Sunteți pe pagina 1din 6

Analiza cheltuielilor unei întreprinderi

Cuprins

1. Definirea conceptului- cheltuieli


2. Evoluția analizei financiare;
3. Analiza dinamica si structurală a cheltuielilor ;
4. Clasificarea cheltuielilor tranzacționale și instituțile infrastructurii de piață ce le
determină;
5. Analiza cheltuielilor totale;
6. Analiza cheltuielilor de exploatare;
7. Analiza cheltuielilor variabile şi fixe;
8. Analiza cheltuielilor materiale şi cu personalul;
9. Analiza cheltuielilor financiare;
10. Analiza costului unitar;
11. Concluzii
1.Cheltuielile sunt definite drept diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor,
care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea
acestora către acționari. Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii
datoriilor sau a reducerii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea
mijloacelor fixe).

Scăderea
valorii cheltuiala Scăderea Scăderea
Creșterea beneficiilor capitalului
datoriilor propriu

Cheltuielile ce apar în cursul activităților curente ale întreprinderii includ costul vânzărilor,
salariile şi amortizarea. Ele se regăsesc de obicei sub forma ieşirilor sau scăderii valorii
activelor, cum ar fi: numerarul sau echivalentele numerarului, stocurile, terenurile şi
mijloacele fixe.
2.Evoluția analizei financiare
Evoluţia analizei financiare în ultimii ani este datorată mai multor cauze:
1. Tendinţa de concentrare a întreprinderilor a condus la dezvoltarea investiţiilor de talie
mare, a căror rentabilitate se întinde pe mai mulţi ani, ceea ce a impus băncilor şi
instituţiilor financiare elaborarea şi folosirea unor metode de analiză mai perfecţionate în
vederea acordării sau refuzului unor credite.
2. Imposibilitatea băncilor de a cere garanţii pentru a-şi acoperi riscul de non-plată le-a
obligat să pună la punct analize ale riscului economic şi financiar, deoarece noţiunea de
lichiditate a devenit insuficientă pentru angajamentele pe termen lung.
3. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finanţare a impus aprofundarea studiului echilibrelor
financiare şi costului capitalului, indiferent de provenienţa lui.
4. Constrângerile politicii creditului, ratele înalte ale dobânzii, inflaţia, variaţiile cursului de
schimb au acuzat problemele financiare ale întreprinderii.
5. Dezvoltarea internaţională a societăţilor a condus la căutarea unor tehnici adaptate pentru
efectuarea de comparaţii între situaţiile financiare şi contabile ale diferitelor ţări.
Evoluţia analizei financiare vizează adaptarea obiectivelor sale cerinţelor diverşilor utilizatori, în
funcţie de aspectele specifice domeniului de interes. Principalii utilizatori ai analizei situaţiilor
financiare sunt: gestionarii, acţionarii actuali si potenţiali, creditorii, personalul întreprinderii,
organele fiscale, analiştii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind:
gestiunea întreprinderii, cumpărarea sau vânzarea de titluri, acordarea sau refuzul unui credit,
achiziţia totală sau parţială a întreprinderii.
(Petrescu, 2005)

3.In literatura de specialitate, cheltuielile și veniturile sunt clasificate in funcție de mai multe
criterii, printre care:
a) După natura lor:
1. cheltuieli de exploatare
2. cheltuieli financiare
3. cheltuieli extraordinare
Conform criteriului enunțat sunt prezentate atât cheltuielile întreprinderii cât și veniturile
în structura contului de profit și pierdere la ora actuala in țara noastră. Cheltuielile de
exploatare cât și cheltuielile financiare sunt degajate de activitatea curentă desfășurată de
întreprindere. Cheltuielile extraordinare nu provin din activitățile curente ale
întreprinderii şi ca urmare nu apar frecvent sau cu regularitate.
b) Dupa momentul angajarii cheltuielilor se disting:
1. cheltuieli aferente perioadei curente
2. cheltuieli în avans
Cheltuielile aferente perioadei curente sunt cheltuieli ce se înregistrează în exercițiul
financiar în care au apărut, fără a se ține seama de momentul efectiv al încasării/plății
acestora. Cheltuieli în avans sunt cheltuielile care se încasează/plătesc în exercițiul
financiar curent, dar care se referă la un exercițiu financiar ulterior.
c) Dupa variatia față de volumul activității desfașurate se delimitează:
1. cheltuieli variabile
2. cheltuieli fixe
Cheltuielile variabile, ca suma la nivel de întreprindere, se modifică odată cu volumul de
activitate desfașurată. Suma cheltuielilor fixe, spre deosebire de cea a cheltuielilor
variabile, rămâne relativ constantă, indiferent de volumul de activitate desfășurată.
d) Dupa modul de identificare și repartizare pe purtăori, se disting:
1. cheltuieli directe
2. cheltuieli indirecte
Cheltuielile directe sunt asociate în mod direct cu desfășurarea unei activități sau obținerea
unui produs. Cheltuielile indirecte sunt ocazionate de desfășurarea activității întreprinderii în
ansamblul sau (cheltuieli de întreținere generală, cheltuieli administrative etc).
e) După măsura în care se poate acționa asupra lor există:
1. cheltuieli controlabile
2. cheltuieli necontrolabile
Cheltuielile controlabile sunt cheltuielile a căror mărime poate fi ajustată în funcție de
deciziile diferitelor centre de responsabilitate. Cheltuielile necontrolabile sunt cheltuielile
a căror dimensiune este impusă în general prin legislația existentă în mediul economic în
care întreprinderea își desfașoară activitatea.
f) După caracterul lor există:
1. cheltuieli evidente (reflectate în situațiile financiare ale întreprinderii),
2. cheltuieli ascunse (suportate de întreprindere și cu toate acestea neevidențiate în
situațiile financiare)
3. cheltuieli de oportunitate (degajate de asa-zisul cost al sansei pierdute).
(Bucătaru, 2019)

4.Clasificarea cheltuielilor tranzacționale și instituţiile infrastructurii de piaţă ce le


determină
Tipurile de cheltuilei Articolelede cheltuieli Instituțiile infrastructurii
de piață
1. Înregistrarea
întreprinderii
Cheltuieli legate de intrarea 2. Licenţa de Firme juridice
pe piaţă activitate
3. 3. Obţinerea
drepturilor de
utilizare a
resurselor
Cheltuieli pentru măsurare, 1. Gestiunea contabilă Firme contabile
specificare şi protecţie a 2. Servicii audit Companii de audit
dreptului de proprietate 3. Servicii marketing Firme marketing
4. Servicii de logistică Centre de logistică
5. Servicii juridice Firme juridice
6. 6. Ocrotirea Agenţii de pază
businessului etc.
Cheltuieli pentru asigurarea 1. Colectarea Târguri, expoziţii
informaţională, găsirea şi informaţiei despre Burse de mărfuri
selectarea partenerilor partener Târguri, expoziţii
2. Colectarea Agenţii de reclama
informaţiei despre Firme de marketing
preţuri şi calitatea
mărfurilor şi
serviciilor
3. Întreţinerea
contactelor
4. Reclama
5. 5. Prezentările etc.
Cheltuieli legate de 1. Purtarea negocierilor Firme juridice
încheierea şi realizarea 2. Încheierea Companii de transport
contractelor contractelor Depozite de mărfuri
3. Operaţii de transport Centre de logistică, depozite
şi depozitare de mărfuri
4. Asigurarea calităţii şi Bănci, companii de
recepţiei asigurare
5. 5. Achitarea
creanţelor etc.
Cheltuieli legate de 1. Controlul respectării
însoţirea contractelor, contractelor
controlul respectării lor, 2. Acordarea unor
inclusiv cheltuielile pentru facilităţi suplimentare
menţinerea acordurilor de 3. Apelarea la arbitraj
afaceri şi aplicarea 4. 4. Perceperea
sancţiunilor contra celor datoriilor etc.
vinovaţi
(Poloz, 2008)

Dicţionarul financiar apărut la Paris în anul 1991 defineşte Analiza financiară ca fiind un studiu
metodic al situaţiei şi evoluţiei unei întreprinderi privind structura sa financiară şi rentabilitatea,
pornind de la bilanţ, contul de rezultat şi de la toate celelalte informaţii oferite de întreprindere
sau care pot fi obţinute referitor la întreprindere şi viitorul său. Parte componentă a analizei
economico-financiare, analiza financiară este inclusă în categoria analizelor cu scop special, care
a apărut şi s-a dezvoltat mai ales în ultimii 20 de ani şi se află într-o evoluţie permanentă. Printre
factorii care au impus şi stimulat dezvoltarea şi perfecţionarea analizei financiare pot fi amintiţi:
dezvoltarea societăţilor anonime pe acţiuni; creşterea rolului băncilor şi instituţiilor financiare în
economie.
4.Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utilizând rata cheltuielilor
totale, al cărui studiu se poate efectua prin metoda abaterilor. Studiul va favoriza desprinderea
unor concluzii şi stabilirea unor măsuri necesare creşterii performanțelor economico-financiare
ale întreprinderii.
5.Cheltuielile de exploatare dețin ponderea hotărâtoare în totalul cheltuielilor, suma lor fiind în
strânsă dependență cu realizarea obiectului de activitate al întreprinderii.

În scopul analizării acestor cheltuieli se folosește indicatorul rata de eficiență a cheltuielilor de


exploatare la 1000 lei venituri pe tipuri de activități.

6.În funcție de comportamentul față de volumul activității desfășurate, cheltuielile se grupează în


cheltuieli fixe si cheltuieli variabile. Cheltuielile fixe sunt generate de asigurarea unei bune
desfășurări a activității întreprinderii, de pregătirea si menținerea unei bune funcționări a
acesteia. Din punct de vedere al comportamentului față de volumul de activitate desfășurată, sunt
considerate a fi cheltuieli independente. În structura cheltuielilor fixe se regăsesc de reguă:
cheltuielile cu chiriile, cheltuieli cu asigurările, cheltuieli cu iluminatul, încălzirea, întreținerea și
curățenia, cheltuieli cu amortizarea clădirilor, cu salariile personalului administrativ, cât si alte
cheltuieli comune si de administrație. Analizind cheltuielile fixe pe unitate de produs, deci sub
forma costurilor fixe, acestea capătă caracter variabil: creșterea/scăderea volumului de activitate
al întreprinderii antrenează scăderea/creșterea costurilor fixe.

7.Mărimea cheltuielilor materiale este dată de specificul activității desfășurate de întreprindere.


Ele reprezintă expresia valorică a consumurilor de resurse materiale si a prestarilor de servicii de
către terți.Utilizarea forței de muncă în desfășurarea activității întreprinderii implică înregistrarea
cheltuielilor cu personalul.

8.Dobânzile reprezintă costuri ale capitalului împrumutat care fac parte din categoria
cheltuielilor financiare. Ele nu se includ în costurile de producție, dar prezintă interes pentru
analiza economică, întrucât reducerea lor se regăseşte în creşterea rezultatului financiar.
9.Costul unitar pe produs reprezintă un indicator esențial cu utilitate în procesul decizional, în
fundamentarea strategiilor de eficientizare a activității întreprinderii. Reducerea costului pe
produs este determinată în principal de folosirea eficientă a resurselor materiale reflectată prin
diminuarea consumurilor specifice, creşterea gradului de utilizare a capacităților de producție,
sporirea productivității muncii şi eliminarea tuturor cauzelor care generează consumuri
nejustificate. Costul este expresia valorică a consumurilor de materiale pe unitate de produs.
(Soroceanu, 2012)

Concluzii

Cheltuielile constituie elemente contabile legate direct de determinarea profitului (pierderii)


întreprinderii care serveşte drept bază de calculare a rezultatului fiscal al acesteia. Informaţiile
despre cheltuieli sunt furnizate de către contabilitate care este un proces ciclic continu constituit
din următoarele etape principale: stabilirea componenţei, clasificarea, recunoaşterea, evaluarea,
elaborarea politicii de contabilitate, perfectarea documentară, reflectarea în registrele şi
conturile contabile, generalizarea în rapoartele financiare a veniturilor şi cheltuielilor.
Abordările naţionale şi internaţionale asupra noţiunilor de venituri şi cheltuieli prevăd
corelarea directă a acestora respectiv cu modificarea capitalului propriu, activelor şi datoriilor,
efectului (produsului) activităţii întreprinderi
Bibliography
Bucătaru, D. (2019). Finanțele întreprinderii. Tipo Moldova.

Petrescu, S. (2005). ANALIZĂ FINANCIARĂ APROFUNDATĂ. Iași.

Poloz, I. (2008). INFRASTRUCTURA ECONOMIEI DE PIAŢĂ. Revista Economică.

Soroceanu, C. D. (2012). Compararea structurii clasificatiei economice a cheltuielilor. Editura Lumen.

S-ar putea să vă placă și