Organizarea actuală a Bisericii Ortodoxe Române

Organizarea Bisericii Ortodoxe Române şi atribuţiile organelor centrale şi locale s-au stabilit prin Statutul
nr. 4593/1949 pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin Decretul
Prezidului Marii Adunări Naționale nr. 233/1949, acesta fiind abrogat prin Hotărârea 53/2008 prin care se
aprobă noul Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române din 16.01.2008

1.Organele central-deliberative ale Patriarhiei Române

- Sfântul Sinod - cea mai înaltă autoritatea bisericească - se ocupă cu problemele dogmatice, canonice şi
administrative. Este format din Patriarh, în calitate de preşedinte, şi toţi mitropoliţii şi episcopii eparhioţi,
episcopii-vicari (doi la patriarhie, câte unul la fiecare arhiepiscopie) şi arhiereii–vicari (câte unul la
fiecare episcopie) în funcţie. Patriarhul, mitropoliţii şi un episcop-vicar patriarhal formează Sinodul
permanent, care funcţionează între sesiunile Sfântului Sinod.

- Adunarea Naţional Bisericească este organul reprezentativ central în Biserica Ortodoxă Română
pentru probleme economice şi administrative.

Alegerea patriarhului, a mitropoliţilor şi a episcopilor eparhioţi se face de către un Colegiu electoral

format din membrii Sfântului Sinod, ai Adunării Naţionale Bisericeşti, ai Adunării Eparhiale ai eparhiei
vacante, la care se adaugă câţiva membri de drept. Investirea episcopului o face mitropolitul locului, iar a
mitropoliţilor, patriarhul. Episcopii–vicari (la arhiepiscopii) si arhiereii-vicari (la episcopii) sunt aleşi de
Sfântul Sinod, la recomandarea titularului eparhiei respective.

2. Parţile constitutive şi organele locale ale Bisericii Ortodoxe Române

În anul 1948, printr-o Lege organică, s-a stabilit organizarea Bisericii Ortodoxe Române şi atribuţiile
organelor centrale şi locale. Prin art. 2 s-a precizat că Biserica Ortodoxă Română este autocefală şi unitară
în organizarea sa, pastrând unitatea dogmatică, canonică şi a cultului cu Biserica ecumenică a Răsăritului.
Art. 3 stabileşte că administraţia Bisericii Ortodoxe Române este autonomă, realizându-se prin organe
reprezentative, alese de cler şi credincioşi.

Părţile constitutive şi organele locale ale Bisericii Ortodoxe Române sunt: mitropolia, eparhia,
protopopiatul, parohia şi mănăstirea.

Mitropoliile sunt unităţi canonice şi administrative, formate din 2-3 eparhii, conduse de un mitropolit.

Eparhiile sunt unităţi teritoriale bisericeşti conduse de un episcop sau arhiepiscop, având un numar de
câteva sute de parohii, grupate pe protopopiate, precum şi mănăstirile de pe teritoriul respectiv.

Protopopiatele sunt circumscriptii administrative bisericeşti, formate din mai multe parohii, conduse de
un protopop. Acesta provine întotdeauna din rândul preoţilor de mir (căsătoriţi).

Parohia este comunitatea bisericească condusă de un preot paroh (preot de mir).

Mănăstirea este comunitatea monahală formată dintr-un numar de călugări sau calugăriţe, la care se
adaugă fraţii sau surorile care se pregătesc pentru călugarie. Este condusă de un stareţ sau stareţă, ajutaţi
de un consiliu duhovnicesc. Mănăstirile mai mici poartă numele de schituri, iar aşezările monahale
dependente de o mănăstire mai mare poartă numele de metocuri.