Hanu- Ancuței de Mihail Sadoveanu

- NOTIȚE-

- Este o operă interbelică, a apărut în 1928;

- Modelul: Decameronul lui G. Boccaccio;
- STRUCTURA:- volum alcătuit din 9 povestiri independente, de sine-stătătoare, încadrate
într-o povestire de cadru. (10 povestiri: rama+ 9 povestiri independente);
- de tip mozaical: mai multe tipuri de povestiri:
- fantastice (Balaurul, Haralambie)
- justițiare (Județ al sărmanilor, Orb sărac)
- erotice (Fântâna dintre plopi, Cealaltă Ancuță,
Istorisirea Zahariei fântânarul );
- memorialistice (Negustor lipscan)
- umoristice (Iapa lui Vodă ).

- SPECIA LITERARĂ: POVESTIRE ÎN RAMĂ;

- POVESTIREA =
- tehnica narativă: povestire în povestire/ povestire în ramă/ cu
ramă;
- duplicarea instanțelor naratoriale:

o povestire – cadru + o povestire de BAZĂ+ o povestire – cadru;

P1 P2 P3 P4
11 11 11
1
P5 P6 P8 P9
P7
11

- Tehnica narativă dominantă: INSERȚIA, alternanța;

- instanțele naratoriale: narator- personaje- receptori;
- !!! – două categorii de receptori:
- - receptori extratextuali- (care citesc povestea, noi);
- - receptori intratextuali- NARATARI (călătorii de la han, Ancuța, lăutarii,
cei care stau în jurul focului....);

- RAMA: - un element de unitate al volumului;

- fixează cronotopul (locul, timpul și durata depănării amintirilor);

-
- duplicarea instanțelor naratoriale (”Fântâna dintre plopi”)

Povestirea- cadru(1) Povestirea de bază(2) Povestirea- cadru(1)

- narator anonim1 (pers. I)
- narator martor/ regizor 1
(pers. I): comisul Ioniță,
Gherman, moș Leonte,
Constantin etc.
- personaje1: Ancuța, moș
Leonte, comisul Ioniță,
călătorii, lăutarii (naratari),
căpitanul Neculai Isac;
- spațiul1:hanul; în jurul
focului;
- timp1: - timpul
POVESTIRII (al naratorului
anonim): ”Într-o toamnă
aurie...”- timp mitic;
- timpul POVESTIT (seara
de la han): ”La vremea de
care vorbesc...”
- conflict1: apariția lui
Neculai Isac la han;
- narator – erou/ personaj 2 - narator anonim1 (pers. I)
(pers. I): Neculai Isac; - narator martor/ regizor 1
(pers. I): comisul Ioniță,
Gherman, moș Leonte,
Constantin etc.
- personaje2: căpitanul - personaje1: Ancuța, moș
Neculai Isac, Marga; Leonte, comisul Ioniță,
Hasanache, comisul Ioniță, călătorii, lăutarii (naratari),
țiganii; căpitanul Neculai Isac;
- spațiul 2: împrejurimile - spațiul1:hanul; în jurul
hanului, fântâna dintre plopi, focului;
valea Moldovei, Pașcani; - timp1: (- timpul
- timp 2: timpul EVOCAT: POVESTIRII (al naratorului
tinerețea căpitanului Neculai anonim): ”Într-o toamnă
Isac; aurie...”- timp mitic; )
- timpul POVESTIT (seara
de la han): ”La vremea de
care vorbesc...”
- conflict 2: povestea de - conflict1: apariția lui
iubire dintre N. I și Marga + Neculai Isac la han;
lupta cu țiganii;

- MOTIVUL HANGIȚEI:- Ancuța- realizează coeziunea textuală a volumului;

- reprezintă tradiția (are același nume și îndeletnicire ca mama sa);
- declanșează indirect povestirile de bază;
- simbolizează permanența unității de la han;
-Trăsături: -ospitalieră, veselă;

- INCIPITUL și FINALUL
-Inciptul: timp mitic + se fixează perspectiva narativă subiectivă; (I- ”noi, cărăușii.....”)
- creează atmosfera povestirilor;
 - Finalul: a.: surprinde o atmosferă de pace sufletească, de odihnă într-un loc privilegiat =
hanul;
- referirea la povestirea perfectă, promisă de comisul Ioniță;
b.: creează, continuă atmosfera povestirii de bază + implică naratarii în atmosfera
creată; pregătește următoarea povestire;

- INDIVIDUALITATEA POVESTIRILOR
- volumul cuprinde 9 povestiri de bază independente, introduse prin procedeul inserției în
structura povestirii- cadru, după o anumită simetrie (vezi incipitul- finalul);
- ”Fântâna dintre plopi” – este cea de-a patra povestire a volumului;
- este o povestire erotică: iubirea dintre căpitanul Neculai Isac (cel tânăr) și Marga(o
țigăncușă de 18 ani);
- este relatată de căpitanul Neculai Isac = narator-erou/ -personaj;
- rama: se conturează o atmosferă meditativă, apriția căpitanului Neculai Isac (cel
bătrân), portretul fizic (ochiul pierdut) al naratorului- erou – declanșează povestirea de bază;
timpul narațiunii: timpul povestirii;
- timpul povestirii de bază: timpul evocat: tinerețea căpitanului Neculai Isac;
- povestirea de bază: urmărește momentele subiectului:

1. Expozițiunea: - descrierea cadrului (= malul Moldovei, împrejurimile hanului);

- introducerea personajului principal prin autocaracterizare (= Neculai
Isac cel tânăr, prezentat de cel bătrân prin evocare; )
- fixarea cronotopului; (! simboluri: clopotele + oglinda);

2. Intriga: - întâlnirea cu țiganii (Hasanache) și cu Marga; (= ” o fetișcană de 18 ani, cu

fustă roșie”);
3. Desfășurarea acțiunii: - întâlnirile dintre Neculai Isac și Marga, relația lor de
dragoste;
- plecarea și promisiunea lui Neculai Isac; cadoul adus de
acesta (= ”scurteica de vulpe”);
4. Punctul culminant: - ultima întâlnire dintre cei doi îndrăgostiți;
- dezvăluirea adevărului, confesiunea Margăi = țiganii urmează să-
l atece pe Neculai Isac ca să-l jefuiască; ea este o momeală erotică
pentru căpitan;
- atacul țiganilor;
5. Deznodământul: - Neculai Isac își pierde un ochi, scapă cu viață (câinele credincios),
fuge la han după ajutor;
- omorârea Margăi, trupul ei este aruncat în fântână; sacrificiul fetei
în numele iubirii;
- CONSTRUCȚIA PERSONAJELOR
1. Neculai Isac: - pers. principal; statutul social: un boier, înstărit, căpitan de mazâli;
- PORTRET DUBLU: - p. din tinerețe + p. de la bătrânețe;

- ”buiac și ticălos” (autocaracterizare)

- naiv
- nesăbuit, egoist, ”voinic, frumos și rău”- chipeș
- în relația cu Marga: sentimental, își dorește o idilă
romantică cu Marga;
- curajos;
Modalități de caracterizare: autocaracterizarea, directă, indirectă
(fapte, vorbe, relația cu alte pers., Marga, comisul Ioniță);
-p. de la bătrânețe: un om schimbat care a dobândit experiență;
- sentimental, profund marcat de întâmplarea din
tinerețe;
- respectat, așteptat de Ancuța, comerciant;
- schimbarea fizică (ochiul pierdut) provoacă și o
schimbare morală;
2. Marga: - pers. principal; statutul social: ”o țigăncușă frumoasă de 18 ani”;
- tinerețea, frumusețea fizică, ”fustă roșie”, ”obrazul copilăresc...”
- personalitate complexă: deși este o victimă a categoriei sociale din care
provine, este capabilă de sacrificiu în numele iubirii;
- este folosită drept momeală erotică;
- epitetul roșu?????- iubirea+ sângele;

• Semnificații: fântâna: este un loc ambivalent: viață + moartea; (fericirea

iubirii+ pedeapsa morții, pierderea definitivă a Margăi);
- este simbolul originii, are și conotația adâncimii (Infern)+ APA:
semnificație simbolică pozitivă, conotația vieții;
Oglinda: reprezintă o imagine imaterială a prezentului, cu posibilitatea de a
schimba atitudinea eului în viitor;
- are conotație spirituală; este reprezentată de APĂ: apare și în incipitul (apa
Moldovei- Neculai Isac cel tânăr)și în finalul (apa fântânii- Neculai Isac cel bătrân;
”neagra fântână a trecutului”- epitetul cromatic ”neagra”- conotația de moarte- Marga)
textului;

• Arta narativă: oralitate, relatarea subiectivă;

- stilul sadovenian: îmbină elemente populare + regionalisme +
arhaisme + expresivitate deosebită (epitete, metafore, ”neagra fântână a
trecutului”); + arta de a povesti, de a capta atenția cititorului;