calităţii

• inspecţia de supraveghere a activităţii în farmacii comunitare, oficine locale

• reglementarea domeniului dispozitivelor medicale;

• supravegherea pieţei de dispozitive medicale;

• gînregistrarea dispozitivelor medicale introduse pe piaţă sau puse în funcţiune în

• inspecţia şi controlul dispozitivelor medicale aflate în utilizare;

• evaluarea tehnologiilor medicale a medicamentelor de uz uman, dispozitivelor şi

1. Reguli de bună practică de laborator

• Hotărârea nr. 63/2002 privind aprobarea Principiilor de bună

• Calitatea rezultatelor analitice (farmaciile cu circuit inchis/deschis)

• Calitatea rezultatelor obtinute in laboratoarele de biochimie clinica si

• Organizare potrivita, judicioasa – metodologie (scrisa, validate ethnic,

•Strategia analitica - etape:

• Analiza completa – nanoanaliza:

1. Asigurarea calitatii procesului de preparare a

• Cantitatea prelevată este de 3x mai mare decât cantitatea necesară

• Miros – fara miros sau cu miros caracteristic

• Gust – pentru substanţa netoxică

• Determinarea cantitativa a s.m.

• Metode fizice: refractometria, polarimetria, nefelometria

Constante fizice, chimice şi

FR X prevede determinarea unor

FR X prevede determinarea unor

•FR X - solubilitatea substanţelor în

•Pentru dizolvarea în acizi sau baze nu

•Solubilitatea se determină la 20±2°C.

foarte uşor solubilă 1g subst. solidă/ 1mL soluţie

uşor solubilă 1g subst. solidă/ 10mL soluţie

solubilă 1g subst. solidă/ 10-30mL soluţie

foarte puţin 1g subst. solidă/ 100-500mL soluţie

Densitatea relativă ( d 2020) a unei substanţe = raportul

Densitatea relativă ( ) a unei substanţe = raportul

Masa volumică (densitate) = raportul dintre masa şi

Determinarea densităţii relative în funcţie de

• Indice de refracţie faţă de aer = raportul dintre viteza

• Indicele de refracţie ( sin) 

• Puterea rotatorie – proprietatea substanţelor

1. Puterea rotatorie - α D20