Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Scăderea
valorii cheltuiala Scăderea Scăderea
Creșterea beneficiilor capitalului
datoriilor propriu
Cheltuielile ce apar în cursul activităților curente ale întreprinderii includ costul vânzărilor,
salariile şi amortizarea. Ele se regăsesc de obicei sub forma ieşirilor sau scăderii valorii
activelor, cum ar fi: numerarul sau echivalentele numerarului, stocurile, terenurile şi
mijloacele fixe.
2.Evoluția analizei financiare
Evoluţia analizei financiare în ultimii ani este datorată mai multor cauze:
1. Tendinţa de concentrare a întreprinderilor a condus la dezvoltarea investiţiilor de talie
mare, a căror rentabilitate se întinde pe mai mulţi ani, ceea ce a impus băncilor şi
instituţiilor financiare elaborarea şi folosirea unor metode de analiză mai perfecţionate în
vederea acordării sau refuzului unor credite.
2. Imposibilitatea băncilor de a cere garanţii pentru a-şi acoperi riscul de non-plată le-a
obligat să pună la punct analize ale riscului economic şi financiar, deoarece noţiunea de
lichiditate a devenit insuficientă pentru angajamentele pe termen lung.
3. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finanţare a impus aprofundarea studiului echilibrelor
financiare şi costului capitalului, indiferent de provenienţa lui.
4. Constrângerile politicii creditului, ratele înalte ale dobânzii, inflaţia, variaţiile cursului de
schimb au acuzat problemele financiare ale întreprinderii.
5. Dezvoltarea internaţională a societăţilor a condus la căutarea unor tehnici adaptate pentru
efectuarea de comparaţii între situaţiile financiare şi contabile ale diferitelor ţări.
Evoluţia analizei financiare vizează adaptarea obiectivelor sale cerinţelor diverşilor utilizatori, în
funcţie de aspectele specifice domeniului de interes. Principalii utilizatori ai analizei situaţiilor
financiare sunt: gestionarii, acţionarii actuali si potenţiali, creditorii, personalul întreprinderii,
organele fiscale, analiştii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind:
gestiunea întreprinderii, cumpărarea sau vânzarea de titluri, acordarea sau refuzul unui credit,
achiziţia totală sau parţială a întreprinderii.
(Petrescu, 2005)
3.In literatura de specialitate, cheltuielile și veniturile sunt clasificate in funcție de mai multe
criterii, printre care:
a) După natura lor:
1. cheltuieli de exploatare
2. cheltuieli financiare
3. cheltuieli extraordinare
Conform criteriului enunțat sunt prezentate atât cheltuielile întreprinderii cât și veniturile
în structura contului de profit și pierdere la ora actuala in țara noastră. Cheltuielile de
exploatare cât și cheltuielile financiare sunt degajate de activitatea curentă desfășurată de
întreprindere. Cheltuielile extraordinare nu provin din activitățile curente ale
întreprinderii şi ca urmare nu apar frecvent sau cu regularitate.
b) Dupa momentul angajarii cheltuielilor se disting:
1. cheltuieli aferente perioadei curente
2. cheltuieli în avans
Cheltuielile aferente perioadei curente sunt cheltuieli ce se înregistrează în exercițiul
financiar în care au apărut, fără a se ține seama de momentul efectiv al încasării/plății
acestora. Cheltuieli în avans sunt cheltuielile care se încasează/plătesc în exercițiul
financiar curent, dar care se referă la un exercițiu financiar ulterior.
c) Dupa variatia față de volumul activității desfașurate se delimitează:
1. cheltuieli variabile
2. cheltuieli fixe
Cheltuielile variabile, ca suma la nivel de întreprindere, se modifică odată cu volumul de
activitate desfașurată. Suma cheltuielilor fixe, spre deosebire de cea a cheltuielilor
variabile, rămâne relativ constantă, indiferent de volumul de activitate desfășurată.
d) Dupa modul de identificare și repartizare pe purtăori, se disting:
1. cheltuieli directe
2. cheltuieli indirecte
Cheltuielile directe sunt asociate în mod direct cu desfășurarea unei activități sau obținerea
unui produs. Cheltuielile indirecte sunt ocazionate de desfășurarea activității întreprinderii în
ansamblul sau (cheltuieli de întreținere generală, cheltuieli administrative etc).
e) După măsura în care se poate acționa asupra lor există:
1. cheltuieli controlabile
2. cheltuieli necontrolabile
Cheltuielile controlabile sunt cheltuielile a căror mărime poate fi ajustată în funcție de
deciziile diferitelor centre de responsabilitate. Cheltuielile necontrolabile sunt cheltuielile
a căror dimensiune este impusă în general prin legislația existentă în mediul economic în
care întreprinderea își desfașoară activitatea.
f) După caracterul lor există:
1. cheltuieli evidente (reflectate în situațiile financiare ale întreprinderii),
2. cheltuieli ascunse (suportate de întreprindere și cu toate acestea neevidențiate în
situațiile financiare)
3. cheltuieli de oportunitate (degajate de asa-zisul cost al sansei pierdute).
(Bucătaru, 2019)
Dicţionarul financiar apărut la Paris în anul 1991 defineşte Analiza financiară ca fiind un studiu
metodic al situaţiei şi evoluţiei unei întreprinderi privind structura sa financiară şi rentabilitatea,
pornind de la bilanţ, contul de rezultat şi de la toate celelalte informaţii oferite de întreprindere
sau care pot fi obţinute referitor la întreprindere şi viitorul său. Parte componentă a analizei
economico-financiare, analiza financiară este inclusă în categoria analizelor cu scop special, care
a apărut şi s-a dezvoltat mai ales în ultimii 20 de ani şi se află într-o evoluţie permanentă. Printre
factorii care au impus şi stimulat dezvoltarea şi perfecţionarea analizei financiare pot fi amintiţi:
dezvoltarea societăţilor anonime pe acţiuni; creşterea rolului băncilor şi instituţiilor financiare în
economie.
4.Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utilizând rata cheltuielilor
totale, al cărui studiu se poate efectua prin metoda abaterilor. Studiul va favoriza desprinderea
unor concluzii şi stabilirea unor măsuri necesare creşterii performanțelor economico-financiare
ale întreprinderii.
5.Cheltuielile de exploatare dețin ponderea hotărâtoare în totalul cheltuielilor, suma lor fiind în
strânsă dependență cu realizarea obiectului de activitate al întreprinderii.
8.Dobânzile reprezintă costuri ale capitalului împrumutat care fac parte din categoria
cheltuielilor financiare. Ele nu se includ în costurile de producție, dar prezintă interes pentru
analiza economică, întrucât reducerea lor se regăseşte în creşterea rezultatului financiar.
9.Costul unitar pe produs reprezintă un indicator esențial cu utilitate în procesul decizional, în
fundamentarea strategiilor de eficientizare a activității întreprinderii. Reducerea costului pe
produs este determinată în principal de folosirea eficientă a resurselor materiale reflectată prin
diminuarea consumurilor specifice, creşterea gradului de utilizare a capacităților de producție,
sporirea productivității muncii şi eliminarea tuturor cauzelor care generează consumuri
nejustificate. Costul este expresia valorică a consumurilor de materiale pe unitate de produs.
(Soroceanu, 2012)
Concluzii